Menu Close

WILLIAM MARRION BRANHAM – ISUS HRISTOS ESTE ACELAȘI IERI, AZI ȘI ÎN VECI !

18 Ianuarie 1961 – Beaumont, Texas

Ce faceţi? Vă puteţi aşeza. Cu siguranţă, este un mare privilegiu să fiu din nou aici, în Beaumont, Texas, în această seară. De când am fost aici prima dată, am tot aşteptat cu nerăbdare să mă întorc ca să predic şi să am părtăşie cu voi, oamenilor dragi, în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă aţi fost tot timpul în inima mea.

Îmi amintesc o mulţime de lucruri măreţe care s-au petrecut când am fost ultima dată aici, în Beaumont. Cred că aceasta  a fost în urmă cu vreo doisprezece ani. Tocmai avusesem o adunare mare în Houston… sau am mers de aici la Houston? Am venit de la Houston aici. Acolo a venit jos Îngerul Domnului şi I s-a făcut o fotografie. De atunci cred că s-au mai făcut şase sau opt fotografii cu El, în diferite locuri: trei au fost făcute de curând în Germania; una este color şi a fost făcută undeva sus în California, la Lakeport, California, la o adunare a oamenilor de afaceri creştini… Este o fotografie minunată, în care se vede Focul acela de culoarea chihlimbarului, al prezenţei Sale.

Aceasta a fost făcută alb-negru şi Îl arată ca fiind alb, dar El este cu adevărat o Lumină de culoarea chihlimbarului. Aşa cum am spus întotdeauna, de când eram ca unul dintre băieţaşii aceştia de aici, este o culoare verde-gălbui. În vremea aceea nu ştiam ce este chihlimbarul, de aceea am spus că este verde-gălbui.

Zilele trecute, în timp ce băieţii se rugau pentru direcţia în care s-o luăm la început de an, primul loc pe care l-am avut pe inimă este Beaumont, Texas. Astfel, i-am întrebat: „Aveţi ceva cunoştinţe acolo?”

 „Avem multe,” au răspuns ei.

„Atunci sunaţi-i, fiindcă vom începe de acolo şi apoi vom vedea unde ne va conduce Domnul în continuare. Deci, aceasta este prima noastră întâlnire din acest an.

Noi am venit de la motel împreună cu fiica fratelui Jack Moore, iar în timp ce vorbeam, Billy mi-a spus că fratele care este păstorul acestei biserici s-a rugat timp ce mulţi ani, ca să mă întorc la Beaumont. Oh, nu ştiu cum să-i apreciez pe prietenii loiali ca el şi care cred din toată inima în slujba pe care mi-a dat-o Domnul. Nu-i de mirare că de data aceasta nu am putut să mă gândesc la nimic altceva decât la Beaumont. Adevărul este că rugăciunea schimbă lucrurile. Da. Şi am auzit că a mai fost un frate care i s-a alăturat în rugăciune şi care a plecat în slavă. Billy mi-a spus aceasta cu câteva minute în urmă, în timp ce eu, Jack şi el veneam de la motel. Fără îndoială, în seara aceasta când se află pe un Tărâm mai bun decât acesta, fratele trebuie să ştie de întâlnirea aceasta pentru care s-a rugat. Moartea înseamnă despărţire, ceea ce înseamnă că atunci când un om moare, el se desparte de noi, nu îl mai vedem, dar el este viu pentru totdeauna. Desigur, mă refer la cei credincioşi, pentru că este scris că „…cine aude cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la Viaţă.” (Ioan 5.24). Eu cred aceasta! Eu cred că noi nu putem muri pentru că avem Viaţa veşnică. Veşnic! Tot ce este veşnic nu a avut niciodată un început şi nu va avea nici sfârşit. Aceasta este propria Viaţă a lui Dumnezeu. Cuvântul „Viaţă veşnică” vine din cuvântul grec „ZOE” şi înseamnă „Viaţa lui Dumnezeu” este în noi. Astfel, când devenim fii şi fiice de Dumnezeu, noi trăim aşa cum trăieşte Dumnezeu: nu mai putem muri aşa cum nici El nu poate muri, pentru că suntem parte din El.  Nu sunteţi bucuroşi pentru că sunteţi fii şi fiice de Dumnezeu?  Ce lucru minunat!

Voi ştiţi că eu cred că cele mai bune adunări pe care le-am avut vreodată au fost cele ţinute în biserici. Problema este că mulţimile care vin la aceste adunări sunt mari şi din cauza aceasta nu încăpem în biserici. Să nu credeţi că am devenit mai agitat de când v-am văzut ultima dată, fiindcă nu aceasta este problema, dar vedeţi voi, eu cred că biserica este locul în care locuieşte Dumnezeu; este locul dedicat serviciului divin închinat Domnului. În ce priveşte auditoriile acestea mari, sunt locuri în care au loc tot felul de întâlniri, petreceri, dansuri, se bea şi se fac multe alte lucruri, iar eu simt duhurile care locuiesc acolo şi care nu sunt în ordine. De altfel, Duhul Sfânt pare să lucreze mult mai diferit când suntem într-o biserică, îndeosebi într-o biserică în care oamenii sunt duhovniceşti şi umpluţi cu Duhul Sfânt. Oamenii de acolo cred aceste lucruri şi atunci El lucrează mult mai uşor şi au loc semne şi minuni mari. Adevărul este că oamenii sunt biserica, fiindcă cuvântul „biserică” înseamnă „cei chemaţi afară.” Biserica este un grup de oameni care sunt chemaţi afară din lume ca să umble cu Dumnezeu, iar eu sunt atât de bucuros pentru că sunt unul dintre ei. Dacă aş trăi o sută de vieţi şi aş şti că după aceea nu mai există o Viaţă de apoi, aş vrea s-o trăiesc pe fiecare din cele o sută de vieţi pentru Isus Hristos. Atât de mult înseamnă El pentru mine.

Fratele Jack îmi arată anunţul… Aseară în timp ce veneam aici, m-am oprit la biserica sa, o biserică duhovnicească şi foarte drăguţă din Shreveport, Louisiana, şi ei mi-au arătat o fotografie care a fost publicată în ziar cu câţiva ani în urmă, când am fost acolo: este cu adevărat o schimbare. Un străin nu ar şti că este vorba de aceeaşi persoană. Adevărul este că în trupul acesta uman, noi îmbătrânim, murim şi putrezim, dar duhurile noastre rămân la fel şi nu pot muri. Aseară, am spus în biserica fratelui Jack: „Dacă am putea înţelege! Aceasta este mâna mea, acesta este degetul meu, aceasta este urechea mea, acesta este nasul meu, aceştia sunt ochii mei, dar eu cine sunt? Cine sunt eu, cel care am aceste mădulare? Mădularele acestea nu sunt eu, sunt doar ceva ce am!” Vedeţi, voi sunteţi un duh şi adevărul este că nu m-aţi văzut niciodată. Voi vedeţi chipul acesta care mă reprezintă, dar pe mine nu m-aţi văzut niciodată. Aşa cum spune Biblia: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Ioan 1.18). Tot Cuvântul spune că „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” (2Corinteni 5.19). Ei au văzut ceea ce era Dumnezeu, pentru că El S-a exprimat pe Sine însuşi prin Hristos, fiindcă „în El locuia trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.” (Coloseni 2.9). El Îl putea exprima pe Dumnezeu.

Înseamnă că, deoarece suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu El în Împărăţie, şi noi Îl exprimăm pe El în vieţile noastre. Dacă mulţi dintre noi am trăi predicile, în loc să le predicăm, cred că ar fi mult mai bine. Cred că ar fi mult mai bine dacă am trăi o predică în faţa cuiva, decât să i-o predicăm, pentru că atunci omul acela poate vedea viaţa noastră. Dumnezeu priveşte la vieţile noastre, iar lumea face la fel. El vrea să ştie ce sunt vieţile noastre, iar oamenii ne cunosc. Astfel, faptele noastre vorbesc atât de tare încât ne înăbuşe mărturia. Depinde ce spunem. Dacă spunem că suntem creştini, dar nu trăim ceea ce spunem, oamenii vor şti mai bine ce suntem. Dar când suntem creştini, spunem că suntem creştini şi trăim ca şi creştinii, vieţile noastre vor face totul chiar dacă noi nu spunem niciodată nimic altceva. Noi suntem epistole scrise care pot fi citite de toţi oamenii, fiindcă ei privesc la felul cum trăiţi voi.

Zilele trecute m-am gândit la ce înseamnă să fii pecetluit cu Duhul Sfânt. O pecete este marcată de ambele părţi. Astfel, ei vă văd venind şi vă văd plecând. Dacă atunci când venim, arătăm ca nişte creştini, iar când plecăm arătăm tot ca nişte creştini, înseamnă că suntem pecetluiţi cu Duhul Sfânt.

În seara aceasta, am un vorbitor cu mine, pe fratele Jack Moore. Sunt sigur că-l cunoaşteţi toţi. Eu am venit aici ca să mă rog pentru câţiva dintre oamenii bolnavi, iar fratele Jack urma să predice în locul meu. Sunt sigur că v-aţi bucurat de mesajul lui, pentru că este un vorbitor bun. Eu nu sunt predicator… ci întotdeauna am spus că sunt un fel de roată de rezervă. Roata de rezervă este folosită atunci când ai pană. Noi nu avem nici o pană, iar voi puteţi vedea aceasta în seara aceasta. Dacă va fi cu voia Domnului, altădată, vom merge puţin şi cu roata de rezervă.

Cred că pentru mâine seară este pregătit un alt loc unde să mergem. Cred că este o cameră, este adevărat, frate păstor? Oricum, eu sunt recunoscător pentru privilegiul de a veni aici ca răspuns la rugăciunea acestui frate. Chiar sunt.

Dumnezeu să binecuvânteze biserica aceasta, pe fratele de aici, adunarea şi grupul acesta drăguţ de păstori, care au colaborat împreună. Am uitat câte biserici au venit şi au cooperat pentru a avea această adunare. Apreciez cu adevărat lucrul acesta, fiindcă este dovada că nu suntem împărţiţi, ci suntem un singur trup. Aceasta a fost dovedit la Houston, când a fost făcută prima fotografie cu Îngerul Domnului. Când există ceva în comun… Vindecarea divină este la mijloc, este ceea ce credem toţi, iar aceasta ne face să uităm micile noastre diferenţe. Astfel, toţi au tras în aceeaşi direcţie şi s-au adunat.

Când Solomon a construit primul Templu, totul a fost tăiat şi pregătit afară: pietrele au fost tăiate în carieră, iar cedrii au fost tăiaţi din Liban şi aduşi pe apă în Jaffa, de unde au fost transportaţi cu care trase de boi. Totul a fost construit cu atâta măiestrie încât atunci când toate piesele au fost puse cap la cap, a ieşit perfect. Nu s-a auzit nici o lovitură de ciocan sau un zgomot de ferestrău, în toţi cei patruzeci de ani cât a durat construcţia. Cred că acesta este felul în care îşi şlefuieşte Domnul poporul. Unul are un caracter, altul este altfel, dar toţi sunt creştini, pietre care se potrivesc puse împreună pe Piatra de bază, pe Temelia Isus Hristos. Există un lucru esenţial: preţioasa Piatră de temelie, pe care suntem zidiţi noi toţi împreună, cimentaţi împreună cu dragostea lui Dumnezeu, a fost refuzată de mulţi. Aşa este. Iar când avem această Piatră de temelie, nu mai există nimic să ne poată despărţi; cât timp ne iubim unii pe alţii, nu este nimic care să ne poată despărţi. Eu am văzut tot felul de daruri, L-am văzut pe Dumnezeu făcând lucruri măreţe, dar cel mai mare lucru pe care l-am văzut în viaţa mea este dragostea. Dragostea este cea mai mare forţă şi poate opri tot ce există; dragostea este cea care L-a mişcat şi pe Dumnezeul cel Atotputernic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu…” (Ioan 3.16). Dragostea este fundamentală, este veşnică, dar noi o lăsăm afară.

În timp ce veneam cu fratele Moore încoace, am discutat despre aceasta şi i-am spus: „Să luăm dragostea firească, afectuoasă, dragostea „fileo” Dragostea divină este „agape.” Le vedem pe Marta şi pe Maria. Să zicem că mergi cu Marta şi o găseşti pe Maria. Există ceva în legătură cu Maria care este diferită de Marta, deşi Marta este mai frumoasă. Cu toate acestea, o iubeşti mai mult pe Maria. (Dacă este cineva care se numeşte Marta sau Maria, vreau să ştie că folosesc aceste nume doar ca un exemplu). Vreau să spun că este ceva în legătură cu fata pe care o iubeşti, fiindcă în clipa în care o vezi, ştii că este ceva care vă leagă; ştii că o iubeşti. O priveşti şi te gândeşti: „O, dacă aş putea să merg numai o dată la întâlnire cu ea!” În cele din urmă obţii acea întâlnire şi crezi că aceasta va satisface sentimentul din inima ta, dar nu este aşa. Apoi te gândeşti: „Dacă aş putea fi iubitul ei, aceasta ar rezolva totul.” Devii iubitul ei, dar acel ceva tot nu este satisfăcut. „Dacă m-ar lăsa s-o sărut de noapte bună, sigur aş primi ceea ce doresc.” În cele din urmă, ai săruta-o, dar vei constata că sentimentul acela tot nu este satisfăcut. „Păi, dacă s-ar căsători cu mine, aceasta ar satisface acel sentiment.” Dar nu o va face. Nici chiar relaţia de familie nu va satisface acel sentiment. O iubeşti atât de mult încât simţi că o poţi contopi cu tine, apoi s-o iei de acolo şi s-o pui înapoi. Înţelegeţi? Nu vreau să se înţeleagă greşit, fiindcă ceea ce vreau să spun este că o iubeşti, o iubeşti, o iubeşti. Ce înseamnă aceasta? Că ea este o parte din sufletul tău; este o parte din tine. Aşa este.

Aşa este şi cu Dumnezeu. Când veniţi şi-L găsiţi pe Hristos în inimile voastre, nu există nici un loc în care să vă puteţi opri. Voi continuaţi să mergeţi mai departe şi aveţi nevoie de lucrul acesta.

„Dragostea lui Dumnezeu este atât de bogată şi de curată, atât de neînţeleasă şi de puternică! Ea va rămâne întotdeauna; este cântecul sfinţilor şi al îngerilor!”

Oamenii încearcă tot timpul să măsoare dragostea lui Dumnezeu, iar unul dintre ei a scris:

Dacă am umple cerul cu cerneală

Iar cerurile ar fi făcute din pergament,

Şi fiecare om ar fi un scriitor

Şi fiecare frunză o peniţă

Pentru a scrie dragostea lui Dumnezeu,

Oceanul ar fi secat.

Nici măcar pergamentul nu ar putea s-o cuprindă

Deşi se întinde de la cer la cer.

Aceasta este dragostea lui Dumnezeu… Şi El ne-a spus: „Iubiţi-vă unii pe alţii.” Singurul lucru pe care a putut să-l spună Ioan după ce s-a întors din Insula Patmos, din Marea Egee, a fost: „Copilaşilor, iubiţi-vă unii pe alţii.” El a aflat că această dragoste este reală. Ioan este apostolul care a vrut să poruncească să vină foc din cer ca să nimicească nişte oameni pentru că nu au vrut să-L găzduiască pe Domnul Isus. Dar Domnul Isus l-a certat şi i-a zis: „Nu ştii de ce duh eşti însufleţit! Tu încerci să distrugi viaţa, dar Eu am venit să salvez viaţa!” Aceasta este ceea ce trebuie să avem unii pentru alţii: dragoste.

De când v-am văzut ultima dată, eu am fost de-a lungul lumii: am făcut mai multe călătorii peste ocean, de şapte sau opt ori am fost printre închinătorii la idoli şi în alte locuri, şi am învăţat că cel mai puternic la care mă pot gândi este dragostea. Dacă mă rog pentru cineva, fără să simt persoana aceea, nu va funcţiona niciodată. Dar când mă rog, mă gândesc cum ar fi dacă aş fi în locul ei, dacă acela ar fi copilul meu, dacă ar fi mama mea, soţia mea, sora sau fratele meu? Când simţi în acelaşi fel pentru ei, începe să se mişte ceva. Compasiunea merge afară, îl prinde pe pacient şi îl aduce înapoi.

Prieteni, eu ştiu că Dumnezeu vă iubeşte.

Nu vreau să iau prea mult timp, pentru că doresc să citesc un text sau două din Scriptură şi să vorbesc câteva minute pentru a afla care este simţământul Duhului. Fiecare dintre voi este un duh. Toţi aveţi un trup de carne dar acel trup vă aparţine, este al vostru. Cine eşti însă tu, cel din interiorul acelui trup? Înţelegeţi? Acela este duhul vostru şi pe acela trebuie să-l prindem noi, pe cel ce este în interior. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute.

Acum să ne plecăm capetele pentru un moment, şi să ne apropiem de El în rugăciune. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe cei ce staţi afară. Privesc prin ferestre şi îi văd pe oameni cum îşi pleacă toţi capetele; sunt într-adevăr credincioşi adevăraţi.

Dumnezeule îndurător, venim împreună înaintea Ta şi suntem bucuroşi pentru că putem avea părtăşie unii cu alţii în timp ce sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţă de toate păcatele noastre. Mă gândesc la multele pericole, la osteneala şi cursele prin care am trecut de când ne-am întâlnit aici, în Beaumont, Texas. Fiecare dintre noi am putea să ne ridicăm în seara aceasta şi să mărturisim prin ce am trecut  de atunci, fiindcă harul lui Dumnezeu ne-a adus în siguranţă până acum. Noi credem că harul Lui ne este de-ajuns ca să mergem mai departe.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru această biserică, pentru aceşti oameni, pentru bisericile care s-au asociat şi pentru toţi copiii Tăi din această ţară. Cred că Texasul va fi reprezentat măreţ în slavă, pentru că predicatorii viteji, slujitorii Tăi care au traversat acest stat, au adus o Evanghelie şi un popor pentru Împărăţia Ta. Îţi mulţumim pentru fiecare dintre ei. Doamne, leagă inimile noastre atât de aproape cu legăturile dragostei, încât să nu existe nimic care să ne poată despărţi, acum sau în viitor, de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus. Te rugăm aceasta, Doamne.

În seara aceasta ne apropiem de Tine ca să-Ţi cerem îndurare. Cred că cei mai mulţi din cei adunaţi în seara aceasta, sunt membri aici. Tată, Te rog să vii cu puterea Ta măreaţă şi să vindeci fiecare persoană care este bolnavă sau în nevoie şi stă în prezenţa Ta divină, fiindcă ştim că aceasta este o binecuvântare pe care ai dat-o celor credincioşi. Tu ai făgăduit-o, iar noi credem că fiecare Cuvânt din ea este adevărat. Îngăduie deci, ca marele Duh Sfânt să ne acorde aceste binecuvântări, iar noi Te vom lăuda pentru aceasta în Numele lui Isus Hristos.

Tată, îngăduie ca în timp ce suntem aici, să fie salvate cât mai multe suflete; fie ca cei care nu au botezul Duhului Sfânt să vină înăuntru, să intre în părtăşie cu Dumnezeu şi să păşească în slava Shekinah a prezenţei Sale, prin botezul Duhului. Te rog să-i ajuţi pe slujitorii Tăi, predicatorii, care sunt fraţii mei şi copiii Tăi, Doamne. Îngăduie ca ei să ia o poziţie categorică pentru Tine şi să ducă Evanghelia Ta mai departe şi cu mai multă dăruire decât au făcut-o până acum, Doamne Dumnezeule. Salvează sufletele şi însoţeşte slujba lor cu semne şi minuni puternice, pentru ca Domnul Isus Hristos să fie proslăvit. Binecuvântează fiecare biserică, Doamne, ajută-ne să ne întindem corturile dincolo de graniţele denominaţiunilor şi să ne deschidem braţele iubitoare pentru orice făptură a lui Dumnezeu, din toată ţara, şi să-i atragem pe toţi în prezenţa Domnului Isus. Dă-ne aceasta, Doamne, iar noi Te vom lăuda şi Te vom mări, pentru că Te rugăm în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

În seara aceasta vom citi puţin din Scriptură, apoi vom chema rândul de rugăciune şi ne vom ruga pentru bolnavi. Fiul meu, domnul Goad şi domnul Mercier, trei dintre asociaţii mei în slujbă, sau poate fratele Moore, vor fi în fiecare seară la biserică pentru a împărţi numere de rugăciune pentru serviciul din seara aceea. Cred că mulţi dintre voi îşi amintesc felul cum am procedat data trecută: am împărţit numere de rugăciune apoi, când a sosit momentul, am luat un anumit număr şi i-am chemat pe oameni pe platformă. Uneori nici nu mai împărţim numere de rugăciune, ci doar îi aducem sus la întâmplare; alteori, Duhul Sfânt merge deasupra audienţei şi îi aduce oricum. Aceasta înseamnă că numerele de rugăciune nu au nimic a face cu vindecarea voastră, ci totul depinde de credinţa voastră în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu continuă aşa cum a făcut-o până acum, mâine sau într-o altă seară, veţi putea constata că atunci când stă cineva pe platformă şi este vindecat, în audienţă sunt pregătite alte cincizeci de persoane să primească vindecarea. Dumnezeu vindecă în funcţie de credinţa voastră şi nu în funcţie de apartenenţa sau neprihănirea voastră. Eu am văzut cum un sfânt a trecut pe lângă vindecarea sa, a rata-o complet, în timp ce o prostituată a păşit în faţă şi a fost vindecată. Înţelegeţi? Totul depinde de credinţa voastră. „Totul este posibil pentru cel ce crede.”

Acum aş vrea să deschideţi Bibliile la Ioan 12, de unde voi citi versetele 20 şi 21. Nu o voi face ca să predic, ci pentru a vorbi puţin până când vine ungerea în clădire şi în afara ei, oriunde este nevoie ca Dumnezeu să-i poată vindeca în seara aceasta pe oameni.

Vreau să vă îndreptaţi atenţia spre un singur lucru: spre Domnul Isus. Ţineţi minte că nici un om nu este vindecător. A crede aşa ceva este greşit, pentru că tot ce a făcut Dumnezeu pentru noi s-a realizat la Calvar. Acela este locul în care Planul salvării, ispăşirea pentru vindecare şi salvare şi fiecare atribut al Vieţii Sale, s-a putut răsfrânge asupra noastră. Pe Calvar a fost făcut şi încheiat totul.

Voi spuneţi: „Salvare? Frate Branham, dar nu la Calvar am fost salvat!” Păi, dacă nu ai fost salvat acolo, nu vei fi salvat niciodată! Acesta este adevărul. Voi aţi fost salvaţi în urmă cu o mie nouă sute de ani.

Voi spuneţi: „Nu, nu, frate, eu am fost salvat săptămâna trecută.”

Nicidecum! Voi aţi acceptat-o săptămâna trecută, dar preţul a fost plătit, deci aţi fost salvaţi în urmă cu o mie nouă sute de ani. Şi tot în urmă cu o mie nouă sute de ani aţi fost şi vindecaţi. Când vreţi să acceptaţi aceasta? Acum? În ordine. Acesta este timpul în care trebuie s-o faceţi: acum lucrarea este terminată; totul este terminat. Tot ceea ce ne trebuie nouă în călătoria de pe pământ, este desăvârşit în Hristos, iar Hristos este în noi.

Voi, cei din Texas vă pricepeţi la fructe. Când un copac ajunge la o anumită mărime, să zicem un piersic mic… Mama mea se trage din Paris, Texas, ceea ce înseamnă că şi eu sunt puţin texan… deci ea se trage din ţara piersicilor. Ştiaţi că fiecare piersică pe care o va rodi un piersic, este în el încă de când este aşa micuţ? Dacă nu sunt, de unde vin ele? Copăcelul este plantat în pământ şi trebuie să crească şi să bea. El bea din apa pământului şi astfel îşi ia vitaminele de care are nevoie; în timp ce bea, el ia din pământ tot ce are nevoie. Cu cât bea mai mult, cu atât rodeşte mai mult. Face crengi, frunze, flori şi apoi rodeşte piersici.

Aşa este şi cu creştinul. Când suntem plantaţi în Isus Hristos, Inepuizabila Fântână a Vieţii, tot ce avem nevoie este în noi. Astfel, bem în continuu şi rodim, bem şi rodim. Iar dacă avem mai multă nevoie de Dumnezeu, continuăm să bem şi să rodim. Dacă avem nevoie de vindecare, bem şi rodim. Aceasta este tot.

Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau.” (Iosua 1.3). Aşadar, a călca cu talpa piciorului înseamnă stăpânire. Înseamnă că Dumnezeu ne-a dat fiecare binecuvântare de care avem nevoie şi pe care o cerem, şi singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să o luăm. Dumnezeu nu vine să ţi-o dea, ci trebuie să o iei tu, pentru că este a ta. Înţelegeţi cu toţii? Noi trebuie să intrăm în posesia ei, s-o stăpânim, pentru că este a noastră. Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Îţi voi da o ţară!”, dar ţara aceea era ocupată de amoriţi, de hetiţi şi de alte popoare. Dumnezeu ar fi putut să meargă acolo, să provoace o furtună puternică, să cureţe ţara şi apoi să spună: „Veniţi copii şi intraţi aici!”… Dar El nu procedează niciodată aşa, ci a spus: „V-o dau în stăpânire, aşa că mergeţi şi luaţi-o!”

Depinde la ce priviţi. Multe dintre iscoadele care s-au dus să iscodească ţara, s-au întors cu o evaluare negativă a acelei ţări: „Nu putem merge acolo, pentru că ne vor nimici. Ei sunt mai mari şi mai puternici decât noi.” Dar doi au avut dovada; doi s-au întors înapoi bucuroşi, pentru că depinde la ce priveşti. Ceilalţi zece au privit la amoriţi, la hetiţi, etc., dar Iosua şi Caleb au privit la făgăduinţa lui Dumnezeu şi astfel au spus: „Noi suntem mai mult decât în stare s-o facem!”

Voi la ce priviţi în seara aceasta? Priviţi la făgăduinţa lui Dumnezeu şi continuaţi să beţi şi să aduceţi roade! Dacă veţi face aceasta, se va întâmpla cu siguranţă ceva! Dacă nu aş crede că sunt o binecuvântare pentru voi, cu siguranţă nu aş mai veni aici. Nu aş veni să vă spun ceva care v-ar putea dezamăgi, pentru că dacă nu aş şti că este adevărul, aş sta acasă. Aş veni aici, aş da mâna cu voi, v-aş vizita, am merge acasă la voi şi aş vedea cine are cea mai bună bucătăreasă, apoi m-aş întoarce acasă; aş merge cu voi la pescuit sau aş face alte lucruri de felul acesta. Dar eu ştiu că lucrurile despre care vorbesc: vindecarea divină, salvarea, etc., sunt reale, mult mai reale decât faptul că noi stăm aici. Să le credem cu toată inima noastră în timp ce citim Ioan 12.20-21:

„Nişte greci, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,

s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

Dacă aş vrea să numesc un text mic, pe baza căruia să spun ceva, aş lua Evrei 13.8, fiindcă aceasta a fost tema mea de-a lungul acestor ani: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Să ne gândim la faptul că oamenii aceia au venit să-L vadă pe Isus, iar eu cred că fiecare dintre noi suntem în seara aceasta aici din acelaşi motiv. Ei au auzit de Isus şi au dorit să-L vadă, şi eu cred că nu există nimeni să fi auzit vreodată de minunata persoană a Domnului Isus şi să nu fi dorit să-L vadă măcar o dată. Când eu am auzit pentru prima dată de acest Nume, există ceva atât de dulce legat de El, încât am dorit să-L văd. Grecii aceia erau fiinţe umane ca mine şi ca voi, iar când au auzit de El, au venit să-L vadă; şi au avut privilegiul să-L vadă. Dacă Isus Hristos este… Dumnezeu să mă ierte pentru că spun „dacă”, fiindcă nu vreau să-L pun sub semnul întrebării, ci vreau să scot ceva în evidenţă; deci, dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar noi dorim acelaşi lucru ca grecii aceia, de ce nu-L putem vedea ca şi ei? El trebuie să fie Acelaşi dacă aşa spune Biblia; trebuie să fie Acelaşi Salvator, acelaşi Vindecător, şi este. Singura diferenţă este că acum El este într-un trup invizibil, în timp ce atunci a fost într-un trup vizibil. Dar atunci când era în trup vizibil a dat o făgăduinţă: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu (pronume personal), voi fi cu voi şi în voi până la sfârşitul veacului sau al timpului.” (Ioan 14.19; Matei 28.20).

Dacă El este Acelaşi şi a promis că „Peste puţină vreme, lumea (cosmosul, ordinea lumii) nu Mă va mai vedea, dar voi (Biserica, credincioşii) Mă veţi vedea; pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi până la sfârşitul veacului,” aceasta Îl face să fie Acelaşi ieri, azi şi în veci. Tot El a spus în Ioan 14.12 că „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” Aceasta spun Scripturile şi noi nu le putem nega. Ele sunt acolo, dar dacă noi nu avem credinţă pentru a le face, să spunem: „Eu le cred, dar nu am destulă credinţă pentru a face acele lucruri.” Mi-ar plăcea să am credinţă aşa cum a avut Enoh. Într-o zi, el a mers cu Dumnezeu… După trei sute de ani, el a avut o mărturie care L-a mulţumit pe Dumnezeu. Astfel, într-o zi, Enoh a mers la o mică plimbare de după-amiază şi a plecat sus, s-a dus Acasă cu El. Mi-ar plăcea să pot face şi eu aceasta, dar dacă nu am credinţă ca s-o fac, nu voi sta în calea cuiva care o are. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru credinţa care poate face aceasta. Vedeţi, acesta este felul în care trebuie să gândim noi.

Noi vedem că unii sunt vindecaţi, dar alţii ratează vindecarea. De ce? Pentru că le lipseşte credinţa. Aceasta este tot. Dumnezeu nu-şi tratează copiii într-un fel, iar pe ceilalţi în alt fel. Totul se bazează pe credinţă, ceea ce înseamnă că trebuie să credem.

Dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, atunci cred că am putea spune ca grecii care au venit să-L vadă pe Domnul Isus: „Domnule, noi am vrea să-L vedem pe Isus. Noi vrem să-L vedem.” Astfel, în seara aceasta mă întreb: „grupul acesta de copii ai lui Dumnezeu de aici, din Beaumont, Texas, îşi doreşte aceasta? Doriţi să-L vedeţi? Cu siguranţă, mie mi-ar plăcea să-L văd. Este posibil să-L vedem şi noi? Credeţi că este posibil? Cu siguranţă. Dacă o persoană nu este oarbă spiritual, sunt multe căi prin care Îl poate vedea pe El. Eu L-am văzut în după-amiaza aceasta în apusul soarelui; Îl văd în valurile spumegânde ale mării; Îl văd în Steaua dimineţii şi în Steaua serii. Îl aud ţipând în vulturul care coboară din înălţime; Îl aud în urletul lupului şi Îl aud în strigătul elanului sau al căprioarei. Cu siguranţă. Şi Îl văd plângând în copil.

Ştiţi, odată a fost şi El un Copil. Isaia a vorbit despre semnul acesta., pentru că atunci când ei au cerut un semn, Dumnezeu le-a dat un super-semn:

„Iată, fecioara va rămâne însărcinată… şi Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 7.14;9.6). Acest lucru trebuie să fie izbitor: IaHVeH , un Copil, IaHVeH Dumnezeu, un Copil care plângea într-o iesle, lângă o grămadă de balegă ce se afla acolo. Trebuie să fie izbitor: IaHVeH, un Băiat adolescent care se juca; IaHVeH, un tâmplar; şi mai presus de toate, IaHVeH răstignit pe cruce pentru a ne salva pe noi, nişte păcătoşi. Lucrul acesta trebuie să fie izbitor.

Şi acum, noi Îl putem vedea, pentru că El nu este mort. Cu puţin timp am fost în Mexic şi vorbeam acolo. În seara aceea a fost şi fratele Jack cu mine. Erau prezenţi în jur de treizeci de mii de oameni. Noi ne rugam pentru bolnavi, iar Dumnezeu făcea semne mari şi minuni. Printre cei prezenţi era şi o femeie micuţă, care ţinea în braţe un copilaş; micuţul murise în dimineaţa aceea la ora nouă, iar acum era deja ora zece seara. Afară ploua torenţial, iar Billy a venit la mine şi mi-a zis: „Tati, nu există nici o cale să o ţinem pe loc pe femeia aceea. Pur şi simplu nu poate fi oprită. Nu are număr de rugăciune şi face eforturi extraordinare să ajungă la tine.” „Aţi împărţit toate numerele de rugăciune?” Numele celui care împărţea numere de rugăciune era „Manana” adică „Mâine,” iar noi îi spuneam aşa pentru că era foarte încet. Billy mi-a mai spus: „Femeia nu are număr de rugăciune, pentru că fratele le-a terminat pe toate. Ea a stat la rând, dar nu a primit număr, iar acum nu poate fi ţinută pe loc de uşieri.”

Atunci i-am zis fratelui Jack: „Du-te şi roagă-te tu pentru copil.” L-am trimis pe fratele Jack acolo… dar în timp ce se îndrepta spre locul unde era femeia, am privit în faţă şi am văzut un copilaş mexican care stătea chiar în faţa mea, râzând şi gângurind. Atunci i-am zis fratelui Jack: „Aşteaptă puţin! Aduceţi femeia aici!” Ei au adus-o la mine, iar când a ajuns acolo, a început să strige: „Padre! Padre!” Dar eu am oprit-o, zicând: „O clipă, doamnă!” Ea nu ştia să vorbească engleza, iar sub pătura udă din braţe, avea un copilaş mort. Mi-am pus mâinile peste micuţul copilaş şi am zis: „Doamne Isuse, cu câteva clipe în urmă, mi-ai arătat o vedenie. Oare acesta este micuţul copilaş pe care mi l-ai arătat? Este mort de azi dimineaţă, dar în vedenie stătea în faţa mea şi râdea.” Şi în timp ce spuneam aceste cuvinte, micuţul a început să dea din picioruşe şi să ţipe sub pătură. Atunci am spus: „Să nu scrieţi nimic despre aceasta până când nu aveţi declaraţia medicului şi semnătura lui, care să dovedească faptul că acest copilaş a murit în dimineaţa aceasta la ora nouă.” Şi doctorul a făcut aceasta.

Ce este aceasta? Dovada că Dumnezeu este Viaţă. El este Viaţa, Viaţa veşnică… Astfel, duhul acestui copilaş mort a fost chemat înapoi în trupul lui…

Unde locuiesc eu, lângă râul Ohio, era un băieţel care obişnuia să meargă la râu. El s-a împrietenit cu un pescar bătrân care obişnuia să vină la biserica mea. Avea o barbă albă şi lungă… Mai sus de noi era un loc numit „Insula şase mile.” Noi obişnuiam să mergem acolo la pescuit, iar bătrânul avea puse acolo plase şi ale lucruri. Băieţelul de care vă spun, mergea cu el ca să verifice plasele. Băieţelul acela mergea la şcoala duminicală în oraş, iar într-o dimineaţă i-a zis mamei sale: „Mamă, duminica trecută, învăţătorul meu de la şcoală duminicală mi-a spus cât de măreţ este Dumnezeu. A spus că El acoperă tot spaţiul şi că nu a avut început. Dacă El este atât de mare, înseamnă că este mai mare decât mine; dacă este atât de mare, este mai mare decât munţii; dacă este atât de mare, este mai mare decât râurile. Eu pot vedea toate aceste lucruri, dar de ce nu pot să-L văd pe El dacă este atât de mare?”

Este o întrebare bună. Mama băieţelului i-a zis: „Uite, dragule, eu nu sunt învăţător de şcoală duminicală. Du-te şi întreabă-l pe el.” Băiatul s-a dus la învăţătorul său de şcoală duminicală, dar acesta i-a spus: „Nu pot răspunde la întrebarea aceasta. Du-te la păstor.” La rândul lui, păstorul i-a zis: „Fiule, nici un om nu poate să-L vadă pe Dumnezeu.”

„El este atât de măreţ şi totuşi nu putem să-L vedem?” a întrebat băiatul.

„Nu, nimeni nu poate să-L vadă,” a răspuns păstorul.

Băiatul nu a fost mulţumit cu răspunsul, dar a mers mai departe pentru că păstorul era cea mai înaltă persoană la care putea merge să întrebe.

Într-o zi, când venea în josul râului cu bătrânul pescar, s-a iscat o furtună, aşa că bătrânul a tras barca la mal. Când furtuna s-a oprit, cei doi au pornit din nou cu barca pe râu. Aerul era atât de proaspăt după ploaie, iar în timp ce soarele apunea în vest, în partea de est a apărut un curcubeu. Băieţelul stătea în partea din faţă a bărcii şi în timp ce bătrânul pescar vâslea, a observat că pe barba încărunţită a bătrânului se prelingeau lacrimi mari ca şi cristalul. Băieţelul a privit în jur să vadă la ce se uita bătrânul şi a văzut că se uita la curcubeu. Ei nu vorbeau despre religie, dar micuţul băiat s-a dus la mijlocul bărcii şi i-a zis: „Domnule, vreau să-ţi pun o întrebare la care mama mea, învăţătorul meu de şcoală duminicală şi păstorul, nu au putut să-mi dea un răspuns care să mă mulţumească. Curcubeul acela a fost făcut de Dumnezeu, este adevărat?”

„Da, El l-a făcut, fiule, şi l-a dat ca şi legământ că nu va mai distruge pământul prin apă,” a răspuns bătrânul.

Şi băiatul a continuat: „Domnule, dacă Dumnezeu este atât de mare, de ce nu pot să-L văd?”

Pătruns de întrebarea copilului, bătrânul pescar a tras vâslele din apă, l-a îmbrăţişat pe băiat şi l-a strâns la pieptul său, l-a ridicat în sus şi i-a zis: „Dumnezeu să binecuvânteze inima ta micuţă, scumpule. Tot ce am văzut în ultimii patruzeci de ani este Dumnezeu.” Omul acela avea atât de mult din Dumnezeu în interior, încât putea să-L vadă în afară. Acesta este felul în care trebuie să-L vedeţi voi pe Dumnezeu: trebuie să-L luaţi înăuntru şi să-L lăsaţi să privească prin ochii voştri. Dar voi ştiţi că biserica este mai mult sau mai puţin paralizată şi de aceea, aceste lucruri devin ceva obişnuit.

În Louisville, Kentucky, era nu demult o doamnă micuţă care avea un băiat. Ea a intrat într-un magazin de jucării şi zdrăngănea jucăriile acelea încercând să atragă atenţia micuţului, dar el stătea nemişcat şi privea în gol. Oamenii au observat-o şi au văzut că femeia devenea din ce în ce mai agitată în timp ce-i zicea copilului: „Priveşte, scumpule, priveşte!” Dar micuţul băiat continua să privească în gol. Atunci femeia s-a dus la un alt raft şi a luat de acolo o jucărie care ar fi trebuit să atragă atenţia unui copil de vârsta lui, şi a zis: „Priveşte, scumpule!”, dar el continua să privească în gol. În cele din urmă, femeia a devenit atât de copleşită şi de prăbuşită nervos încât a căzut peste un raft, strigând: „Nu, nu, nu!” Oamenii din magazin s-au apropiat de ea şi au întrebat-o: „Care este problema, doamnă?”

„Cu băieţelul meu s-a întâmplat ceva. Nu demult era un băieţel voios,” a răspuns ea, „dar i s-a întâmplat ceva, aşa că acum stă şi priveşte în gol, indiferent unde suntem. Nimic din ceea ce ar atrage atenţia unui băieţel de vârsta lui, pe el nu-l interesează, ci stă doar şi priveşte în gol. L-am dus la medic, iar medicul a spus că este bine, dar nu poate fi bine dacă nu se uită la nimic la care ar trebui să privească un copil de vârsta lui.”

Aceasta este starea în care a ajuns şi biserica. Dumnezeu a făcut semne şi minuni în faţa bisericii, dar ea stă şi priveşte în gol, ca şi cum n-ar vedea nimic… În marea Sa bunătate, Dumnezeu a zguduit naţiunea aceasta aşa cum nu a făcut-o niciodată până acum.

Voi ziceţi: „A zguduit Statele Unite?” El a zguduit naţiunea Sa, Împărăţia Sa. Dumnezeu nu a făgăduit să zguduie o naţiune ca aceasta, ci a făgăduit că va zgudui Biserica Sa. El vine la biserica Sa ca s-o trezească., fiindcă naţiunea de afară nu va crede oricum. Isus nu a mers niciodată la o naţiune, ci a mers la ai Săi; dar ai Săi nu L-au primit. El nu a venit niciodată la lume. Astfel, mii şi mii de oameni nici măcar nu au ştiut că El era în Palestina, în zilele primei Sale veniri. Vedeţi? El a venit pentru Biserica Sa.

Dacă v-aş întreba pe voi, fraţilor metodişti: „Este Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci?”, aţi răspunde: „Da. Noi Îl avem în biserica metodistă. Ştim că este cu noi.” Dacă i-aş întreba pe baptişti, ar răspunde la fel, şi fiecare biserică ar răspunde la fel. Avem aproximativ şase sute sau opt sute de denominaţiuni diferite, ceea ce înseamnă că cineva are dreptate, iar cineva se înşeală. Nu se poate ca toţi să aibă dreptate sau să fie greşiţi. Dacă aş aborda problema din punct de vedere baptist, metodist sau penticostal, ceilalţi ar fi greşiţi. Aşa este. Dar aş vrea s-o abordăm din punctul de vedere al Adevărului, al Bibliei, iar pentru aceasta trebuie să vedem ce a fost El ieri. Şi dacă vedem ce a făcut El ieri, vom şti că şi astăzi va face la fel. Indiferent de teologia noastră, noi spunem că El este acelaşi, iar dacă putem afla cum a fost ieri, ştim cum este şi astăzi.

Dacă aş merge afară, aş lua un om şi i-aş face semne de cuie în mâini şi semne de spini pe frunte, acela ar fi un impostor şi i-ar putea înşela pe oameni. El ar putea să-L imite pe Isus Hristos şi să se dea drept El, de aceea, singurul mod prin care vom afla vreodată ce a fost Isus Hristos este să vedem Viaţa Lui mişcându-Se în Biserică. Dacă un vrej de dovleac produce dovlecei, înseamnă că viaţa din acel vrej este de dovleac. Voi nu puteţi obţine altceva din el, pentru că este un dovleac. Dar dacă este un pepene, atunci vrejul acela va rodi pepeni. Tot aşa, dacă este o viţă creştină, va mărturisi despre Hristos. Aşadar, să aflăm ce a fost El ieri, iar atunci vom şti ce este El astăzi şi ce va fi în veci. Cred că aceasta ne va oferi fiecăruia dintre noi o privelişte corectă.

Să ne întoarcem deci, la Ioan capitolul unu, ca să vedem ce a fost El. Vom merge la începutul vieţii Sale şi vom lua câteva versete de acolo. Mâine seară vom mai lua câteva versete şi vom continua să aflăm ce este El în timp ce mergem mai departe. Dar având în vedere că mai avem doar doisprezece sau paisprezece minute până când vom chema rândul de rugăciune, să ne gândim la ceea ce era El ieri. La începutul celorlalte Evanghelii, vedem naşterea Sa şi ştim cât de tainic este faptul că El era Fiul lui Dumnezeu, sămânţa femeii făgăduită în grădina Eden. Apoi, aflăm că la vârsta de treizeci de ani, El a fost botezat în râul Iordan de către Ioan Botezătorul, iar pe când ieşea din apă, după ce a fost botezat, Duhul Sfânt, Dumnezeu, a coborât din cer în forma unui porumbel, zicând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” Traducerea corectă a acestui verset este: „În care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc înăuntru,” pentru că Dumnezeu era în Hristos.

Când Duhul Sfânt a venit peste Isus, El a devenit Cel uns, Mesia. Apoi vedem că a fost ispitit în pustie, iar după ce a biruit şi S-a întors, imediat a început să vindece bolnavii, să scoată dracii, să elibereze oamenii. Deci, primul lucru pe care a început să-L facă atunci, a fost să predice Evanghelia şi să vindece bolnavii, pe toţi cei ce erau chinuiţi de Satan.

Acum să luăm câteva din semnele Lui şi să vedem dacă El este Mesia. Noi vedem că Israelul a avut vindecarea divină şi înainte ca să vină El pe pământ şi să vindece. Câţi dintre voi ştiu aceasta? Scăldătoarea din Betesda este un semn de vindecare, ceea ce înseamnă că trebuie să fie un semn care să-L urmeze pe Mesia, un semn mesianic. Deci, dacă El era Mesia, Cel uns, Hristosul, trebuia să existe un semn mesianic care să-L urmeze. Şi există un semn care-l urmează şi pe credincios. Credeţi aceasta? Dumnezeu este un Dumnezeu al semnelor şi minunilor, iar dacă a fost aceasta prima dată, trebuie să fie şi a doua oară şi a treia oară şi de fiecare dată la fel.

Noi, protestanţii, credem că Cuvântul lui Dumnezeu este infailibil, de aceea aş vrea să ţineţi minte că atunci când Dumnezeu este chemat în scenă să acţioneze şi trebuie să ia o decizie, în felul în care acţionează atunci, trebuie să acţioneze de fiecare dată când este chemat în scenă. Eu pot lua astăzi o decizie şi să fie în ordine, dar mâine m-aş putea răzgândi şi să iau o altă decizie. În ce-L priveşte pe Dumnezeu, când ia o decizie, aceea este desăvârşită şi nu mai trebuie schimbată sau îmbunătăţită. Noi suntem mărginiţi şi facem greşeli, dar Dumnezeu este infailibil şi infinit şi nu poate face nici o greşeală. Aşadar, ceea ce spune Dumnezeu este desăvârşit. Astfel, dacă a fost chemat în scenă să salveze un păcătos, felul în care îl salvează pe acela, va trebui să-l salveze pe fiecare păcătos care se pocăieşte. Dacă a fost chemat în scenă să vindece un bolnav, El va trebui să procedeze la fel cu fiecare bolnav care vine la El pentru vindecare, pentru că altfel a procedat greşit prima dată. Acesta este Dumnezeu. Este adevărat? Înseamnă că Isus Hristos trebuie să fie şi astăzi şi în veci ceea ce a fost ieri. Dacă nu este aşa, înseamnă că ieri a greşit. Semnul mesianic pe care l-a arătat oamenilor de atunci, trebuie să fie acelaşi, pentru că altfel a greşit prima dată. El trebuie să fie corect şi neschimbător, pentru că este Dumnezeu. Şi dacă a fost corect atunci şi acela a fost un semn, înseamnă că este acelaşi semn şi astăzi şi în veci.

Acum, vom lua câteva din lucrările Sale. Imediat după ce a început să predice, Isus a fost urmat de Andrei şi de Filip. Ei L-au văzut când a fost botezat de Ioan în Iordan, L-au întrebat unde locuieşte şi au început să-L urmeze. Apoi, Andrei s-a dus şi l-a găsit pe fratele său, Simon, şi l-a adus la El. „Vino şi vezi”, i-a zis el, „căci noi L-am găsit pe Mesia.” Simon era pescar. Şi ce s-a întâmplat când a venit pentru prima dată în prezenţa Domnului Isus? Care a fost primul lucru pe care l-a făcut El? Fără îndoială, l-a privit în ochi şi i-a zis: „Numele tău este Simon: şi eşti fiul lui Iona.” După aceea, a fost numit Petru, care înseamnă „Piatră”. Petru a crezut pentru că tatăl său l-a învăţat că atunci când va veni Mesia, El va fi un Profet.

Evreii au crezut întotdeauna în profeţii lor. Noi ştim aceasta, pentru că Moise a spus: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, un proroc ca mine.” (Deuteronom 18.15). El era Dumnezeul Profet, Profetul suprem, Dumnezeul profeţilor. Deci, semnul Lui era că va fi un Profet, iar ei aşteptau un Profet. Vă mai amintiţi că ei l-au întrebat pe Ioan: „Nu eşti tu profetul care trebuie să vină?”

El i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul din proroci.” (Matei 16.13-14). Ei ştiau că El trebuia să fie un profet, iar atunci când Isus i-a spus lui Simon: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona…” (Ioan 1.42), el a ştiut imediat că El era Profetul despre care se profeţise că va veni. Deşi nu avea educaţie nici cât să-şi scrie numele, Petru a ştiut că Isus era Mesia, şi a căzut la picioarele Lui, iar mai târziu a primit cheile Împărăţiei. El a ştiut care era semnul lui Mesia, ştia că El era Dumnezeu.

Acolo mai era un bărbat care a crezut şi L-a primit cu bucurie. El a crezut că Isus era Profetul despre care au vorbit prorocii, Mesia.  Şi dacă El a fost Mesia ieri şi a fost urmat de semnul lui Mesia, atunci şi astăzi El este acelaşi Mesia şi este urmat de acelaşi semn. Acesta este felul în care El le-a dovedit că era Mesia cel aşteptat: prin faptul că le-a arătat semnul lui Mesia. Filip avea un prieten bun care se numea Natanael. Aţi fost vreodată în Palestina să vizitaţi locurile acelea? Din locul unde se afla Isus, erau cam cincisprezece mile în jurul muntelui, iar Filip s-a grăbit să meargă până acolo, ca să-l aducă pe Natanael. În clipa când eşti convins că Isus este Hristosul, nu mai poţi ţine aceasta doar pentru tine, ci trebuie să le spui şi altora. Aşa este. Eu nu pot să înţeleg cum este posibil ca oamenii care găsesc această dragoste minunată a lui Dumnezeu, să stea liniştiţi.

De curând am vorbit cu cineva care spunea că este creştin de mulţi ani şi l-am întrebat: „Vecinii tăi ştiu aceasta?” „Nu,” a răspuns el, „pentru că noi ţinem aceasta pentru noi înşine.” Nu puteţi face aceasta! Oh! O soră din biserica noastră obişnuia să cânte cântarea: „Eu alerg, alerg, alerg şi vreau să spun aceasta.” Aceasta este bine. Tu trebuie să spui cuiva. Nu poţi sta liniştit pentru că s-a întâmplat ceva, iar tu ştii ce s-a întâmplat.

Aşadar, Filip era convins că Isus era Mesia.

Să dramatizăm puţin lucrurile. Eu pot să-l văd pe Filip, care a călătorit cam o zi în jurul muntelui, ajungând în cele din urmă la casa lui Natanael. El a bătut la uşă şi a fost întâmpinat de doamna Natanael care i-a zis:

„Filip, mă bucur că te văd!”

„Unde este Natanael?” a întrebat-o Filip.

„Tocmai s-a dus să se plimbe prin livadă. Îl vei găsi acolo, pentru că s-a dus să se uite la smochini.”

Pot să-l văd pe Filip cum merge prin livadă, încercând să-şi găsească prietenul. Şi iată că Natanael se ruga în genunchi. Acesta este un lucru bun, pentru că de obicei, când eşti pe genunchi Îl găseşti pe Hristos. Este o cale bună, înţelegeţi? Staţi cât mai mult timp pe genunchi pentru că este bine. Desigur, Filip, care era un bun creştin, a stat acolo şi a aşteptat până când Natanael şi-a terminat rugăciunea. Pot să-l văd cum se ridică şi zice: „Binecuvântat să fie Domnul. Îţi mulţumesc, Doamne.” Apoi se întoarce şi îl vede pe Filip:

„Filip…” Filip nu i-a zis: „Cum merge livada?”, nici: „Ce fac cei dragi ai tăi? Ce face Ioan şi ceilalţi?” Nu, el nu a spus aceasta, ci i-a zis direct: „Vino să vezi pe Cine am găsit.” Oh, Filip era în clocot şi trebuia să-i spună cuiva. Îmi place aceasta. Eu cred că Duhul Sfânt ne umple până când clocotim şi dăm în afară. David a spus că paharul lui este plin de dă peste. Când Duhul Sfânt ne apucă şi ne cuprinde, noi clocotim atât de tare încât dăm în afară. Astfel, Filip n-a avut timp să vorbească despre gospodărie, ci i-a zis:

„Vino să vezi pe Cine am găsit noi, pe Mesia. L-am găsit pe Mesia, pe Isus din Nazaret, Fiul lui Iosif. Vino să-L vezi şi tu, pentru că El este Profetul de care ni s-a vorbit.”

Îmi pot imagina că Natanael, acest credincios respectabil şi drept, i-a replicat:

„Aşteaptă puţin, Filip! Eu ştiu că eşti un om bun. Ce te-a apucat? Unde ai căzut? Ceva nu este în ordine cu tine. Întotdeauna te-am considerat un om bun şi sănătos la mine, dar cum de vii aici cu aşa ceva şi afirmi că ai găsit pe cineva numit Isus din Nazaret. Ai spus din oraşul Nazaret? Noi ştim că va veni Mesia, dar ştii ce se va întâmpla atunci? Se vor deschide coridoarele cerului, iar El va veni jos la conducătorul denominaţiunii noastre. Da, domnule. El ar coborî exact pe acoperişul Templului, iar dacă nu vine la denominaţiunea noastră, nu este El. Acela nu este El, pentru că Mesia trebuie să vină la denominaţiunea noastră!” Cei ca Natanael mai trăiesc şi astăzi: „El trebuie să vină la gruparea noastră sau nu vine deloc.” Dar Dumnezeu lucrează cum vrea El, fiindcă este calea Sa.

Deci, Natanael l-a întrebat pe Filip: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”, iar Filip i-a dat cel mai bun răspuns posibil: „Vino să vezi! Nu sta acasă şi critica, ci vino şi convinge-te personal!” Acesta este lucrul cel mai bun Dacă ziceţi: „Denominaţiunea noastră nu sponsorizează lucrarea aceasta; nu colaborăm cu aşa ceva, aşa că vom sta acasă!”, nu veţi şti niciodată adevărul. Aceasta este tot. Înţelegeţi? Veniţi şi vedeţi, fiindcă Isus a spus:

„Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Aflaţi dacă este adevărat sau nu.

Aşadar, Filip i-a zis: „Vino şi vezi!”

Să pătrundem în conversaţia lor în timp ce merg de-a lungul drumului. Astfel, îl pot auzi pe Filip cum îi spune lui Natanael:

„Natanaele, nu poţi crede aceasta?”

„Nu.”

„Nu spun Scripturile că Domnul Dumnezeul nostru va ridica un profet ca Moise?”

„Ba da.”

„Atunci, va fi Mesia un Profet?”

„Da, El va fi un profet.”

„Va arăta El semnul unui profet?”

„Da, El va arăta semnul unui profet.”

„Şi acela va fi semnul lui Mesia?”

„Da, va fi.”

„În ordine. Îl ştii pe pescarul acela fără şcoală, de la care ai cumpărat peşte şi care nu a fost în stare nici să-ţi semneze bonul pe care ţi l-a dat?”

„Da, mi-l amintesc. Este vorba de Simon, fratele lui Andrei.”

„Da, de el este vorba; un individ bătrân, solid, chel şi înfăşurat cu un şorţ murdar.”

„Da, el era. Nu a ştiut nici să-şi semneze numele. Îmi amintesc.”

Şi Filip a continuat: „Ştii, el a venit înaintea Celui despre care noi credem că este Mesia. Îţi mai aminteşti cum se numea tatăl lui Simon?”

„Sigur că da. Am avut părtăşie cu el: Iona. L-am cunoscut pe Iona.”

„Ei bine, de îndată ce a păşit în faţa acelui Om, El l-a privit şi i-a zis: „Numele tău este Simon şi eşti fiul lui Iona.” Ce zici de aceasta? Nu m-ar surprinde deloc dacă ţi-ar spune şi ţie, cine eşti, când ai ajunge acolo.”

„Aşteaptă! Despre aceasta nu ştiu nimic.”

După o vreme au ajuns în locul unde se afla Isus. Poate că Isus chema rândul de rugăciune, sau poate au mers ei în rândul de rugăciune. Nu ştiu. Sau poate că Natanael era undeva în audienţă. Indiferent unde era, când a păşit în prezenţa Domnului Isus, El S-a întors, l-a privit şi a spus:

„Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” Aceasta a îndepărtat orice îndoială din inima lui Natanael.

Voi spuneţi: „O, da, cu siguranţă, felul în care era îmbrăcat…” Nu, nu! Toţi esticii se îmbracă la fel; toţi poartă acele robe şi turbane, şi sunt o rasă de oameni cu piele închisă la culoare. Deci, Domnul Isus a spus: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” Este ca şi cum ai spune: iată, un om bun, onest, religios; un israelit.

De unde mă cunoşti, Rabi (adică Învăţătorule)? Nu ştii nimic despre mine. Eu nu Te-am văzut niciodată până acum, şi nici Tu pe mine. De unde ştii că sunt israelit şi că sunt un om onest?”

Ascultaţi răspunsul Domnului Isus: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Ce ochi! Moartea nu-i poate închide; ei sunt vii pe veci!

„Te-am văzut…” La cincisprezece mile depărtare în jurul muntelui, cu o zi înainte. „Te-am văzut…”

Care a fost răspunsul lui Natanael? „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” N-a mai avut nici o altă întrebare, iar numele lui este în seara aceasta nemuritor printre oameni. Vedeţi? A căzut la picioarele lui Isus şi I-a zis: „Rabi, Învăţătorule, Tu nu eşti un om obişnuit. Tu eşti Împăratul lui Israel, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Noi ştim că Mesia trebuie să facă aceste lucruri.”

Dar acolo stăteau şi unii care nu credeau aceasta. Aceia trebuiau să dea un răspuns adunărilor lor, pentru că urmau să-i întrebe cu privire la ceea ce se petrecea acolo. Astfel, ei au zis: „Hmmm! Bineînţeles că El face aceste lucruri cu Beelzebul; este un ghicitor.” Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Eu vă iert pentru aceasta, dar într-o zi va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucruri. Un singur cuvânt spus împotriva Lui nu va fi iertat niciodată, nici în lumea aceasta, nici în Lumea care va veni!”

Aşadar, vedeţi unde suntem noi. Vedeţi unde stăm. El a spus: „Eu vă iert. Aţi spus aceste lucruri împotriva Mea, dar Eu vă iert.” El i-a iertat pentru că numeau Duhul lui Dumnezeu un duh necurat. În mijlocul lor stătea Profetul făgăduit, Dumnezeul veşniciei, şi li se făcea cunoscut printr-un semn care le fusese făgăduit; Scripturile se împlineau chiar sub ochii lor, dar cu toate acestea, ei erau atât de tare legaţi de denominaţiunile lor încât au spus: „El nu a venit la biserica noastră, deci este diavolul.” Vedeţi? Oamenii pot face aceasta foarte repede. El a spus că într-o zi va veni Duhul Sfânt, iar ei vor face aceleaşi lucruri.

Gândiţi-vă că dacă credem Biblia, pe pământ sunt numai trei seminţii de oameni: cei care se trag din Ham, Sem şi Iafet, adică evreii, samaritenii şi neamurile. Vă amintiţi ce a făcut Petru care avea cheile Împărăţiei în ziua de Rusalii? A mers la samariteni şi la neamuri, iar aceasta a făcut totul: evrei, samariteni şi neamuri. Noi, neamurile, anglo-saxonii, nu L-am căutat pe Mesia, iar El vine numai la cei care Îl caută. Vreau să ţineţi minte aceasta când mergeţi acasă. Nădăjduiesc că aceasta stă atât de sus precum stau copacii înaintea voastră. Voi nu puteţi privi fără să-i vedeţi. El vine numai pentru cei care Îl caută. Noi, neamurile, nu am căutat pe nimeni şi nu am aşteptat nici un Mesia, dar evreii şi samaritenii Îl aşteptau. Şi noi ştim cum li s-a făcut cunoscut.

Aş putea să vă spun multe alte lucruri, dar să mai întoarcem încă o pagină. Astfel, vedem că El a trecut pe la scăldătoarea din Betesda, iar cu câteva zile înainte de aceasta, o femeie micuţă a încercat să intre în rândul de rugăciune. Probabil nu avea număr de rugăciune, dar s-a gândit că dacă va reuşi să-L atingă, va fi vindecată. Nu a reuşit să ajungă la El, pentru că era plin de oameni în jurul Lui, dar a reuşit să se strecoare cumva şi s-a atins de poala hainei Lui; iar când a făcut aceasta, El a întrebat: „Cine M-a atins?” Vedeţi? Cineva Îl atinsese. „Cineva M-a atins, pentru că am slăbit. Din Mine a ieşit o putere.” Apoi, a privit prin audienţă până când a găsit-o pe femeie şi i-a spus că scurgerea de sânge pe care o avea, s-a oprit, şi că credinţa ei a salvat-o. Nu El a făcut aceasta, ci credinţa ei în El. Oh, înţelegeţi? Credinţa ei, pentru că El i-a zis: „Credinţa ta te-a mântuit.” Eu aş vrea oameni care să vorbească mai mult despre aceasta. Fratele Moore şi mulţi alţii din aceşti predicatori… Cuvântul din textul acesta este „sozo” şi înseamnă „salvat atât trupeşte cât şi sufleteşte”, salvat fizic şi spiritual. Vedeţi? Femeia L-a atins.

Voi spuneţi: „Frate Branham, ea L-a atins, dar eu cum o pot face?” Biblia spune că acum El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre. Este adevărat? Dacă El este Acelaşi Mare Preot şi voi Îl atingeţi, trebuie să acţioneze la fel. Aşadar, întindeţi-vă şi atingeţi-L în seara aceasta prin credinţa voastră. Voi ziceţi: „Nu sunt destul de aproape ca să-mi pot pune mâinile pe haina Lui.” Nu atingerea fizică a hainei Sale a adus vindecarea acelei femei. El nici nu i-a simţit atingerea fizică, fiindcă pe sub roba largă a cărei poală a atins-o femeia, palestinienii şi evreii poartă o cămaşă mai strâmtă. Praful intra pe sub robă, de aceea li se spălau picioarele când intrau într-o casă. De ce nu a simţit acelaşi lucru pe care l-a simţit la atingerea femeii, doar era atins de oamenii din jurul Lui? Toţi Îl atingeau şi ziceau: „Rabi, îmi pare bine să Te cunosc!” De ce atingerea lor nu L-a slăbit? Ei L-au atins mai mult decât femeia, dar ea a atins partea dinăuntru. Acesta este motivul pentru care a spus Isus: „Simt că din Mine a ieşit o putere.”

La câteva zile după aceea, El a trecut pe la scăldătoarea din Betesda, iar acolo era un om neputincios. Isus a trecut pe lângă toţi acei oameni: ologi, şchiopi, neputincioşi, etc., şi a privit în jur până când l-a găsit pe slăbănogul care zăcea pe un pat de paie. Noi, cei din jur, ştim cum era patul acela, nu-i aşa? Eu am fost crescut pe unul. Bărbatul stătea pe patul acela, dar nu era infirm sau orb, ci avea probabil, o problemă la prostată sau poate a avut tuberculoză. Deci, nu era ceva care urma să-l omoare, pentru că era olog de aproape patruzeci de ani. Când l-a găsit, Isus S-a apropiat de el şi i-a zis:

„Vrei să te faci sănătos?”

„Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”

 „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.”

Vedeţi? Biblia spune că „Isus… ştia că este bolnav de multă vreme…” (Ioan 5.6-8). El a fost întrebat în legătură cu aceasta şi le-a dat următorul răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul (trupul) nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (v. 19). Înseamnă că El Îl vedea pe Tatăl făcând lucrarea; Dumnezeu Îi arăta în vedenie ce trebuia să facă, iar El mergea şi făcea acel lucru.

Priviţi ce a făcut la învierea lui Lazăr. Când a ajuns la mormânt, Isus a spus: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”

Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar…” (Ioan 11.41-44). Cu siguranţă, El a văzut aceasta întâmplându-se, fiindcă a spus că nu face nimic până nu-I arată Tatăl. De data aceasta, Isus nu a spus că ar fi ieşit o putere din El, deşi minunea aceasta era cu mult mai mare decât vindecarea acelei femei. Vedeţi voi, aici Dumnezeu este Cel care Îşi folosea darul, pe când în celălalt caz, femeia a fost cea care s-a folosit de darul lui Dumnezeu…

… Femeia de la fântână. Ea a venit cu ulciorul ei după apă, şi poate se gândea la seara care trecuse. Şi iată că în timp ce se pregătea să scoată apă… a auzit pe Cineva care zicea: „Femeie, dă-mi să beau!” A privit în jur şi iată că acolo stătea un evreu. Şi pentru că ea era samariteană, i-a zis: „Nu se cade ca Tu, care eşti evreu, să ceri apă de la mine, o femeie samariteană.” El era un tânăr; avea doar treizeci de ani, dar Biblia spune că arăta de cincizeci de ani. Ştiaţi aceasta? Cred că lucrarea Sa L-a îmbătrânit puţin. Evreii I-au zis în Ioan 8.57: „N-ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam?!” Dar El le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (v. 58). Vedeţi? Cred că El arăta ca de cincizeci de ani, de aceea ei   I-au spus: „N-ai nici cincizeci de ani…”

Dar când femeia L-a văzut pe Evreul acela stând acolo, I-a zis: „Nu se cade ca Tu, un Evreu, să-mi ceri mie, o femeie samariteană, să-Ţi dau să bei, pentru că noi nu avem nici un fel de legături unii cu alţii.” Dar El i-a răspuns:

„Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie?” (Ioan 4.10-11).

Ce făcea El? Trebuie să mă credeţi pe cuvânt: El încerca să intre în legătură cu duhul ei. Vedeţi, Tatăl Îl trimisese acolo, aşa că a trebuit să treacă prin Samaria. Dar când a ajuns acolo, nu a ştiut ce să facă, aşa că a trebuit să stea şi să aştepte. Vedeţi, acelaşi lucru se întâmplă şi în seara aceasta. Tatăl m-a trimis la Beaumont şi trebuie să aştept să văd ce va spune El. Înţelegeţi? Eu nu ştiu ce să fac, dar aştept să-mi spună El.

Acolo ce s-a întâmplat? El a stat liniştit şi a vorbit cu femeia. Ce făcea prin aceasta? Încerca să intre în legătură cu duhul ei, şi astfel a văzut unde era problema ei. Ştie cineva care era problema femeii? Sigur că da. Ea avusese cinci bărbaţi. Şi ce i-a spus El? „…cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat…” Vedeţi? El i-a zis:

„Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.”

Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.”

Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

Ce a făcut femeia? Ea nu era ca unii din preoţii aceia stilaţi şi cu gulere întoarse, care ştiau toată teologia. Ea ştia despre Dumnezeu mai mult decât ştiu jumătate din predicatorii din Statele Unite, deşi era în starea aceea de păcat. Şi ce a spus? „Doamne, văd că eşti proroc.” Amin. Şi a continuat: „Noi, samaritenii, ştim că acesta va fi semnul lui Mesia.” Este adevărat? „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, căruia I se zice Hristos, El ne va spune aceste lucruri, dar Tu Cine eşti?” Şi Isus i-a răspuns: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Fraţilor, femeia aceasta a băut dintr-o Fântână nouă atunci. Astfel, şi-a lăsat ulciorul cu apă acolo, şi a fugit cât a putut de repede în cetate. Ascultaţi ce le-a spus oamenilor de acolo: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” (v. 29). Şi Biblia spune că oamenii din cetate, au crezut în Isus din pricina spuselor acelei femei. Dacă acela a fost semnul lui Mesia ieri, înseamnă că şi astăzi este la fel, nu-i aşa?

Încă un citat. Este puţin cam lung, dar vă rog să mă mai îngăduiţi puţin. Aceasta este o biserică şi presupun că nu trebuie să fie închisă la o anumită oră. Vreau să vă mai aduc un citat, iar după ceea vom încheia. Dacă aţi observat, semnul acela nu a fost arătat niciodată pentru neamuri. Ele nu Îl căutau, de aceea a fost un semn doar pentru evrei şi samariteni. Evanghelia nu a venit niciodată la neamuri până când s-a dus Petru în casa lui Corneliu şi le-a predicat, cum citim în Fapte 10. Vedeţi? Neamurile erau închinătoare la idoli, iar El nu a venit la necredincioşi, ci a venit şi Şi-a arătat semnul mesianic în faţa celor credincioşi. Acum ascultaţi cu atenţie, iar cei de afară, vă rog să gândiţi duhovniceşte, pentru că va trebui să citiţi printre rânduri.

Când a fost pe pământ, ucenicii Lui L-au întrebat care va fi semnul venirii sfârşitului lumii, iar El le-a răspuns: „Aşa cum a fost în zilele Sodomei…” Mai întâi a vorbit despre zilele lui Noe şi a spus ce s-a întâmplat în zilele acelea. A vorbit despre cât de imorali vor fi oamenii, despre faptul că mâncau, beau, se căsătoreau şi se despărţeau, etc. Apoi a vorbit despre zilele Sodomei şi a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.”

Acum fiţi foarte atenţi. Avraam îi reprezintă pe cei aleşi, pe cei chemaţi afară. Întotdeauna există trei categorii de oameni şi aş vrea să-i ţineţi minte: Lot îi reprezintă pe cei căldicei, biserica formală. Sodomiţii erau lumea necredincioasă, iar Avraam s-a separat de toată necredinţa aceea şi a ieşit afară… Acum gândiţi-vă la cei trei Bărbaţi care au venit să-l viziteze pe Avraam. Aceia erau de fapt trei Îngeri, Unul dintre ei fiind Însuşi Dumnezeu. Nu demult am vorbit cu un predicator, iar el mi-a spus:

„Doar nu vrei să spui că Acela era Dumnezeu?”

„Biblia spune că era Dumnezeu,” i-am răspuns eu. „Avraam L-a numit „DOAMNE”; D-o-a-m-n-e, cu literă mare, Elohim. Avraam trebuia să ştie aceasta, pentru că a vorbit cu El.

„Aceea a fost doar o teofanie,” a continuat predicatorul acela.

„O teofanie nu mănâncă unt şi carne de viţel şi nu bea lapte.” Aşa este. El era Dumnezeu. Biblia spune că era Dumnezeu.

„Vrei să spui că erau îngeri?”

„Cu siguranţă,” am răspuns eu.

„În haine prăfuite şi au mâncat?”

„Da. Tu nu ştii cât este de minunat Dumnezeul nostru. El a dorit să vină jos să cerceteze situaţia din Sodoma.”

Din ce sunt făcute trupurile noastre? Din şaisprezece elemente: potasiu, calciu, petrol, lumină cosmică. Astfel El a luat şaisprezece elemente, a suflat: „Ptiu!”, le-a pus la un loc şi  zis: „Gavrile, vino şi intră aici!” Cu siguranţă. A mai suflat încă unul acolo pentru Mihail, şi apoi încă unul pentru El Însuşi. El însuşi a păşit în acel trup şi a venit jos. Oh, sunt atât bucuros că-L cunosc! Într-una din aceste zile, când trupul meu va fi doar praf care zboară pe pământ, El va sufla „Ptiu!” şi va veni înapoi. Sunt atât de bucuros pentru că cunosc un astfel de Dumnezeu: El doar pune totul la loc! Aceasta este tot. „Veniţi! V-am făgăduit! Voi aţi fost credincioşi în puţine lucruri, dar Eu vă voi pune peste multe.” Vedeţi, moştenitori a tuturor lucrurilor, prin Hristos… Bărbatul acela nu realiza Cine este El şi cât de mare este El.

Deci, El a venit jos. Aş vrea să observaţi că doi dintre acei îngeri (un Billy Graham modern…) au mers şi au predicat sodomiţilor. Este adevărat? Şi ei au făcut o singură minune: i-a lovit cu orbirea pe sodomiţi. Predicarea Evangheliei îi loveşte cu orbire pe cei ce nu cred. Dar El le-a arătat acel semn, acolo jos, Evanghelia predicată fiind: „Ieşiţi afară!” El nu l-a chemat pe Avraam afară, pentru că era deja afară. Oh, sunt atât de bucuros! Avraam reprezintă Biserica aleasă, pe cei chemaţi afară, iar Unul a rămas cu Avraam şi a făcut un semn. Vreau să vedeţi ce fel de semn a făcut El în faţa Bisericii alese. Vedeţi, celorlalţi li s-a predicat Evanghelia ca să iasă din locul acela, din Sodoma, dar Acesta a rămas cu Avraam. Amintiţi-vă că El era un Străin cu hainele prăfuite, care venea dintr-o Ţară străină, îndepărtată. Şi ce l-a întrebat pe Avraam? „Avraame, unde este nevastă-ta, Sara?” De unde ştia El că Avraam era căsătorit şi că pe soţia lui o chema Sara? „Avraame, unde este nevastă-ta, Sara?” Biblia spune clar că Avraam a răspuns: „Ea este în cortul de la spatele Tău.” Fiţi atenţi ce i-a spus mai departe: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.” Când a auzit acele cuvinte, Sara a râs în sinea ei. Nu tare, ci încet, dar deşi era în cortul de la spatele îngerului, Acesta a zis: „De ce a râs Sara?”

Ce fel de telepatie era aceasta? Ce semn era acela? Că Sodoma era gata să ardă. Şi Domnul Isus a spus: „Aşa cum a fost în zilele Sodomei…”, iar acum, lumea este în aceeaşi stare ca Sodoma. Mai mult, chiar înainte ca să cadă focul, Îngerul Domnului vine înapoi şi locuieşte în trup de carne făcând aceleaşi semne, pentru a da şi neamurilor acelaşi semn mesianic pe care l-a dat evreilor şi samaritenilor. Înţelegeţi? El trebuie să facă aceasta. Dacă Domnul ar lăsa biserica să navigheze doar cu o teologie banală, le-ar da un semn pe care nu ni l-a dat şi nouă; dar dacă Dumnezeu este Acelaşi, şi este Acelaşi, El va face la fel şi va acţiona la fel cu fiecare dintre copiii Lui, şi cu fiecare generaţie. Astfel, dacă acela a fost semnul Său făcut înaintea evreilor şi a samaritenilor, şi la sfârşitul acestor zile trebuie să fie la fel. În curând, Evanghelia se va întoarce din nou la evrei. El aşteaptă chiar acum aceasta; aşteaptă să apară semnul, iar atunci Se va întoarce… Apoi Moise şi Ilie vor merge la Israel, aşa cum scrie în Apocalipsa 11. Voi ştiţi aceasta. Dar atunci timpul bisericii dintre neamuri este trecut. Este adevărat? Noi credem aceasta; credem că suntem în timpul sfârşitului şi că arderea Sodomei este aproape. Bomba atomică este deja în hambar, cu numele lumii scris pe ea. Aşa este. Ea va arde, nu vă faceţi griji în legătură cu aceasta! Bomba este pregătită şi poate fi lansată oricând. Este nevoie doar de un fanatic care să tragă cu una din aceste rachete care va apărea pe radarul cuiva, şi atunci toţi vor începe să le dea drumul. Dar înainte de aceasta se va întâmpla un lucru: Biserica Mireasă va merge Acasă. Atunci ea nu va fi aici, înţelegeţi? Dar înainte ca ea să plece, trebuie să apară semnul de care v-am vorbit… Nu uitaţi că El nu a fost în Sodoma, ci a venit la Biserica aleasă; nu la cei căldicei, fiindcă ei au trimişii lor, ci la aleşi, la Biserica chemată afară… Puteţi citi printre rânduri? Înţelegeţi ce spun? Biserica chemată afară va primi acest semn, iar acesta a fost semnul lui Mesia. Este semnul lui Mesia printre noi. Noi nu suntem Mesia, dar Mesia trăieşte în noi, iar Mesia înseamnă „Cel uns” şi trebuie să ne ungă pe noi toţi. Dacă îl unge pe unul, iar altul nu crede, ce folos ar avea aceasta? Noi trebuie să fim toţi ca unul. Dacă Isus Hristos va apărea în seara aceasta şi va face acelaşi semn mesianic pe care l-a făcut atunci în faţa evreilor şi al samaritenilor, Îl veţi primi ca Mântuitorul şi Vindecătorul vostru? Îl veţi primi? Aceasta este o întrebare mare. Primiţi-L ca Salvator personal! Amintiţi-vă că numai el vă poate vindeca, şi primul lucru pe care vi-l cere este să credeţi. El a aşezat în biserica Sa daruri şi cinci slujbe: apostoli, care înseamnă misionari. „Misionar” înseamnă „cel trimis sau unul care este trimis.” Deci misionarul este de fapt un apostol. În ordine. Deci El a pus în biserică cinci slujbe: apostoli, proroci, învăţători, evanghelişti şi păstori. Sunt cinci slujbe pe care Domnul le-a rânduit şi le-a pus în biserica Sa. Credeţi aceasta? În ordine. Şi dacă credem că sunt cinci slujbe, să nu uităm că în fiecare biserică locală sunt şi nouă daruri duhovniceşti. 1Corinteni 12 ne arată că sunt nouă daruri duhovniceşti care lucrează în trup. Vedeţi, Dumnezeu a pus fiecare dar acolo pentru a ţine biserica Sa cât se poate de curată, fără pată sau zbârcitură. Noi suntem la sfârşitul timpului rânduit pentru neamuri; la sfârşitul timpului, şi eu cred că Isus Hristos este încă Acelaşi Mesia. Cred că dacă El a venit jos înainte de nimicirea Sodomei şi a stat cu biserica aleasă… Ţineţi minte că El nu a mers niciodată în Sodoma, ci a venit la Biserica aleasă, la cei credincioşi, iar darurile nu sunt trimise pentru necredincioşi…

Voi ziceţi: „De ce nu loveşti în centrul ţintei? Centrul ţintei este poporul lui Dumnezeu. Înţelegeţi? Veniţi la biserică, în locurile micuţe. Eu nu trebuie să împodobesc biserica cu flori… Ea este ceea ce este. Isus nu a fost un Om al spectacolului. Ei I-au zis: „De ce nu vii la Caiafa? De ce nu Te duci să Te faci cunoscut la Ierusalim?” Dar El le-a răspuns: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.” (Ioan 7.6). Isus nu a venit să Se dea în spectacol. Ei I-au zis: „Locuieşti cu grupul acela de holly-rollers, cu pescarii aceia. Vino aici sus, la oameni de rang înalt!” Dar El a venit la cei la care L-a trimis Dumnezeu: la cei aleşi. Tot aşa, noi facem aceste lucruri pentru că suntem conduşi de El să le facem. Dumnezeu Îşi conduce copiii. Nădăjduiesc că aţi înţeles aceasta.

Dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci în ceea ce priveşte vindecarea… Nu uitaţi că dacă vine cineva şi vă spune că poate să vă vindece, acest lucru este greşit. Nu este biblic, pentru că El a făcut deja aceasta. Dacă oamenii vă spun că El nu poate să vă ierte păcatele, se înşeală, pentru că ele sunt deja iertate. Înţelegeţi? Ele sunt deja iertate. Voi trebuie doar să acceptaţi lucrul acesta, iar pentru aceasta, sunt păstori care pot să vă îndrume, sunt învăţători care pot să vă înveţe, există evanghelişti şi proroci şi toate aceste lucruri. Nu uitaţi că în zilele din urmă, semnul lui Mesia trebuie să apară în biserică. Câţi dintre voi au văzut fotografia care a fost făcută la Houston?  Cred că este pe aici pe undeva, pentru că a fost trimisă în toată ţara. Este vorba de fotografia cu Stâlpul de Foc.

Câţi dintre voi cred că Isus a fost Îngerul care a umblat cu copiii lui Israel prin pustie? El a spus aceasta; El este Îngerul legământului, iar când a fost pe pământ a spus: „Eu vin de la Dumnezeu şi merg la Dumnezeu.” Este adevărat? El a murit, a înviat şi S-a înălţat. Şi iată că într-o zi, Saul era în călătorie pe drumul Damascului, iar o Lumină l-a lovit atât de tare încât a căzut la pământ. Înainte de aceasta, când Petru era în închisoare, aceeaşi Lumină a mers şi l-a eliberat. Deci, Lumina aceea l-a lovit pe Saul, care a căzut în genunchi, şi i-a zis:

Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

„Cine eşti Tu, Doamne?” L-a întrebat el, iar Domnul i-a răspuns: „Eu sunt Isus. Eu vin din Stâlpul de foc şi Mă întorc înapoi, la ceea ce am fost. Este adevărat? Biblia spune că acesta este adevărul. Şi dacă Acesta dintre noi este acelaşi Stâlp de Foc, înseamnă că va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci. Dacă Stâlpul de Foc care este cu noi în seara aceasta, este Duhul lui Isus Hristos, va acţiona în acelaşi fel în care a acţionat în El. Înţelegeţi ce vreau să spun? Aceasta Îl face adevărat. Dacă Îl vom vedea venind în scenă şi făcând exact aceleaşi lucruri ca atunci, veţi crede fiecare dintre voi că este Domnul Isus? Să ne rugăm.

Tată ceresc, se pare că aş putea vorbi toată noaptea, fiindcă este un grup de oameni atât de minunat, iar inimile lor sunt ca nişte rezervoare care trag din mine. Cât de mult îmi place aceasta, Tată! Eu ştiu şi cred din toată inima că aceasta este biserica abrahamică, cei chemaţi afară, Biserica aleasă care poartă adevărul Evangheliei şi Îl predică. Doamne, poate că mulţi dintre ei nu pot purta darul Tău, aşa cum am spus, dar nu stau în calea celor care o fac. Doamne Dumnezeule, ei cred în Tine; ei cred Cuvântul. Mulţi dintre ei predicau deja când eu eram doar un băieţel, iar în seara aceasta, eu stau înaintea unor astfel de oameni, a celor care ţin Evanghelia adevărată la pieptul lor. Ei sunt aici cu soţiile lor, cu copiii şi cu cei dragi, iar unii sunt bolnavi şi în nevoi. Cu ani în urmă au fost daţi afară din bisericile lor şi au stat pe la colţurile străzilor cu o tamburină în mână, iar unele dintre femei nu au avut destui bani nici pentru a cumpăra haine. Totuşi, au stat acolo cu o chitară veche în mâinile lor şi au cântat cu ea vestind Mesajul.

Doamne, a sosit ceasul; este aici. Ei au pregătit calea, au făcut-o dreaptă în pustie. Te rugăm să îngădui ca Mesia Domnul să coboare în seara aceasta pe calea aceea în mijlocul nostru. Arată-ne prezenţa Ta. „Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus!”, pe acest Isus despre care au vorbit ei şi pentru al cărui Nume au îndurat prigoane. Te rog să vii în seara aceasta în mijlocul lor şi să le arăţi că Tu eşti încă acelaşi Mesia, că nu eşti mort, ci ai înviat din morţi şi trăieşti în Biserica Ta. Tu eşti Acelaşi şi eşti tot timpul cu ei. Te rog să ne dăruieşti aceasta, Tată. Îngăduie-ne să Te vedem şi fiecare dintre ei va crede, căci ne predăm Ţie. Te rugăm să ne dai această binecuvântare în Numele lui Isus Hristos. Amin.

În următoarele câteva minute, vă rog să staţi toţi la locurile voastre. Eu pot să stau aici şi să vă vorbesc despre aceste lucruri, dar sunt ele adevărate? Aceasta este ceea ce ne întrebăm fiecare. Mulţi dintre voi nu le-aţi văzut niciodată, dar cu toate acestea le credeţi. Voi credeţi oricum. Nu ştiu dacă El va face ceva în seara aceasta, dar cred că o va face, iar dacă acţionează şi procedează la fel ca atunci când a fost pe pământ…

Singurul fel în care El poate face aceasta, este ca eu să mă supun Lui; să mă dau pe mine la o parte şi la fel să faceţi şi voi. Aceasta este singura cale; iar împreună, Îl vom vedea pe Mesia. Dacă mă dau numai eu la o parte, nu se va întâmpla nimic, fiindcă trebuie s-o faceţi şi voi; şi dacă facem aceasta împreună, Mesia va lucra printre noi, pentru că noi suntem poporul Lui, aleşi şi sfinţiţi prin sângele Lui, iar Duhul Sfânt locuieşte în noi. După ce Duhul Sfânt vine în noi, prin botezul Său, începe să se răspândească, iar când îndepărtăm toate rădăcinile de amărăciune şi de răutate din noi, Dumnezeu preia conducerea şi începe să Se mişte.

Priviţi microfonul acesta. Dacă nu vorbeşte nimeni prin el, este mut, pentru că nu microfonul vorbeşte, ci eu. Aşadar, nu eu sunt cel care vorbeşte, ci El. Înţelegeţi? Eu sunt doar microfonul. Tot aşa, nu voi vorbiţi, ci El. Înţelegeţi? Noi nu ştim nimic despre viitor. Din câte îmi dau seama, eu nu cunosc pe nimeni din clădirea aceasta, cu excepţia fratelui Moore, a fratelui Brown şi Mercier, dar stau în spatele meu, iar acolo stă fiul meu. Poate vă cunosc pe unii dintre voi, bărbaţii…

Dacă mi-aţi spune cum vă numiţi sau unde ne-am cunoscut… Câţi dintre cei prezenţi în audienţă, ştiţi că vă sunt străin? Ridicaţi mâinile. Nu ştiu nimic despre voi, nici despre problemele voastre, bolile voastre sau răul vostru, este adevărat? Vedeţi, pretutindeni sunt mâini ridicate.

Un moment. Cred că s-au împărţit numere de rugăciune. Vom striga mai întâi numerele de rugăciune, fiindcă nu putem aduce prea mulţi oameni aici. Ce nume s-au împărţit Billy, cu „A”? Aşa este, de la A1 până la A100. În seara aceasta va trebui să începem de la un număr, mâine seară de la altul şi în seara următoare, de la altul. Mulţi dintre voi ştiu că odată am dat cuiva numerele de rugăciune ca să le împartă, dar a fost prins că le vindea.

L-am oprit imediat şi le-am dat fratelui meu să le împartă el. Apoi, l-am pus pe fiul meu şi pe alţi fraţi de încredere. Într-o vreme, m-am folosit de copii mici pe care îi ridicam în picioare şi îi puneam să numere. Le ziceam: „Junior, ridică-te şi numără şi oriunde te vei opri, de acolo voi începe să chem numerele.” Noi suntem oameni, şi fie că mă credeţi sau nu, mama lui Junior i-a spus să se oprească exact la numărul ei, aşa că nu am mai putut proceda nici în felul acela. Apoi a venit Duhul Sfânt şi mi-a vorbit, aşa că la următoarea ocazie, m-am dus şi le-am dat eu câte un număr de rugăciune. I-am dat fiecărui păstor câte o sută de numere de rugăciune, ca să le împartă în adunarea lui. Cred că în felul acesta am procedat şi când am fost aici ultima dată. Dar primul bărbat şi-a adus gruparea lui. Înţelegeţi? Iar aceasta a pregătit lucrurile şi pentru restul. Singura cale corectă pe care am găsit-o, a fost să împărţim în fiecare zi numere de rugăciune. Am făcut aşa, pentru că dacă doreai să se facă rugăciune pentru tine, trebuia să vii la prima întâlnire, fiindcă altfel erai lăsat în afară. Dacă cineva venea a doua zi, nu mai putea primi număr de rugăciune, şi la fel a treia zi…  Oamenii aceia nu mai puteau ajunge în rândul de rugăciune. Aceasta ne-a hotărât să împărţim numere de rugăciune în fiecare zi, şi facem lucrul acesta de câţiva ani. Astfel, seara venim pregătiţi, iar Duhul Sfânt poate începe oricând doreşte să lucreze cu mine. Uneori, am numărat câte persoane erau într-o parte şi câte erau în partea cealaltă, după care am început de unde mi-a pus Domnul pe inimă s-o fac.

Acum, băieţii vor veni în faţa voastră, vor lua aceste numere de rugăciune, le vor amesteca chiar în faţa voastră, iar după aceea le vor împărţi. Astfel, puteţi primi numărul şapte, patruzeci şi cinci sau o sută, pentru că sunt amestecate. Când vin eu jos, numerele sunt verificate deja de două ori, aşa că nimeni nu poate spune: „Păi, ei vând numere de rugăciune pentru cei care doresc să ajungă în rând.” Noi nu putem face aceasta, pentru că numerele sunt amestecate şi nimeni nu ştie ce număr de rugăciune va primi fiecare om. Apoi, Duhul Sfânt merge şi alege pe cineva care nu are număr de rugăciune şi spune dinainte anumite lucruri. Vedeţi, eu aduc pe cineva aici sus, ca să pot aduce ungerea asupra mea şi a voastră, ca să-L aduc pe Duhul Sfânt în mijlocul nostru.

În seara aceasta vom începe de la numărul unu şi vom vedea cât de multe numere vom putea aduce sus. Cine are numărul unu? Dacă nu puteţi veni aici sus când este strigat numărul vostru de rugăciune, veţi fi ajutaţi de unul dintre fraţi. Numărul A1. Unde este? Uitaţi-vă la numerele voastre de rugăciune. Numărul A1? Sunteţi siguri că le-aţi împărţit? Oh, îmi pare rău… În ordine. Ajutaţi-o pe doamna să vină aici, dacă nu poate să meargă. Cine are numărul doi? Ridicaţi mâinile să vă putem vedea. Este aici. Vino aici, soră. Dacă nu poţi veni, ridică mâna şi vom veni noi să te ajutăm. Numărul trei? Doamna? Numărul patru… facem aceasta pentru a menţine ordinea. Lăsaţi-mă să vă arăt ceva. Câţi dintre voi doresc să ne rugăm pentru ei? Ridicaţi mâinile. În ordine. Cine vrea să fie primul? Iată. Vedeţi? De aceea trebuie împărţite numere de rugăciune. Numai aşa se poate păstra ordinea. Cine are numărul patru? În ordine. Vino aici, doamnă. Numărul cinci? Aliniaţi-vă. Numărul şase? Este aici. În ordine. Numărul şapte. Să ridice mâna cine are numărul şapte.

Cineva să se uite la numerele de rugăciune ale acestor oameni… Mă refer la băiatul infirm de acolo, la cele două femei de acolo şi mai sunt trei care stau pe scaunele cu rotile. Uitaţi-vă la numerele lor de rugăciune. Numărul şapte. Deci avem: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7. Numărul opt? Acolo în spate. Numărul nouă? În ordine. Numărul zece şi unsprezece? Aceasta este calea. Doisprezece, treisprezece, paisprezece. În ordine. Paisprezece este? Bine. Cincisprezece, şaisprezece. În ordine. Şaptesprezece, optsprezece. Ne vom opri deocamdată aici şi ne rugăm pentru cei de aici. Ţineţi minte: de îndată ce vă este strigat numărul de rugăciune, ridicaţi-vă şi veniţi în rând. Ce număr ai, soră? Optsprezece.  Du-te acolo în rând. În ordine.

Câţi dintre cei prezenţi aici nu aveţi număr de rugăciune, dar sunteţi bolnavi şi doriţi ca Domnul să vă vindece? În ordine. Ridicaţi mâinile. În ordine. Încerc să am o idee despre câţi sunteţi. Da, pretutindeni în sală. Dacă nu aveţi numere de rugăciune, vă voi spune ce vreau să faceţi. Când Domnul va începe să vindece oamenii de pe platformă, priviţi aici şi spuneţi: „Doamne, el mi-a spus…” Să-i întrebăm pe predicatorii de aici. Spune Biblia, în cartea Evreilor, că Isus este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre? Este adevărat? Atunci, dacă El este Acelaşi Mare Preot, cum va acţiona dacă Îl atingeţi? În acelaşi fel în care a făcut-o ieri, este adevărat? Dar aceasta nu ne face să fim Isus, înţelegeţi?  Noi suntem doar slujitorii Lui, uneltele de care Se foloseşte El. Este adevărat? În ordine. Vreau ca fiecare să rămâneţi la locurile voastre, să staţi liniştiţi şi să vă rugaţi încet. Eu nu spun că se va întâmpla ceva… Să vedem, unde este? Ajută-l, frate Jack. În ordine.

Vreau să mă uit la fiecare persoană din rândul de rugăciune. Toţi îmi sunteţi străini, nu vă cunosc.  Dacă ştiţi că nu vă cunosc şi că nu ştiu nimic despre voi, ridicaţi mâinile. Aduceţi-o pe doamna aceea aici. Mă auziţi bine în spate? Nu este minunat? Acum este momentul când se va dovedi dacă această Biblie este adevărată sau nu; dacă făgăduinţele lui Dumnezeu sunt adevărate sau nu. Oamenii aceştia au ridicat mâinile şi au spus că nu mă cunosc, şi eu spun acelaşi lucru: că nu-i cunosc pe ei. Dacă nu aveţi nici un strop de îndoială, spuneţi doar: „Doamne Isuse, omul acesta nu mă cunoaşte şi eu ştiu că şi el este doar un om, dar mă voi atinge de haina Ta, pentru că nu am număr de rugăciune. Întoarce-l Tu şi vorbeşte-mi aşa cum i-ai vorbit femeii care s-a atins de haina Ta. Vorbeşte-mi, fiindcă aceasta mă va convinge pentru totdeauna. Te rog să faci aceasta când ungerea Ta va veni peste el.”

Doriţi să-L vedeţi pe Isus? Cum Îl puteţi vedea? În timp ce lucrează prin noi. Rămâneţi în rugăciune şi fiţi cât se poate de respectuoşi. Nimeni să nu facă fotografii, pentru că este o Lumină. Duminica trecută, acelaşi Stâlp de Foc care este acum aici, a stat timp de cincisprezece minute vizibil în biserica mea.

Sute de oameni L-au văzut şi au stat acolo plângând, au căzut în genunchi, etc. El a stat în faţa întregii audienţe, timp de cincisprezece minute. Toţi au putut să-L privească. Frate Gene, ai fost acolo, aşa-i? Frate Leo? Da, aţi fost acolo. Trebuie să fie şi fratele Sothmann pe aici pe undeva. Ei au fost acolo. Da, fratele este în spate. Toţi au stat şi L-au privit timp de cincisprezece minute, pentru că El a venit şi a stat în faţa noastră.  Am încredere că El o va face şi aici, la Beaumont, ca să-L puteţi vedea şi voi. Amintiţi-vă că este aceeaşi Lumină care i-a urmat şi pe copiii lui Israel. Este aceeaşi Lumină care l-a lovit pe Pavel şi l-a aruncat jos. Este Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci. „Domnilor, noi am vrea să-L vedem pe Isus.”

Tată ceresc, fiinţele umane pot merge doar până aici. Acum, ne mărturisim păcatele şi toată necredinţa, şi Te rugăm să fii cu noi în seara aceasta şi să împlineşti aceste cuvinte şi făgăduinţe… Tu ai făgăduit că „aşa cum a fost în zilele Sodomei, va fi şi în zilele venirii Fiului omului,” iar eu am încercat să ilustrez în seara aceasta, în faţa lor, că noi suntem dintre neamuri. Eu le-am spus şi le-am arătat din Biblie cum le-ai dovedit evreilor şi samaritenilor că eşti Mesia, iar acum, înainte de încheierea timpului acordat neamurilor, faci acelaşi lucru pentru noi. Arată deci, acelaşi semn al lui Mesia şi în seara aceasta, dovedind că nu eşti mort, ci trăieşti şi eşti cu poporul Tău dintre neamuri. Prin faptul că suntem morţi în Hristos, noi suntem sămânţa lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. Îngăduie să vină Duhul Sfânt şi să ia fiinţele noastre, întreaga biserică în stăpânirea Sa. Îndepărtează toată necredinţa din mijlocul nostru şi îngăduie ca dorinţa inimii lor să fie: „Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus.” Ajută-ne să-L găsim şi noi în seara aceasta, pentru că este scris: „Cereţi şi vi se va da…” Încredinţăm aceasta pe braţul Tău, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Noi nu-i cunoaştem pe oamenii aceştia; eu nu o cunosc pe doamna aceasta care pare puţin mai în vârstă decât mine. Desigur, eu nu am venit aici ca s-o înşel pe femeia aceasta sărmană cu părul cărunt. Şi eu am în seara aceasta o mamă care se roagă şi căreia îi sunt mulţumitor. Fără îndoială şi femeia aceasta este mama cuiva. Noi ne întâlnim la fel ca în tabloul din Ioan 4. Aici stă o femeie. Tu nu mă cunoşti pe mine, şi eu nu te cunosc pe tine. Isus a întâlnit-o pe femeie, la o fântână publică, unde venise să scoată apă, şi a vorbit cu ea timp de câteva minute, până când a aflat care era problema ei, după care i-a spus-o. Când a auzit cuvintele Lui, femeia I-a spus: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri, dar Tu Cine eşti?” Şi El i-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.” Atunci, femeia şi-a lăsat găleata la fântână şi a alergat în cetate, unde le-a spus tuturor: „Omul acela mi-a spus care este necazul meu. Nu cumva El este Mesia?” Este acesta semnul lui Mesia pentru voi? Eu sunt un bărbat, iar tu eşti o femeie, şi ne întâlnim pentru prima dată. Dacă El va veni şi-mi va spune care este problema ta, sau ceva despre tine, ceva ce ştii numai tu, vei crede? Dacă El ştie ce ai făcut, cu siguranţă va şti şi ce vei fi în viitor, este adevărat?

De exemplu, darul vindecării este în toată clădirea, în seara aceasta, pentru că sunt multe daruri de vindecare. Dacă te-aş fi adus, mi-aş fi pus mâinile peste tine şi aş fi spus: „Aleluia! Lăudat să fie Domnul!” Unii dintre fraţii noştri au daruri de vindecare. Ei ar spune: „Vei fi bine. Du-te mai departe şi laudă-L pe Domnul.” Aşa este. Eu aş putea crede aceasta. De fapt, eu îi cred pe fiecare dintre fraţii care au darul vindecării, dar cred că Dumnezeu îi va trage la socoteală pentru felul în care îl folosesc de multe ori… deoarece îl folosesc ca să facă bani sau alte lucruri de felul acesta. Totuşi, eu cred că acestea sunt darurile lui Dumnezeu. Cred că dacă ei ar fi respectuoşi cu ele, darurile ar fi mai puternice. Ar fi. Astfel, eu cred că dacă un om vine şi spune că are darul vindecării, şi el este un frate în Hristos, pe mine nu mă interesează de care biserică aparţine; eu aş continua să spun că el este un om al lui Dumnezeu. Dacă şi-ar pune mâinile peste voi şi ar spune: „Îmi pun mâinile peste tine. Du-te şi fii bine,” eu cred aceasta. Cu siguranţă. Dar voi aţi putea să vă îndoiţi dacă veţi fi bine sau nu, pentru că trebuie să luaţi doar cuvântul lui în legătură cu aceasta.

Dar dacă vine Hristos, vorbeşte cu voi despre problema voastră, vă spune ce este în neregulă cu voi, ce aţi făcut, ştiţi că aceasta trebuie să fie o putere, nu-i aşa? Spun aceasta, pentru că noi am ridicat mâna în faţa acestei Biblii, în faţa lui Dumnezeu şi a acestei audienţe, că nu ne cunoaştem unii pe alţii. Astfel, dacă El îmi va descoperi ceva ce este în neregulă cu voi, ceva ce aţi făcut, ceva ce nu ar fi trebuit să faceţi sau ceva ce plănuiţi să faceţi, veţi şti că acela nu pot să fiu eu, ci doar El… Poate staţi aici pentru altcineva, poate aveţi o problemă financiară sau o problemă casnică, eu nu ştiu.

Tu eşti o femeie care stă aici şi despre care eu nu ştiu nimic. Înţelege audienţa aceasta? Voi, cei de afară, înţelegeţi aceasta? Dacă Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi ea are nevoie de ceva, El a făcut deja totul pentru ea. Singurul lucru pe care îl mai poate face, este să Se facă cunoscut. Dacă El ar sta în seara aceasta aici, îmbrăcat cu costumul pe care mi l-a dat mie, nu ar putea face mai mult decât acum. Voi trebuie să credeţi că El a făcut totul pentru voi, deoarece este o lucrare terminată. Credeţi aceasta? Dacă El va face aceasta pentru această femeie, o veţi accepta şi veţi crede?

Acum, în Numele lui Isus Hristos, iau fiecare suflet de aici sub controlul meu, de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu. Tu suferi de hernie. Dacă este adevărat, ridică mâna. Acum crezi? Să nu vă gândiţi că am ghicit, fiindcă nu am ghicit. Ea este un om bun; este creştină şi are un suflet bun. Nu este un autostopist, ci este o creştină adevărată… Ai putea fi o păcătoasă, dar nu eşti. „Iată un israelit adevărat în care nu este vicleşug.” Vedeţi? Duhul tău dovedeşte că eşti o creştină. Da, tu ai o hernie care tot creşte, dar ai probleme şi cu vezica şi cu inima. Aceasta este Aşa vorbeşte Domnul. Ridică mâna, dacă este adevărat. Acum credeţi? Crezi că Dumnezeu ştie cine eşti? Crezi că El poate să-mi spună cine eşti? Ar fi acelaşi lucru pe care i l-a spus şi lui Petru? Domnişoară Roundtree, du-te acasă, crede din toată inima şi vei fi bine.

Acum credeţi? Credeţi din toată inima. A început din audienţă. Fiţi respectuoşi şi continuaţi să vă rugaţi.

Doamna care stă în faţa mea este mai tânără decât mine şi nu o cunosc. O altă scenă ca cea de la fântână: din nou se întâlnesc  o femeie şi un bărbat. Nu am văzut-o în viaţa mea, dar Dumnezeu o cunoaşte. Suntem doi străini, nu-i aşa, doamnă? Da, nu ne cunoaştem. Fiţi respectuoşi. Eu nu o cunosc, dar dacă Duhul Sfânt îmi va descoperi ceva în legătură cu ea, lăsaţi ca ea să fie judecătorul şi să decidă dacă este adevărat sau nu. Femeia este aici pentru că are probleme duhovniceşti. Te rogi şi pentru un copil, nu-i aşa? Este vorba de o fetiţă care are probleme la ochi şi care nu este aici. Aşa este. Ai o cumnată care este la spital. Crezi că  Dumnezeu poate să-mi spună ce este în neregulă cu ea? Are pneumonie. Crede din toată inima. Du-te, crede din toată inima şi să creadă şi ea… (Adunarea se bucură).

Crezi din toată inima că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trăieşte şi domneşte?  Trebuie să crezi din toată inima, pentru că aceasta va aduce împlinirea dorinţei tale. „Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus.” Puteţi spune că cea care face aceasta este o putere. Dacă vreţi s-o numiţi puterea diavolului, veţi primi răsplata care vi se cuvine. Înţelegeţi? Dar dacă credeţi că Isus Hristos Se foloseşte se Biserica Sa, în conformitate cu Cuvântul Său… Vedeţi, este făgăduinţa lui Dumnezeu. Problema oamenilor penticostali de astăzi este că L-am văzut atât de mult pe Dumnezeu mişcându-Se printre noi încât a devenit ceva obişnuit pentru noi.

Aceasta este următoarea persoană? Uneori, Duhul Se mişcă prin toată audienţa. Eu nu te cunosc şi nici tu nu mă cunoşti pe mine. Suntem străini unul pentru celălalt. Dacă Duhul Sfânt îmi va descoperi ceva ce tu ştii dacă este adevărat sau nu, poţi spune aceasta. Tu ai o slăbiciune, o problemă nervoasă. Ai fost la spital şi suferi din cauza unei slăbiciuni care provine de la o operaţie. Ai avut cancer, iar medicii au scos afară o parte din organele tale, o parte din intestine. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Credeţi din toată inima? Ştiţi că aici este Cineva care vă cunoaşte şi că ungerea este acum peste mine şi peste voi. Dă-mi voie să-mi pun mâinile peste tine. Doamne Isuse, cer vindecarea ei în Numele lui Isus Hristos. Amin. Du-te şi nu te îndoi, ci crede din toată inima ta. Aveţi credinţă în Dumnezeu! Crezi din toată inima? Să crezi!

Ce faci, soră? Suntem străini unul faţă de celălalt; eu nu te-am văzut niciodată pe tine şi tu nu m-ai văzut pe mine, deci aceasta este prima noastră întâlnire. Crede şi nu te îndoi, fiindcă L-ai atins. Problema ta este la gât, dar te va părăsi şi vei fi bine. Crede din toată inima în timp ce stai acolo cu lacrimi în ochi. Crede din toată inima, căci Dumnezeu te va face bine. Ce a atins ea? Femeia este la un metru de mine, deci nu m-a putut atinge. Dar a atins Ceva: L-a atins pe Marele Preot.

Doamna care stă lângă tine are probleme cu ochii. Dacă crede din toată inima, şi ea poate fi vindecată. Amin. Aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi! Tu suferi de o problemă la inimă. Ai o scurgere de la inimă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca de aceasta? Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu sau slujitorul Lui? Aceasta îi împiedică uneori pe oameni. Crezi aceasta? Încerci să scapi şi de un obicei, este adevărat?  Tu inhalezi tutun. Vrei să renunţi acum? Diavole, îţi poruncesc să pleci de la această femeie, în Numele lui Isus Hristos! Du-te şi crede din toată inima. Nu te îndoi deloc, ci crede!

Cum eşti? Noi suntem străini unul pentru celălalt, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Este adevărat? Eu nu te cunosc, suntem străini unul pentru celălalt. Eu nu te cunosc, suntem doi străini. Eşti cu mult mai tânără decât mine. Ne-am născut la depărtare unul faţă de celălalt şi este pentru prima dată când ne întâlnim. Am putea vorbi toată noaptea, dar aş vrea să ai credinţa ancorată în Dumnezeu. Dacă se va întâmpla ceva cu femeia aceasta, veţi crede din toată inima? Lăsaţi-o pe ea să fie judecătorul. Am vrut să întreb dacă este cineva care o cunoaşte, dar ea nu este din oraşul acesta. Tu suferi de o problemă nervoasă, la plămâni şi una femeiască. Aşa este. Domnişoară Olds, vrei să mergi acasă şi să fii sănătoasă? Du-te înainte şi fii bine în Numele lui Isus Hristos. Crede din toată inima. Crezi? Să-L lăudăm şi să-I aducem slavă lui Dumnezeu. (Adunarea Îl laudă pe Dumnezeu). Te lăudăm, Dumnezeule. Te rog să-i ungi pe oamenii aceştia, ca să poată şti că Tu eşti Dumnezeul cel viu şi adevărat. Îţi mulţumim în Numele lui Isus . Amin.

În ordine. Cum ar fi dacă ţi-aş spune că ai fost vindecat în timp ce stăteai acolo pe scaun? M-ai crede? În ordine. Du-te acasă şi inima nu-ţi va mai face probleme.

Tu ai acelaşi lucru. Crezi că Dumnezeu va vindeca şi inima ta şi te vei face bine? Crede din toată inima ta, du-te mai departe şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse.” În ordine.

Du-te şi mănâncă-ţi cina, pentru că problema de la stomac te-a părăsit. Du-te mai departe! Crezi din toată inima? Indiferent ce este în neregulă cu tine,  ai credinţă în Dumnezeu! Ai un stomac problematic, dar Dumnezeu te va face bine, dacă crezi. Vei crede din toată inima? Atunci du-te în drumul tău şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.”

Dacă-L rogi pe Domnul să te facă bine, nu vei mai fi bolnav de artrită. Du-te înainte şi Dumnezeu să te binecuvânteze.

Credeţi toţi, din toată inima? Dar cei care nu aveţi numere de rugăciune, credeţi? Dumnezeu este Dumnezeu, aşa-i?

Tu ce zici? Vrei să renunţi la ţigări şi la fumat? Ridică mâna şi laudă-L pe Dumnezeu, fiindcă nu te vor mai deranja.

Lângă el stă o femeie. Crezi că El te va vindeca, doamnă? Crezi din toată inima? Ridică mâna şi spune: „Eu accepta vindecarea!” În ordine. Ce a atins ea? Ce au atins ei? Pe Stăpân, nu pe mine. Vreţi să credeţi şi ceilalţi?

Doamna aceasta stă aici cu o alergie. Crezi că Dumnezeu te va face bine, soră? În ordine. Ridică mâna. Du-te şi fii sănătoasă.

Doamna care stă acolo şi se uită la mine, cea cu pălărie mare şi mov… Crezi că Dumnezeu te vindecă de hemoroizi, doamnă? Ridică-te în picioare dacă este în ordine.

Soţul tău, care stă lângă tine, suferă de o problemă mintală. Frate, ridică-te în picioare şi primeşte vindecarea, fiindcă Dumnezeu te va face bine. Credeţi toţi?

„Domnilor, noi am vrea să-L vedem pe Isus.” Înţelegeţi ce vreau să spun? Oamenii aceşti nu aveau numere de rugăciune, dar El este aici ca să vindece, nu-i aşa? Dacă crezi că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, în Marcu 16 scrie… Ridicaţi mâinile cei care sunteţi credincioşi. Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” Este adevărat? A spus El aceasta? Dacă sunteţi credincioşi, puneţi-vă mâinile unii peste alţii. Acesta este timpul când diavolul va fi biruit. Fiecare persoană poate fi vindecată. Puneţi-vă mâinile unii peste alţii şi rugaţi-vă pentru cel peste care vă puneţi mâinile. Puneţi-vă mâinile unii peste alţii, şi cei care sunteţi în rândul de rugăciune, şi credeţi din toată inima. Aş vrea să mă ascultaţi puţin, acum, în timp ce Duhul Sfânt se mişcă prin adunare.

Dacă v-am spus adevărul şi Dumnezeu a confirmat aceasta, fiecare din voi sunteţi vindecaţi. Aţi fost vindecaţi încă de când a murit Isus pentru vindecarea voastră. Acum, puneţi-vă mâinile unii peste alţii. Spuneţi această rugăciune pentru mine: „Doamne, eu cred. Cred că persoana peste care mi-am pus mâinile, va fi vindecată. O, Doamne Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului, Autorul Vieţii veşnice, Dătătorul fiecărui dar bun… Satană, te mustru! Ieşi afară din ei în Numele lui Isus Hristos. Amin.    – Amin –

Posted in Slujba Incincita

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *