Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – SĂRBĂTOAREA TRÂMBIȚELOR

 

19 Iulie 1964 – Jeffersonville, Indiana

Să ne plecăm capetele.

Doamne, într-o împrejurare, ucenicii Tăi iubiţi au spus: „Învaţă-ne să ne rugăm”. Când ne ridicăm privirea spre cer, spre Tine, marele nostru Dumnezeu, recunoaştem neajunsurile noastre, şi dorim acelaşi lucru: învaţă-ne să ne rugăm, să cerem ceea ce este de folos Împărăţiei şi slujitorilor Tăi.

Tu cunoşti necazurile fiecăruia dintre noi. Pe amvon sunt în această dimineaţă, batiste şi şorţuri de la cei care au nevoie de ajutor sau au greutăţi familiale.

Tu eşti singurul Dumnezeu adevărat, de aceea Te rugăm în Numele lui Isus, Fiul Tău preaiubit, să-i vindeci pe fiecare dintre ei.

Poate că printre noi este cineva care nu a adus o batistă, dar are nevoie de vindecare, de aceea Te rugăm să ai milă.

Dacă în diferite ţări din lumea întreagă, oamenii se vor aduna ca să asculte această bandă, Te rog, Doamne, să priveşti cu îndurare spre ei şi să-i ajuţi.

Te rugăm, Doamne, pe Tine, marele Dumnezeu al cerului, să răsplăteşti sinceritatea inimilor noastre, să-i vindeci pe cei bolnavi şi să le dai tuturor ceea ce-şi doresc. Binecuvântează-ne în acest serviciu divin şi vorbeşte prin noi, pentru binele Împărăţiei lui Dumnezeu, fiindcă toţi aşteptăm răspunsul Tău în Numele lui Isus. Amin.

Mă bucur că sunt în adunare, în dimineaţa aceasta. Tocmai am vorbit cu nişte prieteni care au venit din Ohio, despre o fetiţă care a fost adusă aici cu câteva luni în urmă, pentru că avea leucemie şi era pe moarte. Părinţii ei sunt foarte săraci – nu am timp acuma să citesc mărturia lor, dar aici este fotografia care i s-a făcut la trei zile după ce m-am rugat pentru ea.

Medicii îi mai dăduseră doar trei zile de viaţă, dar după ce a trecut timpul acela, nu s-a mai putut găsi nicio urmă de boală, iar acuma fetiţa merge la şcoală şi este foarte fericită. Eu sunt sigur că Dumnezeu face lucruri mari. Da, biserica îşi aminteşte desigur, cum a fost adus în încăperea aceasta pruncul care s-a născut cu intestinul afară. Medicii nu au putut să-l readucă în poziţia corectă şi se temeau să-l opereze. Acum, micuţul are un an, iar intestinul lui este perfect normal. Este pur şi simplu harul lui Dumnezeu. El este Minunat şi plin de îndurare faţă de noi!

Aş vrea să vă anunţ că adunările din Africa, pe care am vrut să le ţinem în Kenya şi Tanzania, nu vor mai avea loc. Noi am primit o telegramă prin care fratele Boze ne anunţă că în ultima săptămână au fost omorâţi trei misionari de-ai noştri. Ei au acolo o revoltă. Comuniştii pretind că au bărci de pescuit în jur, dar strecoară înăuntru arme cu care-i înarmează pe băştinaşi. China Roşie şi Rusia le duc arme, iar ei nu ştiu să facă altceva mai bun decât să tragă în orice vor. Astfel, guvernul s-a gândit că nu ar fi înţelept să avem adunarea în acest timp. Din câte am înţeles, fratele Boze nu poate să-şi ţină şcoala deschisă în zona unde urma să merg. Dar întâlnirea nu este anulată, ci doar amânată până când vor reuşi să-i liniştească.

Mă bucur totuşi, pentru că pot să-i văd pe fratele şi sora Jackson, care se află din nou printre noi, după mulţi ani.

Fratele şi-a adus mesajul său, dar ceea ce vreau să vă spun este că aceşti oameni mi-au fost adevăraţi fraţi şi colaboratori în evanghelizările din Africa de Sud, în ultima călătorie pe care am făcut-o acolo. Nădejdea noastră este că, prin harul lui Dumnezeu, într-o zi vom merge din nou, pentru că este necesar. Eu încerc să fac aceasta de nouă ani, dar ei nu vor să mă lase să intru în ţară din cauza organizaţiilor. Acesta este motivul pentru care le-am scris o scrisoare în care le-am spus:

„Sângele acelor suflete să fie asupra voastră, nu a mea, deoarece cred că Dumnezeu vrea să se folosească de slujba mea pentru acei oameni.”

Din cauza diferenţelor lor denominaţionale, ei nu vor să mă lase să merg acolo, dar totul este în ordine pentru că Domnul se va îngriji de aceasta.

Fratele Neville m-a rugat să vă anunţ că dacă va fi cu voia Domnului şi în seara aceasta va avea loc un serviciu divin în locul acesta.

Am anunţat deja că voi vorbi despre Cele şapte trâmbiţe. Noi ne-am tot întrebat unde să ne adunăm pentru aceasta, deoarece clădirea nu este destul de mare şi nu avem aerisire suficientă. Aşa se face că am încercat să închiriem şcoala, care are ventilaţie şi există locuri suficiente, dar nu am putut s-o obţinem. Ne-a fost promisă pentru săptămâna viitoare, dar vedeţi, vin trimişi din diferite părţi ale lumii – din Jamaica, din Insule, din America de Sud, Canada, Mexic şi din alte părţi -, şi nu mai pot să stea până atunci.

Dacă am trimite anunţul luni, ar sosi abia miercuri sau joi şi le-ar mai trebui timp ca să-şi ia libere de la serviciu, etc. Apoi, săptămâna viitoare începe şcoala şi atunci am putea s-o primim doar într-o seară pe săptămână, ceea ce nu este convenabil.

O altă problemă ar fi că trebuie să plec în Arizona, fiindcă copiii trebuie să meargă din nou la şcoală. Eu am vorbit cu soţia mea despre problema aceasta, apoi m-am rugat Domnului şi I-am spus:

„Doamne, eu nu pot să exprim în cuvinte ceea ce vreau să-Ţi spun, dar Tu ştii ce este în inima mea. Te rog ajută-mă să înţeleg. Oare totul este închis pentru că Tu nu vrei să predic despre Trâmbiţe? Ajută-mă să înţeleg, Te rog.”

Atunci El a venit şi mi-a descoperit, aşa că în dimineaţa aceasta aş vrea să vă spun motivul.

Să deschidem Bibliile noastre la Levitic 23. Dacă Domnul voieşte, în seara aceasta vom vorbi despre tema: „Să ieşim afară din tabără”. Va fi un mesaj scurt, ca să aveţi timp să vă întoarceţi acasă şi să mergeţi la treburile voastre.

Suntem bucuroşi să vedem printre noi fraţi care sunt veniţi din alte părţi – cam 95% dintre ascultători sunt străini.

Prin urmare, aici nu este Jeffersonville, ci sunt oamenii veniţi în Jeffersonville, şi suntem împreună prin harul lui Dumnezeu.

În dimineaţa aceasta aş vrea să citesc în trei locuri din Biblie. Primul text este din Levitic 23, iar celelalte două, din Isaia 18 şi Isaia 27. Dorinţa mea este să nu ţin o predică, ci să vă învăţ despre sărbătoarea celor şapte trâmbiţe. După legea levitică, aceasta este luna în care se ţinea sărbătoarea trâmbiţelor – începând din ziua întâi a lunii iulie.

Dacă aveţi ceva de scris, puteţi să vă notaţi versetele, în timp ce le vom studia. Este foarte cald în adunare, dar de-a lungul anilor, ne-am obişnuit cu aceasta, însă eu cred – şi poate şi voi aveţi aceeaşi părere – că timpul se va sfârşi, iar atunci nu vom mai intra în clădirea aceasta, ci vom fi deja în veşnicie. Eu îi ţin cam mult pe oameni aici, dar cred că suntem atât de aproape de venirea lui Isus, încât trebuie să folosesc fiecare minut când sunt adunaţi oamenii.

După ce am venit încoace şi m-am rugat înainte ca să păşesc pe acest podium, cum face fiecare păstor sincer, m-am gândit că timpul cel mai minunat pe care-l trăim este atunci când ne adunăm aici, oameni din diferite state, care locuiesc la sute de mile depărtare, şi avem părtăşie în jurul Cuvântului. În curând va veni o vreme când toate acestea vor fi numai amintiri plăcute. Aşa este, aceste timpuri nu vor rămâne aşa, de aceea trebuie să facem tot ce putem ca să folosim fiecare minut.

Gândiţi-vă la aceasta în timp ce înfruntăm căldura acestei dimineţi de vară. Voi ştiţi că şi fiecare trup omenesc răspândeşte căldură, de aceea este greu să stăm înghesuiţi, însă dorinţa mea este ca voi să puteţi primi Cuvântul.

Haideţi să ne mai rugăm o dată, înainte de a citi.

Doamne, aproape fiecare persoană de aici, care poate să-şi mişte mâinile, poate să deschidă Biblia, dar este Unul singur care poate să ne lumineze inimile ca s-o înţelegem. Acesta este Duhul Sfânt, care se află în mijlocul nostru.

Deschide-ne, Doamne, Cuvântul pe care Îl citim, cum ai făcut cu cei doi ucenici care mergeau spre Emaus. Atunci Tu ai început să le explici Scripturile. Fă astfel încât să putem spune şi noi ca şi ei: „Nu ne ardea inima, când El vorbea cu noi?” Te rugăm să faci aceasta, în Numele lui Isus. Amin.

Să ne ridicăm în picioare în semn de respect faţă de Cuvânt. Tema din dimineaţa aceasta este: „Sărbătoarea trâmbiţelor”.

 

Vom începe cu Levitic 23.23-25:

 

„Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

„Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbiţe, şi o adunare sfântă.

Atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.”

 

În continuare vom citi din Isaia 18.1-3:

 

„Vai de tine, ţară, în care răsună zângănit de arme, şi care eşti dincolo de râurile Etiopiei!

Tu, care trimiţi soli pe mare, în corăbii de papură care plutesc pe luciul apelor! Duceţi-vă, soli iuţi, la neamul acela tare şi puternic, la poporul acela înfricoşat de la începutul lui, neam puternic care zdrobeşte totul, şi a cărui ţară este tăiată de râuri.

Voi toţi, locuitori ai lumii şi voi, locuitori ai pământului, luaţi seama când se înalţă steagul pe munţi, şi ascultaţi când sună trâmbiţa!”

 

Şi Isaia 27.12-13:

 

„În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Râului până la pârâul Egiptului; iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel!

În ziua aceea, se va suna cu trâmbiţa cea mare şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, Ierusalim.”

 

Haideţi să ne mai rugăm o dată.

Doamne, binecuvântează aceste Cuvinte în inimile noastre şi fă ca gândurile şi studiul nostru să fie în voia Ta. Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Puteţi să vă aşezaţi.

Există atât de multe lucruri pe care un păstor ar vrea să le spună ascultătorilor lui, pe care îi iubeşte, şi oamenilor din diferite locuri, dar din păcate timpul nu ne îngăduie aceasta.

Când am ajuns aici, sala şi curtea erau deja pline, oamenii, mulţi fiind nevoiţi să stea în picioare şi chiar pe lângă pereţi.

Dorinţa noastră este să vă simţiţi bine şi vă rugăm să schimbaţi locurile între voi astfel încât fiecare să se mai poată odihni, ca să nu fiţi prea obosiţi.

Sărbătoarea Trâmbiţelor era o adunare a poporului Israel. De un timp încoace, am fost împiedicat mereu să vorbesc despre cele şapte Trâmbiţe din Apocalipsa. Duhul Sfânt nu-mi îngăduie să vorbesc despre aceste lucruri. Ştiu că pentru oamenii mai intelectuali, această afirmaţie sună ca ceva copilăresc, dar un creştin priveşte altfel lucrurile, pentru că noi ne lăsăm călăuziţi numai de Duhul Sfânt.

Noi am văzut că în predicile despre cele şapte epoci ale Bisericii, avem modelul sau anunţarea dinainte care ne arată toate lucrurile pe care vrea să le facă Dumnezeu pentru şi prin Biserica Sa.

În primele trei capitole ale Apocalipsei este descoperit tot ce se va întâmpla cu Biserica. După aceea, nu se mai spune nimic despre ea, până în capitolul 19. Biserica este răpită în capitolul 4 şi se întoarce în capitolul 19. Atunci, Mirele şi Mireasa vin împreună pe pământ.

Din capitolul 19 până în capitolul 22, ni se vorbeşte despre Împărăţia de o mie de ani şi ce va fi după aceea, iar de la capitolul 4 până la capitolul 19, Dumnezeu se ocupă cu poporul Israel.

Când am studiat prima parte a Apocalipsei, care descrie ce a făcut Dumnezeu în cele şapte epoci ale Bisericii care atunci erau în faţă, simbolizate prin cele şapte oraşe din Asia Mică, Duhul Sfânt ne-a descoperit felul în care Şi-a condus Biserica de-a lungul istoriei. Dacă nu aveţi benzile cu cele şapte epoci ale Bisericii, ar fi bine să le procuraţi, şi în curând vor ieşi sub formă de carte.

Când am terminat epocile Bisericii, am acceptat ca, după un timp, să vorbim despre Peceţi. Atunci încă nu ştiam ce conţin Peceţile, ci asemenea celorlalţi predicatori, aveam şi eu o părere personală despre ele.

Eu am citit tot ce au spus marii teologi despre cele şapte Peceţi şi am crezut concluziile la care au ajuns ei. Am citit cartea domnului Uriah Smith, învăţătorul adventiştilor şi astfel am văzut care sunt gândurile lui despre aceste lucruri. Am citit cartea domnului Larkin şi multe alte comentarii, dar în ce mă priveşte, în cazul unor versete am avut o altă părere decât cea avansată de ei.

Mai târziu, am încercat să vorbesc şi eu despre cei patru călăreţi şi am predicat patru seri la rând – câte o seară pentru fiecare cal. Dar înainte de a face aceasta, mi s-a dat o viziune despre care v-am vorbit în predica „Acesta este timpul, domnilor?”

Voi toţi ştiţi că a trebuit să mă duc la Tucson, Arizona, în munţi, însoţit de câţiva fraţi. Eu le spusesem că va avea loc o vijelie puternică, ceea ce s-a împlinit întocmai, apoi au venit cei şapte îngeri.

Înainte de acel eveniment, eu mă gândisem că am ajuns la capătul vieţii, aşa că i-am spus soţiei mele ce să facă cu copiii până ne vom revedea dincolo, şi am plecat în munţi. Când mă aflam în Canionul Sabino, dis de dimineaţă, am fost strigat de Glasul Domnului. Eu stăteam acolo cu mâinile ridicate şi mă rugam, când în mâna mea a căzut o sabie. Voi cunoaşteţi şi întâmplarea aceasta. Stăteam acolo şi o priveam uluit, pentru că nu ştiam ce înseamnă şi era la fel de reală ca mâna mea, iar o Voce mi-a spus: „Aceasta este Sabia Împăratului!”

Mai târziu, Îngerul mi-a descoperit că acea Sabie înseamnă că Dumnezeu a pus Cuvântul Său în mâna mea. Imediat după aceea, s-au arătat îngerii Domnului care mi-au vorbit despre cele şapte Peceţi, poruncindu-mi să mă întorc la Jeffersonville ca să predic despre ele.

Fraţilor, dacă vreodată am vorbit ceva prin inspiraţie, aceasta s-a întâmplat când Îngerul Domnului S-a întâlnit cu noi şi Biblia a fost deschisă devenind o Carte nouă. Acum a fost descoperit tot ceea ce a fost ascuns reformatorilor şi celorlalţi: este descoperirea completă a lui Isus Hristos, cu totul nouă pentru noi, dar în mod desăvârşit şi în deplină concordanţă cu Scriptura. Acesta este Cuvântul veşnic prin care am fost inspirat şi călăuzit.

Fiind vorba despre Trâmbiţe, mă gândeam că nu voi încerca să-mi fac o oarecare părere despre ele, ci voi aştepta pur şi simplu ca El să îmi descopere ce vrea să spun.

Când m-am rugat, alaltăieri, Duhul Sfânt mi-a spus că Trâmbiţele nu au nici o legătură cu Biserica dintre neamuri şi, ca urmare, nu au nici o importanţă pentru noi în legătură cu mântuirea.

Cele şapte Peceţi au descoperit pe deplin toate tainele ascunse despre Hristos.

Prima dată, au fost descoperite cele şapte epoci ale Bisericii, desfăşurarea evenimentelor fiind arătată în deplină concordanţă cu Scriptura şi cu istoria.

Studiindu-le, noi am constatat că ne aflăm în ultima epocă, Laodicea, care este cea mai decăzută şi mai stricată dintre toate epocile Bisericii.

Duhul Sfânt mi-a dat o viziune, cu doi ani înainte, aşa că am putut desena pe tablă acele cercuri prin care s-a arătat cum Lumina s-a micşorat tot mai mult de-a lungul epocilor, iar Îngerul Domnului a confirmat că totul era întocmai.

Iată evoluţia Luminii Evangheliei pe pământ, de-a lungul celor şapte epoci ale Bisericii:

 

Pavel; Irineu ; Martin ; Columba ; Luther; Wesley; Ilie

Efes     Smirna   Pergam   Tiatira     Sardes   Filadelfia Laodicea

33-170 ; 170-312 ; 312-606 ; 606-1520; 1520-1750;1750-1906; 1906 -.

 

 

Când am primit viziunea, eu nu am ştiut ce însemnătate are şi nici cum se va întâmpla. Apoi, a apărut mişcarea ecumenică şi a avut loc acea mare adunare de la Roma. Noi ştim că Roma este mama tuturor organizaţiilor.

După aceea, papa a plecat de la Vatican şi a vizitat pentru prima dată în istorie Ierusalimul, care este din vechime reşedinţa religiilor. Acolo s-a dus papa de la Roma, care în toate timpurile a fost duşmanul cel mai mare al Bisericii. Astfel, el a părăsit Roma ca să viziteze Ierusalimul, în Palestina.

Eu am văzut aceasta, deşi nu sunt un învăţat şi îmi exprim greu gândurile prin cuvinte. Eu am avut întotdeauna în învăţătură exemple din natură, pentru că natura este de la Dumnezeu.

Dacă, de exemplu, vă luaţi timp să observaţi vitele pe păşune, când vedeţi că se adună într-un colţ puteţi să vă scoateţi undiţa din apă pentru că nici peştii nu se vor muşca. Când le vedeţi însă că se mişcă, se pornesc la păscut, este timpul să fiţi atenţi. În timpul cât vitele se odihnesc, păsările stau în copaci. Aceasta este natura, totul corespunde – animalele încetează să mănânce, albinele nu adună polen, etc.

Întreaga natură este într-o armonie deplină. Dacă în lunile următoare vedem căzând o frunză dintr-un copac, în scurt timp acel pom îşi va pierde toate frunzele şi viaţa lui, seva, va coborî în rădăcină. Frunzele cad pe pământ şi putrezesc, iar substanţele minerale care circulă prin ele vor coborî în pământ. De ce aceasta? Pentru că viaţa merge înainte şi în primăvară va da din nou frunze.

Aceasta este moartea, înmormântarea şi învierea, în întreaga natură.

Soarele şi luna sunt ca bărbatul şi femeia. Luna are lumina mai slabă. Când apune soarele, luna primeşte lumină de la el şi luminează pământul noaptea.

Acesta este un simbol spre Biserică.

Când papa, duşmanul străvechi al Bisericii, şi-a anunţat hotărârea de a merge la Ierusalim, a fost o eclipsă totală de lună. Toate ziarele au prezentat şase faze ale acestei eclipse de lună, iar Duhul Sfânt m-a călăuzit să desenez exact acelaşi lucru pe tablă, cu doi ani înainte. Partea întunecoasă reprezintă întunericul. Ziarele au prezentat şase faze ale acelei eclipse, dar eu am desenat şapte, pentru că în epoca a şaptea a rămas cea mai puţină lumină. Aceasta este epoca în care Isus bate la uşă, şi care va merge într-un întuneric total.

Ce tablou şi ce Mesaj de la Dumnezeu Însuşi că toate aceste lucruri sunt Adevărul. În primul rând, El a anunţat aceste lucruri în Cuvântul Său, apoi prin Duhul Sfânt de la amvon şi a treia oară pe cer, dovedind că în acest Mesaj nu este nicio greşeală.

Peceţile şi epocile Bisericii sunt în concordanţă deplină cu Scriptura.

În epoca aceasta în care trăim noi, Dumnezeu depune mărturie prin Cuvânt, prin semne şi minuni supranaturale şi prin istorie dar cu toate acestea, denominaţiunile nu pot vedea Adevărul, ci cred că noi urmărim doar să-i chemăm pe oameni afară. Dar este aşa! Adevărul este că noi încercăm să-i avertizăm pe oameni şi să-i abatem de pe calea greşită pe care au apucat. Pentru acest lucru nu sunt vinovaţi oamenii din acele organizaţii, ci sistemul în care se află şi prin care sunt osândiţi.

Catolicii, protestanţii, evreii şi toţi ceilalţi, sunt sinceri. Călugăriţele nu se duc la mănăstire ca să devină femei stricate, ci pentru că vor să fie mai bune, pentru că vor să se apropie mai mult de Dumnezeu, este adevărat?

Sistemul este cel care le strică. Oamenii nu se ataşează la biserici ca să fie mai răi, ci pentru că doresc să devină mai buni. Sistemul bisericilor este acela care-i îndepărtează de la Cuvânt şi de la principiile lui Dumnezeu date pentru timpul acesta.

Amintiţi-vă că Dumnezeu este Cuvântul şi pentru fiecare epocă ce va fi pe pământ, El a dat o parte a Cuvântului. Astfel, El este Cel care a hotărât ca pentru această epocă a Bisericii, cele şapte Peceţi să descopere tot, fiecare bucăţică din El. Înţelegeţi?

De ce au rămas taine ascunse? Pentru că, conform făgăduinţei din Apocalipsa 10.7, aceste taine urmau să fie descoperite prin mesajul îngerului al şaptelea. Apocalipsa 10 de la 1 la 7.

Care este motivul? Priviţi: În timpul epocilor anterioare nu au existat proroci, iar Biblia spune că „Dumnezeu nu face nimic înainte de a descoperi taina Sa, slujitorilor Săi proroci.” (Amos 3.7).

În toate timpurile, Cuvântul Domnului a venit la proroci, nu la un sistem religios, sau la o grupare religioasă. Mai mult, întotdeauna când o grupare religioasă s-a organizat, Dumnezeu a părăsit-o pentru că El nu lucrează şi n-a lucrat niciodată cu un sistem. Organizaţia este împotriva lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său.

În timpul reformei s-au ridicat reformatorii, aşa cum ne-au arătat cele şapte Peceţi, dar în zilele din urmă, trebuie să vină iarăşi un profet, conform făgăduinţei din Maleahi 4.5b; trebuia să vină o ungere, care să reaşeze credinţa de la început. Credinţa oamenilor trebuie adusă înapoi la Cincizecimea originală, la credinţa părinţilor.

Noi ne-am ocupat cu problema aceasta şi am arătat cum s-a ridicat Ilie Tişbitul şi cum a fost urmat imediat de Elisei. Apoi, am văzut că Ioan Botezătorul a fost Ilie din timpul său, şi că mai este o făgăduinţă care vorbeşte despre un alt Ilie din timpul acesta.

Ioan Botezătorul nu a fost Ilie din Maleahi 4.5, ci el a fost Ilie din Maleahi 3.1, acest lucru fiind întărit chiar de Domnul Isus, când a spus:

…el (Ioan) este acela despre care s-a scris: „Iată trimit înaintea feţei Tale, pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.” (Matei 11.10).

Noi recunoaştem că trăim în zilele din urmă, de aceea, dacă aş veni cu mesajul penticostal m-aş afla în epoca Laodicea, ceea ce nu ar fi corect.

Din acelaşi motiv, Wesley n-a putut să ia mesajul lui Luther. De ce? Pentru că Luther a trăit într-o epocă a bisericii, iar Wesley a trăit în alta.

Dacă Isus ar fi propovăduit mesajul lui Moise, nu ar fi folosit la nimic, şi la fel dacă Moise ar fi venit cu mesajul lui Noe – nu ar fi avut niciun rezultat. Vedeţi? Dumnezeu a hotărât o anumită parte din Scriptură pentru poporul Său din fiecare epocă. Dar ce s-a întâmplat? Bisericile au încurcat totul întrucât şi-au pierdut orientarea.

Din cauza aceasta, evreii nu au putut recunoaşte că Isus era Fiul lui Dumnezeu: Tradiţiile le-au orbit ochii. Dar El era în perfectă concordanţă cu Scriptura.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu prorocii, deoarece Isus a spus: „Pe care dintre prorocii care au fost trimişi la voi, nu i-au omorât părinţii voştri cu pietre?

Când Dumnezeu trimite un profet, acesta este Cuvântul viu vestit al lui Dumnezeu, deoarece Isus a spus: „Dacă Legea a numit „dumnezei”, pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată, cum ziceţi voi că hulesc…?” (Ioan 10.35).

Prorocii au fost o parte a Legii, o parte a Cuvântului lui Dumnezeu, dar Isus a fost plinătatea Lui. Întregul plan al mântuirii a fost în El.

De-a lungul epocilor Bisericii, oamenii au făcut acelaşi lucru, dar Dumnezeu a descoperit prin cele şapte Peceţi, toate tainele care au fost ascunse în timpul când am fost fără proroci, şi aceasta pentru că Cuvântul nu vine la reformatori, ci la proroci.

Dumnezeu este neschimbător, ceea ce înseamnă că întotdeauna va lucra aşa cum a lucrat la început: „…Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.” (Maleahi 3.6).

Astfel, în grădina Eden, Dumnezeu a salvat omul prin sângele vărsat al unui nevinovat, şi de atunci nu s-a schimbat niciodată această hotărâre.

Noi încercăm să ne salvăm prin artă, denominaţiuni, sisteme, etică, clădiri, etc., dar totul se prăbuşeşte, pentru că există un singur loc în care Dumnezeu se întâlneşte cu omul, şi acest loc este sub Sângele vărsat al Celui nevinovat, pentru că prima Sa hotărâre a spus aşa. Numai prin Sânge.

Noi, oamenii, luăm astăzi o hotărâre, apoi medităm şi anul viitor avem o idee mai bună, dar la Dumnezeu nu se poate găsi aşa ceva pentru că El este veşnic şi prima Sa decizie este desăvârşită, nimic nu o poate schimba.

Noi putem să mai învăţăm ceva pentru că suntem limitaţi, dar Dumnezeu nu are nevoie să mai înveţe, pentru că El este desăvârşit de la început. Acesta este motivul pentru care voi puteţi să vă lăsaţi sufletul să se odihnească pe prima Lui hotărâre, care este aşa cum spune Biblia.

Dacă Dumnezeu ar judeca lumea prin învăţătura Bisericii Catolice, care ar fi aceasta? Fiecare biserică catolică se deosebeşte de cealaltă.

Dacă lumea ar fi judecată prin Biserica Protestantă, pe care dintre toate ar folosi-o? Toate sunt diferite unele de altele.

Acesta ar fi un lucru derutant, pentru că nimeni nu ştie de care să se ţină. Astfel, dacă metodiştii sunt corecţi, atunci baptiştii sunt pierduţi; dacă protestanţii au dreptate, atunci catolicii sunt pierduţi, iar dacă sunt catolicii corecţi, sunt pierduţi protestanţii.

Biblia însă spune că Dumnezeu va judeca lumea prin Isus Hristos, pentru că El este Cuvântul. Deci, El va judeca conform Cuvântului.

Adevărul este că toate denominaţiunile s-au abătut de la Cuvântul lui Dumnezeu şi şi-au făcut propriile crezuri. Vă rog, dacă poate cineva să-mi dovedească, vreau să văd unde este Cuvântul deplin la ei. Nu, ei nu Îl au şi nu-L pot primi, pentru că sunt stăpâniţi de un sistem omenesc, ori Dumnezeu a folosit întotdeauna un singur proroc pentru un anumit timp. El nu a avut niciodată doi proroci în acelaşi timp. Unul singur! Voia lui Dumnezeu este să aibă întotdeauna un singur bărbat călăuzit de El; El nu se ocupă cu organizaţia ta, ci se ocupă cu tine.

Numai pe temelia aceasta, noi putem veni acum la Sărbătoarea Trâmbiţelor, la tainele ascunse. Aceste lucruri au fost făgăduite şi trebuiau să fie descoperite în timpul acesta din urmă, după cum s-a spus în Maleahi 4.5+6b; Luca 17.30; Evrei 13.8; Evrei 4.12 şi în multe alte locuri din Biblie.

Dacă cineva nu ştie lucrul acesta, eu pot să spun că Dumnezeu Se descoperă întotdeauna oamenilor prin prorocii Săi.

Evreii au ştiut întotdeauna că trebuie să-i creadă pe proroci, deoarece Dumnezeu le spusese: „Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Dacă ceea ce spune el se împlineşte, atunci să-l ascultaţi.” (Numeri 12.6).

Dar vedeţi, cu toate acestea evreii au dat faliment şi nu L-au recunoscut pe Isus, ci L-au numit „un duh rău, Beelzebul”, etc., şi aceasta pentru că le cunoştea gândurile inimii. Noi însă ştim că tocmai acesta a fost semnul adevărat al Cuvântului, pentru că în Evrei 4.12 este scris: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că … judecă simţurile şi gândurile inimii.”

Domnul Isus a spus: „Când va veni Duhul Sfânt, El vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu şi vă va descoperi lucrurile care vor veni” (Ioan 14.26b), iar în Evrei 1.1-2 citim:

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul Său, Isus Hristos.”

Vedeţi, este acelaşi Dumnezeu, care a trecut doar de la proroci la Fiul. Înţelegeţi? Întotdeauna este acelaşi Mesaj şi acelaşi fel de lucrare.

Domnul a arătat că bisericile vor ajunge în această stare rea, cum le vedem astăzi, dar vor trebui aduse din nou în ordine. Pentru aceasta, în Maleahi 4.5 ni se spune că Domnul îl va trimite pe prorocul Ilie, care va pune lucrurile în ordine.

Dacă citiţi cu atenţie, veţi vedea că imediat după Mesajul lui va veni un timp în care pământul va arde, iar cei neprihăniţi vor călca pe cenuşa celor răi.

Dacă undeva în lume, vreun teolog va auzi această predică sau o va citi, să ştie că ceea ce voi spune în continuare, i se adresează:

Dacă eşti de părere că textul din Maleahi 4.5 se referă la Ioan Botezătorul, atunci gândeşte-te la faptul că pământul nu a ars după mesajul lui Ioan. Mai mult, la prima Sa venire, Isus nu i-a dus pe oameni în Împărăţia de o mie de ani, dar a promis că o va face după ce Duhul lui Ilie va mai veni o dată pe pământ.

În Maleahi 4.6 vedem că aceasta se va întâmpla ca să aducă credinţa copiilor lui Dumnezeu din timpul acesta la învăţătura părinţilor de la Rusalii.

În Luca 17 este scris că Isus a vorbit despre ceea ce se va întâmpla în zilele când va veni Fiul omului. Astfel, El a spus:

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma….când se va arăta Fiul omului.” (v.28-30).

Observaţi! Ca Fiu, El a avut trei denumiri:

  • – Fiul omului;
  • – Fiul lui Dumnezeu;
  • – Fiul lui David.

Fiindcă El Însuşi era un Profet, IeHoVaH i-a numit pe profeţi „fiul omului”. Isus, la rândul Său, nu a spus niciodată că ar fi „Fiul lui Dumnezeu”, ci întotdeauna a spus că El este „Fiul omului”. De ce aceasta?

Pentru că atunci S-a descoperit ca Profet sau Văzător. În această calitate, El a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.” (Ioan 10.37), dar fiecare descriere din Scriptură Îl identifică pe El: naşterea Sa, răstignirea, moartea, înmormântarea şi învierea corespunzând întocmai cu descrierile prorocilor referitoare la Fiul omului.

Acum observaţi: Dumnezeu este Duh, Duhul Sfânt, şi El S-a descoperit între oameni, în Isus, ca Fiul omului. Apoi, tot El S-a descoperit în timpul epocilor Bisericii, în adunare, ca Duhul Sfânt în oameni, dar constatăm că în ultima epocă, Laodicea, El a fost scos afară din biserică. În niciuna din celelalte epoci, El nu a fost afară, dar acum ei spun: „Suntem bogaţi şi nu ducem lipsă de nimic.”, însă Domnul le spune: „Şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” (Apocalipsa 3.17).

Da, El a fost scos afară din epoca Bisericii despre care Isus spunea: „Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” Iar când a spus aceste cuvinte, S-a referit la aceleaşi lucruri pe care le citim şi noi din Geneza.

Observaţi ce s-a întâmplat atunci.

Întotdeauna există trei grupuri de oameni: cei aleşi, religioşii şi necredincioşii.

Deci, acolo era Avraam, cel ales şi chemat afară, care era afară din Sodoma (afară din lume); apoi era Lot, membrul bisericii sau bărbatul denominaţiunii. El devenise o parte a lumii deoarece era primarul oraşului, era judecător în Sodoma şi şedea la poarta cetăţii. Şi mai erau sodomiţii.

Când Avraam se odihnea, la amiază, sub stejar, au venit la el trei îngeri, dintre care doi s-au dus mai târziu la Sodoma, unde au predicat Evanghelia şi au încercat să-i cheme afară pe oamenii din Sodoma, dar ei nu au vrut să-i asculte pentru că erau pervertiţi. Numai Lot, soţia lui şi cele două fiice ale lor i-au primit, fiind singurii care au pornit la drum, dar după cum spune Biblia, soţia lui Lot a privit în urmă şi astfel a devenit un stâlp de sare.

Dar Unul dintre îngeri a rămas cu Avraam şi a vorbit cu el. Pe Acela, Avraam L-a numit „Elohim”, adică „Dumnezeul cel Atotputernic”.

În Geneza 1.1 scrie: „La început, Dumnezeu (Elohim) a făcut…” Deci, „Elohim” înseamnă „Dumnezeul cel Atotputernic; Cel ce există prin Sine Însuşi.”

Avraam L-a numit pe acel Înger „Elohim”. El a stat jos, a mâncat şi a băut cu Avraam, pentru că în timpul acela era într-un trup omenesc, fizic.

Observaţi semnul pe care I l-a dat El lui Avraam: El şi soţia lui, aşteptau să aibă un fiu, fiul făgăduit pe care-l aşteptau de douăzeci şi cinci de ani, adică pe tot timpul lungii lor călătorii, dar ei erau la capătul călătoriei.

Dumnezeu S-a descoperit în diferite feluri, în timpul acela, aşa cum a făcut-o şi de-a lungul epocilor Bisericii: în Lumini, prin Glas, etc. El a vorbit cu Avraam chiar înainte ca acesta să primească fiul făgăduit. Noi am mai vorbit despre aceasta, aşa că acum doar repet. El a schimbat imediat trupul lui Avraam şi al Sarei, ca să poată avea copilul.

Observaţi! Ultimul semn pe care l-a primit Avraam înainte de a avea fiul, a fost acela că IaHVeH a vorbit cu el, în chipul unui Bărbat. Ei au recunoscut că Acesta era IaHVeH, deoarece El a zis: „Avraam” (Abraham), nu „Avram” pentru că în urmă cu câteva zile, Dumnezeu le schimbase numele.

Deci, El a zis: „Avraame, unde este nevastă-ta, Sara?” (Nu „Sarai”, ci „Sara” adică „Prinţesa”).

Şi Avraam a răspuns: „Este în cortul de la spatele Tău.” El a continuat: „La anul pe vremea aceasta, voi întoarce (pronume personal) negreşit la tine; şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.” (Geneza 18.10).

Sara, care se afla în cort, a râs în sinea ei când a auzit acele cuvinte şi îşi zicea în inima ei: „Cum ar fi posibil aşa ceva? Acum, când am îmbătrânit să mă mai gândesc la dragoste? Domnul meu bărbatul, de asemenea este bătrân.” (v.12). Cu toate acestea, în zilele următoare, cu Sara s-a întâmplat ceva.

Îngerul, care avea înfăţişarea unui Om, a spus: „Pentru ce a râs Sara, zicând: „Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?” (v.13).

Îngerul a ştiut ce gândea Sara, deşi ea se afla în cortul spre care El stătea cu spatele. Vedeţi, era chipul unui Bărbat, ca profet, în trup omenesc, însă El era Elohim de aceea a descoperit gândurile din inima soţiei lui Avraam.

Şi Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Lot, aşa va fi şi în zilele din urmă, când va veni Fiul omului.” (Luca 17.28-30). El nu a spus: „Fiul lui Dumnezeu”, ci „Fiul omului”. Şi acesta nu este timpul epocilor. Vedeţi cât este de corectă Scriptura? Noi trăim acum exact acel timp.

Tainele, începând cu botezul în Numele Domnului Isus Hristos, ne-au fost descoperite prin Duhul Sfânt care lucra aici. El ne-a scos din denominaţiuni şi tot ce este fals şi ne-a arătat pe deplin adevăratul botezul cu Duhul Sfânt, Semnul şi toate celelalte lucruri au fost reaşezate.

Fiecare reformator a fost aşezat la locul lui, şi toate lucrurile au fost clarificate sub ochii noştri. Toate acestea nu s-au petrecut într-un colţ îndepărtat al pământului, ci sunt cunoscute în lumea întreagă.

Isus, Fiul lui Dumnezeu, Se descoperă pe El Însuşi prin Scriptură şi face vii toate Cuvintele pentru timpul acesta, versetele hotărâte încă din veşnicie pentru noi. Da, El face aceasta aşa cum a făcut-o pentru fiecare generaţie, iar a crede aceasta este dovada botezului cu Duhul Sfânt.

Nu este corect să se înveţe că dovada Duhului Sfânt constă în faptul că cineva frecventează o adunare, pentru că dacă ar fi aşa, înseamnă că şi fariseii L-au avut pe El.

Nu este corect să se înveţe că dovada Duhului ar consta în tremurat, în a sări încoace şi încolo sau în alte manifestări de felul acesta, pentru că dacă ar fi aşa, înseamnă că şi păgânii Îl au.

Nu este corect nici dacă susţineţi că dovada ar fi vorbirea în limbi. În care închinare diavolească nu există vorbire în limbi? Spuneţi-mi una! Printre noi se află fratele Jackson din Africa de Sud şi el ar putea să vă povestească multe în legătură cu aceasta.

Eu am fost în rezervaţiile indienilor şi am văzut cum vrăjitorii îşi făceau crestături şi cum vorbeau în limbi, iar vrăjitorul principal le tâlcuia. Mai mult, am văzut cum au pus pe masă un creion, care apoi se ridica şi scria singur într-o limbă străină. Deci, toate acestea, nu pot fi dovezi ale Duhului Sfânt! Dar care este atunci dovada adevărată a botezului cu Duhul Sfânt?

Isus spunea: „Credeţi că Eu sunt Acela!” Şi El este Cuvântul. De ce n-au putut înţelege oamenii? De ce nu L-au primit evreii? Ei erau drepţi şi buni, bărbaţi sfinţi şi devotaţi, dar numai cei care au fost rânduiţi mai dinainte ca să asculte Cuvântul, au înţeles.

Cum ştiţi voi dacă este Cuvântul adevărat? Fiecare vine cu pretenţia aceasta, însă voi ştiţi că adevăratul Cuvânt este făgăduinţa legitimată prin Biblie pentru epoca aceasta. Prin aceasta, voi puteţi veni acolo unde este Duhul Sfânt.

Observaţi ce vesteşte sunetul Trâmbiţei. Vedeţi cine poate să audă Trâmbiţa Evangheliei? Amintiţi-vă că cei care erau în oraşele întărite cu ziduri nu au putut ieşi la timp în Jubileu. Nu, domnilor. Ei erau după ziduri şi au stat acolo, aşa că s-a terminat. Au rămas robi pentru tot restul vieţii lor şi trebuiau să fie însemnaţi.

Fiţi atenţi în timp ce privim toate aceste simboluri.

Deci, despre aceasta vorbeşte Maleahi 4.5. În Evrei 13.8 scrie că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” El rămâne pentru totdeauna Cuvântul care Se adevereşte, exact cum le-a spus prorocilor.

„Prorocul sau profetul” nu înseamnă numai „un văzător”, unul care spune mai dinainte ce se va întâmpla, ci „profetul” este un descoperitor al Cuvântului, Acesta identificându-se în propria lui viaţă. Lucrările lui descoperă şi adeveresc Cuvântul pentru ziua aceea. Astfel, Noe a construit arca; Moise a scos Israelul din Egipt, etc.

Şi aşa Se împlineşte şi Cuvântul făgăduit pentru ceasul acesta. Noi nu-L vedem pe El, dar ştim că este cu noi, pentru că vedem Cuvântul Său legitimat prin fotografii, prin Scripturi, prin arătările în cer, pe pământ şi prin faptul că tot ce a spus El s-a împlinit întocmai de fiecare dată. Nu a dat greş nici o singură dată.

Voi toţi, din diferite părţi ale ţării şi din lumea întreagă, sunteţi datori să îmi scrieţi şi să-mi spuneţi dacă o singură dată ceva (şi ce anume?) nu s-a împlinit întocmai. Eu ştiu însă că totul s-a împlinit cuvânt cu cuvânt, pentru că aceasta este făgăduinţa Lui.

De ce a trebuit să se arate El în aceste zile din urmă?

Dacă mai ascultaţi o dată predica „Reaşezarea pomului Mireasă”, a Pomului Vieţii din grădina Eden, veţi vedea că primul Adam a căzut, iar al doilea Adam a fost dat morţii din cauza păcatului. El a fost ţintuit pe crucea romană şi de aici a ieşit Pomul Miresei. Noi vedem că El a făgăduit acest lucru în Scriptură.

Mireasa s-a format după chipul unei mari piramide, baza având o suprafaţă mare, apoi se îngustează tot mai mult, prin epoca lui Luther, a lui Wesley şi cea penticostală, până când Piatra unghiulară de la vârf se potriveşte exact şi toate celelalte pietre sunt aşezate perfect împreună.

Nu mă voi referi acum la învăţătura piramidei care a fost zidită de Enoh şi de contemporanii săi. Noi nu ştim încă prin ce mijloace au putut s-o construiască, dar ea şi celelalte piramide stau acolo ca un simbol. Exact aşa cum este răsăritul şi apusul soarelui; la fel cum pomii îşi pierd frunzele toamna şi vin înapoi în primăvară; aşa cum comportamentul animalelor şi al peştilor, etc., simbolizează ceva, tot aşa şi piramida este un simbol.

Dacă veţi merge vreodată în camera împăratului, veţi vedea că acolo sunt şapte trepte. Unde era dus cel care era primit de împărat? Pe treapta a şaptea.

Aceasta arată că acelaşi Duh care era peste Ioan Botezătorul, care L-a prezentat pe Mesia, trebuia să vină din nou în timpul acesta.

Acesta este motivul pentru care a fost considerat cel mai mare dintre proroci: pentru că el L-a făcut cunoscut pe El poporului.

Noi trebuie să ajungem din nou într-un timp în care va veni cineva ca să-L prezinte pe Mesia. Cum vor recunoaşte aceasta, oamenii care cred în El? Numai rămânând constant în El, în Cuvântul Său. Numai şi numai în felul acesta, ei vor putea să ştie Cine este El.

Daniel spunea: „…niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege.” (Daniel 12.10b).

Cei aleşi Îl vor recunoaşte pe Dumnezeul lor. Daniel spunea că aceste lucruri vor fi ascunse până în vremea sfârşitului, iar atunci oamenii se vor întoarce înapoi la Cuvânt, aşa că Mireasa Îl va recunoaşte pe Mirele ei, Îşi va recunoaşte Perechea, Cuvântul descoperit. De aceea, aceste lucruri nu au fost descoperite pe vremea reformatorilor şi nici în epoca penticostală. Scriptura spune clar că aceasta este făgăduinţa lui Dumnezeu pentru timpul acesta. Noi trăim în epoca în care va veni El, de aceea, Ea trebuie să fie identificată în El.

Orice femeie trebuie să fie identificată cu bărbatul ei, pentru că cei doi sunt una. Tot aşa, Mireasa lui Hristos trebuie să fie identificată cu El, pentru că cei doi sunt Unul. Şi El este Cuvântul, nu denominaţiunea. El este Cuvântul iar noi suntem copiii Luminii. Lumina este Cuvântul descoperit în timpul acesta. Cum putem recunoaşte Lumina? Numai prin faptul că Ea vine din Cuvânt. Cuvântul care S-a făcut trup era Lumina epocii: Ioan 12.35-36a:

Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric, nu ştie unde merge.

Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Voi trebuie să vedeţi aceasta.

Oamenii de atunci nu L-au primit pe Isus, ci au spus: „Cine este Omul acesta? El S-a născut nelegitim. Noi îi cunoaştem pe tatăl şi pe mama lui şi ştim toate celelalte lucruri despre El!” Şi totuşi, ei nu L-au cunoscut pe El.

Vedeţi? Dacă ar fi cunoscut Scripturile, ar fi ştiut şi Cine era El cu adevărat. Ei pretindeau că sunt ucenicii lui Moise, de aceea Isus le-a zis: „Dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.” (Ioan 5.16). Ei erau însă mult prea orbi ca să vadă, măcar că este atât de simplu.

Dumnezeu a venit în trup, în afara grupărilor şi a denominaţiunilor lor; a luat chipul unui Om şi a devenit Răscumpărătorul înrudit, dar ei nu L-au putut recunoaşte din cauza crezurilor lor.

Mireasa însă trebuie să fie identificată cu El. Noi am fost rânduiţi ca fii ai Luminii şi ca să umblăm în Lumină.

Îmi amintesc de o adunare pe care am avut-o mai demult, în Kentucky. Când am terminat serviciul, am întâlnit un bărbat bătrân care ţinea în mână o lanternă. Era membrul unei biserici care nu crede în vindecarea divină, aşa că mi-a zis:

„Frate Branham, eu nu sunt de acord cu tine.”

„Ai tot dreptul să faci aceasta.”

„Ştii”, a continuat el, „eu nu primesc nimic din ceea ce nu pot să văd clar.”

„L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu, clar, stând înaintea ta?” Fireşte, el nu credea în vedenii, aşa că a răspuns:

„Nu!”

„Atunci tu nici nu eşti un credincios, aşa că nu am ce să vorbesc cu tine. Noi privim la ceea ce a făgăduit Dumnezeu şi ne ţinem tare de Aceasta.”

„Cum aş putea să-mi imaginez aceasta? Vino la mine acasă să mai vorbim”, a spus el.

„Aş face-o cu plăcere, dar nu pot”, i-am răspuns. „Unde locuieşti?”

„Merg drept peste dealul acesta.”

„Şi cum ajungi acolo, doar nu vezi casa de aici, nu-i aşa?”

„Este o cărare care trece chiar peste deal”, a răspuns el.

„Bine, dar tu nu vezi cărarea, doar este noapte!”

„Da, dar pentru aceasta am o lanternă.”

„Este adevărat, dar lumina lanternei nu ajunge până la casa ta.”

„Lumina îmi luminează fiecare pas”, a răspuns bătrânul.

„Vezi? Noi umblăm în Lumina minunată şi venim pas cu pas, tot mai aproape de Tine, Doamne.”

Voi, copii ai Luminii, primiţi Cuvântul Lui, mergeţi înainte şi veţi vedea mai mult! Să nu vă întoarceţi niciodată de la Cuvânt, orice ar spune cineva! Rămâneţi în El şi umblaţi cu El.

Fiţi atenţi cum se descoperă pe El Însuşi şi cum se desfăşoară! Cuvântul este o Sămânţă şi noi ştim că dacă va cădea într-un pământ bun, va rodi, pentru că fiecare sămânţă aduce rod după soiul ei.

Acum fiţi atenţi! Conform Apocalipsei 10.1-7, Mireasa trebuie să primească descoperirea tuturor tainelor prin Mesajul îngerului al şaptelea.

Are cineva o Biblie revizuită? Dacă da, atunci veţi observa că acolo unde scrie: „îngerul”, la explicaţie scrie: „vulturul” Înţelegeţi? Mesagerul Bisericii Laodicea, Apocalipsa 10.1-7.

Ioan, prorocul, spunea că în ziua aceea, când L-a văzut pe El venind jos, i s-a dat acea Cărticică şi i s-a cerut s-o mănânce. „El a pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ, şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, că nu va mai fi nicio zăbavă şi imediat au răsunat glasurile celor şapte Tunete.”

Ioan spune în continuare că după ce au vorbit cele şapte tunete, a vrut să scrie ce spuneau ele, dar El l-a oprit să scrie ce spuneau ele, totul rămânând o taină. El a pecetluit aceasta.

Cineva a spus: „Frate Branham, cele şapte Peceţi care vor fi descoperite în zilele din urmă, conţin o mare taină şi anume, cum să ne apropiem mai mult de Dumnezeu?” Nu, domnule, nu poate fi aceasta.

Dacă cineva scoate sau adaugă ceva la cuvintele acestei Cărţi, i se va lua partea de la Pomul Vieţii.” Aceasta este de fapt o descoperire a lucrurilor care nu au fost înţelese în trecut şi este deja scrisă aici. Ea este aici. Va fi descoperit ceea ce este deja scris, pentru că nimeni nu poate adăuga ceva şi nici să scoată afară vreun Cuvânt de acolo.

Problema de la începutul Bibliei nu constă în faptul că o femeie nu ar fi crezut Cuvântul, ci în faptul că a acceptat ca Satana să i-L explice pe dos: „Hotărât că nu veţi muri!” Prin aceasta au fost pricinuite toate greutăţile.

Dumnezeu le spusese clar Cuvântul Său, iar în ultimul capitol din Apocalipsa, acelaşi Dumnezeu, Isus Însuşi, spune: „Dacă va adăuga cineva, sau dacă va scoate…” Apocalipsa este descoperirea deplină a lui Isus Hristos.

Toate tainele au fost ascunse în cele şapte Peceţi care trebuie să fie descoperite în zilele din urmă, în zilele Bisericii Laodicea, în timpul sfârşitului.

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că Mesajul vine la Biserică, iar epoca se sfârşeşte. Privind înapoi, noi vedem ce a fost şi unde a ajuns totul. Aceasta termină epoca Bisericii.

Acum fiţi atenţi. Prin Trâmbiţele despre care vorbim, oamenii sunt chemaţi la o sărbătoare, la o zi sfântă, la război, sau se anunţă sosirea unei personalităţi.

Poate ziceţi: „Îi chema pe oameni la o anumită persoană?” Da. Şi mai făcea ceva: Trâmbiţa anunţa anul de îndurare şi libertate, când fiecare rob putea să plece liber. Noi am putea vorbi despre aceasta până la amiază, dar acum să ne întoarcem la Trâmbiţe.

Voi aveţi acum temelia Bisericilor şi a Peceţilor, iar în continuare vom trece la Trâmbiţe.

Când răsuna Trâmbiţa, ea anunţa ori război, ori o zi de sărbătoare, rolul ei fiind să-i adune pe oameni laolaltă.

Pavel a spus: „Dacă trâmbiţa dă un sunet neclar, cine se va pregăti de luptă?” (1 Corinteni 14.8). Cine va înţelege ce vrea să anunţe ea? Pace sau război? Vedeţi? Trebuie să se înţeleagă clar mesajul ei, să cunoşti sunetul Trâmbiţei.

Dacă astăzi răsună Trâmbiţa, noi ştim că ceva nu este în ordine în guverne, la Pentagon şi peste tot.

Ca să înţelegi mesajul transmis de Trâmbiţă, trebuie să priveşti Partitura. Aceasta este tot.

La o simfonie, compozitorul scrie lucrarea, dar dirijorul trebuie să fie în acelaşi duh cu compozitorul, pentru că altfel va da tactul greşit şi totul va fi pe alăturea.

Acesta este necazul bisericii de astăzi: noi avem prea mulţi dirijori care nu sunt în Duhul Compozitorului. Astfel, ei spun în mijlocul denominaţiunilor lor: „Noi credem aşa şi aşa…” Însă nu uitaţi! Orice spuneţi voi, Biblia este singura care are dreptate!

Dirijaţi aşa cum dictează notele Partiturii şi atunci Simfonia cea mare a lui Dumnezeu, a marelui Compozitor, va răsuna corect, iar oamenii vor putea recunoaşte ceasul în care trăim.

Observaţi, Trâmbiţa răsună ca să-i adune pe oameni pentru ceva. Uneori, ea vestea venirea unei persoane importante, cum a fost de exemplu, Iosif. Ei sunau din trâmbiţă şi apărea Iosif. Acesta este un simbol la marea Trâmbiţă despre care vorbim noi şi de care ne vom apropia.

Isaia spune că va veni un timp când se va ridica un drapel, iar când va răsuna Trâmbiţa, toate popoarele se vor aduna la Ierusalim. Aceasta se va întâmpla când va începe Împărăţia de o mie de ani; marea Trâmbiţă.

Acum ceva se apropie. Trâmbiţele vor răsuna pentru a face chemarea la Sărbătoarea Trâmbiţelor. Dacă vreţi, puteţi să vă notaţi Apocalipsa 8.7, unde ni se spune ce se va întâmpla când va suna prima Trâmbiţă: va cădea grindină şi foc amestecat cu sânge. Acest lucru corespunde cu Exodul, când Dumnezeu Şi-a scos poporul de acolo.

Cele şapte Trâmbiţe nu se referă la Biserică şi nu sunt pentru epoca aceasta, ci se referă numai la Israel. Ele fac chemarea pentru poporul Israel, pentru adunarea lui.

Aici este un exemplu important, pe care aş vrea să-l explic ca să înţelegeţi de ce cele şapte Trâmbiţele nu se referă la epoca Bisericii în care trăim.

Eu ştiu că mulţi nu sunt de acord cu mine, dar acesta este adevărul. Şi este adevărul nu pentru că spun eu aceasta şi nici pentru că spuneţi voi, ci pentru că Dumnezeu este Cel care mi-a vorbit, şi care a făcut toate aceste lucruri care s-au întâmplat şi care mi-au fost arătate. Eu ştiu că acesta este adevărul: Trâmbiţele se referă la chemarea Israelului.

Vedeţi, când sună prima Trâmbiţă, este aruncată pe pământ grindină amestecată cu foc. Prin aceasta, El scoate Israelul din Egiptul religios şi-l aduce înapoi în patria sa.

Daţi-mi voie să vă spun că toate Trâmbiţele au sunat în timpul Peceţii a şasea. Peste câteva minute ne vom întoarce aici şi ne vom ocupa de Pecetea aceea.

Deci, fiecare Trâmbiţă care a sunat, a sunat sub Pecetea a şasea, fiindcă în Pecetea a şaptea se face acea tăcere, acela fiind momentul când va veni Hristos. Deci, fiecare Trâmbiţă răsună sub Pecetea a şasea, sub persecuţia iudeilor.

Observaţi ce scrie în Apocalipsa 8.7. Toate acele lucruri s-au întâmplat şi când Israelul a fost scos afară din Egiptul natural. Acum, acestea se repetă la scoaterea lui Israel din Egiptul spiritual. El i-a pregătit ca să fie gata pentru Sărbătoarea cea mare a Împăcării, a Ispăşirii.

Observaţi, prima dată era sărbătoarea Rusaliilor, după care urma Sărbătoarea Ispăşirii. Dacă vom avea timp, ne vom ocupa mai îndeaproape de Sărbătoarea Ispăşirii şi vom citi din Levitic 16 şi 23.

Deci, Sărbătoarea Rusaliilor a fost prima, iar Sărbătoarea Ispăşirii urma după Sărbătoarea Trâmbiţelor.

Observaţi, Trâmbiţa sună ca să-i adune pe Iudei. Astfel, când a sunat prima Trâmbiţă, a fost aruncată pe pământ grindină şi foc amestecat cu sânge, exact cum a fost în Egipt, pregătindu-se să-i cheme la Sărbătoarea Ispăşirii.

Ei au refuzat adevărata Ispăşire şi din cauza aceasta Sărbătoarea Rusaliilor a fost prelungită. Trâmbiţele pentru evrei sună după această Sărbătoare, deci după chemarea afară a Bisericii.

Fiţi foarte atenţi! După ieşirea din Egipt, El i-a dus în ţara făgăduită, iar acum va face acelaşi lucru care acolo a fost în simbol. Vorbind duhovniceşte, El duce Biserica în Ţara făgăduită.

Ţineţi minte că fiecare Trâmbiţă a sunat sub Pecetea a şasea.

Priviţi cât de perfect corespunde Biblia: Trâmbiţa a şaptea este pentru Israel ceea ce este Pecetea a şaptea pentru Biserică.

Sub Pecetea a cincea vedem sufletele de sub altar, cărora li s-au dat haine albe. Ei au primit aceste haine nu pentru că au fost vrednici, ci pentru că au trăit în perioada când Dumnezeu a lucrat prin har, cu neamurile, nu cu Iudeii.

Israelul va fi mântuit ca naţiune pentru că Dumnezeu se ocupă cu ei ca naţiune, pe când cu neamurile lucrează individual, dintre ele luând „un popor care să-I poarte Numele”, nu o naţiune.

Hitler, Stalin şi ceilalţi dictatori care s-au ridicat, au prigonit Israelul. Noi am studiat deja aceste lucruri şi am văzut cum Germania şi celelalte naţiuni, au început o grea prigoană împotriva evreilor care erau risipiţi printre popoare.

Eu am vizitat acele lagăre – astăzi muzee istorice -, unde au fost arse trupurile evreilor, a femeilor şi a copiilor lor, în crematorii, cenuşa lor fiind folosită ca îngrăşământ pentru pământ. A fost o prigoană cumplită împotriva Israelului, deoarece acesta era timpul să-i cheme înapoi la Ispăşire, pentru că încă sunt tot sub ispăşirea făcută de un miel natural. Ispăşirea este adevăratul Miel al lui Dumnezeu, dar ei L-au respins şi din cauza aceasta, Sângele Lui este de atunci încoace asupra lor.

Observaţi, pregătind poporul! Cât de perfecte sunt cele şapte Trâmbiţe şi cele şapte Peceţi! Cât de perfect merg împreună, persecuţia Iudeilor.

În Apocalipsa 9.13, sub Trâmbiţei a şasea, este vorba de două sute de milioane de călăreţi care fuseseră legaţi la râul Eufrat, dar care au fost dezlegaţi sub Trâmbiţa a şasea.

Astăzi, în toată lumea nu există două sute de milioane de călăreţi, dar acolo erau.

Aş vrea să vă notaţi că aceştia nu erau cai naturali. Din gura lor ieşea foc, iar călăreţii purtau platoşe galbene fosforescente. Cozile cailor erau ca nişte şerpi şi cu ele îi vătămau pe oameni. Era o oaste supranaturală de diavoli, de asalt, care fuseseră legaţi în toţi aceşti ani la râul Eufrat. Ce este aceasta? Împărăţia veche romană care s-a ridicat din nou şi-i prigoneşte pe evrei. Ei au fost legaţi aproape două mii de ani la Eufrat şi nu au putut să-şi atingă scopul. Este o grupare religioasă care încearcă să treacă dincolo. Voi ştiţi că Eufratul traversa Edenul. Acolo au fost legaţi cei două sute de milioane de diavoli ai prigoanei.

Fiţi atenţi ce se întâmplă sub Trâmbiţa a şasea. Ei au fost dezlegaţi împotriva evreilor. Aceasta este prigoana evreilor! Diavolii supranaturali, care au fost legaţi aproape două mii de ani, au fost dezlegaţi şi năpustiţi asupra evreilor prin Hitler şi Stalin.

Voi spuneţi: „Păi, aceştia nu sunt Roma.” Este însă acelaşi duh care i-a prigonit pe creştini în Roma antică păgână.

Observaţi acum Israelul natural şi Biserica spirituală. Amintiţi-vă cum au strigat martirii sub Pecetea a cincea şi cum au primit fiecare o haină albă. Ei au primit această haină, prin har, pentru că au fost orbiţi şi n-au putut recunoaşte Evanghelia, ca să poată fi chemată Mireasa dintre neamuri.

Evreii au primit haine albe sub Trâmbiţă, aşa cum spune Biblia. Ei sunt absolut împotriva lui Hristos, fiindcă au fost orbiţi din cauza noastră, a neamurilor. Dumnezeul cel drept ştie că ei L-ar fi primit, dar au fost orbiţi pentru binele vostru.

Prin ce a fost legată Împărăţia Romană? Prin puterea religioasă. Roma păgână a devenit Roma papală şi a fost legată prin tradiţiile ei creştine. Ei au avut doar parţial creştinismul, pe care l-au amestecat cu superstiţii. La Roma, ei se închină la femeie, au instituit sărbătoarea de Crăciun, o mulţime de sărbători religioase şi zile sfinte. S-a legat prin tradiţii şi nu se poate dezlega pentru că este împotriva principiilor creştine. Este acelaşi duh păgân. El s-a întărit prin naţiunile lumii, cum a prorocit prin Ezechiel şi alţi proroci, şi a fost dezlegat şi năpustit asupra evreilor care nu ştiau nimic despre aceasta.

Aici aveţi tainele care au fost ascunse sub acea Pecete. Amintiţi-vă că noi am studiat aceste lucruri.

Trâmbiţele sunt dezlegate peste evrei, nu peste neamuri. Prin descoperirea Peceţilor, neamurile sunt sigilate timpul este sfârşit şi Biserica este chemată.

Amintiţi-vă viziunea care mi-a fost dată nu de multă vreme, şi pe care v-am spus-o în penultima duminică.

Este vorba de vedenia cu privire la biserică. Astfel, când a trecut prin faţa mea, eu am văzut cât de murdare   s-au prezentat confesiunile religioase, în ultimul grad de vulgaritate. Apoi, a venit micuţul grup al Miresei dintre toate neamurile, fiecare fiind îmbrăcată în costume naţionale, aşa că îţi puteai da seama din ce ţară vine, şi a păşit perfect înaintea Domnului.

Va veni un timp când ei vor spune: „Păi, am crezut că Biserica va pleca înaintea prigoanei! Am crezut că va fi o răpire!”, însă acest eveniment va fi deja trecut, iar voi nu aţi ştiut nimic.

Amintiţi-vă ce a spus odată Domnul Isus cu privire la Ioan Botezătorul. Ucenicii L-au întrebat: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?

Ilie a şi venit”, a răspuns El, „dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut.” (Matei 17.10+12).

Nici ucenicii n-au cunoscut realitatea decât după ce le-a fost descoperit Cuvântul.

Exact aşa se va întâmpla şi la răpire. El a făgăduit că va lua Mireasa într-un un ceas pe care noi nu-l bănuim; într-o clipă, într-o clipeală de ochi, ea va fi schimbată şi luată, iar voi aţi rămas. O, ce timp va fi acela!

Acel duh păgân nu a mai putut să acţioneze două mii de ani prin oamenii catolici, prin Biserica Romano-catolică, dar s-a ridicat în Roma prin dictatorul Mussolini.

Voi ştiţi cele şapte lucruri care mi-au fost arătate în anul 1933, şi care trebuiau să se împlinească. Cinci dintre ele s-au împlinit deja. Dr. Vayle scrie o carte despre aceasta. Cinci s-au împlinit pe deplin, aşa că au mai rămas doar două.

Îngerul spunea că ele se vor împlini chiar înainte de venirea Domnului. Noi ne aflăm chiar înainte de venirea Domnului, la încheiere, totul împlinindu-se în cele mai mici amănunte pentru că Cuvântul nu poate da greş.

Ascultaţi-mă, oamenilor! Noi ar trebui să ne cercetăm în fiecare clipă inimile, pentru că nu ştiţi unde staţi, dar este foarte aproape.

Aceste două sute de milioane de demoni religioşi au fost dezlegaţi sub Pecetea a şasea. Ei au început în Roma, apoi prin Hitler, în Germania. Observaţi, Biblia spune că ei au primit putere împărătească, dar nu au fost încoronaţi ca împăraţi. Un dictator nu este un împărat, ci foloseşte doar puterea ca un împărat.

Oh, Duhul lui Dumnezeu se mişcă prin mine! Aş vrea să vă spun ceva, dar nu ştiu cum s-o fac, cum să mă exprim şi poate ar fi mai bine să nu o spun.

Observaţi! Milioane de demoni au fost năpustiţi asupra evreilor; ei au fost arşi, răstigniţi, li s-a injectat aer în vene, au fost găsiţi gazaţi, împuşcaţi, trupurile lor au fost atârnate pe garduri – copii şi oameni nevinovaţi. Li s-au făcut aceste lucruri pentru că erau evrei. Dar Dumnezeu a spus că le dă fiecăruia din ei o haină albă, deşi nu au fost vrednici. El i-a orbit, ca să putem vedea noi.

Pecetea a şaptea nu este încă descoperită, pentru că ea se referă la venirea Domnului. Domnul i-a arătat lui Ioan toate aceste lucruri într-o vedenie. Pentru aceasta, Ioan a fost luat sus.

Voi ştiţi că într-o zi, în timp ce se aflau pe mare, Petru L-a întrebat pe Domnul, referindu-se la Ioan: „Ce va fi cu acesta care a stat la pieptul Tău?” iar Domnul i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până la venirea Mea, ce ai împotrivă?” (Ioan 21.21-22).

El nu l-a ţinut atâta timp pe pământ, dar l-a luat sus şi i-a arătat tot ce trebuie să se întâmple până la venirea Lui. Da, Ioan a văzut tot planul Domnului într-o viziune.

Deci, noi vedem că această putere naturală a fost năpustită asupra naţiunii naturale a lui Israel. Această putere a dus lumea în război, iar pe evrei i-a chinuit şi i-a omorât.

Acum să vedem domeniul ecleziastic din ea!

Nădejdea mea este că Dumnezeu vă va deschide ochii, pentru că Mesajul nu este numai pentru biserica aceasta, ci benzile vor fi trimise în toată lumea. Eu nu am intenţia de a răni sau de a jigni pe cineva, ci vreau doar să vă spun Adevărul.

Când s-a ridicat iarăşi Împărăţia Romană păgână, s-a deschis domeniul ecleziastic şi duhurile s-au îndreptat împotriva evreilor, pentru că Roma a fost întotdeauna vrăşmaşul lui Dumnezeu şi al evreilor.

Prin dictatorii lumii, acel duh ecleziastic a fost dezlegat şi năpustit asupra evreilor, fiindcă sistemul religios care fusese legat, este acum dezlegat.

Cum s-a făcut aceasta? El s-a furişat prin şiretenie şi linguşire, aşa cum este scris. Ce face el? Aduce duhul lui Anticrist, în Consiliul Mondial Bisericesc şi îi conduce la măcelărie.

Aceasta se întâmplă în ceasul când Mireasa este luată afară. Atunci, acest duh este dezlegat în biserica ecleziastică, să se năpustească împotriva Miresei, dar Biblia spune că Mireasa nu va ajunge acel timp. Biserica va ajunge, dar Mireasa va fi luată sus.

Puteţi vedea aceasta, predicatorilor? Puteţi vedea aceasta, fraţilor? Voi spuneţi că Biserica trebuie să treacă prin prigoană, pentru a deveni desăvârşită, dar Sângele lui Hristos o face pe Mireasă desăvârşită!

Un bărbat care-şi alege o mireasă, nu o trece prin tot felul de greutăţi.

Tot aşa, Domnul s-a apropiat de Ea prin har, Mireasa a primit trecere înaintea Lui, de aceea se logodeşte cu Ea şi o ţine departe de toate lucrurile rele care vor veni. Harul Lui este atât de mare pentru Ea! Noi suntem nişte nevrednici şi am meritat iadul, dar harul Său ne-a salvat din toate.

Gândiţi-vă, câţi pierduţi şi orbi, câţi păcătoşi au existat pe pământ în ceasul când am fost mântuit eu? Dumnezeu m-a salvat pentru un scop şi eu sunt hotărât să-l împlinesc, prin voia Sa. Indiferent ce mă va costa, eu vreau să fac aceasta.

În ceasul acesta, când văd toate bisericile în strălucirea lor, când văd că sunt bogaţi, plini de strălucire şi nu duc lipsă de nimic, pot să recunosc Cuvântul care spune că în faţa Domnului, sunt ticăloşi, nenorociţi, săraci, orbi şi goi şi că eu m-am născut pentru un scop: să condamn această stare şi să-i chem afară. Da, aceasta fac eu.

Vedeţi, când a venit Isus pe pământ, nici 1% din omenire nu a ştiut că El este aici. Dar El a venit ca să ajungă la gruparea aleasă, de aceea a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl…” şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine…” (Ioan 6.44,37). Numai aceia Îl vor recunoaşte şi-L vor asculta!

Priviţi dezlegarea acestui duh religios. La douăzeci de ani de la război, noi putem vedea că duhul religios a fost dezlegat.

De unde ştim aceasta? Din Trâmbiţa a şasea pentru evrei.

Voi aţi văzut desenul care arăta cum se întuneca luna.

Fiul omului a fost scos afară din Biserică, prin unirea cu gruparea religioasă.

Mişcarea ecumenică şi Consiliul Mondial al Bisericilor i-au silit pe oameni să participe acolo.

Voi trebuie să recunoaşteţi toate învăţăturile Evangheliei, ca să puteţi deosebi aceste lucruri.

Cum este posibil ca doi oameni să meargă pe acelaşi drum dacă nu se învoiesc? Isus a spus că nu se poate.

Cum poate merge o biserică metodistă împreună cu una baptistă? Cum pot merge împreună catolicii cu protestanţii?

Mireasa trebuie să meargă împreună cu Cuvântul, care este Hristos! Ea trebuie să corespundă cu Cuvântul, nu cu un sistem. Voi trebuie să fiţi de acord cu Cuvântul şi să umblaţi conform Cuvântului.

Toate capetele libere se vor aduna şi vor zice: „Este acelaşi lucru!”, dar tot aşa i-a spus şi Satana, Evei: „Totul este în ordine. Aceasta nu are nicio importanţă. Negreşit nu veţi muri!”

Ei spun: „Desigur, El este un Dumnezeu bun şi ne iubeşte pe toţi, aşa că nu va face aceasta!” Dar, fiindcă este atât de bun, El trebuie să fie şi drept, căci nu poţi fi bun, fără să fii şi drept. Nu există dreptate fără Lege şi nici Lege fără pedeapsă. Noi am ajuns aici.

Observaţi aceşti demoni supranaturali.

Sub ocrotirea Naţiunilor Unite, s-au unit grupări din est şi din vest, această unire fiind simbolizată prin picioarele chipului văzut de Daniel, şi care erau parte de fier şi parte de lut. Cu toate că nu corespund şi nu se amestecă unii cu alţii, ei fac aceasta.

Ştiţi desigur de întâlnirea lui Eisenhower cu Hrusciov. Reţineţi, Eisenhower înseamnă „fier”, iar Hrusciov înseamnă „lut”. Hrusciov şi-a scos pantoful şi a lovit cu el masa de la Naţiunile Unite.

Oh, biserica din timpul acesta în care trăim noi, şi starea ei! Mulţumiri să-I fie aduse lui Dumnezeu, pentru că Mireasa cea mică s-a pregătit. Nu va mai dura mult! Rezistă încă puţin! Nu ştie nimeni cât anume va mai dura, dar ştim că este aproape.

Fiţi atenţi la evrei! Ei au fost un popor care a ţinut cu tărie la Legea lui Dumnezeu. Totuşi, oricât de multe minuni s-au înfăptuit sub ochii lor, împlinind Scripturile, ei nu L-au putut recunoaşte pe Hristos pentru că erau orbiţi. Ei ţineau Legea. Dumnezeu le-a dat la toţi câte o haină albă, pentru că au trecut prin martiraj. Da, evreii au fost orbiţi din cauza noastră.

Biserica nu recunoaşte nimic mai presus de Biblie. Copiii lui Dumnezeu nu iau în seamă sistemul religios al denominaţiunilor; nu înţeleg nimic de acolo, le este străin.

Ei Îl recunosc numai pe El.

Oamenii de astăzi sunt entuziasmaţi ca şi Petru pe Muntele Proslăvirii. Ei au ajuns într-o stare de înflăcărare sufletească, văzând că se întâmplă lucruri supranaturale. Astfel, spun: „Noi facem o biserică pentru Moise, alta pentru…” Vedeţi, aşa au făcut penticostalii: „Adunarea lui Dumnezeu”, „Biserica lui Dumnezeu”, „Biserica unită”, etc.

Dar în timp ce omul îşi exprimă părerea lui, Dumnezeu a spus: „Acesta este Fiul Meu iubit. El este Cuvântul – de El să ascultaţi!

În ceasul acesta în care trăim, duhul religios îi uneşte pe toţi şi îi nimiceşte.

Aceasta a fost deja hotărât pentru această naţiune.

Bisericile ca aceasta de aici vor fi închise, afară de cazul că veţi accepta să aparţineţi unei organizaţii.

Această unificare va impune un boicot, ca semn al fiarei. Voi vedeţi acum cine este fiara! Isus a spus că va fi atât de aproape de adevăr, încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela şi pe cei aleşi. El a făgăduit însă că va păstra ceva pentru noi, cei din timpul acesta, ca să nu mai putem fi înşelaţi. Acesta este Cuvântul pe care Hristos Îl adevereşte sub ochii noştri.

Există demoni supranaturali care nu sunt vizibili pentru ochiul natural, dar voi puteţi vedea ce fac ei.

În timp ce această grupare călăreşte înainte ca să calce totul în picioare (tot ce nu este de acord cu ei), o altă grupare se pregăteşte să vină tot pe cai.

Biblia spune în Apocalipsa 19 că El va veni pe un cal alb, însoţit de oştile cereşti, este adevărat?

Observaţi, când gruparea de două sute de milioane de călăreţi era legată lângă râul Eufrat, aproape două mii de ani, şi Duhul Sfânt a fost legat, prin martiraj, dar nu la râul Eufrat ci în spatele uşilor, cu crezuri şi dogme omeneşti.

Duhul Sfânt nu a putut să lucreze în bisericile care au acceptat sisteme făcute de oameni. Dar acum au fost eliberaţi amândoi şi se întâlnesc iarăşi pe câmpul de luptă: Mihail şi Lucifer.

Aproape două mii de ani, aceşti călăreţi au fost legaţi – din anul 70 d.Hr. când a venit generalul Titus şi i-a omorât pe iudei.

Cine era Titus? Un general roman. Femeile şi copiii au fost măcelăriţi fără milă.

De ce? Pentru că Domnul a spus prin Ezechiel: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc acolo.” (Ezechiel 9.4).

Această pecetluire s-a făcut prin Duhul Sfânt, toţi ceilalţi fiind daţi pentru măcel. Demonii au fost legaţi până când a venit timpul să ucidă femei, copii sugari, tineri şi tinere, toţi au fost măcelăriţi fără milă.

Fraţilor, acest lucru se va repeta din nou – sistemul religios vine la suprafaţă din nou şi calcă totul în picioare, suprimă tot ce este din Dumnezeu.

Oh, ei au organizaţiilor lor, sistemele lor şi denominaţiunile lor, dar acestea nu au nimic comun cu Biblia. Ei spun chiar că nu cred ce spune Ea, ci primesc doar ceea ce învaţă biserica lor. O, dar important este numai ceea ce spune Dumnezeu, şi acesta este Cuvântul Său.

Mireasa este în concordanţă cu Cuvântul, este una cu El. Cum se face aceasta? Dacă Cuvântul pătrunde în voi, El Se va tâlcui singur. Dumnezeu nu are nevoie de un interpret, care să spună: „Noi credem aşa…” Nimeni nu are voie să tâlcuiască Cuvântul Său, deoarece Dumnezeu este propriul Său Interpret.

Astfel, El a spus: „Să fie lumină!” şi s-a făcut lumină. Cine interpretează aceasta?

El a spus: „Fecioara va rămâne însărcinată!” Nici pentru aceasta nu a fost nevoie de tălmăcire, căci s-a întâmplat aşa cum a fost spus. Cuvântul are tălmăcirea în Sine.

În Apocalipsa 9.1 este vorba de împăratul celor două sute de milioane de călăreţi, care au pornit sub Trâmbiţa a cincea, el fiind „o stea căzută”, fiindcă Domnul spune prin Isaia 14.12: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor?!

Dr. Smith a încurcat aceste lucruri pentru că nu venise încă ceasul pentru descoperirea lor.

Ni se spune şi despre o prăpastie, abis, împăratul ei fiind Lucifer, împăratul adâncului.

Eu mi-am notat aici textul din Apocalipsa 17.8, pe care aş vrea să-l citesc:

Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.

Vedeţi, când moare un papă, altul vine după el. Fiara care era, nu mai este, apoi vine iarăşi – deci sistemul nu se schimbă. Întotdeauna există un papă şi totul merge mai departe. Unde va ajunge? În întuneric. Biblia spune că împăratul lor vine din Adânc. El are tripla coroană şi uneşte sistemele protestante cu cel catolic.

Nu demult, am auzit un predicator luteran spunând: „Oamenii mă întreabă de ce port guler, dar cum m-aş putea deosebi altfel de un preot catolic?”

Nu este îngrozitor aşa ceva?

El mai spunea: „N-ar trebui să fie nicio deosebire între noi.”

Dacă Martin Luther ar auzi aşa ceva, s-ar răsuci în mormânt şi ar spune: „Făţarnicule, tu nu aparţii de mesajul meu!”

Vedeţi până unde s-a ajuns? Nu mai există nicio deosebire.

Cu toate acestea, Duhul lui Dumnezeu care a spus odinioară: „Puneţi-Mi deoparte pe Pavel şi pe Barnaba”, este încă acelaşi.

Acesta este adevărul. Dumnezeu este Cel care pune deoparte. El nu amestecă lucrurile, ci le separă.

Biserica de astăzi vrea un amestec care să îi permită să poarte în public pantaloni scurţi sau costum de baie, dar Dumnezeu spune clar: „Puneţi-i pe-ai Mei deoparte! Despărţiţi-vă de lume!

În Apocalipsa vedem că împăratul acelor duhuri vine din adânc şi merge în adânc.

Observaţi cât de perfect concordă tâlcuirea cu Cuvântul din Levitic 23.23-27:

Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbiţe, şi o adunare sfântă.

Atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.”

Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

„În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi ziua ispăşirii…

Vedeţi, Ziua Ispăşirii urma după sunetul trâmbiţei. Cât de minunat! Ziua ispăşirii urma după sunetul trâmbiţei.

Trâmbiţa a sunat la Rusalii, care este ziua a cincizecia. Cele cincizeci de zile până la sărbătoarea Rusaliilor sunt un simbol pentru noi. Evreii au refuzat chemarea la Ispăşire, ochii lor fiind orbiţi pentru a fi deschişi ochii noştri, de aceea trâmbiţele îi cheamă înapoi la Ispăşirea pe care au respins-o.

În timpul acesta s-au descoperit Peceţile, iar Trâmbiţele au sunat cu puţin înainte de venirea lui Mesia pentru că evreii trebuie să fie în Palestina.

Voi ştiţi că Dumnezeu a trebuit să împietrească inima lui Faraon ca să-şi scoată poporul din Egipt.

Tot aşa, El i-a împietrit pe Stalin, pe Moussolini şi pe ceilalţi, ca să-i oblige pe evrei să se întoarcă în ţara făgăduită unde trebuie să fie cei o sută patruzeci şi patru de mii.

Pentru prima dată, după două mii cinci sute de ani, Israel a devenit iarăşi naţiune, având steag, armată proprie şi fiind recunoscuţi la ONU.

Steagul cel mai vechi din lume care a fluturat vreodată, steaua cu şase colţuri a lui David ne dovedeşte că am ajuns în zilele din urmă. Nu mai este nicio îndoială cu privire la aceasta.

În Apocalipsa 9, sub Trâmbiţa a cincea, ne este arătat împăratul Adâncului.

Vedeţi, era o perioadă lungă până la sărbătoarea Rusaliilor, până la chemarea făcută prin sunetul Trâmbiţelor pentru Ispăşire. Erau cincizeci de zile, de la legănarea snopului, până la sărbătoarea Rusaliilor. Cele cincizeci de zile, includ cele şapte Sabate, ele simbolizând cele şapte epoci ale Bisericii. Înţelegeţi?

Evreii au fost orbiţi şi trebuie să aştepte în timp ce primele roade ale Cincizecimii au fost turnate peste Biserică. Am avut timpul martirilor şi epocile reformatorilor, iar acum suntem în epoca chemării afară, a ieşirii. Au fost trei perioade, dar acelaşi Duh: ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt.

Cele şapte epoci corespund celor şapte Sabate. În anul de îndurare se făcea Ispăşirea peste şapte Sabate. La sfârşit, în ziua cincizeci şi una, ispăşirea era făcută.

Acesta este un tablou spre Biserică. El S-a descoperit Bisericii în timpul epocilor, prin botezul Duhului Sfânt, ca Fiul lui Dumnezeu. A început cu neprihănirea, prin Luther; apoi sfinţirea, prin Wesley şi apoi botezul Duhului Sfânt. Acum este timpul chemării afară.

La deschiderea Peceţii a şasea, am văzut prigonirea fizică a iudeilor. Dar prigoana bisericii vine în domeniul ecleziastic, pentru că Mireasa este chemată deja afară.

Sabatele s-au terminat şi şi-i gata să fie chemaţi evreii. Unde? La Sărbătoarea Ispăşirii. Oh, biserică, nu puteţi vedea aceasta? Chemaţi la Sărbătoarea Ispăşirii. De ce sunt chemaţi la Sărbătoarea Ispăşirii? Ca să recunoască faptul că nu mai trebuie aduse animale, ci trebuie să accepte Mielul lui Dumnezeu care a fost jertfit de la întemeierea lumii. Israel va recunoaşte lucrul acesta!

Observaţi, aici este un lucru mare!

Duhul Sfânt a fost legat de către denominaţiuni timp de două mii de ani. Noi am aflat că aşa era. Vedeţi? Şapte Sabate, dar ele nu au putut să ajungă de tot afară. Biblia spune că „va veni o zi în care nu va fi nici zi, nici noapte”, iar Isus a spus că toată Scriptura trebuie să se împlinească. Este adevărat? Spuneţi: „Amin!” („Amin”).

Profetul a spus că „va fi o zi care nu poate fi numită nici zi, nici noapte, dar spre seară se va arăta Lumina”. Ce era aceasta?

Acelaşi soare care străluceşte în Răsărit străluceşte şi în Apus. Fiecare răsărit de soare, drumul lui pe boltă şi apusul lui, vorbeşte despre viaţa noastră.

Un copil care se naşte este slab ca soarele dimineaţa. Aproximativ pe la ora opt merge la şcoală, iar la unsprezece şi treizeci de minute, în zăduful zilei, termină şcoala. Timpul de după-amiază este maturitatea, iar după cincizeci de ani apune şi urmează noaptea. Omul adoarme.

Dar soarele răsare din nou în ziua următoare şi depune astfel mărturie că există viaţă, moarte, îngropare şi înviere.

Civilizaţia a mers şi ea cu soarele, iar cea mai veche civilizaţie a fost în China. Oricine ştie aceasta.

Unde a fost revărsat prima dată Duhul Sfânt? În Răsărit, peste poporul din Răsărit. Apoi, Evanghelia a călătorit cu soarele, spre Apus, traversând trei ape: mai întâi, Marea Mediterană, de la Ierusalim spre Germania; apoi, peste Canalul Mânecii în Anglia; şi din Anglia, peste Oceanul Atlantic în Statele Unite. Acum a ajuns pe Coasta de Vest.

Civilizaţia a călătorit tot mai departe printre naţiuni, iar Evanghelia a călătorit cu ea. Acum, toate lepădăturile sunt pe Coasta de Vest, unde este cules fiecare lucru, ca şi fluxul valului care vine înăuntru.

Profetul a spus că în ziua aceea, nu va mai fi soare, ci va fi o zi mohorâtă. Va fi Lumină ca într-o zi ploioasă, iar ei au avut atâta Lumină cât să adere la biserici. Dar „spre seară, norii se vor da la o parte şi denominaţiunile se vor ofili” şi aceeaşi Evanghelie, Acelaşi Cuvânt făcut trup, cum a făgăduit El în Luca 17.30… Aceeaşi Evanghelie, cu tot ce-I aparţine, va veni din nou la suprafaţă în timpul de seară, când umbrele se apleacă. Acelaşi Hristos care a trăit atunci în trup, între oamenii din Răsărit, va trăi iarăşi în timpul sfârşitului între oamenii din Apus. În timpul serii va fi Lumină.”

Toată Scriptura este inspirată şi nu poate fi desfiinţată. Cele cincizeci de zile au trecut dincolo, Sărbătoarea Cincizecimii a trecut dincolo, şapte Sabate. Până la sărbătoarea vestită cu Trâmbiţe au fost Şapte Sabate, un simbol spre cele şapte epoci ale Bisericii.

Amintiţi-vă că sub Trâmbiţa a şasea, Iudeul… Sunteţi atenţi? (Adunarea spune: „Amin!”). Sub Trâmbiţa a şasea, penticostalii şi nu numai penticostalii, ci toţi ceilalţi, căldiceii, resping Biblia. Lumea bisericii Îl respinge pe Hristos şi Îl scoate afară.

Când s-a deschis Pecetea, s-a arătat că Isus este în afara Bisericii, dar vrea să intre înapoi. În acelaşi timp, Trâmbiţa sună pentru Iudei, iar aceştia recunosc Ispăşirea. Glorie! Aleluia!

Duhul Sfânt a fost legat aproape două mii de ani de către aceste râuri denominaţionale, dar va fi eliberat în timpul de seară prin Mesajul timpului de seară. Duhul Sfânt din nou înapoi în Biserică; Hristos Însuşi descoperit în timpul de seară în trup omenesc, conform făgăduinţei Sale.

Am spus mai înainte că au existat trei perioade:

  • – epoca întunecoasă sau a martirilor;
  • – epoca reformatorilor; iar acum este:
  • – epoca sau timpul chemării afară.

Când se termină, în epoca Laodicea, conform Apocalipsa 10, taina întregii Biblii va fi descoperită Miresei. Este corect? („Amin”). Apocalipsa 10.

Ascultaţi cu atenţie! Mireasa este chemată afară prin Cuvânt. Hristos însuşi cheamă afară Mireasa şi face clar Evrei 13.8, adică faptul că El „este acelaşi ieri, azi şi în veci”, şi că El face aceleaşi lucrări.

Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” (Ioan 14.12).

Luca 17.30, Maleahi 4, Evrei 4.12 şi toate celelalte făgăduinţe se împlinesc între Pecetea a şasea şi Pecetea a şaptea şi între Trâmbiţa a şasea şi Trâmbiţa a şaptea.

Sărbătoarea Rusaliilor se încheie cu perioada Trâmbiţei a şaptea, iar următorul eveniment va fi venirea Lui, Pecetea a şaptea ascunzând tocmai taina venirii lui Hristos.

 

 

Apoi Trâmbiţa a şasea a lor sună, iar când se întâmplă aceasta, Îl face cunoscut pe Fiul descoperit al lui Dumnezeu; este fixată o jumătate de oră.

Amintiţi-vă că toate Trâmbiţele sună sub Pecetea a şasea, chiar înainte de a fi deschisă a şaptea.

Aici are legătură Levitic 23.23-25. Cât de perfectă este ordinea în Scriptură! După ce Israel a refuzat Cincizecimea, El a chemat afară Biserica dintre neamuri, prin această Sărbătoare a Cincizecimii. Câţi înţelegeţi ce înseamnă sărbătoarea Cincizecimii? La această Sărbătoare a fost legănat primul snop, primul rod al învierii.

Nu pierde aceasta, poporule!

Acesta este timpul Sărbătorii Cincizecimii, dar iudeii au rămas deoparte pentru că ei au refuzat-o şi ca urmare, trebuie să fie chemaţi înapoi la Ispăşire. Noi ştim Cine a fost Ispăşirea, dar ei nu au ştiut.

Trâmbiţa răsună după anul de îndurare de la Rusalii şi îi cheamă pe evrei. Puteţi vedea cum a sunat Trâmbiţa prigoanei în timpul lui Hitler şi a celorlalţi, ca să-i silească pe iudei să se adune împreună şi să împlinească Biblia? Cei care înţelegeţi, spuneţi „Amin!” („Amin!”). În ordine.

Observaţi cum este făcută împărţirea timpului în Levitic:

Perioada îndelungată a Cincizecimii se termină cu chemarea afară a Miresei printr-un slujitor.

Apoi, Cel respins Se va face cunoscut Israelului şi urmează Sărbătoarea Ispăşirii. Aici este la fel ca în Levitic 16, unde El a poruncit Sărbătoarea Ispăşirii, dar în acest loc ei sunt chemaţi…

Oh, este desăvârşit! Înţelegeţi, predicatorilor? Nu pierdeţi aceasta!

Această sărbătoare a Ispăşirii, descrisă în Levitic 23, este o sărbătoare de plânset şi bocet, în care nu va fi tăiat niciun miel, pentru că Jertfa de Ispăşire a fost deja adusă. La această sărbătoare, Israelul este îndemnat să se pocăiască şi să-şi plângă păcatele.

Ei nu vor mai jertfi niciun animal, ci vor plânge pentru că au refuzat Ispăşirea. Cât de perfect este lucrul acesta astăzi!

Trâmbiţa va răsuna, sărbătoarea va avea loc, iar ei Îl vor recunoaşte pe Mesia al lor când Îl vor vedea în timpul acela. El va veni cu putere în mijlocul lor, căci Mireasa dintre neamuri este plecată deja Acasă. Atunci, ei Îl vor recunoaşte, şi-L vor întreba: „De unde ai rănile de la mâini?” (Zaharia 13.6).

Noi am studiat aceasta cu şase luni în urmă. Cine îşi mai aminteşte predica despre timpul când Iacov şi-a trimis fiii în Egipt ca să aducă bucate, iar Iosif, fratele lor s-a făcut că nu-i cunoaşte? Dar când li s-a făcut cunoscut, ei au plâns şi s-au temut de el.

Noi i-am văzut pe evrei sub prigoană. Acum ei nu ştiu pe ce stau, dar se vor întoarce şi vor recunoaşte Ispăşirea. Biblia spune că atunci când se va întâmpla aceasta, fiecare casă va plânge, aşa cum plânge o familie care şi-a pierdut singurul fiu:

De unde ai primit aceste răni?” Îl vor întreba, iar El le va răspunde: „În casa celor ce Mă iubeau le-am primit.

Gândiţi-vă că în timpul acela Mireasa va fi în cer, aşa cum soţia lui Iosif era în palat. Atunci, el i-a scos afară pe toţi egiptenii şi s-a făcut cunoscut fraţilor săi. Vedeţi, Mireasa este deja în Palat. Iată Ispăşirea. Acesta este sunetul de Trâmbiţă pentru voi.

Vă amintiţi ce spuneau fraţii lui Iosif? Ei îşi ziceau: „Desigur, ne va ucide pentru că noi l-am vândut!” Dar el le-a spus: „Nu vă temeţi, căci Dumnezeu a hotărât să fie aşa, ca să vă păstreze în viaţă.

Această istorie este scrisă în Geneza 45.

Acelaşi lucru L-a făcut El, ca să scape viaţa Bisericii dintre neamuri. Dar acum, va fi recunoscut de evrei. Biblia spune că în ziua aceea, fiecare familie se va tângui în Israel. Ce este aceasta? Ispăşirea.

Ziua aceea nu va fi ca celelalte zile de sărbătoare în care era adusă o jertfă, ci va fi o zi de tânguire din pricina păcatului lor. Păcatul constă în refuzarea lui Mesia.

Oh, vedeţi voi unde ne aflăm? Înţelegeţi de ce Trâmbiţele nu au nicio importanţă pentru noi? Ele sună în Pecetea a şasea a noastră. Înţelegeţi acum de ce Duhul Sfânt nu mi-a îngăduit să vorbesc despre ele? Tatăl ceresc ştie că acesta este adevărul.

Eu nu am ştiut nimic până alaltăieri când Duhul Sfânt mi-a vorbit şi mi-a descoperit aceste lucruri în camera mea. Totul corespunde perfect.

Când am venit înapoi, i-am spus soţiei mele:

„Acum o am. El tocmai m-a întâlnit şi mi-a spus. Aici este Aceasta, dragă.” Vedeţi, acolo este ea, în armonie deplină.

Oh, oamenilor care sunteţi fără El, veniţi repede înăuntru! Poate este ultima ocazie pe care o aveţi fiindcă nu ştiţi când va veni El. Sărbătoarea trâmbiţelor. Biblia spune că „ei vor plânge şi se vor jeli, ca o mamă care-şi plânge singurul ei fiu.”

Aş vrea să vă mai spun ceva. Ascultaţi bine, să nu scăpaţi lucrul acesta! Ce izbitor!

Între mesajul îngerului al şaptelea din Apocalipsa 10 (mesagerul Peceţii a şaptea) şi cele şapte Trâmbiţe, este o perioadă. O, Dumnezeule, cum am putea să exprimăm aceasta pentru ca oamenii să înţeleagă?

Trâmbiţa a şasea şi Pecetea a şasea sună în acelaşi timp, iar între Trâmbiţa a şasea şi Trâmbiţa a şaptea între neamuri se ridică un profet ca să-i cheme pe oameni înapoi la învăţătura originală a Cincizecimii. În timp ce Biserica este luată sus, la Iudei vin cei doi profeţi din Apocalipsa 11 şi-i aduc la Hristos pentru că Cuvântul Domnului nu poate fi desfiinţat. Aceasta nu va fi o denominaţiune! (Fratele Branham bate de câteva ori în amvon). Puteţi vedea aceasta?

Citiţi în Cartea voastră şi vedeţi dacă aceea nu este introdus între Trâmbiţa a şasea şi a şaptea şi îi lasă pe Iudei să fie chemaţi afară între plaga a şasea şi a şaptea. Noi venim aici la cei o sută patruzeci şi patru de mii. Vă amintiţi aceasta? … Chemarea afară a celor o sută patruzeci şi patru de mii este între Pecetea a şasea şi Pecetea a şaptea. Aici vin înăuntru Trâmbiţele acelea cu prigoana şi acei călăreţi dezlegaţi.

Între acestea, este Mesajul îngerului al şaptelea, care predică şi îi condamnă pe penticostali, iar Isus a fost scos afară. Nimeni nu vrea să colaboreze cu El, este scos afară şi respins. Aşa spune Biblia.

Hristos S-a manifestat printre noi în puritatea Cuvântului Său pe care Îl face cunoscut.

Prieteni, acest Mesaj nu este o invenţie, ci este „Aşa vorbeşte Domnul,” Scriptura.

De îndată ce Biserica Mireasă este adunată împreună, este luată sus. Taina Peceţii a şaptea este taina plecării Ei. Apoi, evreii vor fi chemaţi afară prin taina Trâmbiţei a şaptea, care sunt cei doi proroci: Ilie şi Moise.

Lucrul acesta îl încurcă penticostalii. Ei aşteaptă să se întâmple ceva, dar Biserica este deja plecată şi aceasta este pentru Iudei.

Cineva de aici, îşi zice: „Nu poate fi Moise!”, dar este chiar el. Vedeţi, El poate să-mi descopere gândurile voastre.

Lăsaţi-mă deci să vă explic.

Voi spuneţi: „Nu poate fi Moise, pentru că el a murit.” Cu Ilie sunteţi de acord, dar credeţi că celălalt proroc este Enoh, nu Moise.

Gândiţi-vă însă la faptul că Moise s-a întors din nou la viaţă, deoarece câteva sute de ani mai târziu s-a arătat pe Muntele Proslăvirii.

Voi întrebaţi: „După ce a murit?” Da.

Lazăr a murit, a fost înviat şi a trebuit să moară din nou. Vedeţi? Chiar şi necredincioşii vor fi readuşi la viaţă şi trebuie să moară a doua oară, este adevărat?

Deci este vorba de Moise.

Priviţi slujba celor doi proroci. Ei vor face aceleaşi lucrări pe care le-au făcut Moise şi Ilie: cerul va fi închis ca să nu plouă trei ani şi jumătate, va cădea foc din cer şi toate celelalte lucruri. Voi ştiţi ce au făcut ei.

Gândiţi-vă la aceasta! Acesta este timpul sfârşitului.

Ziua cea mare a Domnului este aproape. Adunaţi-vă laolaltă! Sărbătoarea lui Mesia. Ei Îl vor respinge, dar vor afla că El este Mesia al lor. Biblia spune că aceste lucruri izbitoare vor avea loc.

Slujba prorocilor din Apocalipsa 11 va fi slujba lui Moise şi Ilie, de chemare a Israelului afară din tradiţiile evreieşti, aşa cum Mesajul îngerului al şaptelea a chemat Mireasa afară din tradiţiile penticostale.

Moise şi Ilie vor scoate Israelul din tradiţia cea veche şi vor aduce poporul din ispăşirea veche a mieilor şi ţapilor, la Jertfa adevărată şi vie, la Cuvânt.

Mesajul îngerului al şaptelea, sub aceeaşi Trâmbiţă, acelaşi fiecare lucru, aceeaşi Pecete, are scopul să cheme poporul, Mireasa, afară din tradiţiile penticostale şi lumeşti şi să-i aducă la Ispăşirea adevărată şi vie, la Cuvânt, Hristos întrupat în Cuvântul Lui aici, făcut trup printre noi.

Ştiinţa a dovedit aceasta prin fotografii şi Biserica din lumea întreagă ştie aceasta. Noi ştim cu siguranţă că nu s-a spus niciodată ceva cu „Aşa vorbeşte Domnul” şi să nu se fi împlinit.

El a vorbit acolo la râu şi a zis:

„Cum a fost trimis Ioan Botezătorul înaintea primei veniri a lui Hristos, aşa va merge acest Mesaj, înaintea celei de-a doua veniri a Lui.”

Am privit şi am văzut că este ora doisprezece. Ceasul miezului nopţii este aici, prieteni. Vedeţi cât este de desăvârşită Scriptura?

Nu se va ridica o organizaţie oarecare ca să-i cheme pe Iudei, ci vor fi doi oameni, doi proroci: Moise şi Ilie.

Ca să cheme afară Mireasa dintre neamuri, Domnul a făgăduit în Maleahi 4 că va trimite un proroc care va face acelaşi lucru.

Biblia spune că El va fi scos afară din Biserică în epoca a şaptea a Bisericii. Când se va întâmpla aceasta, ea se va întuneca complet. De ce se întunecă ea? Ea merge în sistemul acesta ecleziastic, în acest Consiliu Ecumenic, în Consiliul Mondial al Bisericilor. El, Cuvântul Lui, este scos afară complet pentru că ei nu pot fi de acord cu El. Voi ştiţi că nu pot. Ei nu pot fi de acord nici măcar în propriile lor grupări mici locale, atunci cum vor putea fi de acord cu El? Astfel, vor lua semnul fiarei, vor ridica un chip al fiarei.

Amintiţi-vă că Biblia spune: „Ei vor ridica un chip al fiarei.”

Statele Unite au avut întotdeauna legătură cu numărul „treisprezece”. Ele au început cu treisprezece colonii, treisprezece stele; treisprezece dungi pe drapel, treisprezece state. Numărul „treisprezece” se referă întotdeauna la o femeie şi apare în Apocalipsa 13.

Prima dată, ea ni se prezintă ca un miel: libertate religioasă, libertatea exprimării şi aşa mai departe, dar apoi vorbeşte ca un balaur şi primeşte puterea lui. Cine este balaurul? Roma.

Vedeţi, trebuia să aducă un sistem, un chip al fiarei şi să se ridice împotriva Bisericii adevărate.

Aceste lucruri sunt plănuite între denominaţiuni, dar când vor începe să-şi pună planul în aplicare, Mielul îşi va lua Mireasa Acasă.

Toată oştirea cerului va fi adunată;

Oh, ce privelişte glorioasă!

Toţi sfinţii în alb imaculat;

Cu Isus vor sărbători veşnic. Amin!

„Vino să cinezi”, Stăpânul cheamă

„Vino să cinezi.” Amin!

 

În ce zi trăim, în ce ceas! Fugiţi, oamenilor, fugiţi pentru vieţile voastre! În încheiere, observaţi slujba îngerului al şaptelea; slujba pe care o au cei doi martori; Trâmbiţa a şasea care sună chiar înainte de Trâmbiţa a şaptea.

Vă amintiţi? Eu v-am promis că voi reveni la Trâmbiţa cea mare. Ce spune Dumnezeu prin Isaia? Ce va face El?

A spus că îndată ce va suna Trâmbiţa cea mare, toate naţiunile se vor aduna la Ierusalim. Această Trâmbiţă nu are nicio legătură cu Sărbătoarea Trâmbiţelor. Marea Trâmbiţă anunţă venirea Domnului, ca în timpul lui Iosif. Cei doi proroci, Moise şi Ilie, vor veni şi vor trâmbiţa.

Citiţi textele din Isaia 18.1-3 şi 27.12-13 şi veţi vedea că atunci când va suna Trâmbiţa aceea, toate naţiunile vor recunoaşte că Israel este în ţara lui şi că Dumnezeu este cu ei.

Atunci Mirele şi Mireasa vor veni în Împărăţia de o mie de ani, după ce lumea va fi distrusă prin puterea atomică. Va fi un cer nou şi un pământ nou, pe care vom trăi veşnic.

Aţi înţeles cu toţii care este slujba lui Moise şi Ilie? Repet încă o dată:

Slujba lor se va desfăşura între Trâmbiţa a şasea şi a şaptea. Ei vor fi profeţi pentru că Israel a crezut întotdeauna în profeţi.

De ce mi-a spus Duhul Sfânt: „Încă nu!” atunci când am vrut să le arăt că Isus era Fiul lui Dumnezeu? Vă amintiţi? Aceasta s-a întâmplat cu cinci ani în urmă când eram în drum spre India. El mi-a spus atunci: „Nu te duce la Israel!”

Evreii spuneau: „Dacă este Mesia, vrem să vedem semnul unui proroc! Noi îi credem pe proroci!”

Fratele Lewi Pethrus mi-a trimis o Biblie din acelea pe care le-a dat Iudeilor veniţi din Iran ca să devină o naţiune. Un milion de Biblii.

Eu mă gândeam: „Acesta este timpul meu!” Mă aflam la Cairo, în Egipt. Dar El a spus: „Nu merge acum, pentru că n-a sosit încă ceasul!” aşa că m-am întors acasă.

Moise şi Ilie fac chemarea pentru evrei. Până atunci însă, suntem în anul de îndurare al Rusaliilor sau am avut-o până în acest timp. Înţelegeţi? Acum trebuie să fie cunoscută Sărbătoarea Trâmbiţelor, şi aceasta de aici din Maleahi 4 nu este conectată cu aceea de acolo. Nicidecum, nicidecum!

Observaţi! Slujba lui Moise şi Ilie este hotărâtă ca să scoată Israelul din tradiţiile evreieşti în care au fost încurcaţi şi ca să-i cheme la Sărbătoarea Ispăşirii; ei Îl vor recunoaşte pe Hristos, deoarece ei sunt proroci.

Evreii îi vor crede şi se vor aduna împreună, iar Isus va merge în mijlocul lor şi le va spune: „Iată-Mă!” Atunci Îl vor întreba: „De unde ai rănile de la mâini?” şi El le va răspunde: „Le-am primit în casa celor ce Mă iubeau.

Ţineţi minte! Mireasa dintre neamuri primeşte un proroc care se numeşte „Ilie”, care vine ca s-o cheme afară din toate tradiţiile.

În acelaşi fel îi vor chema cei doi proroci pe evrei – din iudaism la Hristos care este Ispăşirea.

Mireasa trebuie să fie chemată la Ispăşirea de la început, de care biserica s-a îndepărtat în timpul celor şapte Sabate.

Mesagerul al şaptelea al Bisericii, mesagerul cu Trâmbiţa a şaptea este un profet.

Apoi sunt chemaţi cei o sută patruzeci şi patru de mii.

Peceţile trebuiau descoperite Bisericii dintre neamuri, iar acum Îl aşteptăm pe Hristos.

Voi spuneţi: „Un moment, frate Branham, eu cred că mai trebuie să se întâmple cutare şi cutare lucru…”

Priviţi, care a fost ultimul semn primit de Avraam înainte de venirea fiului făgăduit? Noi, ca Mireasă, suntem sămânţa împărătească a lui Avraam.

Atunci, Dumnezeu a venit în chipul unui Bărbat care putea să deosebească gândurile. Era un singur Bărbat, nu o mulţime. Indiferent câte imitaţii s-au ridicat, a venit Unul şi El a cunoscut gândurile inimilor şi ca urmare, Avraam şi Sara au devenit iarăşi tineri.

Ştiu că nu puteţi înţelege aceasta, dar aşa este. Să nu citiţi Biblia cu superficialitate, ci observaţi tabloul complet. Sara era o femeie bătrână, deoarece Biblia spune că pântecele ei era veştejit. Şi trupul lui Avraam era aproape mort. Sămânţa lui era moartă, dar patruzeci de ani mai târziu, el urma să aibă şapte fii de la o altă femeie. Ce s-a întâmplat? Dumnezeu a schimbat trupurile lor.

Ei au făcut o călătorie foarte lungă spre Gherar. Trei sute de mile era o călătorie foarte lungă pentru oamenii bătrâni. Sara se gândea că nu vor mai avea copii, pentru că au trecut poate douăzeci de ani, de când n-au mai avut relaţii.

Ea spusese în inima ei: „Să mă mai gândesc, eu, femeie bătrână la dragoste firească? Şi domnul meu, bărbatul, este deja bătrân.

Dar El a zis: „Este ceva imposibil la Dumnezeu?” Vedeţi, chiar după aceasta, ea a devenit o femeie tânără. Acesta este un simbol prin care El arăta ce va face cu Sămânţa împărătească a lui Avraam, ca să-L primească pe Fiul făgăduit. Ea s-a schimbat din nou într-o tânără…

Ei au plecat în Gherar, şi ce s-a întâmplat? Împăratul Abimelec s-a îndrăgostit de Sara şi voia s-o ia în căsătorie pentru că era frumoasă. Cu toate că avea acolo fete frumoase, el dorea s-o aibă pe „bunica”. De ce? „Este frumoasă, este plăcută când o priveşti”, zicea el.

Dumnezeu transformase trupul ei şi o făcuse iarăşi tânără. Vedeţi, Dumnezeu a schimbat trupul ei, i-a transformat pe amândoi înapoi.

Aceasta este o taină ce va fi descoperită în timpul acesta de seară prin Fiul omului. Vedeţi? Mesajul de seară. Înţelegeţi? Schimbat înapoi!

Care este ultimul semn pe care l-a văzut Avraam? Deosebirea gândurilor, apoi trupul lui a fost schimbat.

Ce se va întâmpla înainte ca să vină Fiul? Va suna Trâmbiţa lui Dumnezeu şi mai întâi vor învia cei morţi în Hristos, un trup nou, iar apoi, noi, care vom fi rămas în viaţă, vom fi schimbaţi într-o clipeală şi, împreună cu ei vom merge, vom fi luaţi în văzduh şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Taina a fost descoperită. Peceţile sunt deschise, Trâmbiţa răsună pentru Israel şi cei doi proroci sunt pregătiţi să apară. Ce mai este la mijloc? Biserica dintre neamuri trebuie să părăsească scena ca să poată apărea cei doi profeţi, pentru că El nu se ocupă şi cu Israel şi cu neamurile în acelaşi timp.

Frate, fii atent! A trebuit să fim chemaţi dintre toate denominaţiunile şi tradiţiile. Noi vedem că epoca bisericii penticostale este terminată; Mireasa trebuie să meargă sus, pentru ca cei doi proroci ai lui Dumnezeu, despre care vorbeşte Apocalipsa 11, să se ridice şi să sune din a şaptea Trâmbiţă, ca să-L facă cunoscut pe Hristos.

Îngerul al şaptelea, mesagerul, spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu care a luat păcatul lumii!” El nu spune: „Iată metodiştii, baptiştii, penticostalii Mei”, ci îl prezintă pe Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” O altă temelie nu există! Înţelegeţi?

Cât timp mai avem? Evreii sunt în ţara lor. Mireasa este chemată afară şi El a împlinit tot ce a făgăduit în Scripturi. Noi suntem gata. Ceasul este aici.

Naţiunile se rup, Israel se trezeşte.

Semnele pe care Biblia le-a prezis;

Zilele neamurilor sunt numărat, cu chinuri împăvărate

Întoarceţi-vă, o, risipiţilor, la ai voştri.

Ziua răscumpărării este aproape.

Inimile oamenilor slăbesc de frică;

Fiţi umpluţi cu Duhul lui Dumnezeu,

Aveţi candelele curăţate şi clare.

Uitaţi-vă în sus, răscumpărarea voastră este aproape.

Profeţii falşi mint, Adevărul lui Dumnezeu îl neagă:

Că Isus Hristos este Dumnezeul nostru. Aceasta-i corect.

Dar noi vom călca unde au călcat apostolii,

Căci Ziua răscumpărării este aproape.

Inimile oamenilor slăbesc de frică;

Fiţi umpluţi cu Duhul lui Dumnezeu,

Aveţi candelele curăţate şi clare. (Nu mergeţi la risc).

Uitaţi-vă în sus, răscumpărarea voastră este aproape.

Profetul a zis: „Va fi Lumină în timpul de seară.”

 

Va fi Lumină în timpul de seară.

Drumul spre slavă tu sigur îl vei afla;

În calea apei este Lumina astăzi,

Îngropat în Numele scump al lui Isus.

Tânăr şi bătrân, pocăiţi-vă de toate păcatele voastre.

Duhul Sfânt va intra sigur înăuntru;

Luminile serii au venit,

Acesta-i un fapt că Dumnezeu şi Hristos sunt Unul.

 

Noi am ajuns aici; suntem la sfârşit. Aceasta nu este părerea unui om, ci este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Veniţi să ne plecăm capetele.

Dumnezeule îndurător, IaHVeH, Tu, Atotputernicule, când ai vorbit pe Muntele Sinai cu voce ca de tunet, oamenii au strigat:

Să ne vorbească Moise! Să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim!” (Exod 20.19), iar Tu le-ai spus, mare IaHVeH: „Am să vă trimit un proroc ca Moise.” (Deuteronom 18).

Doamne, Tu ai făgăduit şi ai împlinit – ni L-ai dăruit pe Domnul Isus, Cuvântul:

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi…” (Ioan 1.1,14).

Noi vedem că ceea ce a prorocit El prin profetul Său, Ioan, pe Insula Patmos, s-a împlinit literă cu literă. Noi vedem că Duhul Sfânt Se manifestă printre noi, pe pământ, şi că denominaţiunile L-au scos afară din biserică; Cuvântul.

Ei nu au nimic împotriva oamenilor, ci urăsc Cuvântul, pentru că El este împotriva tradiţiilor lor ca şi atunci când ai fost Tu pe pământ. Tu erai Cuvântul şi erai împotriva tradiţiilor lor, de aceea Te-au scos afară din adunările lor.

Şi acum, Doamne, nu mai există nicio colaborare în Lucrare, nicăieri. Eu am încercat să merg în Africa, fiindcă ştiu că acolo mai sunt încă suflete care aşteaptă, dar se pare că nu mai sunt primit nicăieri, şi aceasta nu este din cauza mea, Doamne, ci din cauza acestui Mesaj. Dar Tu ai spus dinainte că va fi aşa. Tu ne-ai lăsat să ştim ce va fi, ca să nu ne descurajăm. Noi cunoaştem ceasul în care trăim.

Dumnezeule, oamenii aceştia au stat toată dimineaţa aici, în această încăpere fierbinte. Ei au ascultat, şi sunt sigur că vor putea înţelege şi vedea aceasta. Dacă n-au înţeles, descopere-o şi lor, Doamne. Tu nu mi-ai îngăduit să vorbesc despre aceste Trâmbiţe, pentru că nu au nimic a face cu noi. Noi am văzut Pecetea a şasea deschisă şi drept la Trâmbiţa a şasea, aceasta tot s-a întâmplat.

Cu două săptămâni în urmă, am primit o vedenie în care mi-ai arătat Mireasa şi biserica. Eu am spus deja aceste lucruri întocmai cum mi le-ai arătat Tu, Doamne.

Iată-ne aici! S-ar putea să fie mai târziu decât ne gândim.

O, Tată, poate că în dimineaţa aceasta este cineva aici, care are doar o credinţă superstiţioasă, o influenţă teologică sau cuvântul vreunui teolog, care este în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu-L cunoaşte pe adevăratul Hristos, adevăratul Duh Sfânt, al Cărui Cuvânt se împlineşte azi, în acest timp din urmă; poate că nu i-a fost încă descoperit, ci vede numai o tradiţie, trăieşte într-o lumină care orbeşte, într-o lumină înşelătoare. Cea mai mare pagubă care s-a făcut Bisericii Tale, a fost când ei au primit lumina denominaţiunilor şi au refuzat Lumina adevărată a Bibliei, pe Hristos.

O, Dumnezeule, fii îndurător şi salvează-i pe cei pierduţi. Mai aşteaptă puţin, pentru că mulţi dintre iubiţii noştri sunt departe de Tine. Încă puţin şi Piatra se va dezlipi din munte! Dacă în dimineaţa aceasta, mai este cineva fără Tine, ajută-l să vină smerit şi să Te primească.

Ridicaţi mâna în timp ce ţinem capetele plecate, şi spuneţi: „Gândeşte-te şi la mine, frate Branham!”

Nu avem loc pentru chemare la altar, pentru că suntem supraaglomeraţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Sute de mâini sunt ridicate.

Dumnezeule Tată, undeva este o umbră mică. Ia-o de aici, Doamne. Oamenii stau în încăperea aceasta şi aşteaptă Ceva. Poate că în trecut au fost orbiţi de Satana, de aceea, Te rog, să-i chemi şi să le dai şi lor un semn, aşa cum ai făcut şi cu noi. Tu ne chemi pe toţi acum, ca să vedem deoarece Biblia spune: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine, alifie pentru ochi.

O, Doamne, foloseşte alifia Ta în dimineaţa aceasta, ca ei să vadă chiar dacă sunt oameni simpli şi neînvăţaţi, pentru că aşa a fost şi la început. Îngăduie Doamne, ca ei să primească aceasta acum, când eu îi predau pe braţul Tău, în Numele Fiului Tău Isus.

Tu ai spus: „Cine aude Cuvântul Meu (şi sunt sigur că ei au auzit), şi crede în Cel ce M-a trimis (nu cu o credinţă prefăcută, ci va crede cu adevărat ce va spune Cuvântul), are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Fă ca din ceasul acesta, să fie ai Tăi, Doamne, iar dacă în gândurile lor mai este vreo îndoială, îndepărteaz-o.

Dacă sunt bolnavi printre noi, fie ca Duhul Sfânt să-i vindece. Eu ştiu că El este aici, pe platformă, şi poate să descopere gândurile lor. Te rog să-i vindeci, Doamne, şi să le dai răspuns la toate întrebările pe care le au.

Bazinul este pregătit pentru toţi cei ce nu sunt botezaţi în Numele lui Isus Hristos, sa ia Numele Mirelui.

Nimeni din Biblie n-a fost botezat în titlurile de „Tată, Fiu şi Duh Sfânt”, ci aceasta este o formulă folosită de denominaţiuni, şi este o tradiţie care aparţine mişcării anticreştine, chipului fiarei.

Biblia şi istoria Bisericii, arată că toţi creştinii au fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos, până la înfiinţarea Bisericii Catolice.

Pavel a spus în Galateni 1.8:

Chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o altă Evanghelie, să fie anatema!

El le-a poruncit în Fapte 19, chiar şi celor care fuseseră botezaţi de Ioan, să fie botezaţi încă o dată în Numele lui Isus Hristos şi a spus: „Să nu lăsaţi nici chiar un înger din cer să vă spună altceva.”

În zilele din urmă, se va ridica un mesager care va aduce oamenii înapoi, la învăţătura şi la credinţa originală.

Îngăduie, Doamne, ca acest Mesager, care este acum printre noi, marele Hristos, Duhul Sfânt făcut viu, care ne-a lămurit Cuvântul, să ne aducă înapoi la credinţa de la Rusalii.

Cum a zis Petru în ziua de Rusalii: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor.” Această poruncă este valabilă pentru totdeauna şi pentru fiecare persoană, dar a fost schimbată de biserica romană la Niceea.

Dumnezeule milostiv, bazinul este gata şi inimile deschise. Intră, Doamne Isuse! Noi suntem în ultimele ceasuri. Adu-i înăuntru în acest ceas. Ajută-ne să ne cercetăm prin Cuvântul Tău, fiindcă ştim în ce ceas trăim. Îngăduie aceasta, Tată. Noi ţi-i predăm Ţie, în Numele Fiului Tău.

 

Duios şi gingaş cheamă Isus,

Te cheamă pe tine…

– Amin –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *