Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – UNȘII DIN TIMPUL SFÂRȘITULUI

 

25 Iulie 1965 – Jeffersonville, Indiana

Bună dimineaţa, adunare.

Să vorbim cu Domnul nostru.

Stăpâne Doamne, Creatorul cerului şi al pământului, Tu care ai hotărât timpul acesta în care să Te slujim, dorim să ne predăm inimile complet voii Tale sfinte şi lucrării Duhului Sfânt în noi, ca să ne poţi împărtăşi Cuvântul Tău. Dorinţa noastră este să devenim creştini mai buni, reprezentanţii Tăi, credincioşii Tăi. Primeşte-ne în dimineaţa acestei zile, în timp ce Te ascultăm, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Puteţi să ocupaţi loc.

Suntem fericiţi să fim din nou aici, în dimineaţa aceasta, în slujba marelui Împărat. Ne pare rău că nu avem suficient loc pentru oameni, dar vom încerca şi vom face tot ce vom putea, în aceste condiţii.

Mulţi au adus aici batiste şi cereri ca să se facă rugăciune peste ele, iar eu le pun deoparte, dar nu pentru că le-aş ignora, fiindcă mă voi ruga pentru ele, dar Îl aştept pe Duhul lui Dumnezeu pentru vindecare, pentru că aşa îmi place să mă rog peste batiste şi lucruri.

În ce priveşte cererile speciale, Billy mi le-a dat mie pe fiecare dintre ele. Sunt vreo trei sute şi eu abia am părăsit încăperea. Le voi lua pe fiecare dintre ele cât voi putea de repede. Desigur, nu pot să le iau pe toate, dar când trebuie să iau una, spun: „Doamne, va fi aceasta sau va fi cealaltă?” Putem proceda numai în felul acesta pentru că fiecare dintre ei este în nevoie, au cereri reale şi aşteaptă să discutăm împreună, fără nici o îndoială. Mai rar, Duhul Sfânt poate spune una anume, iar eu citesc aceasta, dar cel mai des le iau la întâmplare.

În dimineaţa aceasta, vreau să-i salut pe cei care ne ascultă prin conexiune telefonică în diferite părţi ale ţării: la New York City, Beaumont, Texas; Prescott, Arizona; Tucson, Arizona; San Jose, California; Connecticut, Gainesville, Georgia şi New Albany, Indiana. Vă salutăm pe toţi în Numele Domnului Isus.

În dimineaţa aceasta, în Indiana este vreme frumoasă, iar noaptea trecută am avut o ploaie care a răcorit vremea.

Tabernacolul este plin şi fiecare aşteaptă cu nerăbdare lecţia de şcoală duminicală, iar eu sunt încredinţat că peste toţi vor fi turnate cele mai bogate binecuvântări ale lui Dumnezeu.

Nădăjduim ca foarte curând să putem avea un loc în care să ne putem aduna toţi împreună, poate într-un cort mare, unde mă simt călăuzit să predic despre aceste ultime şapte urgii din Biblie.

Gândindu-mă la lecţia aceasta mare, din această dimineaţă, eu L-am căutat pe Domnul şi m-am gândit: „Ce aş putea spune?”, ştiind că acesta ar putea fi ultimul serviciu pe care-l vom mai avea vreodată, fiindcă venirea Domnului este atât de aproape!

Eu văd că după prezicerea făcută în California, acolo sunt case şi locuri care se scufundă într-un ritm foarte rapid, de treizeci de ţoli pe oră (şaptezeci şi şase de centimetri), iar copacii se crapă şi se rup pe dinăuntru. Ei nu ştiu ce determină aceasta, dar noi suntem la sfârşit. Vezi case de o sută de mii de dolari care se scufundă. Eu am titluri mari din ziar şi fotografii, pe care aş vrea să le aduc deseară, fiindcă vreau să vorbesc despre ceva referitor la aceasta.

Deseară vom avea rugăciune pentru bolnavi. Să veniţi în după-amiaza aceasta, la ora cinci, şase sau oricând este aceasta. Vom începe devreme, pentru ca oamenii să poată pleca devreme şi să puteţi primi numere de rugăciune, pentru că dacă va fi cu voia Domnului, deseară ne vom ruga pentru bolnavi.

După ce m-am gândit mult ce anume ar trebui să facem, deoarece ştiu că într-o zi va trebui să răspund pentru tot ce vorbesc, mă simt călăuzit de Duhul Sfânt, să vorbesc despre profeţie sau darul descoperirii.

Vreau să fac aceasta, ca să nu fim luaţi prin surprindere de nimic. Duhul Sfânt ne-a dat darul prorociei ca să îi avertizăm pe oameni cu privire la ceea ce va veni.

Voi ştiţi că Biblia spune în Amos 3.7 că „..Domnul Dumnezeu nu face nimic, fără să-Şi descopere taina SA slujitorilor Săi proroci.”

Amintiţi-vă cum îi avertiza Domnul Isus pe oameni cu privire la lucrurile care urmau să se întâmple şi cum profeţii au avertizat poporul cu privire la ce va avea loc, iar acum, în măreţul ceas în care trăim, aceasta ne revine nouă, ca să vedem în ce epocă trăim, ce se întâmplă şi ce se va întâmpla în această epocă. Astfel, în dimineaţa aceasta am pe inimă să vorbesc poporului despre unul din aceste subiecte ciudate pe care l-am citit probabil de multe ori.

Este vorba de textul din Matei 24.15-28:

 

De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, aşezată în Locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! –

atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi;

cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă;

şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina.

Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea!

Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.

Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

Atunci, dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo!”, să nu-l credeţi.

Căci se vor scula proroci mincinoşi şi hristoşi mincinoşi; vor face semne şi minuni până acolo încât să înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

Iată că v-am spus mai dinainte.

Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie”, să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi.

Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.

Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.”

 

De aici, voi lua versetul 24 şi voi insista asupra lui pentru lecţia noastră duminicală din dimineaţa aceasta.  Ascultaţi cu atenţie în timp ce îl voi citi încă o dată:

Căci se vor scula proroci mincinoşi şi hristoşi mincinoşi; vor face semne şi minuni până acolo încât să înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.”

 

Tema care v-a rezulta din textul acesta se numeşte: „Unşii din timpul sfârşitului”,  adică unşii din timpul în care trăim.

Eu cred că noi trăim în timpul sfârşitului şi sunt sigur că orice cititor al Scripturii şi orice credincios ştie că nu are nici un rost ca cineva să redacteze cronici despre ceea ce se întâmplă în generaţia aceasta, pentru că nu va mai rămâne nimeni să le citească. Acesta este sfârşitul timpului, dar eu nu ştiu când se vor întâmpla aceste lucruri şi nici cât mai este până atunci. Cuvântul spune că nici îngerii din cer nu ştiu despre ziua şi ceasul acela, dar Domnul Isus ne-a spus că atunci când vedem că aceste lucruri încep să se întâmple, să ne ridicăm privirea în sus pentru că răscumpărarea noastră este aproape. Acum, eu nu ştiu ce înseamnă „Este aproape.”

S-ar putea ca acest eveniment să fie în legătură cu marea ruptură a pământului din zona Los Angeles – San Francisco, care se va scufunda în ocean. Un om de ştiinţă spunea că acest eveniment poate avea loc în următoarele cinci minute sau în următorii cinci ani.

Mulţi dintre voi au văzut această ruptură la televizor, deoarece zona aceea este tot timpul sub observaţie. Această denumire este cunoscută sub denumirea de „Falia San Andreas”. Toate cutremurele care au avut loc până acum în zona aceasta, rezultă de aici, iar ei au o denumire specială pentru aceasta.

Un reporter spunea: „Se pare că tot pământul din zona aceasta se va prăbuşi!” Dar omul de ştiinţă a răspuns: „Nu se pare, ci se va scufunda!”

„Poate că acest lucru nu se va întâmpla în generaţia noastră,” a continuat reporterul.

„Lucrul acesta s-ar putea întâmpla în următoarele cinci minute sau doar peste câţiva ani. Adevărul este că noi nu putem spune când se va întâmpla.”

Ziarele din vestul Americii scriu cu litere mari despre clădiri care deşi valorează milioane de dolari, sunt părăsite de oameni pentru că se fisurează. Ei nu ştiu cum să oprească această prăbuşire. Nu există nici o posibilitate, nici o soluţie pentru că ei nu ştiu cum să oprească aceasta. Vedeţi? Dumnezeu poate să facă tot ce vrea şi nu există nimeni care să-i dea vreun sfat.

Voi puteţi să construiţi clădiri mari, să înaintaţi în ştiinţă, etc., dar numai Dumnezeu este Creatorul ştiinţei. Cum Îl veţi opri din lucrarea Lui? Dacă ar vrea, El ar putea distruge pământul în dimineaţa aceasta prin muşte. Înţelegeţi că dacă ar vrea, ar putea chema la existenţă muşte, care într-o jumătate de oră pot fi un roi de patruzeci de mile grosime şi pot distruge întreaga omenire. El este Dumnezeu şi face ceea ce doreşte, pentru că este suveran.

Văzând toate dovezile din timpul acesta, cred că ar fi bine să ne ocupăm de ele mai detaliat, deoarece prin deschiderea celor şapte Peceţi am aflat adevărul despre toate lucrurile. Dumnezeu a fost atât de bun în îndurarea Sa, încât ne-a arătat toate lucrurile.

Să revenim acum la textul nostru din Matei 24.24. Aş vrea să observaţi mai întâi, că Isus a folosit aici noţiunea de „hristoşi”. El nu spune „creştin” sau „hristos” la singular, ci „hristoşi” la plural. Noţiunea „Hristos” înseamnă „Unsul”, iar dacă aici este vorba despre „hristoşi” înseamnă că avem de-a face cu „unşi”, adică nu numai cu unul, ci cu mai mulţi.

Şi Domnul Isus spune că în timpul sfârşitului se vor scula „mulţi hristoşi” adică „mulţi unşi falşi”. Acest lucru pare aproape imposibil, dar în continuare spune: „şi proroci falşi”, proroci la plural, mai mulţi.

Din Cuvânt ştim că Domnul a lucrat întotdeauna printr-un singur proroc, dar aici avem mai mulţi care se vor ridica de la sine. Cu alte cuvinte, El a spus că „se vor ridica unşi mincinoşi şi proroci mincinoşi.” (la plural).

Trimisul lui Dumnezeu este persoana care vine cu un mesaj din partea Domnului. El este unul singur pentru fiecare timp, aşa cum găsim scris în Cuvântul lui Dumnezeu. Singura modalitate prin care este trimis un mesaj, este prin cineva care este uns pentru aceasta, deci printr-un proroc.

Domnul Isus ne avertizează însă că se vor ridica proroci, deci unşi, care vor avea o învăţătură falsă. Prorocul Domnului transmite mesajul lui Dumnezeu, dar aceşti învăţători unşi aduc o învăţătură falsă.

„Hristoşi” la plural; şi „proroci” tot la plural, dar „Hristos” este la singular.

Hristoşii aceştia mincinoşi trebuie să posede şi ei o ungere, sunt unşi, dar profeţia lor, învăţătura lor este diferită de ceea ce a învăţat Unsul, adică Hristos. Din cauza aceasta ei sunt „unşi’, dar mincinoşi.

În lecţia de şcoală duminicală din dimineaţa aceasta, aş vrea să punem această  problemă sub reflectorul Scripturii şi nu sub lumina a ceea ce a spus cineva despre aceasta.

Poate vă veţi întreba: „Cum este posibil aşa ceva? Cine sunt aceşti unşi?”

Ei sunt hristoşi şi profeţi, dar sunt unşi şi profeţi mincinoşi.

Isus a spus că El „dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5.45).

Cineva ar putea să-mi spună: „Crezi cumva că ungerea primită de aceşti oameni este ungerea Duhului Sfânt?” Da, domnule, Duhul Sfânt original al lui Dumnezeu a venit peste ei, dar cu toate acestea sunt falşi.

Priviţi textul pe care l-am citit la început din Matei 24.24 şi ascultaţi ce spune Domnul acolo:

…vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă ar fi cu putinţă chiar şi pe cei aleşi.” Ei sunt unşi cu Duhul Sfânt original.

Ştiu că sună ciudat, dar vom lua timp şi vom dovedi aceasta cu Cuvântul, ca să vedeţi că este absolut „Aşa vorbeşte Domnul”, Adevărul.

Aş vrea să deschidem Bibliile şi să citim puţin din Matei 5.44-45.

Eu îmi voi lua timp ca să clarific acest adevăr fundamental, deoarece sunt conştient că ceea ce spun vi se pare ciudat. Desigur, mulţi dintre voi se întreabă cum este posibil ca Duhul Sfânt să ungă un învăţător fals? Totuşi, Domnul Isus spune că aşa se va întâmpla, pentru că ploaia cade peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

Dar eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,

ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri: căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.”

Aş vrea să mergem mai departe, la o altă profeţie care este în legătură cu aceasta. Este vorba de Evrei 6, unde Pavel ne aduce aminte acelaşi lucru despre care a vorbit Isus.

Apostolul Pavel le scrie aceste cuvinte evreilor şi le arată icoana închipuitoare, adică tabloul care arată spre Hristos, pentru a-i întoarce de la iudaism la creştinism. El le prezintă tablouri din vechime, care sunt o umbră a lucrurilor viitoare.

De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos (Hristos, singular) şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu,

învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.

Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.

Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt

şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,

şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.

Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea peste el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.

Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfârşeşte prin a i se pune foc.” (Evrei 6.1-8).

Aş vrea să observaţi ceva din primul verset al acestui capitol: „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos  (singular)”.

Aţi observat, de asemenea, că în versetul 4 am citit despre „darul ceresc” (tot singular) şi nu despre „daruri” (plural). Vedeţi? Este vorba despre Hristos la singular şi despre „dar” tot la singular.

Comparaţi acum, vă rog, Matei 5.45 cu Evrei 6.7-8:

…ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri: căci El face să răsară s oarele Său, peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, şi dă ploaie peste cei răi şi peste cei buni.”

Şi: „Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.

Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfârşeşte prin a i se pune foc.”

Vedeţi, soarele şi ploaia au un scop bine determinat: ca pământul să aducă roade bune pentru oameni. Dar pentru că spinii şi neghina se află în acelaşi ogor cu grâul, primesc şi ei aceeaşi ploaie şi lumină. Ploaia care ajută grâul în creşterea sa, ajută şi buruiana să se dezvolte.

Domnul m-a învăţat lecţia aceasta atunci când am făcut cunoştinţă cu penticostalii. Aceasta a fost o lecţie mare pentru mine.

Până atunci nu auzisem niciodată o vorbire în limbi, dar în adunarea aceea erau doi bărbaţi deosebiţi: unul vorbea în limbi, iar celălalt tălmăcea şi invers.

Ei spuneau adevărul: „Aici sunt mulţi oameni care ar trebui să se întoarcă la Domnul prin pocăinţă!”, iar oamenii se ridicau şi mergeau la altar.

Când am văzut aceasta, mi-am zis: „Ce minunat!”

După adunare am avut ocazia să vorbesc cu cei doi bărbaţi, prin darul deosebirii Duhului Sfânt. Prin acest dar, Domnul mă ajută să aflu lucruri ţinute ascunse. Unul dintre aceşti bărbaţi era un creştin adevărat, un slujitor adevărat şi cinstit al lui Dumnezeu, dar celălalt era un făţarnic care trăia cu o femeie cu părul negru, în timp ce avea copii cu o femeie blondă.

Acest lucru l-am văzut într-o vedenie, în timp ce vorbeam cu el. Când i-am spus cum stau lucrurile, el n-a tăgăduit aceasta ci, după ce mi-a aruncat o privire, s-a întors şi a plecat în spatele clădirii. Aceasta m-a adus într-o mare încurcătură pentru că nu ştiam ce să cred.

La început am crezut că am ajuns printre îngeri, iar acum mă întrebam dacă nu cumva am nimerit mai degrabă printre draci. Cum era posibil aşa ceva? Nu puteam să înţeleg nicicum aceasta. Au trecut ani de-a rândul în care nu m-am apropiat niciodată de subiectul acesta, până când am mers cu George Smith, băiatul cu care vorbeşte fiica mea, la uzina aceea veche de oţel, unde merg să mă rog.

După ce am stat acolo două zile, Duhul Sfânt mi-a adus înapoi această Scriptură:

Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.

Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.” (Evrei 6.7-8).

Cei doi bărbaţi primiseră amândoi ploaie din acelaşi Izvor dătător de Viaţă. Acum puteam să înţeleg de ce spusese Domnul că „după roadele lor îi veţi cunoaşte.”  (Matei 7.20)

Atât Domnul Isus, cât şi apostolul Pavel, care a fost călăuzit de Duhul lui Hristos, au folosit tabloul ploii naturale ca o comparaţie pentru ploaia duhovnicească. Deci ploaia amintită în textele citite este un simbol spre adevărata Ploaie din care rezultă Viaţa veşnică. Ploaia aceasta duhovnicească vine peste Biserică, iar Cuvântul o numeşte „ploaie timpurie şi ploaie târzie” şi este revărsată prin Duhul Sfânt.

Observaţi, vă rog! Deşi pare ciudat, este foarte clar. Indiferent cum, sămânţa este semănată în pământ, dar dacă ea este neghină, atunci este neghină de la început. Acelaşi lucru este valabil şi pentru grâu: el este grâu de la început.

Fiecare sămânţă se reproduce pe sine însuşi arătând astfel care este identitatea ei, ce a fost de la început.

Vedeţi? „…dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi…” De ce? Pentru că primesc aceeaşi ploaie, aceeaşi binecuvântare şi posedă aceleaşi semne şi minuni.

Un spin nu este vinovat pentru că este spin, aşa cum nici grâul nu este răspunzător pentru că este grâu. Înseamnă că totul depinde de scopul pentru care a fost ales fiecare de la început de către Creator. Unii sunt aleşii, dar toţi primesc aceeaşi ploaie.

Soarele răsare dimineaţa şi luminează peste pământ. Acelaşi soare care răsare în Răsărit, apune în Vest. El este trimis să coacă grâul pe pământ, din care sunt făcute şi trupurile noastre.

Noi toţi trăim din substanţe moarte; aceasta este singura posibilitate de a trăi. În fiecare zi trebuie să moară ceva ca să trăim noi. Şi aşa cum viaţa firească este dependentă de substanţele moarte pentru a supravieţui şi viaţa duhovnicească este legată de moartea care ne-a dăruit Viaţa veşnică: Dumnezeu a devenit material, a luat chip de Om şi a murit pentru noi ca să ne dea Viaţa.

În afară de Dumnezeu, nu există nici o biserică sau altă posibilitate de salvare! El este singurul prin care putem trăi!

Priviţi Scripturile! Isus este Cuvântul.

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.” (Ioan 1.1,14).

Şi: „Omul nu va trăi numai cu pâine (pentru trup), ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4). Deci, Viaţa vine numai prin Cuvânt, iar Cuvântul este Dumnezeu.

Soarele vine asupra pământului şi coace grâul, dar coacerea necesită un timp bine stabilit; ea nu are loc dintr-o dată. În perioada când se apropie coacerea deplină, are loc un proces în care bobul devine asemenea bobului pus în pământ.

Aşa se întâmplă şi cu biserica de astăzi. Ea a început în faşă, în epoca întunecoasă, când acest grâu a fost semănat în pământ, iar acum este epoca în care bobul a ajuns la maturitate. Bobul pus în pământ a crescut şi s-a dezvoltat cu ajutorul ploii şi al soarelui, pentru că Dumnezeu Se descoperă în natură. Cred că înţelegeţi bine.

Voi nu puteţi conturba natura, dar tocmai aceasta se întâmplă astăzi. Ei fac experienţe nucleare prin care toată natura se află în suferinţă. Oamenii taie păduri întregi şi recoltează uragane, fac stăvilare pe râu, dar apa va curge peste.

Voi trebuie să aflaţi voia lui Dumnezeu şi să rămâneţi în ea, adică să nu treceţi linia de demarcaţie care este Cuvântul lui Dumnezeu. Noi i-am organizat pe oameni în biserici şi organizaţii şi vedeţi ce avem astăzi? Staţi pe calea rânduită de Dumnezeu pentru aceasta!

Să ne întoarcem la tema noastră din Matei 24. Domnul Isus spune că semnul acesta este un semn sfârşitului, ceea ce înseamnă că aceasta se va întâmpla după deschiderea Peceţilor, pentru ca aleşii Lui să nu poată fi înşelaţi prin semnele şi minunile acestor proroci mincinoşi.

Astfel, vedem că atât grâul, cât şi neghina, trăiesc prin una şi aceeaşi ungere a Duhului şi că ambele se bucură şi tresaltă sub ploaia binecuvântării.

Referitor la ziua când m-am aflat în uzina aceea veche de oţel,  din Green’s Mill, vreau să spun că atunci am avut o vedenie prin care mi s-au clarificat toate lucrurile.

Înaintea mea se afla întregul pământ. Se părea că tocmai fusese grăpat, apoi a apărut Semănătorul. Aş vrea să priviţi cu atenţie acest tablou.

Observaţi cine a venit mai întâi şi ce a urmat după aceea. Mai întâi a venit Bărbatul îmbrăcat în haine albe, şi a semănat sămânţă bună pe tot pământul. Imediat după El, a venit un alt bărbat care era îmbrăcat cu haine negre. Acesta se furişa în urma primului Bărbat şi semăna neghină.

După aceea, am văzut cum au încolţit ambele seminţe. Prima plantă era grâul, iar cealaltă era neghina.

Curând a urmat o secetă şi am văzut cum atât grâul, cât şi neghina şi-au plecat capetele şi au strigat după ploaie. Apoi a venit un nor mare din care a început să cadă ploaia. Grâul şi-a ridicat capul şi a început să strige: „Laudă lui Dumnezeu!” Neghina şi-a ridicat şi ea capul şi a început să strige: „Laudă lui Dumnezeu!” Vedeţi? Ambele au suferit din pricina secetei şi ambele s-au bucurat de ploaie. Mai mult, grâul şi neghina au crescut în acelaşi ogor şi în aceleaşi codiţii meteorologice.

Aceeaşi ploaie care a născut şi a adăpat grâul, a alimentat şi neghina. Da, ambele au băut din acelaşi izvor.

Acelaşi Duh Sfânt care unge  Biserica Sa, care pune în ea dorinţa de a salva sufletele pierdute şi îi dă putere să facă minuni, vine şi peste cei nedrepţi. Vedeţi? Este acelaşi Duh.

Nimeni nu poate prezenta în alt fel acest Adevăr şi apoi să înţeleagă Matei 24.24.

Domnul a spus că se vor scula „Hristoşi mincinoşi” (plural), adică „unşi mincinoşi.” Ei vor fi unşi cu adevăratul Duh Sfânt, dar cu toate acestea vor fi proroci falşi, învăţători mincinoşi.

Ce îl face pe un om să fie învăţător mincinos? Desigur, trebuie să fie ceva la mijloc.

Noi vom ajunge la semnul fiarei şi veţi vedea că acesta este denominaţiunea. Vedeţi? Învăţători falşi, unşi falşi.  Hristoşi unşi, dar învăţători falşi. Aceasta este singura cale prin care puteţi vedea aceasta.

 

 

Nu demult, am fost la un prieten din Arizona, care are o fermă de citrice. Acolo am văzut un portocal altoit, care purta tot felul de fructe citrice: grepfrut, lămâi, mandarine, clementine.  Am şi uitat numele tuturor acelor fructe, dar toate erau pe acelaşi copac: pe un portocal. Când am văzut această ciudăţenie, l-am întrebat pe prietenul meu:

„Ce fel de copac este acesta care poartă tot felul de fructe pe el?”

„Este un portocal”, a răspuns el.

„Atunci de ce poartă pe el fructe diferite de originea lui?”

„Crengile acelea au fost altoite pe el,” a spus el.

„Acum înţeleg. Dar anul viitor va rodi din nou portocale?”

„Nu, domnule, a răspuns el. Fiecare creangă altoită va rodi fructe din soiul respectiv.”

„Vrei să spui că creanga aceasta de lămâi, va rodi întotdeauna numai lămâi, chiar dacă butucul este un portocal?”

„Da, domnule, pentru că natura lor este lămâi.”

„Lăudat să fie Domnul!” am strigat bucuros.

„Ce vrei să spui?” m-a întrebat el.

Mai am o întrebare, am zis eu: „Portocalul acesta va mai rodi vreodată roade originale, adică portocale?”

„Da, dar numai când va creşte de la sine o mlădiţă din el, adică pe cale naturală.”

Deci o creangă proprie, nu una altoită, deoarece crengile altoite aduc roade diferite, deşi se hrănesc din viaţa butucului. Ele nu reflectă originea adevărată a copacului, ci reproduc cu totul altceva. Ele sunt un adaos făcut de mâna omului. O lămâie nu va reprezenta niciodată un portocal. Înţelegeţi? Aici o aveţi.

Metodiştii vor produce numai metodişti; baptiştii vor produce numai baptişti; catolicii vor produce numai catolici, etc., dar Biserica Dumnezeului celui viu Îl va produce pe Domnul Hristos de la rădăcină, Cuvântul. De fiecare dată când Domnul va scoate o mlădiţă din butuc, ea va ieşi prin puterea Cuvântului.

Din pomul de portocal pot ieşi prin altoire: lămâi, mandarine, grepfrut etc., dar ele depun o mărturie falsă despre pom, deşi trăiesc şi prosperă din seva lui, din viaţa originală a acelui pom. Puteţi înţelege lucrul acesta? Ele trăiesc şi se hrănesc din viaţa adevărată, care este în butuc.

Aici avem Matei 24.24. Ei trăiesc prin Viaţa Pomului dar nu au fost niciodată crengi originale, iar din cauza aceasta depun o mărturie falsă despre Pomul Vieţii.

Vedeţi? Pomul acela de portocal avea crengi altoite care rodeau diferite fructe citrice. Ştiaţi că aceste fructe sunt înrudite între ele? Cu toate acestea, portocalele sunt originale, în timp ce toate celelalte sunt numai înrudite. Şi un lucru este clar: numai creanga originală cu fructele ei, poate reprezenta cu adevărat butucul. Amin.

Ei spun: „Biserica noastră, organizaţia noastră Îl mărturiseşte pe Hristos”, dar cu toate acestea are un botez fals, o mărturie falsă despre Cuvânt, încercând să spună că puterea lui Dumnezeu a fost numai pentru ucenici.

Domnul Isus Însuşi a spus în Marcu 16.15:

Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” La cine? La orice mlădiţă care se va naşte din această vestire. Ea va rodi roadele neprihănirii, iar semnele îi vor urma pe toţi aceia care sunt mlădiţe originale. Cât timp? Cât timp Pomul va produce mlădiţe originale.

„…în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

Vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” Vedeţi ceasul în care trăim? Vedeţi ce a spus Isus?

Gândiţi-vă la faptul că aici Domnul se referă la sfârşitul timpului şi nu la zilele lui Luther sau Wesley. Aceste lucruri se vor întâmpla în timpul sfârşitului.

Priviţi Scripturile pentru că ele mărturisesc despre El, iar Domnul Isus a zis: „Cercetaţi Scripturile pentru că în ele găsiţi Viaţa veşnică şi ele sunt Acelea care mărturisesc despre Mine.”

Deci dacă Pomul acesta va produce o mlădiţă nouă, prin Cuvânt, va aduce multă roadă, aşa cum spune Domnul Isus: „Eu sunt viţa, Pomul, voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15.5). „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” (Ioan 14.12).

Aici, Cuvântul se referă la toţi cei care sunt mlădiţele originale ale Pomului, care provin din Rădăcina Lui. Noi ştim cu toţii că Isus este numit şi Vlăstarul ieşit din rădăcina lui David. Luceafărul de dimineaţă, Trandafirul din Sharon, Crinul din Vale, Alfa şi Omega; Tată, Fiu şi Duh Sfânt; „Îm El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.” (Coloseni 2.9). El este amândouă: şi Rădăcina şi Vlăstarul lui David.

 

 

 

„Cel ce este ales şi hotărât mai dinainte, adică „cine crede în Mine”, şi El este de la început Cuvântul;  cine a ieşit din El, adică este o mlădiţă ieşită din Viţă, va produce roadele originale, adică roadele Mele. (Ioan 14.12).

Alţii vor trăi prin acelaşi lucru şi se vor numi tot credincioşi sau creştini, dar nu toţi cei care zic: „Doamne, Doamne!”, vor intra. Aceste lucruri se vor întâmpla, vor fi manifestate în zilele din urmă: „Când se vor termina tainele lui Dumnezeu”, aşa cum vom vedea puţin mai târziu.

Voi m-aţi auzit predicând ani de-a rândul despre aceste două viţe: despre viţa adevărată şi despre viţa falsă, cum au crescut ele împreună. Eu v-am prezentat toate aceste lucruri în detaliu, cum s-a întâmplat de exemplu cu problema lui Cain şi Abel. Aceştia doi s-au întâlnit în faţa altarului. Ambii erau religioşi, ambii posedau o ungere şi doreau să-şi aducă jertfa la altar. Ambii doreau să aibă viaţă şi se închinau aceluiaşi Dumnezeu, dar unul a fost primit, în timp ce celălalt a fost respins.

Singura cale prin care unul a fost primit, a fost să primească o descoperire prin care a procedat diferit de fratele rău, pentru că Biblia spune că „Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit.(Evrei 11.4).

Isus a vorbit despre descoperirea duhovnicească despre Cine era El: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

„Drept răspuns, Petru a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.”

 „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Şi Eu îţi spun: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Pe ce?). Pe adevărata descoperire a Cuvântului privire la Isus Hristos, adică să ştim cine este El, Cuvântul, Viţa adevărată.

Prin credinţă, Abel…”

 

 

 

 

Poate cineva spune: „Aceea nu a fost descoperire, ci credinţă.” Este adevărat, dar ce este credinţa? Credinţa este ceva ce vă este descoperit; ceva ce nu este încă, dar voi credeţi că va fi. Credinţa este o descoperire a voii lui Dumnezeu.

Bisericile de astăzi nici nu cred măcar în descoperirea duhovnicească. Ele cred doar în învăţătura dogmatică a unui sistem.

„Prin descoperire a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit.” Amin. Cred că m-aţi înţeles. Înţelegeţi acum în ce timp trăim?  Recunoaşteţi ceasul?

Nu demult, am vorbit cu un creştin învăţat, cu un domn. El mi-a zis:

„Domnule Branham, noi refuzăm toate descoperirile.”

„Atunci trebuie să Îl refuzaţi şi pe Isus Hristos, pentru că El este descoperirea lui Dumnezeu, adică Dumnezeu descoperit în trup uman.”

Dacă nu recunoaşteţi aceasta, sunteţi pierduţi, pentru că Isus a zis: „Dacă nu credeţi că Eu sunt Acela, veţi muri în păcatele voastre.” El este descoperirea lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu descoperit în formă umană, iar dacă nu puteţi crede aceasta, sunteţi pierduţi. Dacă faceţi din El a treia persoană, a doua persoană, sau o altă persoană de lângă Dumnezeu, sunteţi pierduţi. „Dacă nu credeţi că Eu sunt Acela, veţi muri în păcatele voastre.” Ce descoperire!

Nu-i de mirare că ei nu L-au putut vedea.

Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-L atrage Tatăl care M-a trimis.” Şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl”, în rădăcini: „va ajunge la Mine.” Vedeţi? Înţelegeţi?

 

 

 

 

O, cât ar trebui să-L iubim, să-L adorăm, să-L lăudăm; să vedem roadele Duhului în zilele din urmă şi Pomul Miresei la coacere în timpul din urmă!

Viţa adevărată şi viţa falsă trăiesc din aceeaşi apă, au primit aceeaşi ungere. Aceeaşi ploaie a căzut peste amândouă, de aceea nu-i de mirare că El ne-a avertizat că „dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela şi pe cei aleşi.”

Observaţi, vă rog că ele arată la fel; sunt unse de acelaşi Duh, dar „Îi veţi cunoaşte după roade.” Cum ştiţi aceasta? Viţa (pomul) este în ordine, iar mlădiţa şi altoiul trăiesc din viaţa viţei, dar roadele lor sunt diferite.

Numai mlădiţa crescută din portocal va rodi portocale, în timp ce mlădiţele altoite de om vor aduce doar roade asemănătoare. Ele nu vor fi niciodată originale.

O biserică poate spune că ea crede că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi cu toate acestea, să respingă lucrările Lui, Puterea Lui şi Cuvântul Lui. Dar Biserica credincioasă cu adevărat în Isus Hristos, va rodi faptele şi roadele Duhului şi va avea în mijlocul ei Viaţa lui Isus Hristos. Dacă nu este hotărâtă mai dinainte, din rădăcini, nu contează dacă în ea este turnată Viaţa, pentru că va produce de fiecare grepfrut sau altceva diferit.

Dar dacă Ea este Viaţa hotărâtă mai dinainte care vine din Rădăcină, Îl va produce pe Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci, Cuvântul care vine sus din Rădăcină, pentru că El este Rădăcina şi Odrasla.

Ceea ce produc ei este ceea ce face diferenţa, pentru că  Isus a spus: „…după roade îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20).

Roadele lor dovedesc cine sunt. Oamenii nu pot culege struguri din spini, chiar dacă spinii trăiesc în mijlocul viţei. Este posibil ca ei (spinii) să aducă roade, dar roadele lor vor mărturisi clar din ce rădăcină şi tulpină provin.

Rodul nostru trebuie să fie Cuvântul! Este rodul unui anotimp bine precizat în Sfânta Scriptură, învăţătura pentru timpul sfârşitului. Ea ne ajută să recunoaştem timpul, să deosebim imediat dacă o învăţătură oarecare este de la oameni (din organizaţii) sau este Cuvântul lui Dumnezeu pentru un timp bine precizat.

Noi am putea sta mult la tema aceasta, dar sunt sigur că aţi înţeles ce am vrut să vă arăt.

Voi puteţi vedea că Ungerea vine şi peste cei nedrepţi, peste învăţătorii falşi, şi îi determină să facă exact ceea ce a spus Dumnezeu să nu facă; ei o vor face oricum. De ce? pentru că nu se pot abţine. Cum poate fi un spin altceva decât un spin? Nu contează câtă ploaie bună cade pe el, el trebuie să fie un spin. Acesta-i motivul pentru care Isus a spus: „vor fi atât de apropiaţi încât i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi”, care vin din Rădăcină, „dacă ar fi cu putinţă”. Dar acest lucru nu este posibil pentru că grâul nu poate să rodească decât grâu.

Amintiţi-vă că nu Dumnezeu este autorul organizaţiei, ci diavolul. Eu am dovedit de multe ori aceasta cu Cuvântul, şi înainte şi înapoi, iar şi iar, aşa că nu ne vom mai opri la aceasta acum.

Noi ştim că Dumnezeu nu i-a unit niciodată pe oameni ca să facă din ei o organizaţie cu conducere omenească. Acest lucru s-a întâmplat la câteva sute de ani după moartea ultimului apostol şi s-a dovedit a fi întotdeauna un eşec. Dacă nu este un eşec, de ce nu suntem împreună în dragoste astăzi, metodişti, baptişti, prezbiterieni, catolici şi toţi ceilalţi? De ce nu ne urmează lucrările lui Dumnezeu dacă fiecare biserică spune că vesteşte Cuvântul? Dragostea adună, în timp ce ura, care vine de la cel rău, desparte. Sunt deci anumite lucruri care-i despart pe oameni, frăţietatea… Noi suntem mai departe de Dumnezeu decât am fost vreodată. Mă refer la biserici.

Ni s-a spus că toate lucrurile din vechime s-au întâmplat ca pilde, pentru învăţătura noastră; că Vechiul Testament este o umbră a lucrurilor ce aveau să vină în realitate în ziua noastră. Este ca şi cum nu v-aţi văzut niciodată mâna şi aţi văzut o umbră pe perete. Cum ar fi mâna mea în lumină şi pe perete se văd cinci degete, negativul. Cu cât îmi apropii mâna, pozitivul, de umbră, de negativ, umbra se vede tot mai clar până când mâna mea se contopeşte cu umbra.

Biblia spune că Vechiul Testament este  o umbră, un model al lucrurilor care urmau să vină; nu a lucrurilor care sunt, ci este o umbră, un model al lucrurilor care urmează să vină.

Să mergem deci în urmă, în Vechiul Testament şi să vedem dacă acest lucru a mai fost vreodată, în vreo altă epocă. Vreţi? (Adunarea spune: „Amin”). Astfel, vom şti, vom dovedi aceasta, înainte şi înapoi, prin Cuvânt, nu prin părerea vreunui om sau prin vreo teorie. Mie nu-mi pasă cine este el; oricare alt om, eu însumi sau oricare altul, dacă nu vorbeşte conform Legii şi prorocilor, el nu este în Lumină. Vedeţi? Aceasta este ceea ce spune Biblia: „Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” (Romani 3.4).

Acum, vom merge în urmă ca să vedem dacă s-a mai întâmplat aceasta vreodată, să vedem un exemplu.

Dacă mergem înapoi, în Cartea Exodului, putem vorbi despre un caracter numit Moise, care era un profet uns şi trimis de Dumnezeu, cu Cuvântul lui Dumnezeu şi voia lui Dumnezeu pentru generaţia lui.

Continuitatea Cuvântului lui Dumnezeu este confirmată şi în Amos 3.7: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” El a făcut ce a promis. Vedeţi? El nu poate minţi şi să fie Dumnezeu. Nu, domnilor. El trebuie să rămână adevărat; în El nu există nici o minciună. Dumnezeu nu poate schimba ce a spus odată, pentru că dacă ar face aceasta, nu este Dumnezeu, ar însemna că a greşit. El trebuie să fie Infinit şi Cel Infinit nu poate greşi. Vedeţi? Astfel, tot ce a spus Dumnezeu vreodată este corect pentru veşnicie.

Dumnezeu i-a dat lui Avraam făgăduinţa că sămânţa lui va fi roabă  timp de patru sute de ani într-o ţară străină, dar că El o va scoate de acolo cu mână puternică, cu semne şi minuni.

Când s-a apropiat timpul făgăduit pentru eliberare, oamenii au uitat aceasta. Ei aveau farisei şi saduchei, şi aşa mai departe, denominaţiuni. Deodată însă, Dumnezeu a început să lucreze, dar în afara grupării lor.

Niciodată, în vreo o zi sau în vreun timp, Dumnezeu nu a chemat vreun profet dintr-o denominaţiune. Nu, domnilor. El era atât de ciudat, că nu putea s-o facă, fiindcă ar fi trebuit să stea cu acea denominaţiune.

Moise, a fost un om trimis de Dumnezeu, cu Cuvântul lui Dumnezeu şi a fost însărcinat să-l ducă pe Israel în ţara făgăduită, conform poruncii lui Dumnezeu. Pe drum, el a întâlnit un alt profet, un alt uns care avea o ungere adevărată de la acelaşi Duh Sfânt care era peste Moise. Acesta este adevărul. El era un profet. Duhul Sfânt se odihnea şi peste acest profet care se numea Balaam. Noi toţi suntem familiarizaţi cu el. Omul acesta a vorbit unele lucruri care se împlinesc şi acum, după cam două mii opt sute de ani. El a fost chemat să blesteme poporul Israel, dar Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare:

Tu eşti ca un bivol, o, Israele! Oricine te binecuvântează, va fi binecuvântat şi oricine te blestemă, va fi blestemat. Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove!” Vedeţi, el nu se putea abţine.

Oh, voi învăţători mincinoşi, care aţi auzit în toţi anii aceştia, aceste Mesaje şi ştiţi foarte bine că Dumnezeu confirmă exact ceea ce a spus. Voi staţi în birourile voastre şi ştiţi că acesta este Adevărul, dar din cauza deosebirilor voastre denominaţionale, respingeţi Mesajul şi le spuneţi oamenilor voştri că nu este Adevărul. Vai de voi! Vremea voastră este aproape!

Balaam era uns cu acelaşi Duh ca şi Moise, dar între ei doi era o deosebire. Ştiţi unde? În învăţătură, deoarece învăţătura lui Moise era perfectă.

În 2 Petru 2.15, Biblia ne spune următoarele prin gura apostolului Petru: „au urmat calea lui Balaam”, învăţătura lui. Astfel, niciunul din cei ce l-au ascultat pe Balaam nu a fost iertat niciodată, deşi toţi au ieşit biruitori din Egipt şi au văzut mâna puternică a lui Dumnezeu, prin slujba profetului Său, Moise. Ei au săvârşit un păcat de neiertat! Acolo a venit un alt profet cu o altă învăţătură, contrară, care s-a contrazis cu Moise şi a încercat să le dovedească oamenilor că Moise era greşit. Iar Core, Datan şi mulţi dintre ei, au fost de acord cu el şi i-au învăţat pe copiii lui Israel să curvească, să meargă după organizaţia lui, zicând: „Noi toţi suntem la fel.”

„Chiar dacă suntem metodişti, baptişti, prezbiterieni, penticostali şi câte altele, noi toţi suntem la fel.”

Noi nu suntem la fel! Noi suntem un popor separat, sfânt pentru Domnul, dedicat Cuvântului şi Duhului lui Dumnezeu, ca să aducem roada promisiunii Sale din ziua aceasta. Voi nu sunteţi dintre ei! Ştiu că este îngrozitor de tare, dar acesta este Adevărul! Predaţi pentru o slujbă în aceste zile din urmă. „Ieşiţi afară din mijlocul ei!”

Ce era fals la Balaam? Învăţătura lui era falsă, greşită, dar profeţia era în ordine. Partea aceasta era bună pentru că venea de la Dumnezeu.  Câţi credeţi aceasta? („Amin!”). Profeţia era exactă, pentru că ungerea nu i-a permis să spună altceva, iar Dumnezeu a confirmat că acesta era Adevărul prin faptul că s-a împlinit. Dar problema a fost „învăţătura lui Balaam”.

Comparaţia aceasta cu Matei 24.24. Ei sunt unşi, dar învăţătura lor este falsă. Învăţătura despre trinitate este greşită, este o învăţătură anticreştină.

Sper că nu vă rănesc simţurile şi că nu închideţi telefoanele. Staţi liniştiţi, nu vă ridicaţi să plecaţi! Aşteptaţi să vedeţi dacă Duhul lui Dumnezeu va confirma sau nu ceea ce spun. Ascultaţi-mă, vă rog, şi rugaţi-L pe Domnul să vă deschidă inimile. Atunci veţi vedea dacă sunteţi un spin sau un bob de grâu.

Iuda a stat înaintea Domnului, iar El i-a spus: „Tu eşti acela! Ce ai să faci, fă repede!” (Ioan 13.27b). Domnul Isus ştia că Iuda Îl va vinde pentru treizeci de arginţi şi popularitate, deşi era unul dintre ucenici. El era casierul bisericii, iar Domnul l-a numit „prieten.”

Vedeţi? Biblia spune despre Iuda Iscarioteanul că s-a născut ca  fiu al pierzării, exact aşa cum Isus S-a născut ca Fiul lui Dumnezeu. „Dacă ar fi posibil, iar înşela chiar şi pe cei aleşi.”

Un alt exemplu pentru lecţia noastră îl găsim în 1Împăraţi 22. Acolo era un profet numit Mica, fiul lui Imla. Tot acolo, era un alt profet, capul unei organizaţii de profeţi, cei unşi. Biblia spune că ei erau „profeţi”, la fel ca Balaam, care fusese un profet, un uns.

 

 

Mica este un profet uns şi trimis de Dumnezeu cu Cuvântul Său.

Celălalt profet, Zedechia, se credea un trimis al Domnului. Şi el era uns de Dumnezeu, dar învăţătura lui era în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. „Se vor ridica hristoşi mincinoşi care vor face semne mari ca să-i înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.”

Aş vrea să observaţi că amândoi erau unşi. Dar cum puteţi deosebi care era adevărat şi care era fals?

Pentru aceasta, aş vrea să citiţi mai întâi ce spusese Dumnezeu prin slujitorul Său Ilie, despre Ahab:

Aşa vorbeşte Domnul: „Chiar în locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău.

Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,

Şi voi face casei tale, cum am făcut casei lui Ieroboam, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.”

Domnul a vorbit şi despre Izabela, şi a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului.

Cine va muri în cetate din casa lui Ahab, va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp, va fi mâncat de păsările cerului.” (1 Împăraţi 21.19,21-24).

Ilie a fost unul dintre cei mai mari profeţi ai epocii, legitimat de Dumnezeu. El a spus că Ahab, care făcuse tot felul de nelegiuiri, va muri, iar câinii îi vor linge sângele. Tot el a spus că câinii vor mânca trupul Izabelei. Vedeţi? Dumnezeu a blestemat casa lui Ahab prin gura lui Ilie, deci, cum era posibil ca Mica să binecuvânteze ceea ce blestemase Dumnezeu? Cum puteţi binecuvânta ceea ce a blestemat Dumnezeu? Sau cum puteţi blestema ceea ce a binecuvântat El?

Eu cred că profeţii din gruparea lui Zedechia erau sinceri. Nu există nici o îndoială cu privire la sinceritatea, bunătatea sau cinstea acelor bărbaţi, deoarece pentru a fi recunoscut proroc în Israel era nevoie de un renume bun. Altfel erai omorât cu pietre. Ei erau bărbaţi educaţi şi înţelepţi, şi făceau parte din elita lui Ahab. Ei erau capabili să ocupe locul oferit de împărat şi erau aleşi din poporul Israel pentru acest scop.

Mica a ştiut în inima lui ce a spus Cuvântul, dar a vrut să vadă ce va arăta în vedenie Duhul care era în el.

Ceilalţi i-au zis: „Să spui acelaşi lucru pe care-l spun şi ceilalţi proroci şi atunci te vom primi înapoi în părtăşie. Te vom face unul dintre noi, te vom lua înapoi în denominaţiunea noastră… Noi ştim că eşti un profet, dar tu îl blestemi întotdeauna pe Ahab.

Zedechia, căpetenia, papa, sau…  l-a binecuvântat pe Ahab şi i-a spus: „Du-te şi fă aceasta!”, aşa că şi tu, fiul lui Imla, trebuie să spui acelaşi lucru. Păi, tu eşti doar un băiat sărac şi fără adunare, când oamenii aceştia câştigă milioane. Toată naţiunea este de partea lor. Spune şi tu ce spun ceilalţi profeţi şi vei moşteni bogăţiile ţării.” Dar el vorbea cu omul nepotrivit.

Ei ar fi putut spune: „Poţi găsi vreo greşeală la Zedechia? L-ai văzut păcătuind vreodată?”

Desigur, Mica ar fi răspuns: „Nu!”

„L-ai auzit să înjure pe cineva?”

„Nu.”

„L-ai văzut vreodată beat?”

„Nu.”

„Poţi să-i pui la îndoială educaţia?”

„Nu!”

„Crezi că doctoratul lui este fals?”

„Nu.”

„Crezi că Ph.D-ul lui este în ordine?”

„Sigur.

„Crezi că ordinarea lui, care a fost confirmată de marele consiliu al sinedriului este falsă?”

„Nu.”

„Bine, dar dacă nu găseşti nici o greşeală în el, de ce nu vrei să aderi la gruparea lui Zedechia?”

„Pentru că nu este conform Cuvântului.”

Dacă eşti cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, te vei identifica cu Profetul acestei Biblii, vei fi una cu Cuvântul, aşa cum s-a identificat şi Mica în totul cu Cuvântul vorbit de Ilie. Acesta este Cuvântul. Observaţi ceasul, anotimpul.

Păi, ce dacă Zedechia a zis: „Oh, eu ştiu că profetul a spus aceasta, dar este pentru o generaţie viitoare. Aceasta este pentru un timp îndepărtat.”

Mica a zis: „Aşteaptă până când voi primi o vedenie de la Dumnezeu şi apoi îţi voi spune.”

„Atunci spui acelaşi lucru?”

„Voi spune întocmai ce spune Dumnezeu; nimic mai mult sau mai puţin. Eu nu pot nici să adaug, nici să scot ceva din Cuvânt.”

Şi chiar în noaptea aceea, Domnul i-a vorbit într-o vedenie, aşa că în dimineaţa următoare, Mica a putut veni înaintea lor şi să le spună ce a vorbit Domnul.

Acolo erau doi profeţi.

Zedechia era omul cu rangul cel mai înalt în probleme de religie. El era căpetenia prorocilor; era alesul organizaţiei, prorocul conducător. Fără îndoială, era cel mai inteligent şi mai capabil dintre toţi, de aceea fusese ales conducătorul grupării. El era uns cu Duhul Sfânt pentru că era numit profet, şi nu era un simplu proroc, ci făcea parte din profeţii evrei.

Observaţi, vă rog, că Zedechia a zis: „Domnul mi-a spus să-mi fac nişte coarne de fier…”, un simbol. Un profet se foloseşte întotdeauna de simboluri. El a spus: „Duhul Sfânt, Ungerea care m-a binecuvântat mi-a zis: „Fă aceste coarne!” Să nu credeţi că acesta este un sacrilegiu, ci făcea aceasta ca să scoată ceva în relief. „Duhul Sfânt care vorbeşte în limbi prin mine, m-a legitimat şi mi-a zis: „Ia aceste coarne şi spune-i împăratului că va bate armata siriană cu ele şi o va scoate din ţara care de drept aparţine poporului Israel, conform făgăduinţei lui Dumnezeu.” Deci, organizaţia lui trebuia să posede adevărul.

Fraţilor, bărbatul acesta avea un fundament corect, la fel ca Balaam. Balaam stătea pe aceeaşi temelie ca şi Moise. În Numeri 23, el i-a cerut lui Balac să-i zidească şapte altare ca să jertfească pe ele câte şapte animale curate: şapte boi şi şapte berbeci. „Şapte” este numărul desăvârşirii, iar simbolul acesta arăta spre venirea Fiului lui Dumnezeu. El era bazat pe o temelie corectă.

Da, atât Balaam cât şi Zedechia, stăteau pe o temelie corectă.

Astfel, Zedechia putea spune: „Ţara ne aparţine, iar sirienii, care sunt duşmanii noştri, îşi umplu burţile cu belşugul din ea în timp ce copiii noştri umblă flămânzi. Dumnezeu ne-a dat această ţară nouă!”

Acesta era un argument foarte bun, fraţilor, şi cred că el a putut să strige aceasta în faţa Israelului, iar ei toţi puteau să ţipe cât puteau de tare.

Acum, eu vorbesc despre ziua de azi. Sper că mă urmăriţi. Toate strigătele şi ţipetele!

Vă mai amintiţi ce am vorbit despre David duminica trecută? Cei care nu aţi primit Mesajul de duminica trecută, faceţi ros de el. Este vorba de „Încercând să faci o slujbă fără voia lui Dumnezeu.” Nu contează cât eşti de bun sau de sincer, această slujbă nu este primită de Dumnezeu. Vedeţi?

Aici este şi tabloul lui Zedechia, care credea că procedează corect. Mica a spus însă: „Vreau să-L întreb pe Domnul.” Iar în dimineaţa următoare a putut spune: „Aşa vorbeşte Domnul!” El îşi verificase vedenia primită cu Cuvântul şi astfel a putut să-i spună lui Zedechia: „Tu n-ai înţeles ce a spus Domnul despre omul acesta prin prorocul Ilie?”

Zedechia nu a putut răspunde nimic. El era sincer, dar voia să Îl slujească pe Domnul din proprie iniţiativă.

Încercaţi să înţelegeţi acest adevăr. El încerca să restituie bisericii (organizaţiei) sale aceste lucruri, care îi aparţineau. Vedeţi? El dorea să recâştige proprietatea pierdută care se afla în mâinile duşmanului, nu lucrurile spirituale. Dacă ar fi încercat să recâştige valorile spirituale, el ar fi zguduit întreaga naţiune, cum a făcut Ilie. Dar el încerca să le dea lucrurile materiale: „Noi avem terenuri proprii. Suntem o organizaţie mare, de aceea ar trebui să vă uniţi cu noi, pentru că toţi suntem fraţi şi surori.”

Nu este adevărat! Ei nu au fost şi nici nu vor fi fraţi şi surori, pentru că Biserica adevărată nu se poate amesteca cu Babilonul.

Vedeţi, Zedechia a avut o vedenie şi a spus: „Dumnezeu mi-a zis…” Priviţi, omul era sincer. El şi-a făcut o pereche de coarne şi a spus: „El mi-a zis: „Fă aceste coarne, du-te cu ele înaintea împăratului şi împinge spre Vest!” sau în orice parte era ţara, faţă de locul în care se aflau: „Împinge şi „Aşa vorbeşte Domnul, el va birui şi va veni cu o biruinţă pentru biserică!” Îi va scoate pe sirieni afară! Acest lucru era destul de aproape, nu-i aşa? Dar nu era aşa.

Aici vine Mica. El i-a zis: „Acum adu tu profeţia ta!”

Mica nu s-a speriat, ci s-a întors şi a spus: „Mergeţi la luptă, dar eu am văzut Israelul ca o turmă fără păstor.” Iuh! Exact invers!

Voi sunteţi adunarea. Care dintre cei doi are dreptate? Amândoi sunt profeţi. Singura posibilitate de a răspunde este să folosim Unitatea de măsură: Cuvântul lui Dumnezeu. Deci, testul Cuvântului.

Ei l-au întrebat pe Mica: „De unde ai tu aceste lucruri?” Şi Mica a răspuns: „Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie…” (1 Împăraţi 22.19).

Amintiţi-vă că Zedechia a spus că şi el L-a văzut pe Dumnezeu prin acelaşi Duh: „Eu L-am văzut pe Dumnezeu şi El mi-a spus să fac aceste coarne de fier. Du-te acolo şi împinge acea naţiune afară, pentru că ţara ne aparţine! Ceilalţi nu au nici un drept la ea!” Dacă Israelul ar fi rămas ascultător Domnului, Ramotul ar fi fost a lui, dar ei L-au părăsit pe Domnul.

Exact aceeaşi este starea şi poziţia organizaţiei, a bisericii de azi. Ea are un drept la aceste lucruri, dar voi aţi fost înşelaţi pentru că v-aţi îndepărtat de Cuvântul şi de Duhul lui Dumnezeu, de ungerea care urma să confirme Cuvântul pentru timpul acesta. Să nu pierdeţi ocazia de a primi acest Mesaj în inimile voastre!

Observaţi ce s-a întâmplat. Mica a spus: „…am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui.

Şi Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?” Ca să confirme Cuvântul vestit de Ilie, profetul Meu legitimat. Eu am spus că el va veni. Ilie avea Cuvântul Meu, iar Eu am spus că cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va da greş. Mie nu-Mi pasă cât de moderni devin ei, cât de buni sau de educaţi, sau cât de mari sunt ei, Cuvintele Mele nu vor da greş niciodată!”

„Şi un duh de minciună a ieşit din iad, a căzut jos în genunchi înaintea Domnului şi a zis: „Dacă îmi vei permite, pot să le dau ungerea mea; îi pot face să facă orice fel de semn sau minune, până când îi voi da jos de pe Cuvânt. Ei nici măcar nu vor şti că Acela este Cuvântul Tău! Îl vor ignora pentru popularitate.”

Fraţilor, timpul nu s-a schimbat. Acesta-i adevărul, frate Neville. Ţine minte că acesta-i adevărul.

„Eu voi merge peste el să-l fac să facă aceleaşi lucruri pe care le fac şi ceilalţi. Îl voi face să prorocească şi să spună o minciună.” Cum poate fi aceasta o minciună? Pentru că era contrară Cuvântului. Cei ce se aflau în gruparea lui Zedechia au crezut prorocia lui, chiar dacă era în contradicţie cu Cuvântul vestit de Ilie.

Voi puteţi să vă botezaţi cu oricare din aceste botezuri false. Mie nu-mi pasă cât de real pare, cât încearcă ei să imite, totul va fi o minciună dacă este în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu din ceasul acesta. Acesta este adevărul.

Voi ziceţi: „Păi, părinţii noştri au făcut aceasta şi noi facem aceasta şi biserica noastră este aşa şi aşa.”

Pe mine nu mă interesează ce este aceea. Dacă este contrar Cuvântului scris pentru ceasul acesta, este o minciună. Dacă este contrar Cuvântului pentru această oră, Dumnezeu nu va avea nimic a face cu aceasta, indiferent cât este de sincer, cât este de educat, cât este de deştept, cât de adevărat sună aceasta sau cât de rezonabil. (Fratele Branham bate de două ori în amvon).

Dacă timpul ne permite, vom intra puţin mai adânc, iar dacă nu, o să reluăm subiectul acesta deseară.

Fără îndoială, Zedechia era un bărbat sincer, dar Mica i-a spus indirect că este uns cu un duh de minciună. Cât curaj vă trebuie să puteţi spune aşa ceva unui episcop! Dar Mica a făcut-o.

Episcopul Zedechia a venit la el şi i-a spus: „Tu nu mai poţi avea părtăşie cu noi. Ştii că eu sunt un om popular şi că am fost ales prin votul poporului. Biserica a hotărât ca eu să fiu conducătorul ei, iar Dumnezeu ne-a dat ţara aceasta ca s-o stăpânim. Eu îl am pe „Aşa vorbeşte Domnul!”, după care l-a lovit pe Mica peste obraz şi i-a zis: „Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?

Mica i-a răspuns: „Vei vedea în ziua când se va scufunda California în mare. Vedeţi? Acelaşi lucru. „Vei vedea pe unde a ieşit Duhul din tine, când te vei afla în închisoarea organizaţiei.”

Ce spui la aceasta, Ahab? „Eu îl cred numai pe profetul meu!”

Ce s-ar fi întâmplat însă dacă el ar fi cercetat Cuvântul? Dar nu voia să accepte ideea că a fost blestemat. Ascultaţi! El nu voia să se vadă blestemat. Nici un om nu vrea lucrul acesta, dar fratele meu din organizaţie, vreau să-ţi spun că aici este necazul tău. Tu vrei să te gândeşti că eşti în ordine, deşi în inima ta ştii că prin faptul că foloseşti botezul în Tată, Fiu şi Duh Sfânt, minţi.

Cum puteţi pretinde că învăţaţi Adevărul, când nici nu recunoaşteţi botezul practicat de apostoli? Voi ştiţi că sunteţi falşi dacă susţineţi că vorbirea în limbi este dovada botezului cu Duhul Sfânt. Cum puteţi crede aşa ceva, cât timp respingeţi făgăduinţa lui Dumnezeu pentru timpul acesta şi totuşi vorbiţi în limbi? Voi nu vreţi blestemul, nu-i aşa? Dar aici este scris acest lucru şi aşa va fi. Acela este semnul fiarei, atât de aproape, încât dacă ar fi posibil i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. Ei vor poseda fiecare semn, fiecare minune, vor avea oameni şlefuiţi şi înţelepţi, oameni unşi, prorocii şi în mijlocul lor se vor întâmpla tot felul de lucruri. Cum veţi face însă deosebirea? Cercetaţi Cuvântul făgăduit pentru ceasul acesta! Numai aşa veţi putea deosebi lucrurile.

Gândiţi-vă cum a rezistat Moise înaintea lui Balaam? Dar Mica înaintea lui Zedechia? Cum putem şti că el avea dreptate?

 

Cuvântul referitor la Ahab fusese profeţit prin profetul lui Dumnezeu, Ilie. (Fratele Branham bate de câteva ori în amvon).

La fel a fost pronunţat înaintea noastră Cuvântul referitor la aceste organizaţii religioase de astăzi şi blestemul împotriva lor. Dar El ne-a dat prorocii şi în legătură cu Biserica adevărată care va fi unsă cu adevărat şi va poseda Cuvântul; o Mireasă Cuvânt. Aici suntem noi. Aici avem acelaşi lucru ca şi atunci.

Biblia ne învaţă că orice mărturie trebuie întărită de doi sau trei martori. Până acum am vorbit despre Balaam şi Moise, apoi am vorbit despre Mica şi Zedechia. Biblia posedă încă sute de asemenea exemple, dar eu mă voi opri la unul singur pentru a avea trei mărturii.

Ieremia era un profet lepădat şi prigonit de oameni, dar legitimat de Dumnezeu. Ei l-au urât cu toată puterea, pe acest bărbat, aruncând chiar şi cu fructe putrede în el şi toate celelalte, iar Ieremia a pronunţat blestemul împotriva lor. Amintiţi-vă ce a făcut el atunci când s-a întors pe o parte ca să arate cât sunt de greşiţi.

Fiecare profet adevărat care s-a ridicat vreodată în lume, a blestemat sistemul religios din vremea sa. Atunci cum poate să schimbe Dumnezeul cel neschimbător aceasta?

Dumnezeu nu Se poate schimba. Profetul acestui ceas este Duhul Sfânt; El adevereşte Cuvântul Său, dovedindu-L. Duhul Sfânt a fost Profetul din ceasul lui Moise; Duhul Sfânt a fost Profetul din ceasul lui Mica. Duhul Sfânt, care a scris Cuvântul, vine şi Îl confirmă.

Ce s-a întâmplat în timpul lui Mica? Ahab a fost ucis, iar câinii i-au lins sângele, conform Cuvântului lui Dumnezeu.

Aşa vorbeşte Domnul: „Voi toţi învăţători mincinoşi, veţi culege într-o zi ce semănaţi! Voi sunteţi călăuze oarbe a celor orbi!” Nu sunt supărat pe voi, dar vă spun Adevărul. Nu     v-aş fi spus niciodată aceste lucruri, dar Duhul Sfânt mi-a spus în timp ce mă aflam în camera, mea: „Să spui totul în felul acesta!” V-am spus vreodată ceva greşit? Nu a confirmat Domnul întotdeauna că este Adevărul? Fraţilor, treziţi-vă până când nu este prea târziu!

Cum este posibil ca un spin să producă grâu? Spinii sunt spini de la început până la sfârşit, iar grâul este şi rămâne tot grâu.

Cum credeţi că puteţi să-i opriţi pe cei aleşi să vadă ceea ce a descoperit El, să Îl vadă pe El? Ei sunt aleşi să vadă pentru că Isus a spus în Ioan 6.27: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine.” Vedeţi? „Dar nimeni nu poate veni dacă nu Mi l-a dat El înainte de întemeierea lumii, când numele aleşilor au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului!” Nu în registrul unei biserici, ci în Cartea Vieţii Mielului.

Prorocul Ieremia a fost legitimat de Domnul înaintea poporului Israel, dar cu toate acestea, ei l-au urât şi l-au aruncat într-o groapă cu noroi.

Ei spuneau: „Noi suntem poporul lui Dumnezeu! Noi suntem Israelul. Suntem atât de sinceri în sinagogile noastre! Aducem toate jertfele care ni se cer şi plătim cu banii noştri. Cum ar fi posibil ca Nebucadneţar să ia vreodată lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu şi să le ducă în Babilon?”

Of! Din pricina păcatelor voastre.

„Păcatele voastre vă despart de Dumnezeu. Dacă ţineţi poruncile Mele,” spunea Domnul, „vă voi binecuvânta, dar dacă le veţi părăsi, vi se vor întâmpla aceste lucruri.” Aşa este.

El este încă Acelaşi. Rămâneţi la poruncile Lui, la Cuvântul Lui pentru ceasul acesta, la ce ne-a promis El! Amin.

Deci, Ieremia era un profet ales de Dumnezeu şi trimis să vestească voia Sa poporului Israel. Aceasta a făcut ca ei să-l urască. Adevărul este că toţi profeţii au fost urâţi de contemporanii lor, deoarece făceau lucruri deosebite şi ciudate care erau în opoziţie cu sistemele religioase din vremea lor.

Astfel, Ieremia şi-a pus în jurul gâtului un jug şi a spus: „Aşa vorbeşte Domnul: „Poporul acesta va fi dus în robia babiloneană timp de şaptezeci de ani.”  (Ieremia 15.11). El a putut spune aceasta pentru că i-a fost descoperit de Dumnezeu. „Şaptezeci de ani!”

Atunci, Hanania, care era un profet printre oameni, a luat jugul de la gâtul lui Ieremia şi l-a rupt. Dorinţa lui era să fie bine văzut de popor, dar vorbea contrar Cuvântului lui Dumnezeu. El spunea: „Aşa vorbeşte Domnul: în doi ani veţi fi înapoi!”

Vedeţi, aici avem doi profeţi unşi cu „Aşa vorbeşte Domnul”. Care era diferenţa dintre ei? Unul poseda Cuvântul Domnului, în timp ce celălalt pretindea că Îl posedă. Cu toate acestea, Ieremia nu l-a contrazis pe Hanania, ci a spus: „Amin”, la tot ce a zis el.

Vedeţi, Hanania a vrut să dovedească înaintea bătrânilor lui Israel şi a adunării, că el este la fel de important ca Ieremia. El a spus: „Ieremia, tu ştii că poporul nu te vrea! Eu sunt un proroc la fel de mare ca tine. De fapt, eu sunt mai mare decât tine pentru că prorocia ta este o minciună. Vrei să spui că poporul lui Dumnezeu va sta şaptezeci de ani în necaz?”

Vedeţi? Exact aşa spun ei şi astăzi: „Noi suntem Biserica lui Dumnezeu!” Este adevărat, dar sunteţi sub blestem. Voi, toate bisericile, denominaţiunile, care vă ţineţi de tradiţiile omeneşti în loc să vă ţineţi de Cuvântul lui Dumnezeu, sunteţi blestemate de Dumnezeu!

Acum observaţi! Aici vine Hanania. El a smuls jugul de la gâtul lui Ieremia, un simbol al lui Dumnezeu, l-a rupt şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul! Doi ani şi tot poporul va fi înapoi.” Vedeţi? El a vrut să apară mai indulgent în ochii poporului deoarece a stat înăuntru şi era profetul organizaţiei.

Ieremia era un bărbat singuratic, al pustiului, şi a prorocit tot timpul numai lucruri rele cu privire la ei, pentru că erau răi.

Hanania însă le spunea: „Oh, voi sunteţi în ordine cât timp aparţineţi aici, cât timp sunteţi Israel, aceasta este tot ce trebuie. Dumnezeu nu va face aceasta. Ştiu că s-a întâmplat ceva aici, dar nu vă alarmaţi şi nu vă speriaţi!”

Oh, frate, aceştia trăiesc şi astăzi: „Nu vă îngrijoraţi, totul este în ordine. Noi avem totul sub control, noi suntem Biserica.” Să nu vă gândiţi aşa! Da.

Astfel, Hanania a zis: „Totul este în ordine. Ei vor fi înapoi în doi ani. Acela este un lucru mic care s-a întâmplat, nu este nimic neobişnuit. Nebucadneţar a venit aici sus, dar Dumnezeul nostru se va îngriji de toate acestea.”

Cuvântul Domnului spunea însă că ei vor sta şaptezeci de ani în robie, adică până se va naşte o altă generaţie. Noi ştim că o generaţie este de patruzeci de ani. În cazul acesta, conform Cuvântului lui Dumnezeu spus de Ieremia, trebuiau să treacă aproape două generaţii.

Hanania a rupt jugul, dar Ieremia a zis: „În ordine, dar să ne amintim, Hanania, că amândoi suntem profeţi. Noi suntem lucrători. Gândeşte-te frate, că înainte de noi au vorbit alţi profeţi: Moise, Mica, şi că ei au profeţit împotriva anumitor lucruri, dar orice prorocie trebuie să fie conform Cuvântului lui Dumnezeu. Tot ce au spus ei s-a împlinit întocmai.”

Hanania, s-a ridicat şi a răspuns indignat: „Eu sunt Hanania (fără îndoială), profetul Domnului şi eu spun: „Doi ani!” Cu alte cuvinte: „Nu mă interesează ce spune Cuvântul! Ungerea lui: „Eu zic: „Doi ani şi ei vor fi înapoi!”

Ieremia a plecat din faţa lui, a mers afară şi a zis: „Doamne, mie nu-mi pasă ce a spus el, fiindcă cred şi ştiu că Cuvântul spune „Şaptezeci de ani!” Eu voi sta cu adevărul Tău şi nu voi fi amăgit de el.”

Dumnezeu a zis: „Du-te şi spune-i lui Hanania: „Iată, te izgonesc de pe pământ şi vei muri chiar în anul acesta, căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului!” (Ieremia 28.16). Şi aşa a fost.

Aici avem exemplele noastre, amândoi profeţi, deşi am putea aduce mult mai multe.

Isus a spus în Matei 24.24 că în timpul sfârşitului, aceste două duhuri vor fi din nou foarte aproape unul de celălalt. Vedeţi? Imitaţia va fi atât de aproape de Adevăr încât, dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi. De ce? Pentru că suntem în timpul sfârşitului. O, copii! Domnul să aibă milă de noi!

Cum puteţi deosebi care este Adevărul în timpul acesta? La fel ca în trecut. Staţi cu Cuvânt! Domnul este Acelaşi: El nu se schimbă. Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi lucrează şi astăzi la fel ca în trecut. Aceasta este metoda şi modelul Lui, El conduce, El călăuzeşte; El vorbeşte şi tot El împlineşte. Restul sunt doar imitaţii.

Luaţi seama la tot acest Mesaj! Când Îl ascultaţi pe benzi, dacă eu voi fi plecat, când Domnul va termina cu mine aici pe pământ, să vă referiţi din nou la aceasta. Ascultaţi glasul meu, ceea ce vă spun! Dacă El mă ia înainte de venirea Lui, să vă amintiţi că eu v-am vorbit în Numele Domnului, numai Cuvântul Domnului. Da.

Observaţi: „Ei vor fi atât de aproape de Adevăr, încât i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi, dacă ar fi cu putinţă. Vor face aceleaşi semne şi aceleaşi minuni, prin acelaşi Duh, dar totul va fi ca în exemplele amintite mai sus. Este adevărat? („Amin”).

Eu stau aici şi transpir, dar mă bucur pentru că ştiu că acesta este Adevărul.

Să citim şi Galateni 1.8, unde Pavel a spus: „Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer, ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Acum, un Înger a venit jos. Aceasta este în 2Tesaloniceni… Oh, îmi pare rău!

Observaţi ce scrie în 2Timotei 3. Să începem de la începutul capitolului. Ascultaţi cu atenţie. Cei care aveţi Biblia, citiţi cu mine.

Să ştii că în zilele din urmă…” Ţineţi minte aceasta: „în zilele din urmă. Atunci se vor întâmpla aceste lucruri.

„…vor fi vremuri rele.”  Noi suntem în ele.

„Căci oamenii vor fi iubitori se sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie.”

Priviţi astăzi în rândurile acestor oameni: ei sunt stricaţi din cap până-n picioare, putrezi; merg într-o biserică dar părul bărbaţilor este ca şi al femeilor, iar părul femeilor este ca al bărbaţilor. Noi trăim deja în mijlocul acestei generaţii perverse, sodomite.

Aţi citit Reader’s Digest de luna aceasta? Acolo scrie că tinerii noştri sunt deja consumaţi fizic şi psihic, deşi sunt doar nişte copii. Ştiinţa spune că trupurile lor eşuează datorită murdăriei morale în care trăiesc din fragedă copilărie, sunt putrezi!

Vai, America! De câte ori a căutat Dumnezeu să vină în mijlocul tău, dar acum ţi-a sosit ceasul! Tu conduci întreaga lume în mizerie şi păcat!

…batjocoritori, neascultători de părinţi, fără evlavie, nemulţumitori.”

Pornografie, perversiune sexuală, lipsa dragostei fireşti, toate acestea sunt condiţiile necesare autodistrugerii unei naţiuni.

…călcători de Cuvânt, învinuitori mincinoşi, neînfrânaţi, nestăpâniţi şi despreţuitorii celor ce sunt buni.” Cu alte cuvinte, îi numesc „o grămadă de holly rollers!”

Zilele trecute, cineva a întrebat despre venirea aici la adunare, dar i s-a răspuns: „Nu te duce acolo, pentru că tot ce vei găsi este o mulţime gălăgioasă şi agitată!”

Vedeţi, „dispreţuitori ai celor buni.”

Batjocoritori, încăpăţânaţi, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.”

Voi spuneţi: „Frate Branham, aceştia sunt comuniştii!” Da? Dar ce spune versetul următor?

…având doar o formă de evlavie, dar (Ce?)  tăgăduindu-I puterea.” (v. 5). Cuvântul, Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi, a manifestat făgăduinţa zilei.

Acum, avem de-a face cu o formă de evlavie ca a lui Balaam, Zedechia, Hanania şi a celorlalţi profeţi mincinoşi.

Având o formă de evlavie – unşi… Vedeţi?

Având o formă, unşi – lucrători ordinaţi.

Având o formă de evlavie, dar negând că El este Acelaşi ieri, azi… Negând Cuvântul Lui!

Cum L-au negat ei pe Isus în ziua aceea? Pe Cine au negat ei când L-au negat pe Isus? Cuvântul. Ei erau religioşi, învăţau din Biblie, dar au negat Cuvântul împlinit în ziua lor.

Cine sunt ei astăzi? Aceiaşi unşi. Ei predică Evanghelia despre Rusalii, dar tăgăduiesc făgăduinţa şi confirmarea Cuvântului pentru ceasul acesta, şi anume că: Isus Hristos este Acelaşi şi astăzi. Puteţi vedea aceasta? („Amin”).

Oamenii aceştia sunt cei care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, „Şezătorile noastre de cusut şi aşa şi aşa ale noastre.”

Acolo vine cineva care încearcă să interpreteze Cuvântul greşit şi spune: „Soră, este în regulă să ai părul scurt. Să nu asculţi prostia aceea!” Vedeţi? „Tu poţi să porţi aceasta şi să faci aceasta sau aceea, este în ordine.” Ceea iese din inima acelui om, îi întinează. Îţi dai seama că eşti uns de un duh de un duh rău, pofticios şi murdar?

Aveţi grijă, femeilor, fiindcă s-ar putea să cântaţi în cor cu părul tăiat şi să vă simţiţi bine, dar Biblia spune că sunteţi stăpânite de un duh rău. Voi sunteţi în contradicţie cu Cuvântul! Vă îmbrăcaţi cum vreţi şi spuneţi că nu vă simţiţi condamnate, dar Cuvântul Domnului nu se schimbă: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.” (Deuteronom 22.5). Dumnezeul care nu Se schimbă a spus aceasta.

Cred că acum sunteţi în măsură să deosebiţi adevărul de minciună. Voi ziceţi: „Păi, despre ce tot strigi?” Eu sunt un martor împotriva voastră, iar într-o zi, când va trebui să staţi în faţa judecăţii Lui, nu va exista nici un loc în care să vă puteţi ascunde.

Cum a putut să oprească Mica acest lucru? Cum a putut s-o facă Moise? El a strigat împotriva neadevărului şi minciunii, Iosua a alergat printre oameni, iar levitul Fineas a scos sabia şi a ucis câteva mii dintre ei, dar cu toate acestea, nu s-au întors la Adevăr ci au mers înainte tot aşa.

Este profeţit că ei vor continua tot aşa şi o vor face pentru că aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Credeţi că vor părăsi organizaţiile religioase, dogmele şi doctrinele lor, ca să se întoarcă la Cuvânt? „Aşa vorbeşte Domnul: Nu, ei nu o vor face!” Vor merge în sistemul anticreştin? Exact! Aşa vor face pentru că aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Poate cineva întreabă: „Atunci de ce le mai vorbeşti?” Pentru că trebuie să fiu un martor şi la fel, voi, toţi credincioşii.

„…femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte.”

„Păi, toate celelalte femei o fac.” Profeţi mincinoşi!

Ascultaţi-mă! Eu vorbesc despre profeţii falşi. Ce vor face ei în zilele din urmă?

…vor momi femeile uşuratice…” Le vor momi cu diferite pofte. „Păi eu ştiu că toate celelalte femei…”  Eu ştiu că o femeie credincioasă nu va face niciodată aceste lucruri. Dar ei, lăsaţi-i să meargă mai departe.

Ce am spus la început despre California? „O, voi oamenii din Los Angeles! În fiecare an când revin, găsesc tot mai multe femei cu părul scurt, bărbaţi mai sisi decât am găsit prima dată şi tot mai mulţi predicatori care se ataşează la organizaţii. Voi nu veţi avea nici o scuză! Dacă lucrările mari care s-au făcut la voi ar fi fost făcute în Sodoma şi Gomora, ar sta şi astăzi în picioare. Vai de tine, Capernaume, care te numeşti cu nume de îngeri: Los Angeles!”  Ce se va întâmpla cu Capernaumul acesta care nu vrea să primească Cuvântul? Se va scufunda pe fundul oceanului! Când? Eu nu ştiu când se va întâmpla acest lucru, dar se va duce. Voi tinerilor, să ţineţi acest lucru înaintea ochilor voştri, dacă eu nu voi mai trăi în acele zile. Ţinutul acesta se va scufunda!

„…care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a Adevărului.” (v. 7).

Acum vine însă partea şocantă: „După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc Adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.” (2 Timotei 3.8).

Da, în ce priveşte credinţa. Aici este vorba despre Credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. (Iuda 3). Şi „…el va întoarce inima copiilor la părinţi” (Maleahi 4.5b), la credinţa părinţilor de la Rusalii.

Respingători în ce priveşte credinţa.” Oh! Ştiţi ce înseamnă „respingător”? În Biblia Scofield este un „h” acolo şi mai sus scrie „apostazie”, adică „lepădare de credinţă”. Aceasta este, o apostazie.

Respingători în ce priveşte credinţa, adevărul.” „Credinţa”. Există o singură credinţă adevărată, iar ei resping credinţa.

Acum, vreau să citesc din Luca 18.1-8:

Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.

El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.”

Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.”

Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?

Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Aici am vrut să ajung.

În Apocalipsa 10 citim: „…ci în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu după vestea bună vestită de El slujitorilor Săi proroci.” (v. 7).

Acum vă veţi întreba: „Voi găsi eu această credinţă?” Maleahi 4 se va împlini în acest timp ca să aducă credinţa copiilor înapoi la credinţa părinţilor, la Cuvântul original?” Vedeţi?

Respingători! „Iane şi Iambre s-au împotrivit…”

În 2Timotei 3.8 scrie: „După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa, în zilele din urmă, oamenii aceştia se împotrivesc Adevărului”. Ei sunt cei unşi şi vor avea doar o formă de evlavie.

Respingători în ce priveşte…” Nu respingători în ce priveşte trăirea pentru că sunt bine crescuţi, sunt oameni culţi.

Gândiţi-vă la Moise, care s-a dus în Egipt cu un Mesaj care era „Aşa vorbeşte Domnul”, şi care a fost adeverit. El a chemat Israelul, care era un popor, nu o biserică, pentru că „Biserică” înseamnă „cei chemaţi afară”. Ei erau poporul lui Dumnezeu prin făgăduinţă, dar o dată cu primirea ungerii şi a mesajului de a ieşi afară din Egipt, au devenit „Biserica lui Dumnezeu.” Apoi, deşi au văzut semnele şi minunile pe care Dumnezeu le-a făcut prin Moise, au decăzut din pricina neascultării şi a necredinţei în Cuvântul lui Dumnezeu şi au ascultat de un proroc mincinos. Sper că aţi înţeles.

Israel, poporul lui Dumnezeu, a ieşit sub mâna puternică a lui Dumnezeu, uns cu Cuvântul… cu Puterea lui Dumnezeu, au văzut semnele şi minunile lui Dumnezeu, dar atunci când Dumnezeu Se mişca cu ei înainte, a venit înăuntru un profet fals, uns, şi i-a învăţat ceva contrar Cuvântului original al lui Dumnezeu pe care-L auziseră; şi fiecare din ei au pierit în pustie, înafară de trei oameni. Acum staţi!

Aşa cum a fost în zilele lui Noe, când au fost salvate din apă opt suflete, aidoma va fi la venirea Fiului omului.

Cum a fost în zilele lui Lot, când au ieşit afară din Sodoma, trei, tot aşa va fi în zilele când va fi descoperit Fiul omului.” Eu doar citez Scriptura, Cuvântul Domnului care nu va trece, dar Cerurile şi pământul vor trece…” Aceasta va fi o minoritate.

Observaţi! Moise s-a dus jos la Aaron şi urma să fie dumnezeu, pentru că Dumnezeu i-a spus: „Tu vei fi dumnezeu pentru Aaron şi el va fi profetul tău. Dacă tu nu poţi vorbi bine, va vorbi el în locul tău.” Domnul i-a mai zis: „Cine l-a făcut pe om mut? Cine l-a făcut pe om să vorbească?” Domnul l-a făcut.”

Astfel, Moise a păşit acolo jos. Şi ce a făcut? El a făcut o minune adevărată şi dreaptă, pentru că Dumnezeu i-a poruncit: „Du-te şi aruncă-ţi toiagul jos!” Moise l-a aruncat şi toiagul s-a prefăcut în şarpe. Apoi, l-a ridicat de jos şi s-a schimbat din nou în toiag. După aceea, El i-a zis: „Du-te, fă aceasta înaintea lui Faraon şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul!”

Când a văzut aceasta, Faraon a zis: „Ce truc ieftin de magician! Nu este nimic de aceasta! Noi avem în organizaţia noastră oameni care pot să facă acelaşi lucru! Vino aici, episcope Cutare şi Cutare. Vino şi tu aici afară! Noi îi avem pe cei care pot face acelaşi lucru.” Acela era Satan care vorbea prin Faraon, iar dincolo era Dumnezeu care a vorbit prin Moise.

Dar priviţi-i pe aceşti oameni care au ieşit. Iane şi Iambre au păşit afară, în public, înaintea lui Moise şi a poporului, şi au făcut fiecare minune pe care putea s-o facă Moise. „Dacă ar fi cu putinţă, ei i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.” Este adevărat? Au făcut acelaşi lucru pe care l-a făcut Moise. Înţelegeţi? Amintiţi-vă! Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul: acest lucru se va repeta din nou în zilele din urmă!”

Care era diferenţa dintre Moise şi Iambre?

Moise a spus: „Să se prefacă apa în sânge!”

Atunci, profeţii aceştia falşi au spus: „Singur, şi noi putem transforma apa în sânge, la fel ca tine!” Şi au făcut aşa.

Apoi, Moise a zis: „Să vină purici!” De unde a luat el aceasta? Direct de la Dumnezeu. Vedeţi?

Şi ce au făcut ei? Au zis: „Păi, şi noi putem aduce purici!” Şi au făcut-o. Orice minune pe care a făcut-o Moise, au putut s-o facă şi ei.

Ţineţi minte aceasta pentru că vom reveni. Ei pot face orice, dar nu pot sta cu Cuvântul. Ei nu pot să stea cu Cuvântul.

Vedeţi, ei au putut face aceasta, dar Moise, adevăratul profet trimis de Dumnezeu, însărcinat de Dumnezeu, nu s-a certat cu ei şi nu le-a zis: „Voi nu puteţi face aceasta!” El i-a lăsat în pace, i-a lăsat să meargă înainte. Ei sunt profeţii organizaţiei, dar merg înainte.

Moise a mers drept înainte în ascultare de Dumnezeu. Astfel, orice a zis Dumnezeu: „Du-te şi fă aceasta!”, Moise s-a dus şi a făcut întocmai.

Întotdeauna  când Moise venea cu ceva nou, fiecare din indivizii aceştia, copia modelul şi apoi prezenta senzaţionalul cu trâmbiţe şi alai.

Acum, observaţi! Aceşti indivizi au apărut… Oh, poporule, să nu vă scape aceasta! Aceşti impostori, aceşti imitatori, au apărut după ce cel adevărat a mers primul. Vedeţi? Ei au venit să imite. Vedeţi, ei trebuiau să vină. Diavolul nu poate să creeze nimic; el este doar un pervertitor al originalului. Ce este păcatul? Neprihănirea pervertită. Ce este curvia? Actul corect pervertit. Ce este minciuna? Un adevăr prezentat greşit. O perversiune!

Priviţi la Hanania, un pervertitor al Cuvântului original. Priviţi la Balaam, un pervertitor al Cuvântului original. Priviţi la Zedechia, un pervertitor al Cuvântului original. Biblia spune că tipul acesta de oameni se vor scula ca să pervertească Cuvântul original adeverit şi dovedit de Dumnezeu.

Fă lucrarea unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba, căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.”

Ei vor merge înainte, vor face orice vor şi vor spune: „Aceasta este în ordine, noi avem aceleaşi semne şi minuni.” Dar cu toate acestea, îşi vor întoarce urechea de la Adevăr şi se vor îndrepta spre minciună şi spre dogme şi învăţături scoase de oameni.

Oh, cum va atinge prezenţa Duhului Sfânt, sufletul unui om care a început să mediteze asupra acestor lucruri şi ce lumină va primi! Vedeţi ce ne-a spus El, acum treizeci şi trei de ani, când am pus piatra de temelie a Tabernacolului din Jeffersonville?

Gândiţi-vă şi la evenimentul de la râul Ohio, când a venit Îngerul Domnului într-un Stâlp de Foc pentru a fi văzut de toată lumea prezentă la botezul făcut în apă în Numele Domnului Isus Hristos. Vedeţi dacă ceea ce a spus El s-a împlinit. Vedeţi ce s-a întâmplat.

Eu ştiu că este greu, fraţilor, dar aceasta este… Biblia, Isus Însuşi a spus că „Dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.” Nu este nici o cale  de a ocoli acest lucru, iar ei nu vor fi niciodată în stare să vadă aceasta. „Dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.”

Observaţi. Aceşti indivizi au apărut numai după ce a fost trimis unsul adevărat al lui Dumnezeu, numai după trimiterea profetului adevărat, Moise. Astfel, când Moise făcea ceva, ei îl imitau.

Fraţilor şi surorilor, aceasta este biserica mea, este locul în care pot predica deschis şi am dreptul să spun tot ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Eu nu condamn pe nimeni, dar haideţi să cercetăm aceasta pentru timpul şi ceasul în care trăim.

Gândiţi-vă că aceşti indivizi au făcut aceleaşi minuni pe care le-a făcut Moise. Moise a adus purici, iar ei au imitat aceasta şi au adus purici.

Vedeţi? Dumnezeu a zis: „În ziua în care vei mânca din pomul oprit, vei muri.” Dar Satan a venit acolo şi a zis: „Cu siguranţă că nu vei muri, dar vei fi mai înţelept, vei avea o organizaţie mai bună…” Ştiţi voi. „Totul va fi mai bine pentru tine, vei avea mai multă lumină.” Vedeţi, doar o perversiune.

Amintiţi-vă! „Aşa vorbeşte Domnul” ne spune că conform 2Timotei 3.8, în zilele din urmă vor fi pe pământ aceşti Iane şi Iambre. Aceşti imitatori, mai mulţi. Acum noi vom ajunge înapoi la Sodoma şi-i vom găsi pe cei trei Îngeri care au venit jos, apoi vom vedea imitaţia şi vom înţelege care este drept şi care este greşit.

Imitatorii au făcut aceleaşi minuni, dar ei au apărut după ce a fost uns Cuvântul adevărat, prin cel adevărat trimis de Dumnezeu şi duce spre o unire firească.

Cred că vă amintiţi cum luam mâna bolnavilor în mâna mea, iar Domnul semnala boala celui suferind printr-un semn pe mâna mea. Dar după foarte puţin timp, au apărut pretutindeni asemenea semne; se părea că toată lumea le posedă: unul avea un semn pe mâna dreapta, altul pe stânga, altul avea un miros, etc. Apăruseră tot felul de imitaţii, ceea ce m-a mirat foarte mult.

Dumnezeu nu mă lasă să spun de data aceasta unde este adevărul autentic, dar într-o zi îl vor afla toţi cei ce sunt în drept s-o afle. Toate aceste lucruri s-au întâmplat doar ca să fie descoperită nebunia lor. „Dar nu vor mai înainta: căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.” (2 Timotei 3.9). Ei nu au fost niciodată adevăraţi. Dacă îmi va îngădui Domnul, cu altă ocazie voi vorbi mai desluşit despre aceste lucruri.

Ei au făcut aceleaşi minuni, dar numai după ce a mers mai întâi înainte, Cuvântul original. Aşa a procedat Satan în grădina Eden şi aşa a procedat tot timpul. Cine a profeţit întâi? Moise. Cine a venit mai întâi în scenă, Moise sau Balaam?  Moise. Cine a venit mai întâi în scenă, Ieremia sau Hanania? Înţelegeţi ce vreau să spun? (Adunarea zice: „Amin!).

Observaţi, ei au copiat. Imitatori fireşti, sinceri, care se gândeau că făceau o slujbă fără voia lui Dumnezeu, cum am văzut săptămâna trecută că a făcut David, o imitare firească. Aş vrea să vă gândiţi la aceste lucruri. Dacă nu o spun eu, cu siguranţă o va descoperi Duhul Sfânt, în special celor aleşi. Vedeţi?

Organizaţia lui Faraon spunea: „Noi avem bărbaţi care fac aceleaşi lucruri ca şi Moise.” Şi au făcut-o. Vedeţi? De ce a lucrat Faraon în felul acesta? De ce a permis Domnul aşa ceva? De ce a trimis Dumnezeu un proroc adevărat, care să lucreze prin semne şi minuni înaintea lui Faraon, şi apoi a lăsat ca o organizaţie de vrăjitori să copieze modelul Său înaintea poporului? De ce îngăduie Domnul să se ridice un înşelător care face aceleaşi lucruri ca Duhul Adevărului?  Toate aceste lucruri s-au întâmplat numai ca să se împlinească Scriptura.

Observaţi! Moise lucra pentru a împietri inima lui Faraon şi a egiptenilor. Aceasta a făcut ca ei să încerce să dovedească faptul că Moise nu era singurul care poseda Adevărul şi, că şi ei puteau face tot ce făcea Moise.

De ce îngăduie Dumnezeu aceste lucruri în zilele din urmă? Ca să se împlinească voia Sa!

Exact acelaşi lucru s-a întâmplat atunci: El a permis ca duhul de minciună să vină peste Zedechia. Aceasta a fost metoda aleasă de Dumnezeu, pentru a-l trimite pe Ahab la moarte, şi astfel să se împlinească Cuvântul vorbit prin Ilie. Cum astfel ar fi putut să-i facă El pe aceşti oameni, care se încred în bisericile lor, să vină aici afară şi astfel să se întâmple ceea ce a vestit El? Totul este conform Planului Său vestit pentru Epoca Bisericii Laodicea, despre care citim în Apocalipsa 3.17-18:

Pentru că zici: „sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsa de nimic; Eu şed ca o împărăteasă, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,

te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.”

De ce a făcut El aceasta? De ce permite Dumnezeu aceste imitaţii în zilele din urmă, când aceste lucruri se împlinesc prin Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu? De ce lasă ca aceşti imitatori să vină, să facă acelaşi lucru şi să nege Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu? El a făcut aceasta pentru Moise, iar Faraon a făcut aceasta împotriva lui Moise. Şi la fel au făcut Iane şi Iambre.

Biblia ne învaţă că aceste lucruri se vor repeta din nou în zilele din urmă. Iată-ne aici! Dacă aceste lucruri nu sunt împlinirea Scripturii, ce sunt?

S-a certat cumva Moise cu ei? Le-a spus el: „Nu aveţi voie să faceţi aşa ceva! Opriţi-vă imediat pentru că eu sunt singurul care am ungerea să fac aceste lucruri!” ? Nu, el i-a lăsat să lucreze în continuare. I-a lăsat să meargă înainte. Dar amintiţi-vă că Biblia a spus:

Dar nu vor mai înainta, căci nebunia lor va fi arătată tuturor, aşa cum a fost arătată şi a celor doi oameni.” (2 Timotei 3.9). Da, această nebunie se va vedea când Mireasa este răpită şi luată în cer la Domnul şi Mirele ei.

Observaţi! Moise, adevăratul Cuvânt manifestat, nu a zis nimic, ci i-a lăsat să meargă mai departe, pentru ca inima lui Faraon şi a egiptenilor să fie înşelată. Exact acelaşi lucru l-a făcut El, ca să-l poată amăgi pe Ahab. Astfel, omul acela micuţ care stătea acolo singur, Mica, le-a spus: „Aşa vorbeşte Domnul!”, dar imediat s-a ridicat un alt uns şi a spus: „Aşa vorbeşte Domnul!”, însă el era în contradicţie cu Adevărul.

Astăzi noi stăm cu „Aşa vorbeşte Domnul.” În zilele din urmă, botezul în apă trebuie să se facă în „Numele Domnului Isus Hristos.” Dar iată că se ridică un om care face minuni şi este un trinitarian.

Arătaţi-mi cuvântul „trinitate” în Biblie. Arătaţi-mi unde scrie despre trei dumnezei. Nu veţi găsi aşa ceva în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu veţi găsi nici că cineva ar fi fost botezat în titlurile: „Tată, Fiu şi Duh Sfânt.” „Tată, Fiu, Duh Sfânt” ni-L arată pe Dumnezeu în multitudinea descoperirilor Sale. Ce vor face însă batjocoritorii? Vor veni şi vor spune: „Nu-l asculta soră, pentru că el nu ţine pasul cu moda, este ceva învechit. Adevărul este că-ţi stă mai bine cu părul scurt.”

Biblia spune că în zilele din urmă, El va trimite Duhul lui Ilie şi va chema oamenii, pe copiii lui Dumnezeu, înapoi la credinţa originală de la început, a Cuvântului. Acel Cuvânt era confirmat; în zilele din urmă Fiul omului Se va arăta la fel ca în zilele Sodomei, dovedind că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. El a promis că va face aceasta; aceasta este promisiunea lui Dumnezeu, aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Observaţi! Imitatorii au făcut aceleaşi lucrări ca Moise, până când Dumnezeu S-a săturat de aceasta.

Amintiţi-vă că aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul” şi se va împlini în această zi. Cercetaţi în toată lumea, luaţi fiecare cult, fiecare clan, luaţi fiecare om şi fiecare biserică. Predicatorilor, vă însărcinez în Numele lui Hristos să faceţi aceasta. Vă însărcinez să citiţi ziarele şi să luaţi seama oriunde mergeţi, ca să vedeţi dacă aceasta nu este chiar acum pe pământ. Vedeţi?

Matei 24.24 este absolut corect: „În zilele din urmă, se vor scula proroci mincinoşi şi hristoşi mincinoşi, care vor amăgi pe mulţi.” Priviţi aceasta în simboluri şi veţi vedea că îi vor amăgi pe mulţi. „Profeţi”, la plural; hristoşi, unşi, tot la plural. Voi ştiţi, metodiştii, baptiştii, penticostalii şi aşa mai departe. Vedeţi? Dar pe lângă aceste imitaţii, există un Duh adevărat, Hristos, iar Acesta este Cuvântul făcut trup, aşa cum a promis El.

Acum vom merge puţin mai departe şi vom mai privi câteva Scripturi.

Amintiţi-vă că pleava arată exact ca bobul de grâu. Vedeţi? Acest lucru nu s-a întâmplat în timpul lui Luther. Paiul nu era bobul de grâu, deşi avea Viaţa în el. Paiul este bun, Viaţa din el a fost bună, dar amintiţi-vă că această Viaţa a mers mai departe, a trecut de la Ilie la Elisei. Viaţa a continuat să avanseze, a trecut într-un alt stadiu pentru că nu putea rămâne pe loc. Vedeţi? Noi nu putem să mâncăm hoitul rămas din altă epocă; nu putem mânca un hoit penticostal, metodist sau baptist. Vedeţi, a devenit un hoit, dar noi avem Hrană proaspătă, Cuvântul pentru ceasul acesta.

Amintiţi-vă că pleava este exact ca Bobul de grâu. Tulpina nu a arătat ca Bobul, nici spicul nu a arătat ca Bobul, dar pleava a arătat la fel ca El. Isus Hristos acelaşi ieri, în Luther, nu a arătat ca astăzi, nici în Wesley, dar desigur, arată în penticostali ca „să-i înşele dacă ar fi cu putinţă chiar şi pe cei aleşi.” Vedeţi, acolo sunt epocile voastre!

Biserica penticostală din timpul sfârşitului, Laodicea, L-a scos afară din mijlocul ei pe Hristos Însuşi, Bobul. Când El a încercat să Se manifeste pe Sine în biserică, L-a scos afară şi totuşi pretinde că este o biserică unsă.

Dar aici este Cuvântul, Hristos Însuşi, Cuvântul uns care va veni pentru restul Trupului Său, Mireasa. Aşa cum am spus, unşii aceştia beau din aceeaşi Apă care udă şi grâul pentru că aceeaşi Apă udă şi neghina, pe cei unşi. Dar numai cei aleşi sau hotărâţi mai dinainte, vor fi în stare să facă diferenţa dintre ei.

Aceia sunt unşi şi spun: „Slavă lui Dumnezeu! Noi vorbim în limbi şi sărim. Noi avem libertate pentru femei.” Vedeţi? Mergeţi mai departe pentru că nu puteţi face nimic.

Voi ziceţi: „Păi, noi vorbim în limbi, strigăm şi dansăm în Duhul. Noi predicăm Cuvântul.” Aşa este. Nu se poate face nimic împotriva acestui lucru, pentru că Biblia spune că aşa vor face aceşti oameni din timpul din urmă. De ce? Isus a spus: „Ca să-i înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.”

Observaţi pleava. Bobul original, Bobul care a fost pus în pământ nu a fost o organizaţie. În Sine, El a fost un Bob, dar când a venit sus, nu a mai fost un Bob;  tulpina, frunzele erau o organizaţie. Apoi a mers într-un alt stadiu: spicul, dar nici el nu era ca Bobul de la început. Aceasta era o organizaţie. A urmat pleava, multe frunze, „penticos.” Priviţi la aceasta! Ea ia formă, iar când priviţi coaja aceea micuţă, arată exact ca Bobul de grâu. Dar în final este manifestat Bobul, fără organizaţie. Acolo nu mai sunt purtători, pentru că organizaţia este numai un purtător. Vedeţi, paiul trebuie să moară, pleava trebuie să moară şi toate celelalte trebuie să moară, dar Grâul trăieşte mai departe. Acesta-i trupul de înviere după care coboară El şi-l ia sus. „Cei dintâi vor fi cei din urmă şi cei din urmă vor fi cei dintâi.” Vedeţi, îi ia sus în înviere. Sunteţi atenţi? (Adunarea spune: „Amin”). În ordine.

Pleava arată exact ca Bobul.

Un om care cultivă un ogor cu grâu, va spune: „Slavă lui Dumnezeu! Am o recoltă de grâu”, deşi nu are nici măcar un bob de grâu. Ea arată ca bobul de grâu, dar este pleavă.

Să mergem puţin înapoi, prieteni. Unde a venit prima trezire, în zilele când bobul de grâu, Trupul, Mireasa lui Hristos a trebuit să cadă în pământ? Şi-a organizat Hristos Biserica, Mireasa Sa? El nu a organizat-o niciodată, ci a aşezat în Ea apostoli, profeţi şi aşa mai departe, ca s-o ţină curată. Dar la Niceea, Roma, după trei sute şase ani, ei au organizat biserica, au făcut din ea o organizaţie. Este adevărat? Dar când a făcut aceasta, ea a murit, iar cei care nu au fost de acord cu biserica aceea, au fost daţi la moarte. Astfel, Ea a zăcut sute de ani în pământ.

Apoi, după un timp a venit sus Luther. Atunci au apărut primele firicele de grâu. De acolo, a ieşit Zwingli şi aşa mai departe şi celelalte organizaţii.

A mai trecut un timp şi au venit anglicanii. Ce a urmat? A venit Wesley cu o nouă trezire, spicul, care semăna puţin mai mult cu Bobul de grâu. Dar ce s-a întâmplat şi cu spicul? S-a organizat, s-a uscat şi a murit, iar Viaţa s-a dus direct în pleavă, care semăna aproape perfect cu Bobul. Dar în final, nebunia ei a fost arătată, în ultimii opt sau zece ani, dar mai ales în ultimii trei ani. Ce face ea acum? Se separă de Grâu.

Cuvântul acesta se vesteşte de douăzeci de ani, dar cu toate acestea nu s-a format nici o organizaţie din El. De ce? Pentru că nu mai există nimic în afară de Bob. Bobul este originalul. Totul se mişcă în limitele slobozeniei primite, fără organizaţii, fără ajutorul lor. Oh, Doamne, şi un orb poate vedea aceasta! Acesta nu se poate organiza, pentru că El este absolut împotriva organizaţiei. El este Bobul de grâu Însuşi, Fiul omului manifestat în zilele din urmă.

Bobul de grâu va veni înapoi la El Însuşi, Fiul omului în zilele din urmă. Acela este timpul în care vor veni imitatorii falşi, ca să-i înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Priviţi pleava lor denominaţională cum se trage la o parte acum, aşa că Grâul Se va face cunoscut numai celor aleşi, care sunt parte din El. Observaţi cât de frumos este adus acesta aici înăuntru, acum.

Aleşii lui Dumnezeu, despre care citim în Efeseni 1.5 sunt singurii care nu vor putea fi înşelaţi. Ei sunt aleşi după voia lui Dumnezeu şi vor putea să-i deosebească pe prorocii adevăraţi de cei mincinoşi.

Cum îi puteţi deosebi? Prin Cuvânt. Noi vedem aceasta prin umbră. Vedeţi? („Amin”). Numai Cuvântul îi va separa, nu semnele. Oh, nu! Ei vor face aceleaşi semne, dar Cel care i-a separat este Cuvântul. Sigur că da. Toţi au prorocit, toţi au făcut aceasta, aceea şi cealaltă. Isus a spus că ei vor face acelaşi lucru, dar Cel care i-a separat este Cuvântul, nu semnele.

Aţi observat? Isus nu a spus în Matei 24.24 că în zilele din urmă se vor ridica „Isuşi mincinoşi”. Oh, nu! Dacă veţi lua un penticostal adevărat, el nu va spune niciodată că este „un Isus”. Vedeţi? Nici un metodist, nici un baptist sau cineva din una dintre organizaţii, nu va spune că este „un Isus”. Ei nu o vor face pentru că ştiu mai mult de atât.

Vedeţi? Biblia spune că ei vor fi „hristoşi mincinoşi”, nu „Isuşi mincinoşi”. Ei sunt „hristoşi mincinoşi” pentru că sunt împotriva Cuvântului, dar nu ştiu aceasta. Eu voi dovedi aceasta imediat, pentru că voi aţi văzut că oamenii aceştia au făcut aceleaşi lucruri, iar Isus a spus că aşa va fi.

Aşa cum am spus deja, eu nu îi condamn pe oamenii de afară care ne ascultaţi prin transmisia telefonică, dar aceasta este biserica mea, grupul peste care m-a pus Duhul Sfânt şi trebuie să le spun Adevărul. Este deja târziu.

„Hristoşii mincinoşi”, unşii falşi vor avea aproape fiecare semn şi fiecare literă a Cuvântului.

Poate ziceţi: „Cred ei în botezul Duhului Sfânt?” Absolut! „Cred în toate acestea?” Da. „Cred în vorbirea în limbi?” Da. „Cred că trebuie să-i urmeze semnele şi minunile?” Da. Aceştia nu sunt metodişti şi nici baptişti. Nu, nu, ci sunt penticostali. Vedeţi, aceasta se întâmplă în zilele din urmă.

Prima epocă a Bisericii nu a văzut aceasta; epoca Bisericii Metodiste nu a văzut aceasta; epoca Bisericii Baptiste nu a văzut aceasta; epoca Bisericii Prezbiteriene nu a văzut aceasta, dar penticostalii sunt aproape la fel ca Lucrarea adevărată. Pleava este aproape ca Bobul, dar ei nu vor vedea niciodată aceasta. Vedeţi? Ei nu au văzut, pentru că aceasta se întâmplă în zilele din urmă, în această zi. Da, domnilor.

La sfârşit va fi întocmai ca la început. Atunci, Satan    i-a interpretat greşit un singur Cuvânt, Evei şi ea l-a crezut. Ea, nu el; biserica, nu Hristos. Vedeţi? Biserica este cea care are Cuvântul interpretat greşit. Înţelegeţi? Nu Adam, ci Eva; nu Hristos, ci biserica unsă, aşa-zisa mireasă, cea care se pretinde a fi mireasa, ea are Cuvântul interpretat greşit.

Puteţi vedea aceasta? Păi aceasta se leagă împreună ca şiretul de la pantoful vostru sau ca genele de la ochii voştri. Oriunde vă întoarceţi în Biblie, Aceasta se leagă împreună. Eva a crezut aceasta, nu Adam; aşa-zisa mireasă de astăzi a crezut aceasta, nu pe Hristos; aşa-zisa mireasă are aceleaşi semne, aceleaşi minuni, face aceleaşi lucrări. De ce? „Ca să-i înşele, dacă ar fi posibil, chiar şi pe cei aleşi.”

Fiţi atenţi, ca să nu înţelegeţi greşit.

Ei nu vor accepta să fie numiţi un „Isus fals”, nu vor accepta să fie numiţi „Isus”. Sigur că nu. Ar fi prea simplu şi oricine ar şti aceasta. Mie nu-mi pasă dacă ei au ulei pe spate şi sânge pe mâini sau pe faţă… oricine are bun simţ ştie că acesta nu este Isus. Vedeţi, ei nu vor pretinde aceasta, dar se numesc pe sine însuşi „hristoşi”, adică „cei unşi” şi fac semne şi minuni până acolo încât „să-i înşele chiar şi pe cei aleşi” pentru că aceşti hristoşi mincinoşi se vor ridica să-i înşele, dacă ar fi posibil, chiar şi pe cei aleşi.”

Acum fiţi atenţi, ca să nu pierdeţi ceea ce voi spune pentru că este vrednic de ascultat.

Observaţi! Ei nu sunt „Isuşi falşi”, ci sunt „hristoşi falşi”. Ei cred că sunt unşi, dar ştiu că nu sunt Isus. Dacă un om ar veni şi ar spune: „Priviţi cicatricele de la mâinile mele! Priviţi la fruntea mea, eu sunt Isus!”, păi, toţi am şti că aşa ceva este greşit! Isus nu a spus niciodată că vor apărea oameni care vor pretinde aceasta, ci a spus că vor apărea „hristoşi mincinoşi”. „Hristoşi”, la plural, denominaţiuni şi aşa mai departe; cei unşi cu un duh denominaţional, nu cu Cuvântul. Sunteţi atenţi la aceasta? Nu „Isuşi falşi”, ci „hristoşi falşi”, unşi falşi. Vedeţi? Oh, cât este de simplu! Sunt sigur că nu vă va scăpa aceasta.

Aduceţi-vă aminte că întotdeauna v-am spus că sunt trei feluri de oameni. Există trei rase de oameni, ieşite din Sem, Ham şi Iafet şi sunt trei feluri de oameni: credinciosul adevărat, formalistul sau credinciosul prefăcut şi necredinciosul. Aceştia au fost şi vor fi întotdeauna. Vedeţi?

Acolo au fost Moise, credinciosul adevărat, Iane şi Iambre, (formaliştii) şi necredincioşii. Vedeţi? Acolo a fost Moise, Balaam… Întotdeauna vom întâlni aceste trei feluri de oameni: credinciosul adevărat, prefăcutul şi necredinciosul.

Acum, amintiţi-vă, necredinciosul, denominaţiunea, nu crede deloc în semne şi minuni, ci este rece, formală şi rigidă, dar credinciosul prefăcut, individul care se face că crede, este pleava. Însă există şi credinciosul adevărat care este într-adevăr adevărat.

Să-i privim o clipă cum merg ei împreună.

Observaţi cât sunt de îndrăzneţi aceşti credincioşi prefăcuţi şi aceşti necredincioşi! Doamne! Ei sunt la fel de îndrăzneţi ca Satan care a stat în prezenţa Cuvântului adevărat şi a spus: „Este scris!” Este adevărat? De ce a făcut Satan aceasta? El cunoştea Cuvântul pentru ceasul acela, dar se îndoia că Omul acela mic şi smerit era acel Cuvânt. De aceea I-a spus: „Dacă ai fi Fiul lui Dumnezeu… Eu ştiu că Fiul lui Dumnezeu vine, pentru că El a spus că va face aceasta, dar dacă eşti Acela, El a promis că va porunci îngerilor Lui să vegheze asupra Ta…” Vedeţi? „Dovedeşte-mi aceasta! Fă o minune! Lasă-mă să Te văd că o faci!”

Vedeţi, necredinciosul, credinciosul prefăcut sau imitatorul? Priviţi-l pe Iuda, credinciosul prefăcut care stătea în prezenţa Cuvântului adevărat.

Vedeţi cât sunt de îndrăzneţi? Ei zic: „Să nu daţi nici o atenţie la nonsensul acela! Nu este nimic de Acesta! Să nu mergeţi acolo pentru că este doar multă gălăgie! Nu este nimic de Aceea! Totul este numai ficţiune, este doar în mintea voastră.” Înţelegeţi ce vreau să spun? Staţi chiar în prezenţa Cuvântului şi spuneţi aceasta.

Vedeţi, Satan, a păşit în faţă împotriva Cuvântului Însuşi, aşa cum spune Biblia aici, în Iuda:

Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el… a zis: „Domnul să te mustre!” (Iuda 9). Împotriva Cuvântului Însuşi.

Aici este antihristul, cel uns, şi stă chiar împotriva Cuvântului original din această zi, Isus Hristos, şi spune: „Este scris!”

Priviţi la zilele din urmă. „Acesta va fi atât de aproape de adevăr încât, dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.” Oh, Doamne! Ştiţi de ce nu vor putea fi înşelaţi cei aleşi? Pentru că ei sunt Cuvântul. Vedeţi?

Este la fel ca Viaţa din Rădăcină; El nu Se poate nega pe Sine Însuşi. El este Cuvântul şi în anotimpul Cuvântului. Acesta este adevărul.

Ieremia a ştiut pe ce stătea şi nu l-a interesat ce a spus Hanania, şi la fel a făcut Moise şi ceilalţi. Vedeţi? El a ştiut pe ce stă şi indiferent ce a spus profetul fals, acolo era Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este scris.

Acesta este motivul pentru care Mica a putut spune: „În ordine. Aşteaptă şi vei vedea!”

Ahab a zis: „Eu îi cred pe profeţii mei! Organizaţia mea este corectă, iar când mă voi întoarce în pace… Puneţi-l pe omul acesta în temniţă, fiindcă mă voi ocupa de el când mă întorc! Daţi-i pâinea întristării! Daţi-l afară şi să nu mai aveţi deloc părtăşie cu el! Când mă voi întoarce în pace, mă voi ocupa de el!”

Dar Mica i-a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, nu mi-a vorbit Domnul!” Mica a ştiut că-L avea pe „Aşa vorbeşte Domnul şi că vedenia lui a fost exactă cu „Aşa vorbeşte Domnul”; nu pentru un alt timp, ci pentru timpul acela. Aleluia! Timpul!

Îndrăzneţ! Se ridică să se certe cu un Arhanghel. Dar este aşa cum se zice, „Nebunii calcă cu bocanci cu cuie acolo unde îngerii se tem să calce desculţi.” Acesta este adevărul.

Isus a spus că aleşii nu pot fi înşelaţi pentru că ei sunt Cuvântul. Ei nu pot fi nimic altceva, nu pot să audă nimic altceva şi nu cunosc nimic altceva. Acesta-i adevărul.

Amintiţi-vă că Moise nu a fost mişcat de toate imitaţiile lor şi nu a spus: „O clipă, Faraon! Domnul mi-a spus să fac aceasta, slavă lui Dumnezeu! Dar văd că şi băieţii tăi pot să facă la fel, aşa că mă voi uni cu voi!” Ah!

Aceasta nu sună ca şi Cuvântul spus de un profet adevărat. Sigur că nu! Indiferent ce s-a întâmplat, Moise a stat la fel de ferm pe ceea ce avea. El ştia că Dumnezeu va purta de grijă pentru că era promisiunea Lui. „Eu voi fi cu tine şi nu te voi lăsa.”, „…Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Deuteronom 31.6 şi Evrei 13.5).

El a ştiut pe ce stă, aşa că nu s-a unit cu ei. Oh, nu! A rămas neclintit. Nu a vrut niciuna din denominaţiunile lor, ci a stat drept cu Dumnezeu. Moise nu a fost mişcat de toate lucrurile pe care le-au putut face ei. Când el a chemat purici, i-au chemat şi ei; când el a transformat apa în sânge, au făcut şi ei la fel. Orice a făcut, l-au imitat tot timpul în toate lucrurile, dar el a rămas liniştit pentru că ştia că Dumnezeu era la lucru.

Acum înţelegeţi? (Adunarea spune: „Amin”). Aleşii nu vor fi înşelaţi prin aceasta. De ce? Pentru că credinciosul adevărat este Sămânţa aleasă dinainte care trebuie să stea în ziua aceasta.

Isus a spus: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” (Matei 7.21).

Isus a mai spus că în zilele sfârşitului, când timpul se termină şi vine marea înviere, mulţi vor veni şi vor şedea în Împărăţie.” Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

Mulţi, neghina, va veni, va şedea jos cu Grâul şi va spune: „O clipă, Doamne! Eu am vorbit în limbi; eu am strigat; eu am dansat în Duhul; eu am scos draci, eu am făcut toate aceste lucruri.” Ce le va răspunde El? Auziţi: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea!”

Ce înseamnă cuvântul „fărădelege”? Este ceva despre care şti foarte bine că trebuie făcut şi nu vrei să faci (sau invers). Ei cunosc Cuvântul, Îl aud. Voi ascultaţi această bandă, acest Mesaj şi ştiţi că Domnul Dumnezeu spune aceasta; vedeţi că El confirmă acest Cuvânt, că dovedeşte că este adevărat. Voi, lucrători ai fărădelegii ştiţi că acest lucru este la fel de simplu ca soarele care străluceşte afară, dar continuaţi să vă ţineţi de denominaţiunea voastră, de lucrurile acelea false!

„Oh”, ziceţi voi, „eu am avut campanii mari. Eu am făcut aceasta. Eu am făcut aceea”, dar El a spus clar: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea!”

„Păi, Duhul Sfânt a căzut peste mine!” Eu nu mă îndoiesc nici un pic de aceasta. „Eu am vorbit în limbi; eu am cântat în Duhul; eu am făcut…” Nu mă îndoiesc nici de aceasta. Nu am nici un semn de întrebare cu privire la aceasta. Oh, frate şi soră, ce condiţie!

Acesta este un timp cutremurător! Unde suntem noi? În timpul când acest Cuvânt vine la Viaţă.

Domnul Isus spune în Matei 7.21:

Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne, n-am prorocit noi…”

Profeţi unşi, este adevărat? Ce spun ei? „Nu am fost noi profeţi? Nu am fost noi unşi, cei unşi? Nu am prorocit noi în Numele Tău? Şi nu am scos draci în Numele Tău?”

Cum puteţi face toate aceste lucruri în Numele Lui, şi cu toate acestea să refuzaţi botezul în Numele Lui? O, Doamne! Vedeţi cât este de amăgitor? Ei merg drept în sus până la un punct, apoi cad înapoi! Merg drept în sus până la Cuvânt, apoi cad înapoi.

Vedeţi? „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne, n-am prorocit noi în Numele Tău? Nu am scos noi draci? Nu am făcut minuni în Numele Tău?”

Dar le voi spune clar: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea!”

„Cuvântul S-a legitimat înaintea voastră şi ştiţi bine că este la lucru mâna lui Dumnezeu, dar cu toate acestea nu vreţi să părăsiţi vechile concepţii denominaţionale. Mie nu-Mi pasă câţi draci aţi scos, cât aţi făcut aceasta sau aceea, Eu nu v-am cunoscut niciodată!”

Balaam a spus: „Eu am profeţit corect, în Numele Domnului şi totul s-a împlinit!”

„Aşa este, dar când s-a ajuns la Cuvânt, L-ai refuzat!”

Oh, frate, vezi unde vine amăgirea? Tu trebuie să stai cu Cuvântul, cu Cuvânt adevărat, cu Cuvântul adeverit şi manifestat. „Voi lucrători ai fărădelegii.”

Noi ştim că Satan a încercat în fiecare epocă să imite Cuvântul, este adevărat? Astfel, mulţi vin până la graniţă şi renunţă. Să citim încă o dată Evrei 6.8: „Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfârşeşte prin a i se pune foc.” (linia de graniţă).

Voi aţi gustat din darul ceresc”, adică aţi auzit Adevărul, aţi văzut Lucrarea. Aceasta nu înseamnă să-l gustaţi cu gura, ci înseamnă că L-aţi văzut şi aţi ştiut că este Adevărul. „Aţi gustat darul ceresc.”

„…şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,” Aţi devenit părtaşi Duhului Sfânt care a căzut peste voi.

„…şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu”, Voi aţi văzut că Acesta este Adevărul. „Şi Duhul Sfânt a căzut peste voi”, neghina din câmp.

„…şi care totuşi au căzut…” Negându-L tocmai pe Hristos care v-a chemat, v-a sfinţi şi a pus ungerea Sa peste voi.

„…nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcat.” Acest lucru este fără iertare! „Este cu neputinţă ca ei să mai vină vreodată la cunoştinţa Adevărului.”

Vedeţi, Duhul a căzut şi peste neghină. Astfel, au început cu Isus şi cu: „Doamne, eu voi merge prin…”, dar când au ajuns la Cuvânt, s-au întors înapoi. Ei au fost făcuţi părtaşi Duhului Sfânt şi chiar au gustat sau au văzut Cuvântul Însuşi manifestat, dar apoi Se depărtează de El. Pentru ei nu mai există nici o posibilitate de întoarcere la El.

Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul, Scriptura. „Cerurile şi pământul vor trece, dar Acesta nu va trece.” Vedeţi aceasta? „Absolut imposibil.” Biblia a spus aceasta, iar Duhul mărturiseşte despre aceasta.

Daţi-mi voie să vă dau un mic exemplu. Priviţi la oamenii care au ieşit sub slujba profetică a lui Moise, au ieşit din organizaţia aceea, au văzut marile semne şi minuni şi au mers până la graniţă, să intre înăuntru.

Lee, aici vine tema „Numele din Carte” pe care ai aranjat-o tu. Vedeţi? Pentru cei care nu sunteţi aici sau sunteţi conectaţi la transmisia telefonică, acesta este dr. Lee Vayle. El aranjează gramatical Cartea celor şapte Epoci ale Bisericii şi s-a ridicat o problemă referitoare la ştergerea numelor din Cartea Vieţii Mielului. Vedeţi, aceasta i-a nedumerit pe mulţi predicatori, dar aşteptaţi până când primiţi Cartea şi atunci veţi înţelege dacă aveţi ceva Lumină în voi.

Observaţi! Dacă nu vreţi să-L vedeţi, vă veţi întoarce capul şi nici măcar nu vă veţi uita la El. Mama mea obişnuia să zică: „Tu nu poţi să iei sânge dintr-o sfeclă, pentru că nu există sânge în ea.”

Trebuie să vină Lumina; Ea nu este întuneric. Lumina vine la întuneric, iar întunericul nu o poate percepe. Priviţi-i pe cei unşi în această zi!

Moise i-a scos afară pe copiii lui Israel şi ei au ascultat, dar au ajuns într-o mare confuzie când au întâlnit acea naţiune mare. Israel era interdenominaţional, nu avea o ţară, ci mergea spre ea.

Noi nu avem o biserică, ci mergem spre o Biserică, spre Biserica din slavă, spre Biserica întâilor născuţi; nu biserica de pe pământ, ci Biserica din slavă, a celor chemaţi afară şi hotărâţi mai dinainte pentru Viaţa veşnică. Vedeţi? Ei merg spre Patria lor.

Dar când au ajuns în locul pe unde trebuiau să treacă dincolo, ei s-au îndoit de Cuvânt şi au mers înapoi. Iosua şi Caleb şi ceilalţi, s-au dus dincolo şi au adus un ciorchine de struguri ca să le dovedească faptul că aceea era ţara, Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit: „Aceasta este o ţară bună în care curge lapte şi miere.” Dar ei au gustat din roadele ei şi au zis: „Oh, nu! Totuşi, nu o putem lua!” Ce s-a întâmplat? Toţi au pierit în pustie. Au stat acolo, s-au organizat şi au murit toţi.

Cei doi, Iosua şi Caleb, au mers dincolo şi au adus din roadele ţării, iar Moise a fost strămutat. Un simbol al aşteptării pentru Biserică, al învierii bisericii Vechiului şi al Noului Testament şi al Trupului răpit. Îi vedeţi pe cei trei? Noi trebuie să-i ţinem pe aceştia trei în linie. Vedeţi, credinciosul şi necredinciosul. Amintiţi-vă cu Dumnezeu nu a iertat niciodată păcatul acela (Fratele Branham bate de patru ori în amvon). Cum vor putea veni ei înăuntru? Dacă sunt spini, atunci sunt spini de la început până la sfârşit. Numai cei rânduiţi mai dinainte vor vedea aceasta.

Acum fiţi atenţi! Este la fel ca în zilele lui Martin, chiar înainte de intrarea în epocile întunecoase; un om micuţ şi evlavios. Câţi aţi citit scrierile sfântului Martin? Mulţi dintre voi. Când ne-am dus jos să luăm scrierile sfântului Martin, preotul a zis: „Dar el nu a fost canonizat!” Sigur că nu a fost! El nu a fost canonizat de oameni, ci de Dumnezeu, iar Duhul Sfânt ne-a spus să-l punem în epoca a treia a Bisericii. Vedeţi?

Priviţi de om neînsemnat şi evlavios a fost el; chemat, rânduit mai dinainte. Părinţii lui au fost păgâni. Tatăl lui a fost soldat, iar el trebuia să urmeze calea lui şi să fie tot soldat. Şi când a făcut aceasta, el a crezut tot timpul că undeva exista un Dumnezeu; el a fost un om al pădurii şi a putut să-L vadă pe Dumnezeu. Într-o zi, Martin a trecut pe lângă o cetate, iar acolo a văzut stând jos un cerşetor bătrân  şi muribund care cerea de pomană… Îi era frig în noaptea aceea, aşa că a zis: „Oh, dă-mi ceva să mă acopăr pentru că voi muri de frig în noaptea aceasta!”

Nimeni nu l-a ajutat, iar Martin a stat deoparte şi l-a privit pentru o vreme. El avea doar o manta, iar dacă i-ar fi dat-o ar fi îngheţat el însuşi pentru că era la datorie. Astfel, s-a gândit: „Dacă îmi voi împărţi mantaua cu el avem şanse să supravieţuim amândoi.” Apoi, şi-a dat jos mantaua a tăiat-o în două cu sabia şi l-a înfăşurat pe bătrânul cerşetor cu ea, iar cu restul s-a înfăşurat pe el însuşi. Toţi care îl vedeau, ziceau: „Priviţi ce înfăţişare comică are santinela aceea! Priviţi ce comic este soldatul acela înfăşurat cu o jumătate de manta!” Dar în noaptea următoare, când era liber şi dormea în patul lui, a fost trezit. S-a uitat în cameră, iar acolo stătea Isus Hristos înfăşurat în jumătatea de manta cu care îl înfăşurase pe cerşetor. Atunci, şi-a amintit cuvintele: „Tot ce faceţi pentru cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, unşilor Mei, Mie îmi faceţi.”

Martin a fost un mare slujitor al lui Dumnezeu, un profet al lui Dumnezeu, dar biserica şi-a bătut joc de el, l-a prigonit, l-a dat afară şi toate celelalte. Tot ce spunea el se împlinea şi mulţi din epoca aceea l-au crezut.

Eu vreau să vă arăt cât de amăgitor este diavolul. Într-o zi, în timp ce Martin stătea în biroul său, a venit un înger puternic, cu coroană pe capul lui, cu încălţăminte de aur şi cu fir de aur în jurul îmbrăcămintei lui, şi i-a zis:

„Mă recunoşti, Martin? Eu sunt Domnul şi Mântuitorul tău. Eu sunt Cel care te-a salvat, închină-te înaintea Mea!” Dar profetul ştia că era ceva ciudat cu îngerul acela şi a continuat să-l privească, gândindu-se la ceea ce spune Scriptura. Apoi i-a zis: „Pleacă de la mine, Satan! Tu ai pe cap o coroană, dar Cuvântul lui Dumnezeu spune că sfinţii Lui Îl vor încorona la sfârşitul veacului.”

Nu a fost aceasta o momeală penticostală? Priveşte la Cuvânt, frate, pentru că se merită să priveşti la El!

Într-o zi, în mănăstire, ei aveau un sfânt bătrân şi o mulţime de călugări tineri, unul dintre ei fiind cam irascibil. Priviţi la aceasta pentru că este o pildă bună pentru astăzi. Tânărul acela voia să fie deasupra celorlalţi, voia să arate că are autoritate, că este cineva mai mare, mai bun, cu clasă, ştiţi voi, cineva mai mare ca ceilalţi. El trebuia să fie normal, dar întotdeauna voia să fie mai deosebit decât ceilalţi. Vedeţi? El era foarte arogant, se credea singura piatră de pe plajă şi nimeni nu putea să-l atingă. Dar priviţi ce s-a întâmplat. El trebuia să aibă ceva mare şi să se compare cu marile societăţi. Mă urmăriţi?

Astfel, el a profeţit şi a spus: „Domnul m-a făcut profet. Eu sunt un profet.”

În ţară era un profet legitimat  şi acela era sfântul Martin, care a fost născut profet. Dar acest copil, acest călugăr tânăr cam de douăzeci şi cinci de ani, a spus: „Domnul m-a făcut profet şi eu am să vă dovedesc aceasta. În seara aceasta, Domnul îmi va da o mantie mare şi minunată; va pune peste mine o mantie albă şi mă va aşeza între voi. Apoi, voi toţi veţi veni sus la mine şi veţi primi porunci de la mine.”

Comparaţi aceasta cu ziua de astăzi: „Eu voi fi capul organizaţiei. Eu voi avea grijă de voi, de ceilalţi călugări.”

Şi sigur, „În noaptea aceea, luminile s-au aprins în clădire”, aşa cum scrie sfântul Marin. Citiţi-o pentru că este autentică, este istorie.

Deci, luminile s-au aprins şi toţi ceilalţi au privit şi iată-l că vine… el avea o mantie albă, a stat între ei şi le-a zis: „Vedeţi ce v-am spus?” Dar aceasta este contrar Cuvântului.

Ei s-au dus şi l-au adus pe bătrânul decan al colegiului, iar acesta a păşit puţin în sus şi-n jos şi a zis: „Fiule, aceasta nu sună corect. Există o singură cale pentru ca noi să ştim.” Iat-o aici! „Există o singură cale ca să ştim, pentru că totul pare supranatural.” Băiete, penticostalii ar fi apucat aceasta: băţ, plumb, fir, cârlig şi toate celelalte! Bătrânul a continuat: „Minunea poate să pară în ordine, dar nu pare a fi conform Cuvântului. Noi avem însă o persoană, un profet uns, care se numeşte Martin. Vino să mergem sus, înaintea lui.”

Dar omul acela a zis: „Nu, nu! Martin nu are nimic a face cu aceasta!”

„O să mergi oricum!” Şi ei l-au apucat de braţ ca să-l ducă înaintea lui Martin, dar atunci mantia l-a părăsit.

Vedeţi? „Dacă ar fi posibil i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.” Vedeţi, ei îi cunosc. Isus a zis: „Oile Mele cunosc Glasul Meu.” Voi ziceţi: „Oh, ascultă Glasul Meu.” Aceasta spune Cuvântul Lui. „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Vedeţi? Cei hotărâţi mai dinainte ştiu aceasta şi nu vor urma un cuvânt străin sau un glas străin.

Aşa au făcut şi oamenii aceia: ei nu l-au urmat pe acela, deoarece ştiau că Martin era acolo, profetul legitimat al acelei epoci, identificat de Dumnezeu prin Cuvânt. Ei au cunoscut Cuvântul, dar omul acela nu ar fi stat în faţa Lui.

El a mai spus: „Acolo unde este Stârvul, Cuvântul, vor fi adunaţi la timpul potrivit, vulturii.” Dacă vreţi să vă notaţi, aceasta scrie în Matei 24.28. Doar cu patru versete mai înainte este Matei 24.24. Dacă vreţi, puteţi să-l luaţi: „Unde este Stârvul, Mana, Cuvântul, acolo vor fi adunaţi vulturii.”

Acum trebuie să mă grăbesc. M-am uitat la ceas şi am văzut cu am trecut cu şapte sau opt minute de ora doisprezece. Putem să ne grăbim sau putem termina tema deseară, cum vreţi voi. Terminăm acum sau deseară? Ah? Câţi trebuie să plece acasă după serviciul acesta? Să vă văd mâinile. Oh, Doamne, mai bine continuăm!

Mă voi grăbi pentru că-mi pare rău să-i ţin pe oameni la telefoane. Aceasta merită mai mult decât banii pe care trebuie să-i plătiţi. Pentru mine, merită, pentru că banii vor pieri, dar Cuvântul nu va pieri! Vedeţi?

Unde este Stârvul, acolo vor fi adunaţi vulturii.” Unde este Stârvul, unde este Jertfa, acolo vor fi adunaţi vulturii. Unde este Carnea proaspătă, Cuvântul orei, acolo se vor aduna vulturii. Dar după ce aceasta putrezeşte, vor năvăli corbii pe ea. Da. Înţelegeţi ce vreau să spun? Când se ucide ceva proaspăt, vin vulturii, dar după ce zace acolo şi putrezeşte, apar corbii. Vulturii nu vor avea nimic a face cu aceasta. Vedeţi?

Isus a zis: „Unde este Stârvul”, unde a căzut Mana; Mana proaspătă cădea noaptea: „acolo se adună vulturii pentru Ea.” Aceea este Mana pentru ziua aceea. Vedeţi?

Dar după ce aceasta putrezeşte, se umple de viermi, iar atunci vin corbii. Ei nu o pot mirosi până când nu este putredă. Nu-i de mirare că Isus a stat acolo şi a spus: „Ierusalime, care ai ucis cu pietre pe fiecare proroc!” Observaţi pronumele personal: „Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut Eu…” Cine era El? „De câte ori am vrut Eu să te strâng cum îşi strânge găina puii, pe tine care ai ucis cu pietre pe fiecare proroc pe care l-am trimis la tine!”, biserica aceea măreaţă, Ierusalimul. (Matei 23.37)

Nu este vorba despre Ierusalimul care este aici pe pământ, „ci noi suntem din Ierusalimul de Sus,” de unde vine Cuvântul, din hotărârea mai dinainte. Nu este vorba despre vechiul Ierusalim care piere, ci despre Noul Ierusalim care nu poate să piară. Nu vechiul Ierusalim, care a fost zidit de oameni, ci Noul Ierusalim zidit de Dumnezeu, Cuvântul care Se manifestă acum. „În casa Tatălui Meu sunt multe palate. Eu mă duc să le pregătesc pentru voi.” Creatorul face străzile din aur, şi aşa mai departe. Acesta este Acela care nu piere. (Ioan 14:2)

Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut Eu…” de la începutul timpului; nu o a treia persoană sau altcineva ci: „Eu am vrut să vă strâng aşa cum îşi strânge găina puii, dar nu aţi vrut. Dar acum ţi-a sosit ceasul.” Vedeţi? „Oriunde este Stârvul, acolo se vor aduna vulturii.” Dar după ce stârvul putrezeşte, se vor aduna şorecarii. Vedeţi?

Observaţi! Moise a fost un vultur şi el nu a dat niciodată resturile lui Noe copiilor lui Dumnezeu. El avea Cuvântul proaspăt al lui Dumnezeu. „Domnul Dumnezeu m-a întâlnit în pustie, Şi-a confirmat Cuvântul şi m-a trimis aici jos să vă chem afară.” Apoi au apărut imitatorii şi l-au imitat. Vedeţi? Dar el avea Cuvântul acelui ceas, pentru că Dumnezeu îi spusese lui Avraam, cel care avea promisiunea: „Sămânţa ta va locui într-o ţară străină, timp de patru sute de ani, dar Eu îi voi cerceta şi îi voi scoate afară cu mână puternică.” (Geneza 15.13).

Moise a zis: „Domnul Dumnezeu îmi va vorbi şi îmi va arăta ce să fac, iar după ce-mi va arăta ce să fac, vă voi spune.” El a mai spus: „Eu sunt m-a trimis la voi.” El nu a spus: „Eu am fost” sau „Eu voi fi,” ci: „Eu sunt,” timpul prezent, Cuvântul prezent. Nu Cuvântul care a fost sau Cuvântul care va veni, ci Cuvântul prezent. Vedeţi? Înţelegeţi aceasta? „Eu sunt!” „Eu sunt” este Cuvântul. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu.” Este adevărat? „Eu sunt.” „Dumnezeu m-a trimis ca profet al Lui, ca să adeverească faptul că Acesta este Adevărul. Eu sunt răspunsul la Cuvântul că El vine jos şi face Aceasta.” Iar când Moise a făcut aceasta, Faraon a zis: „Păi, noi avem în grupul nostru o mulţime de băieţi care pot să facă aceasta!” Imitatori.

Isus a spus: „Aceasta se va întâmpla din nou în zilele din urmă.” Vedeţi, ei vor pretinde acelaşi lucru. Priviţi cine a venit jos mai întâi. Priviţi cine a stat cu Cuvântul. Aceasta este. În felul acesta se poate recunoaşte, deci, vedeţi.

Moise nu le-a dat ceea ce a fost pentru timpul lui Noe: „Noi vom construi o corabie pentru că aşa spune Cuvântul. Voi ştiţi că Noe a construit odată o corabie.” Nu, vulturii nu ar fi mâncat aşa ceva. Nu, nu!

Acesta este un Cuvânt făgăduit. Observaţi, el avea Mesajul dat de Dumnezeu, avea Cuvântul original şi hotărât mai dinainte de Dumnezeu pentru ceasul acela. (Fratele Branham bate de două ori în amvon).

Nici Isus nu le-a servit resturile lui Moise. Moise a fost un profet şi a avut Cuvântul pentru ceasul acela, dar aici era Dumnezeu Însuşi, vedeţi, şi El nu le-a servit resturile lui Moise.

Uitaţi-vă la corbii din organizaţia aceea, cum s-au năpustit zicând: „Noi ştim! Noi îl avem pe Moise! Noi nu trebuie să te avem pe Tine.” Dar Isus le-a zis: „Dacă l-aţi fi cunoscut pe Moise, M-aţi cunoaşte şi pe Mine, pentru că Moise a vorbit despre Mine.” Oh, Doamne! Vedeţi?

Oriunde este stârvul, se vor aduna vulturii.” Vulturi! Cuvântul proaspăt junghiat, Cuvântul care a fost crescut, şi îngrăşat, Cuvântul care a fost manifestat şi dat ca Hrană pentru copii.

Dar stârvul acela vechi care zace acolo de sute de ani, este acolo şi acum! Luther a avut un Mesaj de pocăinţă, dar voi sunteţi o grămadă de şorecari luterani! Baptiştii au avut un Mesaj, dar voi sunteţi şorecari baptişti! Penticostalii au avut un Mesaj, dar acum s-au întors înapoi şi sunt doar nişte şorecari penticostali!

Dar „unde este stârvul, acolo se vor aduna vulturii.”

Să nu uitaţi că în zile acelea, voi nu puteaţi hrăni un luteran cu un hoit catolic. (Dar acum puteţi!) Nu, domnule. El avea carnea proaspătă pentru epoca aceea a bisericii. Voi nu puteaţi hrăni un metodist cu mesajul luteran. Oh, nu, el nu vroia acel hoit pentru că era putred. Vedeţi, Viaţa l-a părăsit şi a intrat în altceva. Acela este paiul vechi şi mort pentru că Viaţa Se mişcă înainte.

Tot aşa, voi nu puteţi hrăni Mireasa lui Isus Hristos cu penticostalism. Sigur că nu! Ei sunt doar nişte organizaţii pline de viermi; nu fac nimic! Nu, nu, pentru că promisiunea este: „Înainte de a veni ziua aceea mare şi înfricoşată, Eu îl voi trimite pe prorocul Ilie. El va întoarce inimile copiilor înapoi la credinţa părinţilor.” (Maleahi 4.5-6)

„Toate aceste promisiuni au fost făcute în Biblie şi Eu o voi face, iar acolo se vor aduna vulturii.” „Toţi aceia pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine.” Vedeţi?

Isus nu a încercat niciodată să facă aceasta. Dar când a venit, El a găsit cârdurile acelea de corbi. „Noi îl avem pe Moise şi Legea.” Vedeţi? Păi, aceea a fost mâncare bună în urmă de tot, atunci când a fost înjunghiată jertfa şi dată lor. Vedeţi, aceea a fost în ordine.

Dar aici stătea chiar Cel despre care i-a fost profeţit mai dinainte lui Moise, Cel care a ucis jertfa şi a zis: „Domnul Dumnezeul vostru va ridica dintre voi, dintre fraţii tăi, un Proroc. Şi toţi acei care nu se vor alătura acelui Proroc şi nu vor asculta ceea ce spune El, vor fi tăiaţi afară din mijlocul poporului.” Şi aşa a fost. (Deuteronom 18.15,18-19).

Priviţi cum s-au împlinit chiar acolo aproximativ şase sute de prorocii diferite din Vechiul Testament, despre Isus Hristos: „Mi-au străpuns mâinile şi picioarele Mele.” Am uitat câte s-au împlinit în ultimele şapte sau opt ore din viaţa Lui. Toţi profeţii aceia au spus totul perfect. (Psalmul 22.16)

Dacă am prorocit astăzi că de acum într-un an se va întâmpla un anumit lucru, poate am o şansă de douăzeci la sută ca aceasta să se întâmple; ca acest lucru să fie corect. Dacă am prezis că aceasta se va întâmpla, dar nu am spus când, atunci procentul este mai mare. Dacă am prezis când se va întâmpla aceasta, îmi dă un procent mai mic. Dacă prezic locul unde se va întâmpla, aceasta face ca procentul să fie şi mai mic, iar dacă am prezis şi cine va fi implicat în aceasta, atunci am un procent cam de o sută de miimi ca aceasta să se împlinească vreodată, ca să fie adevărat.

Dar fiecare Cuvânt, Aleluia, care a fost scris despre Mesia, s-a împlinit la literă. Într-o zi, în timp ce citea Scripturile, El s-a oprit chiar în mijlocul propoziţiei şi a zis: „Duhul lui Dumnezeu este peste Mine ca să predic Evanghelia, şi să eliberez…” Şi s-a oprit chiar în mijlocul propoziţiei, deoarece restul se referea la a doua Lui Venire. Amin! „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece.” Vedeţi? (Matei 24.35). El era Cuvântul care îi hrănea atunci. Moise le-a spus Adevărul, dar, vedeţi voi, ei fac întotdeauna o denominaţiune din El, astfel încât corbii să…

Întotdeauna este ceva ce rămâne din Adevăr după ce au mâncat vulturii şi au plecat acasă. Apoi, ei aşteaptă să vadă altceva şi spun: „Aici trebuie să vină Cuvântul. Ieri am mâncat caribu, iar mâine vom avea oaie.” Înţelegeţi ce vreau să spun? „Acolo jos este un hoit vechi de caribu, pe care-ţi vine să-l mănânci din ochi, dar astăzi ne vine oaia. Unde este aceasta?” Înţelegeţi ce vreau să spun?

Hrana Îngerilor! Dacă oamenii care au mâncat mană într-o zi, au încercat s-o ţină pentru ziua următoare, s-a stricat. Puteţi vedea cât de perfecte sunt toate aceste simboluri? La fel este şi astăzi!

Observaţi faptul că şi corbii din zilele lui Isus scoteau draci; cei unşi sub stârvul vechi. Este adevărat? Ei scoteau draci. Aşa a spus Isus. Să nu uitaţi că ei aveau proroci în zilele acelea. Marele preot Caiafa, a prorocit. Câţi dintre voi ştiu aceasta? Caiafa a prorocit.

Observaţi poziţia neghinei pe câmp: ea este udată prin aceeaşi ungere. De ce spune Biblia că el a prorocit? „Pentru că el era mare preot în anul acela.” El era unul care se hrănea cu hoit putred, o neghină, un scaiete care stătea printre grâu; dar Duhul era peste el, Duhul Sfânt original al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu era peste el ca să predice, să prorocească şi să spună mai dinainte că aceasta se va împlini; totuşi, a negat şi a răstignit tocmai Cuvântul legitimat din ceasul acela.

Oh, Domnul să aibă milă, frate! Cât mai trebuie să spunem aceste lucruri, cât mai trebuie să mergem prin Scriptură? Mă voi grăbi. Am aici vreo zece pagini cu texte din Scriptură care dovedesc toate lucrurile. „Soarele răsare la fel peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.”

Ca să dovedească aceasta, Isus a spus: „Dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, fiii voştri cu cine îi scot?” Ei scoteau draci şi proroceau. Este adevărat? Dar nu L-au recunoscut pe El ca fiind Cuvântul din ceasul acela (de ce?) pentru că El nu s-a asociat cu ei. (Luca 11.20,19).

Acum luaţi Matei 24:24: „Hristoşi mincinoşi”, cei unşi, „…se vor ridica proroci mincinoşi care vor proroci minciuni şi dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar pe cei aleşi.” Aţi înţeles acum?

Priviţi fiii. „Fiii voştri cu cine îi scot… dacă Eu scot dracii cu Cuvântul lui Dumnezeu?”, El fiind Cuvântul lui Dumnezeu. „Cu cine îi scot pe fiii voştri denominaţionali?”

Noi ştim că numai Dumnezeu poate să scoată un drac. Omul tare îşi păzeşte casa, dar dacă vine unul mai tare decât el, îl biruieşte. (v.21-22). Ei aveau putere să o facă.

Voi ştiţi că în Apocalipsa scrie despre Anticristul care s-a ridicat în zilele din urmă: „A făcut semne şi minuni prin care i-a amăgit pe cei ce locuiau pe faţa pământului, i-a amăgit pe fiecare dintre ei, pe creştini şi pe toţi cei ale căror nume nu au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului.” Acesta este un răspuns la Matei 24.24.

Este vorba despre Viaţa care a fost în rădăcina acelui portocal original, care a venit sus prin toate citricele acelea şi prin toate celelalte şi a mers înainte punând fructul în vârful pomului, deasupra tuturor altoirilor denominaţionale şi a ramurilor. Aţi înţeles? Mă voi grăbi.

Acum amintiţi-vă de David. El era cinstit şi sincer când a încercat să-i facă lui Dumnezeu o lucrare pentru care nu a fost rânduit. Isus a spus: „Ei” cei unşi, „învaţă ca doctrină tălmăcirea (Scripturilor) de către om.” Vedeţi, ei nu învaţă Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul Lui legitimat, ci învaţă un Hristos istoric, ceva care a fost.

Dar Biblia spune: „El este”, „EU SUNT”, nu „Eu am fost” sau „Eu voi fi”. „Eu sunt chiar acum.” El este Cuvântul care trăieşte aici şi va trăi în continuare. La început, El a fost în frunzuliţe; apoi, El a fost în spic şi tot El a fost în pleavă, dar acum El este în Bob.

Acum mergeţi înapoi şi încercaţi să trăiţi din nou? Cum ar fi dacă Viaţa ar lua-o înapoi în jos? Credeţi că după ce a plecat şi pleava cea veche s-a uscat, Viaţa ar vorbi şi s-ar duce înapoi ca să trăiască din nou în ea? Ea nu o va face. „Căci este cu neputinţă pentru cei care au fost luminaţi odată,” şi nu s-au mişcat înainte cu Cuvântul pe măsură ce acesta se împlinea. „Ei sunt morţi, sunt duşi; aduc spini şi mărăcini, sunt lepădaţi şi sfârşesc prin a li se pune foc.” (Evrei 6.4,8). Este adevărat? Acum mă voi grăbi cât pot de tare.

Observaţi Scriptura. Ei învaţă despre un Dumnezeu istoric şi încearcă să trăiască în trecut: „Păi, Wesley a spus aşa şi aşa.” Sau: „Cutare a zis aşa şi aşa.” Voi refuzaţi Cuvântul promis pentru această zi, Mana care a fost identificată clar ca Hrană pentru această zi. Ei încearcă să pună vechiul lor vin luteran, baptist, penticostal în burdufurile noastre noi, dar nu merge. Nici Vinul nostru nou nu poate fi pus în burdufurile lor vechi. Dacă încearcă să pună acest Vin nou în denominaţiuni, nebunia lor este arătată tuturor, pentru că burduful lor vechi va exploda.

„Frate, eu am văzut Cuvântul lui Dumnezeu, perfect prin Cuvânt!”

„Uite aici, doctore… Noi nu putem avea Aceasta.”

Ned, cred că te-ai întâlnit cu acest lucru în ultimul timp. „Noi nu putem avea Aceasta aici acum. Mai degrabă aş vrea să mergeţi înainte.” Vedeţi, nu va merge, ci va exploda.

„Voi nu puneţi un petic nou pe o haină veche, pentru că s-ar rupe toată.” Înţelegeţi? Nu a spus Isus aceasta? Voi nu puteţi pune vin nou în burdufuri vechi pentru că ar exploda. Vinul nou are Viaţă în el. În ordine.

În timp ce ne apropiem de încheiere, aş vrea să observaţi ceva. Observaţi Apocalipsa 16.13-14, dacă vreţi să vă notaţi. Poate că nu voi avea timp să merg la aceasta, dar vreau să fiţi siguri şi să o vedeţi. Acesta este sunetul dintre Potirul al şaselea şi al şaptelea.

Vom încheia imediat, dacă puteţi să mă mai suportaţi încă câteva minute.

Observaţi ce scrie în Apocalipsa 16.13-14 între Potirul al şaselea şi al şaptelea: „din gura cuiva au ieşit …trei duhuri necurate care semănau cu nişte broaşte”. Aţi observat aceasta? Sunteţi gata? Spuneţi: „Amin.” („Amin”). O trinitate de duhuri!

Frate denominaţional, stai liniştit doar un minut! Nu te ridica să ieşi din încăpere, tu care eşti conectat prin legătura telefonică! Nu opri casetofonul, ci stai liniştit şi ascultă doar un minut! Dacă eşti născut din Dumnezeu, vei asculta.

O trinitate de broaşte! Broasca este un animal care priveşte tot timpul în spate. Ea nu se uită unde merge, ci priveşte spre locul de unde a venit. Puteţi vedea? Unde s-a născut trinitatea? Ţineţi minte că sunt „trei duhuri necurate”, duhuri individuale. Înţelegeţi? (Adunarea zice: „Amin”).

Ei privesc înapoi la Consiliul de la Niceea, unde s-a născut doctrina trinitariană, nu în Biblie. În Biblie nu există aşa ceva, dar ei privesc înapoi la Consiliul de la Niceea, Roma, unde s-a născut trinitatea.

Observaţi de unde vin ei. Trinitatea de broaşte a ieşit dintr-o trinitate veche, mama lor dând naştere la o nouă trinitate. Din ce a ieşit ea afară? Dintr-o trinitate, „balaurul”, „fiara”, „prorocul mincinos.” O trinitate nouă. Când au ieşit afară aceste broaşte? Ele au fost tot timpul acolo, dar acest lucru nu s-a manifestat până între Potirul al şaselea şi al şaptelea, chiar înainte să se deschidă Peceţile şi s-o descopere, pentru că „Prin Mesajul îngerului al şaptelea vor fi cunoscute toate tainele lui Dumnezeu”; toate aceste lucruri trinitariene, botezurile false, şi fiecare lucru urma să fie manifestat. Dumnezeu să ne ajute să vedem care este Adevărul! Să nu ne gândim că este vorba de cineva care încearcă să spună ceva. Simt acel duh ofensat de ceea ce spun, dar eu nu vorbesc despre mine, frate, ci vorbesc despre Îngerul Domnului care este în tabără. Exact aşa este.

Observaţi, este o trinitate! „Balaurul…” Câţi dintre voi ştiu cine era balaurul? Acesta era Roma.

Balaurul a stat înaintea femeii ca să-i mănânce copilul de îndată ce îl va naşte.” Este adevărat? Ce înseamnă „fiara” în Biblie? O putere. În ordine. „Prorocul mincinos”, singular. „Prorocul mincinos”, primul papă, şi de acolo a ieşit „curva, mama curvelor”, lucrul întreg. Se ridica o trinitate falsă; nu în zilele timpurii, ea nu s-ar fi manifestat în zilele timpurii, ci s-a dus drept înainte cu aceasta. Dar când au venit cele şapte Peceţi şi au deschis acele taine şi le-au descoperit, atunci acele „broaşte, cele trei duhuri necurate care semănau cu nişte broaşte au ieşit afară să se manifeste”. O doctrină trinitară împotriva Adevărului. Vedeţi? Iuh!

Vedeţi de unde vine aceasta? Vedeţi unde merge înapoi? La Consiliul Ecumenic. Ei toţi sunt fraţi, au aceleaşi duhuri, acelaşi lucru.

Şi priviţi! Ei fac minuni şi sunt foarte amăgitori! Dar sunt draci care merg la toţi dumnezeii de pe pământ, făcând minuni, ca să-i înşele pe cei din zilele din urmă, şi vor reuşi s-o facă. Ce a spus Dumnezeu despre acel duh rău?

Duhul acela rău a zis: „Voi merge jos şi voi intra în gura acelor proroci ca să-i fac să prorocească o minciună, şi astfel îl voi determina pe Ahab să vină acolo afară ca să fie omorât.” (2Cronici 18.20-22).

Dumnezeu i-a zis: „Du-te şi vei izbuti! Îi vei face să creadă aceasta pentru că nu sunt de la început în Cuvântul acela.” Vedeţi? „Du-te, fiindcă îl vei convinge. Vei reuşi când vei intra în prorocii aceia mincinoşi, pentru că el se bazează chiar pe ei. El nu ştie nimic despre Cuvânt, nici nu va încerca să înveţe despre El; nu o poate face pentru că a fost de la început un scaiete.” Vedeţi? „Vei reuşi.”

Priviţi aici la aceste broaşte false care se uită înapoi şi zic: „Păi, tu ştii ce au spus ei la Niceea?” Pe mine nu mă interesează ce au spus ei la Niceea. Eu spun ceea ce au spus ei aici sus la Tronul lui Dumnezeu; ce va fi, nu ce a fost; ce va fi, pentru că El este „Eu sunt.” Vedeţi? „Mincinoşi.” Priviţi la aceasta. Iuh! Observaţi de unde vin ei.

Acum ascultaţi cu atenţie! După ce au fost deschise cele şapte Peceţi care trebuiau să descopere taina, noi vedem clar. Ce este trinitatea? Unde a fost numită vreodată trinitate? Unde s-a vorbit vreodată în Biblie despre trinitate? Cum ar fi posibil să existe trei dumnezei, să ne închinăm la trei dumnezei şi să nu fim păgâni? Cum pot fi separaţi dacă El a zis: „Eu şi Tatăl Meu suntem Unul?” „Dacă nu credeţi că Eu sunt El, veţi pieri în păcatele voastre, în necredinţa voastră.” Păcatul este necredinţa. „Veţi pieri în necredinţa voastră.”

 

Oh, cine ziceţi voi că sunt Eu,

De unde ziceţi voi că am venit Eu,

Oh, Îl cunoaşteţi voi pe Tatăl Meu,

Sau puteţi să spuneţi Numele Lui?

Eu sunt Trandafirul din Sharon,

Luceafărul Strălucitor  de dimineaţă.

Puteţi să-mi spuneţi Cine este El?

Eu sunt Cel care i-a vorbit lui Moise din rugul aprins de Foc,

Eu sunt Dumnezeul lui Avraam,

Luceafărul Strălucitor de dimineaţă.

Eu sunt Trandafirul din Sharon,

Oh, de unde zici că am venit Eu?

Oh, Îl cunoşti pe Tatăl Meu,

sau poţi spune Numele Lui? (Amin!)

Eu sunt Alfa, Omega, Începutul de la Sfârşit;

Eu sunt întreaga creaţiune, şi Isus este Numele Lui.

 

Aşa este. Nu există trinitate! Nu, domnule. Acela este un lucru fals. Cele şapte Peceţi, care deschid tainele care „trebuiau să se sfârşească,” se arată. Pecetea deschisă aranjează, expune, face clare Adevărurile ascunse pe care Peceţile le-au ascuns în toţi anii aceştia, prin toate acele biserici şi denominaţiuni.

Cine este „Curva cea mare” din Apocalipsa 17… Ea este „mama curvelor”. Vedeţi?

Voi spuneţi: „Frate Branham, tu i-ai numit ‚corbi’”. Aşa este. Dar nu uitaţi, corbul este o pasăre, şi este uns ca să zboare. „Cele două duhuri vor fi atât de aproape încât, dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela şi pe cei aleşi.” Corbul este la fel de mare ca un vultur şi poate să zboare ca vulturul, pentru că este uns să zboare, sau să predice, sau să prorocească, la fel ca vulturul, dar el nu poate să-l urmeze pe vultur la înălţime. Nu, nu. Dacă încearcă să-l urmeze pe vultur, nebunia lui va fi arătată tuturor. Da, domnule. El nu poate să-l urmeze pe vultur.

Oh, el poate spune: „Eu cred că Isus Hristos este  Fiul lui Dumnezeu. Cred în Dumnezeu Tatăl, Atotputernicul, Creatorul cerurilor şi al pământului, cred că Isus Hristos este Fiul Său, şi aşa mai departe.” Oh, sigur, ei pot să facă aceasta! Dar ce părere au despre El ca fiind Acelaşi ieri, azi şi în veci? Vedeţi?

Vulturul este o pasăre construită special. Nu există nimic asemenea lui pe pământ. Dacă un şorecar sau vreo altă pasăre, încearcă să-l urmeze, se va dezintegra. Nebunia lui va fi arătată cu siguranţă. El va exploda atunci când va încerca să pună Vinul nou într-un burduf vechi.

Vedeţi, el va exploda, se va dezintegra, pentru că trupul lui nu are structura care să-l ţină acolo sus. Când ajunge în sferele acelea înalte, dacă nu a fost făcut, rânduit, hotărât mai dinainte, născut vultur, se va dezintegra în bucăţi. Vedeţi? Penele îi vor zbura din aripi şi va cădea la pământ. Sigur. El nu poate urma vulturul în înălţime! Iar dacă încearcă, nebunia lui va fi arătată tuturor. Acesta este adevărul. El nu poate face aceasta.

De ce? El nu poate vedea ca vulturul. La ce-ţi foloseşte să încerci să sari foarte sus, dacă nu poţi vedea unde te afli atunci când eşti acolo sus? Chiar dacă ar încerca să sară, chiar dacă ar încerca să-l imite pe vultur, acolo sus devine atât de orb încât nu ştie ce să facă. Acesta este adevărul. El strigă, ţipă şi se agită, dar vorbeşte-i Cuvântul, băiete, şi imediat se face cunoscută nebunia lui! Vorbeşte-i despre botezul în Numele lui Isus Hristos sau despre faptul că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci; spune-i lucruri ca acestea şi-şi va spune: „Oh! Păi, stai puţin!” Vedeţi? Oh, da, acolo îi cad penele. El a sărit, a prorocit, a scos draci, a vorbit în limbi, a strigat, şi s-a agitat, alergând în sus şi-n jos pe duşumea, dar dacă încearcă să-l urmeze Acolo sus, cu siguranţă va fi descoperit cine este.

Totuşi, el este ordinat, este uns, poate zbura, poate să se balanseze, poate să urce acolo sus, dar nu atât de departe. Vedeţi, el poate să mănânce un hoit, dar nu poate să mănânce Carnea proaspătă care vine de la Tron. El este orb, este agitat şi nervos, dar nu ştie despre ce este vorba.

Vedeţi, peste el a căzut acelaşi Duh, aşa cum cade ploaia peste grâu, dar el nu a fost grâu de la început. El explodează. „Oh, eu nu pot să cred aşa ceva… Oh, nu, domnule, pentru că dr. Jones a spus…” În ordine, du-te înainte. Vedeţi? Du-te înainte, dacă aşa vrei.

Observaţi! El nu este născut, construit, sau hotărât mai dinainte să fie acel fel de pasăre. El poate fi un lămâi care creşte într-un portocal, dar nu vine de la rădăcină, ci este ceva adăugat (altoit). De aceea, atunci când ajung atât de sus în denominaţiunile lor încât nu pot să vadă legitimarea Cuvântului hotărât mai dinainte al lui Dumnezeu, se face cunoscută nebunia lor. „Oh, lucrurile acelea, Stâlpul de Lumină de deasupra capului şi toate celelalte, oh, toate sunt un nonsens!” Vedeţi? Nebunia lor este făcută cunoscută.

El nu este construit să vadă atât de departe, ci poate vedea numai atât cât îi permit ochelarii lui denominaţionali. Dar după aceea, este tot atât de orb ca un liliac. Atunci este timpul când se face cunoscută nebunia lui. Vedeţi?

Acela este locul unde se aşează adevăraţii vulturi ca să mănânce. Da, domnule. Acela este momentul în care vulturul adevărat, cel ales, vede ce este el. Dar dacă nu poate lua Cuvântul, toţi ştiu pe loc că el este un corb denominaţional.

De ce nu poate să zboare? Priviţi cu ce se hrăneşte el. El mănâncă dintr-un hoit denominaţional putred. Acest lucru nu-i va face trupul duhovnicesc şi nu-l va pune într-o stare duhovnicească potrivită. Cu alte cuvinte, nu-l va duce sus, deasupra diferenţelor denominaţionale. Vedeţi? El este hrănit doar cu materie putredă, iar trupul lui este făcut din ea. El nu poate merge acolo sus unde îl poartă Carnea aceea proaspătă pe vultur. El nu o poate face.

Aceasta împlineşte Matei 24.24. El zboară, sare sus în aer bătând din aripi, dar nu poate să ajungă destul de sus. Vedeţi? Acesta este adevărul. El nu poate să meargă, nu poate să ajungă destul de sus ca să ia Mana aceea proaspătă, de aceea poate să mănânce numai mana veche care este aici jos pe pământ, iepurii morţi vechi care au fost călcaţi de maşină cu o săptămână în urmă, cu o lună în urmă sau cu patruzeci de ani în urmă, contaminaţi.

El poate să mănânce mana aceea veche şi să se bucure de ea, să croncănească, să ţipe, să se agite, să sară sus şi să zboare ca un vultur, pentru că este uns, ca altă pasăre. Şorecarul este tot un fel de vultur, noi ştim aceasta. Sigur că este, dar el nu poate să-l urmeze pe vulturul adevărat. Vedeţi, nu o poate face. Nu, domnule. Trupul lui nu este construit pentru aceasta; el a mâncat din diferite hoituri, dar aceasta nu este Carnea proaspătă, Mana proaspătă, ci este ceva ce a spus Luther, ceva ce a spus Wesley sau doctorul Cutare. Aceasta nu este ceea ce a spus Isus pentru acest ceas.

Să mergem mai aproape. În zilele din urmă se vor scula unşi, „hristoşi”, dar vor fi „învăţători falşi şi proroci mincinoşi.” Observaţi cât este de izbitor! Vreau să comparaţi aceasta – nu avem timp să citim – Matei 24.24 cu 2 Timotei 3.8.

Matei 24.24 spune că în zilele din urmă: „Se vor ridica hristoşi mincinoşi”, unşi falşi, „proroci mincinoşi, şi vor face semne şi minuni,” exact ca Cel adevărat: „şi aproape că-i vor înşela chiar pe cei aleşi.”

Observaţi că Cel care vorbea era Isus.

Chiar după El vine Pavel şi spune: „În zilele din urmă vor veni oameni religioşi, cu o formă de evlavie, care le vor momi pe femeile uşuratice cu tot felul de pofte lumeşti.”

Ei se miră şi spun: „De ce te legi de femeile acelea?” Oh, Doamne! Ei nici măcar nu văd Aceasta.

„Momesc femeile uşuratice, împovărate de diferite pofte.” Vedeţi: „Aşa cum Iane și Iambre…”

Matei 24.24: „hristoşi mincinoşi”, unşi falşi, care fac semne şi minuni ca să-i înşele pe cei aleşi.

Aşa cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa vor face şi aceşti stricaţi la minte, osândiţi în ce priveşte credinţa.” Nu „o credinţă”, ci „credinţa!”

Este un Domn, o credinţă, un botez.” (Efeseni 4.5) Tu nu poţi avea „o singură credinţă” fără să crezi într-un „singur Domn.” Tu nu poţi avea două botezuri! Nu-l poţi avea pe cel în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ci doar „un botez”, pe cel în Isus Hristos. Aşa este. Vedeţi, botez fals!

Comparaţi aceste două texte când veţi ajunge acasă. În Matei 24.24 vorbeşte Isus, iar în 2Timotei 3.8 vorbeşte Pavel. Mai adăugaţi şi Luca 17.30 şi Maleahi 4.

După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise,” Cuvântul uns din ceasul acela, „tot aşa şi oamenii aceştia”, nu „un om” ci „oamenii”, unşii, „se împotrivesc Adevărului.”

Tocmai în ziua în care este descoperit Fiul omului.” Apocalipsa 10.1-7. Citiţi textul acesta când ajungeţi acasă: „Mesajul îngerului al şaptelea, deschide Peceţile.” Ce este aceasta? Nu îngerul este Fiul omului, ci mesagerul Îl descoperă pe Fiul omului. Acum puteţi să-i luaţi separat? Acesta este lucrul care pare foarte greu pentru voi. Nu Fiul omului Însuşi; ci îngerul al şaptelea, mesagerul al şaptelea, Îl descoperă publicului pe Fiul omului, deoarece Bobul a părăsit pleava. Ei nu-L pot organiza. Acesta este Bobul Însuşi, din nou.

În ziua aceea se vor împotrivi Iane şi Iambre,” cei unşi (credincioşii prefăcuţi şi necredincioşii, biserica formală şi penticostalii) se vor ridica împotriva Bobului adevărat, „dar lăsaţi-i în pace; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.” Înţelegeţi acum? (Adunarea spune: „Amin”).

Apocalipsa 10 spune: „În zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui…” Nu uitaţi: în epoca a şaptea, în Epoca Bisericii Laodicea. „Îngerul va suna din trâmbiţa lui” când acea epocă a bisericii este denominată şi devine o epocă a bisericii, când totul se termină în organizaţia penticostală, când mesagerul acelei epoci… Ce a fost fiecare mesager? Ce a fost Martin Luther? Un mustrător, un dojenitor al catolicilor. Ce a fost Wesley? Un mustrător al luteranilor. Ce au fost penticostalii? Un mustrător al celorlalţi. Unde a plecat Viaţa acum? Departe de organizaţie. Nu mai este în pleavă, ci în Bob. Ce este Bobul? Un mustrător al penticostalilor ca să împlinească Scriptura pentru ceasul acesta. Înţelegeţi?

Chiar în ziua în care acest mesager… Nu când se naşte, ci atunci când începe să-şi vestească Mesajul. Vedeţi? Prima Tragere a fost vindecarea, a doua Tragere a fost profeţia, iar a treia Tragere este deschiderea Cuvântului şi descoperirea tainelor. Nu există nici o slujbă mai înaltă, care să descopere Cuvântul decât cea de profet. Singurul mod în care poate fi legitimat profetul este Cuvântul. Să nu uitaţi că Tragerea a Treia a fost deschiderea Celor şapte Peceţi, descoperirea Adevărului ascuns care a fost pecetluit în Cuvânt. Puteţi înţelege? (Adunarea spune: „Amin”).

În ziua când va avea loc acest lucru, vor apărea din nou Iane și Iambre, imitatorii. Ei vin ca să imite Aceasta, exact la fel cum au făcut atunci când a venit Moise să vorbească Cuvântul original. Este exact la fel. Acum înţelegeţi ce este Matei 24.24? Vedeţi, cei unşi!

Sunt trei lucruri pe care le vom spune înainte să încheiem şi vreau să ascultaţi cu atenţie.

Nu uitaţi: trei lucruri au fost împlinite. Trei lucruri stau în faţa voastră chiar acum.

Primul: lumea este într-o stare sodomită. Isus a spus că aşa se va întâmpla. Uitaţi-vă la perversiunea de astăzi: femeile noastre încearcă să se poarte ca bărbaţii, iar bărbaţii încearcă să se poarte ca femeile, sunt sisi; putrezi, stricaţi, josnici, posedaţi de diavolul, şi nu ştiu aceasta. Biblia spune că aceasta se va întâmpla şi acolo sunt.

Al doilea: conform Scripturii, acela este ceasul în care apar Iane şi Iambre.

Al treilea: aceasta se întâmplă  în acelaşi ceas când trebuie să fie descoperit Fiul omului.

Acolo este credinciosul, prefăcutul şi necredinciosul. Acolo este Cuvântul original, legitimat, care stă afară, este credinciosul prefăcut care-L imită, şi necredinciosul care respinge totul.

 

Dar va fi Lumină cam în timpul serii,

Calea spre Slavă sigur o vei afla. (Este adevărat?)

Naţiunile se rup, Israel se trezeşte,

Semnele pe care Biblia noastră le-a prezis;

Zilele neamurilor sunt numărate (Sodoma),

Cu încercări împovărate;

Întoarceţi-vă, o risipiţilor, la ai voştri.

Ziua răscumpărării este aproape,

Inimile oamenilor slăbesc, în această teamă;

Fiţi umpluţi cu Duhul lui Dumnezeu,

Având lămpile curăţite şi clare,

(ca să puteţi vedea Cuvântul acestui ceas)

Priviţi sus, răscumpărarea voastră este aproape!

Prorocii falşi mint, (ni s-a spus că vor fi aici; unşii),

Adevărul lui Dumnezeu Îl neagă,

Că Isus Hristos este Dumnezeul nostru.

 

Ei nu cred Aceasta. Biblia spune că acest lucru se va întâmpla chiar acum, şi iată-l! Dar noi vom umbla pe unde au călcat ucenicii. (Aceeaşi Lumină! „Şi va restitui credinţa părinţilor la copii”).

 

Ziua răscumpărării este aproape, foarte aproape,

Inimile oamenilor slăbesc de frică,

(pământul se scufundă);

Oh, fiţi umpluţi cu Duhul lui Dumnezeu,

Aveţi lămpile curăţite şi clare.

Priviţi sus, căci răscumpărarea voastră este aproape.

 

Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”).

Să ne plecăm capetele.

Mesajul acesta merge afară în ţară, de pe Coasta de Est la Coasta de Vest, din California la New York, de jos din Sud până sus în Nord, în misiuni, oriunde în alt loc, şi în acest Tabernacol. Noi suntem săraci şi nu avem aceste lucruri măreţe şi înfloritoare, nici transmisii TV, dar ne străduim să facem lucrarea cât putem de bine. Dar „Toţi cei pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni.” (Ioan 6.37)

Vreau ca voi, cei de aici şi cei care ascultaţi această bandă, să ştiţi că acest lucru este sigur. Poate v-aţi gândit că eu am încercat să spun aceste lucruri despre mine însumi, dar eu am adus acest Mesaj. Eu nu am nimic de-a face cu acest Mesaj, ci sunt doar un glas. Eu am vrut să fiu un vânător care foloseşte capcane, dar este voia Tatălui meu să fiu acel glas, chiar împotriva gândirii mele, şi sunt hotărât s-o fac.

Nu eu sunt Cel care a apărut jos la râu, ci eu doar stăteam acolo când a apărut El. Nu eu sunt Cel care face și prezice aceste lucruri care se întâmplă întocmai, ci eu sunt doar unul care este pe aproape când El face aceasta. Eu am fost doar un glas pe care El l-a folosit ca să spună ce avea de spus. Nu a fost ceva ce am ştiut eu, ci a fost  Ceva la care eu m-am predat şi prin care El a vorbit. Nu am fost eu, nu a fost îngerul al şaptelea, oh, nu, ci a fost manifestarea Fiului omului. Nu a fost îngerul şi mesajul lui, ci a fost taina pe care a desfăşurat-o Dumnezeu. Nu este un om, ci este Dumnezeu. Îngerul nu a fost Fiul omului, ci el a fost mesagerul Fiului omului. Fiul omului este Hristos, El este Acela din care vă hrăniţi voi. Voi nu vă hrăniţi dintr-un om, pentru că omul, cuvintele omului vor da greş, ci vă hrăniţi din Cuvântul-Trup sigur al Fiului omului.

Dacă nu te-ai hrănit încă pe deplin cu fiecare Cuvânt astfel ca să-ţi dea tărie să zbori deasupra tuturor acestor denominaţiuni şi lucruri ale lumii, o vei face de data aceasta, în timp ce ne rugăm?

Tată scump, acesta este un lucru greu. Nu este uşor pentru un muritor s-o facă. Tu cunoşti toate lucrurile, de aceea, Te rog, Dumnezeule scump, nu lăsa să nu se înţeleagă greşit. Îngăduie ca oamenii să umble în Lumina Cuvântului Tău.

Dumnezeule Tată, eu nu ştiu care sunt cei aleşi, dar Tu ştii. Eu nu ştiu când va fi venirea Ta, dar ştiu că Tu ai spus că atunci când va avea loc aceasta, se vor ridica aceşti unşi falşi; dar nu chiar când au pornit ei.

Moise i-a lăsat în pace pentru că nu putea face mai mult. El putea să spună numai ceea ce spuneai Tu. Astfel, Tu i-ai spus să cheme păduchi, dar atunci i-au chemat şi ei. Tu i-ai spus să schimbe apa în sânge, dar au făcut-o şi ei. Moise a îndeplinit, Cuvânt cu Cuvânt, ceea ce ai spus Tu, apoi, Tu ai făcut să se arate nebunia lor.

Tată, Tu încă eşti Dumnezeu şi Acelaşi Cuvânt a spus că aceasta se va întâmpla în zilele din urmă. Aşa cum am spus duminica trecută, mulţi oameni sinceri care şi-au pus mâna pe Chivotul purtat de un car nou şi nu pe umerii leviţilor, au căzut morţi: „morţi în păcate şi fărădelegi,” fiindcă argumentează împotriva propriei lor conştiinţe.

Mulţi predicatori stau în biroul lor, citesc acel Cuvânt şi dau pagina repede; ei se abţin să spună Adevărul, deoarece ştiu că îşi vor pierde poziţia socială în faţa oamenilor, în faţa bisericii lor şi în faţa denominaţiunii lor. Dumnezeule, ajută-ne să nu facem niciodată aceasta!

Curăţă inima noastră de toată murdăria lumii! Doamne, eu stau gata pentru curăţire. Stau gata împreună cu această biserică, cu toţi cei care ascultă aici înăuntru şi cu oricine va asculta această bandă. Doamne, eu stau şi cer curăţire. Du-mă la casa Olarului şi sfărâmă-mă, modelează-mă şi fă-mă un slujitor după voia Ta.

Doamne Isuse, aşa cum a spus Isaia, eu „sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate; vai de mine, pentru că văd descoperirea lui Dumnezeu manifestată”, aşa cum a văzut el Îngerii în Templu! Eu văd timpul sfârşitului, Doamne, şi spun: „Vai de mine şi de familia mea, vai de mine şi de poporul meu!” O Dumnezeule veşnic, ai milă de noi, fiindcă mă rog pentru mine însumi şi pentru popor. Nu ne lăsa să pierim cu cei ce nu cred, ci îngăduie ca noi să trăim cu credincioşii.

Doamne, fiecare denominaţiune, fiecare bărbat sau femeie… Eu nu pot să-Ţi cer să binecuvântezi o denominaţiune, când ştiu că Tu eşti împotriva ei, ci pot spune doar:  Doamne, dacă ai vreuna dintre oile Tale printre ei, fie ca ea să audă această bandă! Îngăduie că ei să audă Aceasta, Doamne, să înţeleagă cu înţelegerea pe care le-o vei da Tu, să iasă afară şi să Te primească pe Tine. Îngăduie ca ei să nu fie amăgiţi prin orbirea şi tradiţia acestei zile; să nu încerce să mănânce un stârv rămas din altă zi, ci să ia Cuvântul!

În acest fel Te-au răstignit fariseii, Doamne. Ei au luat stârvul rămas din ziua lui Moise şi au încercat să se bucure asupra lui, după ce Tu le-ai dat în pustie modelul de mană proaspătă, căzută în fiecare seară, adică în fiecare generaţie. Acela este locul în care au eşuat ei. Au fost otrăviţi, i-a omorât faptul că au mâncat hrana aceea contaminată.

Spiritual, ea face şi astăzi acelaşi lucru: îi omoară, spiritual, cu o denominaţiune.

Dumnezeule scump, ajută-ne în Numele lui Isus Hristos, pentru că totul este în mâna Ta.

Noi vom cânta, în timp ce stăm capetele plecate şi voi vă veţi decide. Vreţi să mergeţi tot drumul?

 

Îl pot auzi pe al meu Mântuitor cum mă cheamă…

(şi El este Cuvântul)… Pot să-L aud.

„Oh, eu am rătăcit multă vreme, dar, într-adevăr, Îl aud chiar acum: „Veniţi la Mine, voi toţi cei ce bâjbâiţi!” Auziţi, „Luaţi-vă crucea şi urmaţi-Mă zilnic!” Da, „chiar de-ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău… Jos la păşuni verzi şi umbroase, şi lângă ape liniştite.”

Unde El mă conduce, eu…

„Doamne, eu văd acea nebunie trinitariană. Văd toată lumea semănată în ea; neghina creşte pretutindeni, dar acolo unde mă conduci acum, Doamne, voi fi ca cei din Fapte 19: „Când au auzit Aceasta, ei au fost botezaţi din nou în Numele lui Isus Hristos.”

… Îl urmez, (Eu am mers o parte din drum, Doamne, suficient ca să Te primesc.)

Acum voi merge cu El tot drumul. (Fratele Branham începe să fredoneze „Unde El Mă Conduce”).

Dumnezeule scump, sunt încredinţat că aceasta vine din inima mea. Sunt încredinţat că vine din inima fiecăruia care cântă acum, şi poate din a multora care vor auzi această bandă, care nu sunt prezenţi aici sau nu o aud acum. Doamne, fie ca noi să vrem, indiferent de preţ. Aşa cum se spune: „Ca un om care merge să întâmpine o altă armată, un soldat, un rege; mai întâi se aşează şi îşi face socoteala dacă este în stare să o facă; poate el să renunţe la lucrurile lumii? Puteţi voi să renunţaţi la lucrurile lumii şi să vă înrolaţi în armata Cuvântului lui Dumnezeu scris, să mărşăluiţi cu soldaţii Lui, să zburaţi cu vulturii Lui?”

Doamne, dă-ne aceasta, în Numele lui Isus.

Credeţi? Îl acceptaţi? În ordine. Cu voia Domnului, deseară ne vom întâlni din nou aici. Credeţi că Acesta este Adevărul? (Adunarea spune: „Amin.”). Este suficient de clar? („Amin.”).

 

Atunci ia Numele lui Isus cu tine,

Copil al durerii şi al nenorocirii;

El bucurie şi pace îţi va da,

Ia-l oriunde…

Acum daţi mâinile cu cel de lângă voi acum.

Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului, nădejdea pământului,

bucuria Cerului;

Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria Cerului.

La Numele lui Isus ne plecăm,

Căzând prosternaţi la picioarele Lui,

Împărat al împăraţilor în Ceruri noi Îl vom încorona. (Atunci, El este Dumnezeu)

Când călătoria noastră se va încheia.

Nume scump, Nume scump,

O, ce dulce! O, ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria Cerului;

Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria Cerului.

 

Presupun că în dimineaţa aceasta au fost prezentaţi toţi predicatorii.

Văzând aceste Scripturi stând chiar aici înaintea voastră, un om s-a rugat toată săptămâna, întrebându-se ce se va întâmpla. „Vai de mine,” a zis Pavel: „dacă nu predic Evanghelia.” Iar când a ajuns la capătul drumului, a spus: „Eu nu m-am ferit să vă vestesc tot Planul lui Dumnezeu, aşa cum mi l-a dat El.”

Uneori, eu uit să fac unele lucruri, uit să prezint, să binecuvântez copiii.

Billy mi-a spus că zilele trecute a venit un om care i-a spus: „Vin aici de doi ani cu copilul la binecuvântare.”

„Să nu gândeşti rău despre aceasta”, i-a răspuns Billy, „pentru că şi eu am un copil în vârstă de un an şi încă nu l-a binecuvântat nici pe el. Probabil voi aştepta ca băiatul să fie destul de mare ca să păşească el însuşi acolo sus.”

Frate şi soră, noi ştim un singur lucru: că trebuie să ne aducem copiii la binecuvântare.

Ar trebui să-i botezăm pe toţi. Acolo este un bazin, aici este apa. Ce vă opreşte, dacă nu sunteţi botezaţi? Apa este aici. Veniţi chiar acum! Nu aşteptaţi până deseară, veniţi chiar acum! Aici este un bărbat care va boteza pe oricine s-a pocăit şi a făcut mărturisirea. Chiar dacă aţi fost botezaţi de doisprezece ori, ei vă vor boteza în Numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor. Vedeţi? Noi avem aceasta.

Vedeţi, Mesajul este pe inima mea şi trebuie să-L vestesc. Acesta-i singurul meu scop, indiferent ce spune soţia mea, copiii mei, păstorul meu sau oricine altcineva. Acesta este Domnul meu, iar eu trebuie să spun aceasta afară. Acesta-i singurul meu scop.

De multe ori eu nu-i recunosc pe predicatori. Poate doar pe fratele nostru, fratele Neville, un om scump. Pe ceilalţi fraţi care stau aici, ne bucurăm să-i avem printre noi.

Fraţilor, să nu credeţi că noi nu suntem de acord cu voi, doar ca să fim deosebiţi. Probabil că mulţi dintre voi de aici sunteţi predicatori trinitarieni. Noi nu vrem să fim supăraţi cu voi, fiindcă vă iubim. Dacă nu v-aş iubi, nu aş pleca din această biserică până când nu aş îngenunchea şi aş zice: „Dumnezeule, pune-mă într-o stare corectă!” Eu nu vreau ca duhul acela arogant şi egoist să fie amestecat cu al meu, ci vreau ca duhul meu să fie curat şi pur, cu dragoste frăţească, sfânt, având Duhul Sfânt. Dacă cineva mi-a făcut ceva rău, este în ordine, şi deşi aş avea dreptul să le-o întorc înapoi, eu nu vreau aceasta în viaţa mea. Eu vreau să am dragoste. Vreau să fiu gata să îndrept cu dragoste, cu dragostea care răspunde cu siguranţă acolo afară.

Eu nu vreau să fiu deosebit. Metodist, baptist, catolic, prezbiterian, orice ai fi, eu nu spun aceste lucruri ca să fiu deosebit sau ca să fiu arogant. Dacă am făcut-o, înseamnă că sunt un făţarnic şi ar trebui să fiu aici jos la acest altar, rugându-mă lui Dumnezeu.

Dar eu spun aceasta din dragoste şi pentru că văd încotro mergeţi. Nu spun aceasta de la mine însumi şi nu este o presupunere a mea, ci este „Aşa vorbeşte Domnul”. Acesta este Adevărul şi vă iubesc pentru acele lucruri.  Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Înainte de a pleca, haideţi să mai cântăm o strofă din această cântare. Am vrea să fiţi aici şi deseară, dacă puteţi. Dacă nu puteţi, Dumnezeu să fie cu voi până ne întâlnim. Rugăciunea noastră este ca Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă dea partea cea mai bună din Ţara Lui.

Luaţi Numele lui Isus…   – Amin –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *