Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – RĂSĂRITUL SOARELUI

18 Aprilie 1965 – Jeffersonville, Indiana

Doamne, în dimineaţa aceasta frumoasă de Paşti, când vedem cum se desfac mugurii pomilor şi aduc la suprafaţă florile din care se hrănesc albinele, iar păsările cântă de parcă inimile lor tresaltă de bucurie, ne-am adunat împreună pentru că este sărbătoarea învierii (Paştele) şi credem că Tu ai înviat din morţi cu mulţi ani în urmă, iar noi sărbătorim astăzi aceasta ca o amintire.

Doamne îngăduie să aibă loc şi între noi o sărbătoare a învierii. Ca slujitori ai Tăi, Te rugăm să ne ajuţi să înţelegem Cuvântul Tău pentru că şi atunci am fost în părtăşie cu El, iar acum am înviat împreună cu El şi şedem împreună în locurile cereşti.

Binecuvântează serviciul din acest Tabernacol şi de pretutindeni unde se ascultă prin transmisiune directă. Vindecă bolnavii şi izbăveşte-i pe cei ce trec prin încercări grele. Îngăduie ca astăzi să fie şi pentru ei o sărbătoare a învierii şi o eliberare de boli, iar cei ce sunt morţi în păcate să primească Viaţă prin Domnul Isus Hristos. Te lăudăm şi Îţi mulţumim pentru toate în Numele Lui. Amin.

Pentru mine este o favoare deosebită să fiu în dimineaţa aceasta frumoasă în Tabernacolul din Jeffersonville, Indiana. Sala este arhiplină, iar afară sunt o mulţime de oameni.

Celor care ne ascultă la radio vreau să le spun că aici este o dimineaţă minunată!

Azi dimineaţă am fost trezit la ora cinci de o păsărică micuţă care a zburat la geamul meu şi s-a izbit cu pieptul ei roşu de el. Parcă voia să-mi spună că este bucuroasă pentru ziua aceasta frumoasă care ne aminteşte că EL A ÎNVIAT!

O legendă spune că o păsărică micuţă, cafenie, L-ar fi văzut pe Domnul pe cruce, acolo unde a ajuns din pricina păcatelor noastre. Desigur, păsările nu au păcate şi El nu a trebuit să moară pentru ele, dar se spune că pasărea aceea s-ar fi aşezat pe cruce şi a încercat să Îi scoată cuiele cu ciocul, şi astfel pieptul ei s-a înroşit. Aşa să fie şi pieptul meu: un scut cu care încerc să apăr cauza aceasta minunată pentru care a murit El.

Timpul nostru este limitat, mai ales pentru prietenii care ne ascultă prin transmisiunea radio, dar aş dori să vă fac atenţi la o fotografie care a fost făcută nu demult, cu privire la vedenia pe care am avut-o aici în tabernacol şi în care mi s-a spus să părăsesc Indiana şi să plec în Arizona, unde mă voi întâlni cu şapte îngeri în forma unei piramide. Nu ştiam ce se va întâmpla, iar mai târziu când am stat acolo, am crezut că am ajuns la sfârşitul vieţii mele pentru că nimeni nu poate rămâne în viaţa după o asemenea explozie. Sunt sigur că toţi cunoaşteţi povestea.

Apoi, într-o dimineaţă când eram în Canionul Sabino şi mă rugam, mi s-a pus în mână o sabie, iar un Glas a spus: „Aceasta este Sabia Împăratului, Sabia Cuvântului”. Mai târziu, au apărut îngerii, aşa cum spusese Duhul mai dinainte, iar atunci a apărut o Lumină puternică, chiar în locul unde mă aflam eu, care s-a ridicat până la înălţimea de treizeci de mile şi a format cu aripile îngerilor un cerc, desenând pe cer forma unei piramide.

Oamenii de ştiinţă din Mexic au făcut fotografii în timp ce Lumina aceea se mişca spre nordul Arizonei, unde mi-a poruncit Domnul să stau (la patruzeci de mile N-E de Tucson). Apariţia aceea luminoasă s-a ridicat spre cer, iar săptămânalul „Life” a publicat fotografii şi comentarii cu privire la evenimentul inexplicabil care a avut loc în sferele înalte, acolo unde nu sunt nici un fel de vapori sau umezeală. Norul acela a venit din locul unde fuseseră îngerii, s-a ridicat la treizeci de mile înălţime şi a avut lăţimea de douăzeci şi şapte de mile.

Oamenii de ştiinţă au încercat să afle însemnătatea. Cineva din Tucson a vrut să afle ceva despre apariţia aceasta şi importanţa ei, dar nu le-am spus nimic. Voi ştiţi că totul fusese anunţat mai dinainte, dar lucrul acesta nu era pentru ei, ci doar pentru voi.

Când s-a întâmplat aceasta, El mi-a spus: „Cele şapte Peceţi vor fi descoperite! Tainele ascunse încă înainte de întemeierea lumii sub cele şapte Peceţi, vor fi descoperite.” Astfel, noi, care suntem o grupare neînsemnată comparativ cu lumea religioasă, ne-am bucurat de aceste binecuvântări şi ascultăm tainele despre căsătorie-despărţire, sămânţa şarpelui, etc. Toate aceste lucruri ne-au fost descoperite pe deplin, nu de către oameni, ci de însuşi Dumnezeu, care ne-a arătat cum a fost Biserica lui Hristos la început şi cum va fi Ea în ultimele zile.

Fotografia făcută atunci este pe peretele de afară şi a fost publicată în magazinul „Life”. Aş vrea să ştiu dacă aţi privit-o vreodată cu atenţie.

Cred că vă mai amintiţi că această vedenie a venit când am predicat despre tema din Apocalipsa 1, unde Îl vedem pe Isus ca Judecător, şi am făcut legătura între înfăţişarea Lui şi cea a judecătorilor din vechime.

Când am intrat în epocile Bisericii, deci înainte de deschiderea Peceţilor, noi L-am văzut pe Domnul Isus stând în mijlocul sfeşnicelor, iar părul Lui era ca lâna albă. Atunci v-am povestit despre judecătorii englezi din trecut care purtau o perucă albă ca semn al autorităţii supreme cu care erau investiţi.

Dacă veţi întoarce această fotografie veţi putea vedea că este chiar capul lui Hristos. Vedeţi cât de bine se văd ochii Lui aici? El are perucă albă, dovedind că este autoritatea supremă, Judecătorul cerului şi al pământului. Vedeţi cum I se disting ochii, gura, nasul? Întoarceţi fotografia în poziţia corectă în care trebuie ţinută. Puteţi vedea?

El este Judecătorul suprem! Nu există altul! Lucrul acesta este în concordanţă deplină cu Scriptura şi dovedeşte că Mesajul este adevărat, este Adevărul. El nu este a doua sau a treia persoană, ci este singura Persoană îmbrăcată în alb. Vedeţi faţa, ochii şi barba Lui în partea întunecoasă a fotografiei? Observaţi privirea Lui. De la El vine o lumină care străluceşte din partea stângă spre dreapta, în direcţia în care priveşte.

Pe cruce, El a privit tot spre partea dreaptă, dând har păcătosului aflat pe crucea din dreapta Sa, iar dorinţa noastră este să continuăm să mergem înainte în lumina învierii, în Numele Lui.

Dorinţa mea este ca în dimineaţa aceasta să rămânem mai mult în locul acesta ca să discutăm mai adânc despre aceste apariţii deosebite care sunt un fapt sigur. În ultimii treizeci sau treizeci şi cinci de ani ele s-au dovedit a fi total adevărate, iar noi am fost martorii lor, mai ales din ziua când acolo jos la râu a venit aceeaşi Lumină, în anul 1933, şi a spus următoarele cuvinte:

„Aşa cum a fost trimis Ioan Botezătorul înaintea primei veniri a lui Hristos, aşa va merge Mesajul tău înaintea celei de-a doua veniri a Lui!”

Noi ştim că suntem în timpul sfârşitului. Uneori ne întrebăm de ce nu s-a răspândit Mesajul peste tot, dar cu ajutorul Domnului putem explica de ce este aşa.

Acum aş vrea să deschideţi Bibliile pentru că după cum ştiţi mai întâi trebuie să vină Cuvântul, citirea Cuvântului.

Eu Îl citesc întotdeauna pentru că cuvintele mele sunt cuvintele unui om şi pot fi greşite, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu poate greşi niciodată.

Să deschidem deci, Sfânta Scriptură şi pentru început ne vom opri la trei texte pe care le-am ales. Primul text este scris în Apocalipsa 1.17-18. Este textul în care El apare cu părul alb ca lâna şi cu picioarele ca arama aprinsă. Apoi voi citi din Romani 8.11.

Repet că pentru dimineaţa aceasta am ales trei texte pe care doresc să le citesc pentru mesajul pe care mi l-a pus Domnul pe inimă cu ocazia învierii.

Mai târziu voi citi şi cel de-al treilea text, care este din Marcu 16.1-2.

În Apocalipsa 1.17-18 citim:

„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă.

Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”

 

În Romani 8.11 scrie:

 

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”

 

Şi în fine, în Marcu 16.1-2 citim:

 

După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.

În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis de dimineaţă, pe când răsărea soarele.”

 

Textul pe care îl voi scoate de aici este „Este Răsăritul Soarelui”, iar tema se intitulează: „Puterea dătătoare de Viaţă” sau: „Puterea învierii.”

Poate că în dimineaţa aceasta aţi auzit mulţi predicatori vorbind la radio despre tema aceasta. Chiar şi fratele Neville a vorbit despre înviere. În ce mă priveşte, voi încerca să privesc această temă dintr-o altă poziţie, dar nu ca să mă deosebesc de ceilalţi.

Adevărul este că indiferent din ce poziţie priveşti Scriptura, trebuie vestit numai şi numai Domnul Isus Hristos. Voi nu vă puteţi îndepărta de acest subiect pentru că toată Biblia Îl vesteşte pe El.

Astăzi, lumea Îl sărbătoreşte în toate bisericile printr-un serviciu divin de amintire: amintirea celui mai mare triumf pe care l-a avut vreodată omenirea.

Eu mă gândesc adesea la felul în care a murit El ca Salvator, iar când s-a întâmplat aceasta ne-a iertat păcatele. Dar mai întâi S-a născut ca un copil fără vină (altfel nu ar fi putut fi aici pe pământ).

S-au născut şi alţi copii drăguţi şi nevinovaţi şi au existat mulţi oameni care au suferit şi au murit pentru o cauză dreaptă, dar în afară de Isus nu a existat nici măcar unul care să fi înviat prin propria lui putere.

Este cea mai importantă săptămână din Istorie, cea mai mare sărbătoare din toate timpurile: sărbătoarea învierii, pentru că atunci El a adeverit tot ceea ce spusese mai dinainte. Orice om poate spune ceva, dar el este crezut numai atunci când se împlineşte ceea ce a spus. Şi aşa cum a spus Dumnezeu: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” (1Tesaloniceni 5.21). Domnul nu ar cere niciodată să faceţi ceva ce nu poate face El Însuşi. Astfel, El a dovedit Cine este cu adevărat Acela care a murit pentru păcatele noastre.

Sărbătoarea aceasta nu este doar o sărbătoare a florilor frumoase de Paşti, a pălăriilor de Paşti, a iepuraşilor şi ouălor vopsite de Paşti, etc., obiceiuri spre care am alunecat şi care trebuie puse deoparte, ci înseamnă cu mult mai mult.

Este la fel ca în cazul afirmaţiilor pe care le fac oamenii de astăzi când spun că spălarea picioarelor ar trebui făcută numai o dată pe an şi anume în joia mare, iar Cina trebuie luată în vinerea mare. Ei se ceartă şi se contrazic spunând că a fost ziua cutare sau cutare, dacă trebuie ţinut Sabatul sau ziua întâia a săptămânii, etc., dar toate aceste lucruri sunt doar tradiţii omeneşti.

La ce vă foloseşte faptul că ţineţi posturile puse de oameni dacă nu aveţi Viaţa? Această sărbătoare este numai o amintire. Eu nu am nimic împotriva ei dar predicatorii de la radio au prezentat doar tradiţiile lor, lăsând esenţialul la o parte.

Pe Satana nu-l interesează cât eşti de religios sau de drept în învăţătura ta, pentru că dacă pierzi Viaţa nu vei intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Nu contează cât eşti de religios, la câte adunări ai aparţinut sau cât eşti de bun, dacă nu eşti născut din nou, totul este egal cu zero.

Spuneţi-mi, Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morţi pentru o zi de amintire, pentru o dimineaţă a învierii pe care trebuie s-o ţineţi în fiecare an, sau noi trebuie să fim părtaşi învierii Lui? Ce însemnătate are învierea Lui pentru mine? Ce însemnătate are pentru tine? Noi credem că El a înviat din morţi, dar ce are aceasta a face cu mine? Acest lucru s-a întâmplat acum două mii de ani.

Am stat şi m-am gândit la ceea ce voi predica în dimineaţa aceasta ascultătorilor mei (pentru care sunt foarte recunoscător), deoarece ştiu că aceşti bărbaţi şi femei îşi vor orienta viaţa după predica mea. Ce trebuie să spun? Ce text trebuie să citesc? Şi în timp ce stăteam şi mă gândeam la aceasta, a bătut cineva la uşă. Din câte ştiam eram singur acasă, aşa că nu m-am dus imediat să văd cine bate, ci am stat şi am ascultat. Am mers în altă cameră şi am auzit din nou că bate cineva la uşa camerei de lucru. Bătea în continuu.

M-am dus şi am deschis şi spre surprinderea mea am văzut că era o fetiţă drăguţă, blondă, cu ochi albaştri. Arăta ca o floare frumoasă de primăvară.

Fetiţa mi-a adus o felicitare şi mi-a zis:

„Frate Branham, felicitarea aceasta este de la tata şi de la mine…” Voia să fie sigură că o voi primi. Tatăl ei stătea într-un cărucior deoarece era paralizat şi mi-a trimis felicitarea prin fetiţă.

Am luat cartea poştală de la fetiţă şi i-am mulţumit, iar ea a plecat imediat.

După ce a plecat, am deschis plicul, iar acolo era scris textul din Marcu 16.1-2.

„Răsăritul Soarelui.”

…pe când răsărea soarele…” Am stat şi m-am gândit asupra acelui text şi am luat din el tema: „Puterea dătătoare de Viaţă a lui Isus Hristos, Puterea care L-a înviat din morţi.”

A existat un timp în care lumea a fost într-un întuneric total. Pe atunci Pământul nu avea formă, era gol, acoperit cu apă şi avea o atmosferă întunecoasă, tristă şi posonorâtă, iar Duhul Domnului se mişca pe deasupra apelor zicând: „Să fie lumină!”

Dumnezeu a avut un motiv pentru care a procedat aşa, şi acesta era că jos, sub oglinda apei era o sămânţă pe care o semănase El însuşi, iar acea sămânţă avea nevoie de lumina soarelui pentru a se trezi la viaţă.

Dar prima Lumină pe care a primit-o Pământul a fost Cuvântul lui Dumnezeu vorbit, căci El a zis: „Să fie lumină!” şi lumina a apărut.

Întunericul a fost transformat în lumină pentru a naşte pe acest Pământ o creaţie a vieţii şi a bucuriei.

În acea zi măreaţă, Duhul lui Dumnezeu a plutit plin de dragoste şi de milă peste acest Pământ. Era prima zi de la începutul creaţiunii, în care soarele a răsărit pentru prima dată trimiţându-şi pretutindeni razele calde, pentru a seca apele de pe pământ şi pentru a crea o atmosferă deasupra lui.

Astfel, în prima zi a creaţiei, prin Lumina soarelui, care este Cuvântul lui Dumnezeu, a fost adusă bucuria şi viaţa pentru sămânţa pregătită încă înainte de întemeierea lumii pentru acel moment. A fost un ceas cu adevărat măreţ; un ceas hotărâtor.

Dar răsăritul acestui soare natural nu era nimic faţă de răsăritul Soarelui din dimineaţa de Paşti; faţă de înviere.

Când soarele a apărut pe cer în dimineaţa de Paşti, a avut un răsărit mai strălucitor ca oricând înainte, pentru că o dată cu răsăritul lui a venit o veste mult mai importantă decât aceea care venise cu răsăritul lui de la început. Da, acest răsărit ne-a adus vestea bună că „EL a înviat din morţi! El este viu! A înviat din morţi întocmai cum a făgăduit!”

Când soarele a răsărit pentru prima dată în Geneza 1, a adus vestea că pe pământ va fi viaţă, o viaţă trecătoare, dar când a răsărit în dimineaţa de Paşti era un răsărit dublu. Cum vine aceasta?

Nu era doar un răsărit de soare natural (s-u-n), ci Soarele dreptăţii, Fiul (S-o-n), a înviat, a răsărit pentru a aduce Viaţa veşnică pentru întreaga sămânţă dumnezeiască semănată încă înainte de întemeierea lumii; sămânţă care fusese aleasă prin cunoştinţa Lui mai dinainte.

Aşa cum viaţa naturală nu putea să apară fără lumina soarelui (sun), nici fiii lui Dumnezeu nu pot veni la Viaţa veşnică decât prin Lumina Soarelui dreptăţii (Son), a Fiului. Aleşii Lui au fost cunoscuţi înainte de întemeierea lumii, când El i-a ales în Sine.

Fără această zi de Paşti, trupurile noastre ar fi zăcut în ţărâna pământului, pentru că sunt luate din ţărână, dar în cer era o Carte de aducere aminte (Maleahi 3.16), iar atributele Lui erau în acea Carte. Şi noi ştim că Fiul lui Dumnezeu a fost înviat, asemenea Lui fiind adus la viaţă fiecare fiu; toţi aceia care au fost pregătiţi pentru acest mare eveniment.

El a ştiut că acest lucru se va împlini, de aceea, cât de măreţ a fost acest răsărit de soare! Cu mult mai minunat decât cel de la început.

Când noi primim acest Mesaj, se deschide o Pecete pentru că Pecetea conţine un mesaj, dar la răsăritul soarelui din dimineaţa de Paşti a fost ruptă Pecetea învierii şi taina Vieţii de după moarte a fost descoperită.

Mai înainte, noi nu am ştiut nimic despre aceasta; lumea umbla bâjbâind prin întuneric şi credea tâlcuirile omeneşti, pentru că în inimile oamenilor existau tot felul de teorii care au dus la apariţia tradiţiilor şi la închinarea la tot felul de idoli şi zei.

Toţi oamenii, chiar şi cei cu rang şi funcţii înalte, intrau în mormânt şi rămâneau acolo, dar Pecetea învierii a fost ruptă pentru că Unul, care a trăit aşa cum trăim noi, a fost înviat din morţi după ce a murit aşa cum murim şi noi.

Niciodată în toată Istoria omenirii n-a mai fost ceva asemănător, dar acum taina a fost descoperită arătând că El este învierea şi Viaţa.

Mai mult, El a zis în dimineaţa învierii: „Pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi.”

Vedeţi? Nu doar El a avut parte de această înviere, ci toată sămânţa care se odihnea în Planul făcut mai dinainte de Dumnezeu.

Da, toţi s-au făcut părtaşi la înviere şi la Viaţă, pentru că El a spus: „…pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi.”

Aceasta era deschiderea Peceţii şi pentru că El a fost înălţat, toţi cei ce sunt în Hristos vor fi înălţaţi cu El, pentru că la acest răsărit de soare Dumnezeu Şi-a legitimat Cuvântul dovedind că este viu.

Astfel, toată teama şi îndoiala care existau în inimile oamenilor a dispărut, pentru că aici era Cel care a trăit odată printre noi, a mâncat a băut şi a avut părtăşie cu omenirea şi El a spus: „Am putere s-o dau (viaţa) şi am putere s-o iau iarăşi.” (Ioan 10.18).

Acum aceste cuvinte nu mai erau doar o simplă teorie, ci erau dovedite că sunt adevărate. O, ce lucru minunat!

Sunt sigur că nici chiar noi, care credem, nu putem cuprinde în dimineaţa aceasta ce lucrare mare s-a petrecut acolo! Dar pentru că El a înviat din morţi şi noi am înviat deja De ce? Pentru că eram în El.

Observaţi! Când pământul era acoperit de întuneric, sămânţa nu a putut veni la viaţă fără răsăritul soarelui, dar acum Fiul a fost înviat şi tot întunericul a fost risipit de Lumină; de Lumina care s-a răspândit peste tot Pământul, pentru că „El nu este aici! A înviat!” Ce cuvinte!

Prin faptul că a biruit moartea, iadul şi mormântul – trinitatea Satanei -, El Şi-a legitimat Cuvântul dovedind că este viu. Moartea, iadul şi mormântul formează o trinitate a Satanei. Cine a ridicat această trinitate? Moartea. Prin moarte, voi mergeţi în mormânt, iar ca păcătoşi neiertaţi ajungeţi în iad. Treimea Satanei: moartea, mormântul şi iadul, i-a trimis pe oameni în robie, dar adevărata „treime” a lui Dumnezeu sau mai bine zis Tripla Sa descoperire, arătată în Hristos Domnul, care este Viaţa, l-a biruit pe vrăjmaş, a rupt Pecetea şi a înviat din morţi dovedind că este singurul şi adevăratul Dumnezeu, Cel viu.

În Apocalipsa 1.18 El spune: „Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”

Singurul Dumnezeu adevărat a devenit Om şi a locuit printre noi. El l-a biruit pe vrăjmaş şi a dovedit că treimea Satanei a fost înfrântă, iar tripla descoperire a lui Dumnezeu a fost făcută cunoscută deoarece numai Dumnezeu are putere să aducă Viaţa înapoi. El era Emanuel, Dumnezeu descoperit în trup.

Deci nu este de mirare că Isus a spus în Matei 28.18:

Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă în toată lumea şi fiţi martorii Mei.”

El a biruit moartea, mormântul şi iadul, dar nu a făcut numai atât, ci a ieşit cu toată puterea cerului şi a pământului. Tot ce era Tatăl, tot ce era Duhul Sfânt, tot ce a fost vreodată, era în El.

„Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Vă trimit să-Mi fiţi martori în toată lumea.” El a biruit totul: iadul, moartea şi mormântul, dar nu numai că a biruit, ci le-a dat şi ucenicilor Săi credincioşi Cuvântul care spune:

Nu vă temeţi! Eu sunt Cel ce am fost mort şi iată că trăiesc în veci. Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. Am biruit totul, de aceea nu vă temeţi pentru că fiecare sămânţă dumnezeiască va veni la Viaţă atunci când Lumina Evangheliei se va răspândi pe tot pământul.” (parafrazare).

În fiecare epocă va fi un seceriş al recoltei hotărâte de Dumnezeu. El a înviat din morţi.

O, ce lucru minunat! „Eu trăiesc…” Cuvântul grec pentru „înviere” înseamnă că „cineva a devenit viu după moarte.”

Este la fel ca sămânţa pusă în pământ. Mai întâi ea trebuie să moară; fiecare părticică din sămânţă, totul, trebuie să moară, să putrezească, dar scânteia de viaţă care este în ea trebuie să apară din nou.

El a înviat şi este viu, dar mai mult decât atât: „Vă voi trimite aceeaşi Viaţă care M-a înviat pe Mine. Puterea care   m–a readus la Viaţă pentru a face din voi fiinţe vii, vă va învia şi pe voi ca să fiţi acolo unde sunt Eu.” (parafrazare).

În Luca 24.49 El spune: „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus”, prin aceasta arătând că El nu a pregătit doar binecuvântări pentru noi, ci ne-a dat şi Puterea Sa.

El a venit să ne mântuiască; să aducă la Viaţă sămânţa hotărâtă mai dinainte, sămânţa aleasă de Dumnezeu încă înainte de întemeierea lumii şi a cărei nume a fost scris în Cartea Vieţii Mielului.

Noi eram fără nădejde în lume, iar El nu a venit doar ca să fie o binecuvântare, ci pentru a împărţi binecuvântarea Sa cu cei hotărâţi de El.

Sămânţa nu putea trăi câtă vreme nu era lumină. Indiferent cât de mult timp a fost ţinută în întuneric, ea putea veni la viaţă numai când ajungea la lumină.

La fel este duhovniceşte. Sămânţa trebuie să ajungă la Lumina Fiului. Observaţi. El a venit ca să împartă totul cu noi. Deci, nu este de mirare că cuvântul „Evanghelie” înseamnă „Vestea bună” sau „Vestea îmbucurătoare”.

De ce este o veste îmbucurătoare?

Când moare cineva în locul nostru, aceasta este o veste bună, dar niciodată nu a existat o veste şi un mesaj ca acesta: că El, Cel care a făcut această făgăduinţă a şi adeverit-o dovedind că trăieşte în veci şi că posedă cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. Tot întunericul a dispărut, nu se mai vedea, pentru că Fiul a înviat şi S-a ridicat din mormânt.

Atunci nu a mai existat nici un: „El va veni!” sau: „Poate că El va veni!” pentru că venise deja. Evanghelia: Mesajul şi Vestea bucuriei.

Notaţi-vă că vestea esenţială a Evangheliei este să le dovedim oamenilor că El a înviat.

„Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.” (Matei 28.10). „Acolo le voi dovedi că sunt viu.”

O, Doamne, cum va străluci Lumina Sa şi în aceste zile din urmă peste tot pământul!

El va dovedi că este viu. Duceţi-vă şi spuneţi că Isus Hristos este viu; că nu este o tradiţie, ci este Hristosul înviat; este Hristosul cel viu. „Eu Mă voi întâlni cu ei. Am înviat din morţi şi sunt viu în vecii vecilor.”

Evanghelia: Vestea cea bună.

Voi spuneţi: „Este adevărat?”

În Evrei 13.8 scrie: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Ca beneficiari ai acestei Vieţi, noi trebuie să dovedim că Viaţa Lui este în noi. Niciodată nu a fost trăită o Viaţă ca aceea. El a fost Fiul lui Dumnezeu şi a murit pentru noi, dar în dimineaţa de Paşti a înviat din morţi, iar noi am fost făcuţi slujitori ai Lui şi suntem însărcinaţi să ducem această veste bună în toată lumea. Care veste? Că El trăieşte.

Cum putem dovedi aceasta? Numai prin Cuvânt? Nu putem pentru că este scris: „Evanghelia nu a venit numai prin Cuvânt, ci prin puterea Duhului, ca să adeverească faptul că El trăieşte,” ceea ce înseamnă că avem nevoie şi de putere.

După cum spune Pavel, mai este şi o altă Evanghelie:

Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.

Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.” (Galateni 1.6-7).

Ei vin cu o aşa zisă „Evanghelie” adaptată după o anumită orientare de credinţă, care se îndepărtează de la adevărata Veste bună.

În Ioan 14.12 ni se spune că El trăieşte şi că noi trăim prin El; şi pentru că trăieşte, lucrările pe care le-a făcut El le vom face şi noi, adică ne vom identifica cu El.

O, ce mesaj! Nu este de mirare că am avut o lume întunecată de teologie. Dar spre seară va avea loc din nou o înviere „spre seară va fi din nou lumină.” (Zaharia 14.7).

Esenţialul Mesajului care a fost trimis este că „El a înviat din morţi”, iar noi, cei care suntem părtaşi la această înviere, primim binecuvântările care vin din Ea şi suntem legitimaţi înaintea lumii ca dovadă că El trăieşte.

Dar acest lucru nu se poate face doar prin Cuvânt, nici prin tradiţiile oamenilor, ci este nevoie să-L reflectăm exact pe El, pe Cel înviat spre care mergem.

Cu regret trebuie să spun că mulţi dintre noi nu-i aduc pe oameni la Hristos ci îi duc la o biserică; la o teologie. Ei trebuie duşi la Hristos, la Singurul care posedă Viaţa, pentru că este scris:

Cine are pe Fiul, are Viaţa…” (1 Ioan 5.12).

Dacă în noi este viaţa unui om păcătos, avem viaţa unui păcătos. Dacă vă donează sânge un om care aparţine unei anumite grupe sanguine, veţi avea aceeaşi grupă ca el. Şi dacă duhul vostru este socotit mort, dar sunteţi unşi cu Viaţa care era în Hristos, Viaţa Lui vine în voi aşa cum scrie în Romani 8.11:

Dacă Duhul Celui ce a înviat pe Hristos din morţi este în voi”, Ce va face? „va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său care locuieşte în voi.” Şi ce va urma? Veţi poseda aceeaşi Viaţa, aceeaşi putere şi aceleaşi binecuvântări pe care le-a posedat El când a fost pe Pământ.

El v-a răscumpărat pentru că sunteţi o sămânţă hotărâtă mai dinainte de Dumnezeu, iar numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului încă înainte de întemeierea lumii.

El ne-a adus Lumina Evangheliei, vestea bună a învierii, prin dovada şi adeverirea Cuvântului, pentru că altfel cum am putea şti că El este Hristosul? Cum putem şti? Prin faptul că El a adeverit prin fapte ceea ce spunea.

Cum pot recunoaşte eu care este vestea bună, Mesajul orei pentru ceasul acesta?

Dumnezeu a împlinit tot ce a spus, dovedind că este Adevărul. Aceasta este asigurarea că noi suntem părtaşi la învierea Lui.

Astfel, la înviere s-a împlinit tot ce s-a făgăduit cu privire la Hristos. Dumnezeu a împlinit tot ce a spus cu privire la zilele lui Moise; El a împlinit întocmai tot ce a făgăduit pentru zilele lui Enoh; a împlinit toate făgăduinţele date cu privire la zilele apostolilor, iar acum, în zilele noastre, împlineşte tot ce a făgăduit pentru timpul acesta, deoarece şi noi suntem o parte din sămânţa scrisă în Cartea Vieţii Mielului, pe care a venit să o răscumpere şi s-o aducă înapoi la Dumnezeu. O, ce mesaj!

În dimineaţa măreaţă a învierii nu a înviat numai El, ci şi cei care au fost părtaşi cu El. Ei erau în Hristos la răstignire şi au fost în El şi la înviere. Noi suntem părtaşi cu El; înviaţi după ce am fost morţi în întuneric, într-o lume întunecoasă a necredinţei, unde ne-au atras aşa-zisele biserici, denumiri sau organizaţii religioase. Acesta este motivul pentru care în noi este Ceva care strigă: „Oh, noi Îl vrem Dumnezeu; suntem însetaţi şi flămânzi după El!”

Înainte, ne-am ataşat metodiştilor, baptiştilor, penticostalilor, etc. dar n-am găsit Adevărul pentru că în toate acestea era ceva sucit, dar deodată, în timp ce umblam prin întuneric, a venit marea înviere prin manifestarea Cuvântului făgăduit, căci El a fost manifestarea Cuvântului făgăduit al lui Dumnezeu.

Sufletul Lui nu putea rămâne în Locuinţa morţilor şi Sfântul Lui nu putea să vadă putrezirea! El a manifestat fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu făgăduit cu privire la El, iar acest lucru a fost confirmat în dimineaţa învierii.

Cei ce umblă în întuneric se întreabă dacă trebuie să facă spălarea picioarelor într-o anumită zi şi într-un anumit fel, dar în ce ne priveşte, toate acestea au trecut pentru că a fost o înviere minunată care a sfidat toate afirmaţiile şi părerile omeneşti.

Până la El n-a existat nici un om care să fi putut să-şi dea viaţa şi apoi s-o ia înapoi, dar învierea Lui a contrazis toate părerile omeneşti.

Cum pot spune ei că Hristos nu mai este şi astăzi Acelaşi? Cum pot afirma că Evanghelia şi puterea Lui nu mai este aceeaşi, deşi Biblia spune clar că El este Acelaşi şi astăzi? Dumnezeu provoacă fiecare organizaţie religioasă, orice orientare de credinţă şi orice părere şi, prin sfinţii Lui, le dovedeşte că trăieşte şi astăzi şi că noi trăim prin El.

Noi suntem părtaşi învierii Lui, înviaţi după ce am fost morţi în lume, în păcat şi în fărădelegi. El ne-a înviat o dată cu El, iar acum suntem în locurile cereşti în Hristos, Duhul Lui aducându-ne aceeaşi Viaţă.

Când Duhul lui Dumnezeu L-a înviat pe Hristos, când a înviat acel trup uns, a făcut-o pentru că El nu putea lăsa acea Sămânţă să putrezească în pământ. El L-a trezit şi L-a înviat pentru că era uns.

Oh, şi dacă acelaşi Duh, legitimat prin aceleaşi lucrări, prin aceeaşi putere şi prin aceleaşi semne, locuieşte în voi, înseamnă că şi voi veţi fi înviaţi.

Aici aş vrea să citesc un text scurt, dar înainte de aceasta vom merge în Levitic 23.9-11.

Fiţi atenţi pentru că ceea ce-i spune Dumnezeu lui Moise în Legea levitică este o umbră a Adevărului pentru noi. El îi vorbeşte despre lucruri naturale, fireşti, dar ele sunt o umbră a lucrurilor duhovniceşti.

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:

„Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop ca pârgă a secerişului vostru.

El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit, preotul să-l legene într-o parte şi într-alta a doua zi după Sabat.”

Dacă în vechiul Testament a existat un obicei care trebuia ţinut, acela a fost ziua Sabatului sau sâmbăta. Dar dacă aţi fost atenţi la citire, amintirea aceasta cu snopul urma să fie sărbătorită în prima zi a săptămânii, nu în ziua Sabatului.

Aceasta era prima sămânţă semănată. După coacerea recoltei se tăia un snop şi era dus la preot, iar acesta îl lua şi îl legăna înaintea Domnului pentru acceptarea voastră.

Ei trebuiau să vină cu snopul la preot, iar acesta trebuia să-l legene înaintea Domnului în prima zi a săptămânii, în ziua pe care noi o numim „duminică” şi nu în ziua de Sabat, adică în ziua a şaptea.

Denumirea zilelor săptămânii vine de la romani, dar în Biblie este dată numai ordinea zilelor fără să aibă vreun nume.

Duminica a fost numită aşa după „zeul Soare”, dar acum s-a schimbat, aşa că această zi nu mai este numită după „zeul Soare” ci după Fiul lui Dumnezeu, după Sămânţa care a înviat în prima zi a săptămânii. El este Cel dintâi din sămânţa celor adormiţi, care S-a ridicat din morţi şi a fost legănat în ziua dintâi a săptămânii. Să nu uitaţi că El este prima Sămânţă a lui Dumnezeu care a înviat din morţi.

El L-a readus la viaţă prin Viaţa şi puterea Lui dătătoare de Viaţă, înviindu-L din morţi, aşa că Hristos a fost „primul rod” al celor înviaţi. Da, El trebuia legănat pentru că a fost primul Snop.

Snopul urma să fie legănat spre amintirea şi lauda lui Dumnezeu, cu încredinţarea că vor urma şi restul. El era un semn. El era singurul Fiu al lui Dumnezeu înviat şi înălţat la cer, care a ajuns la deplina maturitate în Dumnezeu şi se leagănă deasupra şi în inimile oamenilor prin Puterea dătătoare de Viaţă.

O, ce lecţie minunată!

El ne-a fost prezentat prin tot felul de exemple şi pilde, cum vom vedea mai târziu, fiind cu adevărat Primul care a înviat dintre toţi cei adormiţi. El a fost legănat deasupra Seminţei făgăduite, deasupra Seminţei care poseda Viaţa.

El a fost legănat de Rusalii, când a venit acel sunet din cer, ca vuietul unui vânt puternic, şi s-a revărsat peste cei ce aşteptau binecuvântarea Duhului care fusese făgăduită de Domnul.

Conform textului din Luca 17.30, această binecuvântare trebuie să se reverse din nou în aceste zile din urmă. Acolo scrie că atunci când Se va arăta Fiul omului şi va fi legănat deasupra poporului Său, va fi la fel ca la început.

Cine este acest Fiu al omului? În Ioan 1.1+14 citim: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”

„…Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…”

Prin învăţătura pe care o avem şi prin confirmarea Cuvântului, dată de puterea lui Dumnezeu prin semne şi minuni (în Luca 17.30, Maleahi 4 şi în alte texte), vedem că Cuvântul Lui este legănat şi astăzi deasupra poporului dovedind că tradiţiile omeneşti sunt moarte, iar Fiul lui Dumnezeu este viu, dându-ne şi nouă Viaţa prin botezul Duhului.

Aşa cum în Vechiul Testament a fost în proroci, dovedind prin diferite pilde că El este Cel dintâi care a înviat dintre cei adormiţi, acum Hristos trebuie să fie în Mireasa care a ieşit din toate organizaţiile şi tradiţiile omeneşti ca să fie snopul legănat din zilele din urmă.

Snopul legănat. Cine era snopul şi ce reprezenta el? Primul snop ajuns la coacere, Primul care a dovedit că este grâu. Aleluia!

Sunt sigur că ştiţi despre ce vorbesc.

Snopul a fost legănat peste oameni şi ca urmare va ieşi un Mesaj pentru epoca Miresei, pentru învierea din întunericul denumirilor religioase şi întoarcerea ei la Cuvântul desăvârşit şi la deplina Lui putere care va fi revărsată asupra poporului prin aceleaşi semne şi minuni care au fost făcute de El la început.

„Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi”, îi spune Hristos Miresei Sale. Ce fel de înviere a fost aceea şi ce fel de înviere este aceasta!

Să fim înviaţi din morţi şi să fim făcuţi vii în Hristos prin puterea dătătoare de Viaţă a lui Dumnezeu sau Puterea învierii.

El a fost legănat înaintea lor;

– apoi Cuvântul, care este El, a fost legănat din nou în ziua de rusalii – Cuvântul a fost manifestat.

– Şi vă spun: El va fi legănat din nou în zilele din urmă.

Să zicem, de exemplu, că am vrea să călătorim spre Tucson, iar pentru aceasta fiecare din noi posedăm o maşină nou-nouţă, care are scaunele îmbrăcate în piele de căprioară, pe podea numai persane, volanul nichelat şi bătut în diamante, motorul revizuit tehnic, totul fiind aranjat şi uns, roţile puse la punct şi totul în deplină stare de funcţionare. Maşina este ieşită chiar acum de pe banda de fabricaţie, iar rezervorul îi este plin.

Benzina este puterea de pornire a maşinii, dar când vreţi să plecaţi constataţi că maşina nu porneşte, nu are puterea de aprindere deşi totul este în ordine.

Poate veţi spune: „Bine, frate Branham, dar puterea este în benzină!” Aşa este, dar nu uitaţi: indiferent câtă putere are benzina, dacă nu avem scânteia de aprindere care descoperă această putere (că avem benzină), este degeaba. Dacă acolo nu este o putere care să confirme că aceea este benzină, ar putea fi foarte bine doar apă.

Indiferent ce pretind teologii voştri, indiferent cât de bine este aranjată biserica voastră, câtă pregătire aveţi şi cât de mult vă place Biblia, dacă Duhul Sfânt nu vine peste acea persoană să facă Cuvântul viu, totul este zadarnic pentru că nimic nu intră în mişcare fără Duhul. Benzina reprezintă Cuvântul, Adevărul, dar El nu Se mişcă fără Duhul.

Necazul este că s-a pus prea multă bază pe Mecanică în loc să se pună bază pe Dinamică. Noi avem nevoie de Puterea dinamică a lui Dumnezeu; avem nevoie de Puterea învierii lui Isus Hristos peste Biserică, să dovedească faptul că avem Benzină. S-ar putea să avem rezervorul, dar în loc de benzină să fie plin cu apă. Singura dovadă o aveţi când adăugaţi Viaţa. Numai atunci se va vedea dacă aveţi benzină sau apă.

Oh, iar dacă încercaţi să-L înghesuiţi pe Duhul Sfânt într-o organizaţie… oricât v-aţi strădui veţi avea doar un motor care nu funcţionează, ceea ce va duce la deteriorarea maşinii şi la ruginirea ei.

Dar eu sunt plin de bucurie pentru că există o Putere care este de zece mii de ori mai mare: Cuvântul lui Dumnezeu care este aprins de Duhul Sfânt, de Puterea care îi trezeşte la viaţă pe bărbatul, femeia sau biserica ce-L primeşte, făcându-i să se mişte asemenea Cadillacului pe şosea. Da, ei se vor mişca sub Puterea dinamică a Duhului Sfânt care a venit din nou şi care în ziua de Rusalii S-a revărsat asupra poporului dovedind că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Acesta a fost primul Snop apărut înaintea tuturor prorocilor. Snopul era Fiul lui Dumnezeu, Împăratul tuturor prorocilor.

Există o mulţime de adunări şi biserici care pretind că sunt Mireasa lui Hristos, dar Mireasa trebuie să apară acum, la urmă. Aleluia!

Trebuie să apară Mireasa lui Hristos; trebuie să apară o Biserică ce nu are doar partea mecanică, ci şi Puterea dinamică, Puterea care o mişcă şi prin care trăieşte în învierea Lui. Vedeţi? Maşina ne este de folos numai dacă ne duce la locul dorit, altfel la ce ne foloseşte s-o lustruim? La ce ne foloseşte s-o curăţăm cu parafină dacă nu are Dinamică în ea? Scânteia, Dinamica este aceea care pune Mecanica în funcţiune.

Aceasta este confirmarea Lui. Aleluia! Aceea a dovedit Paştele! El nu era doar Cuvântul, ci era Dumnezeu însuşi; era Puterea Cuvântului care a înviat trupul lui Isus Hristos şi L-a ridicat din mormântul rece; era Cel care a dat piatra la o parte.

„Eu sunt Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu…” (Apocalipsa 1.18). Da, El a fost mort cu adevărat, acest lucru fiind mărturisit de soare, de lună şi de stele; de întreaga natură.

Acum însă, toată lumea va trebui să recunoască faptul că El trăieşte din nou. El nu era numai Mecanica, Cuvântul lui Dumnezeu, ci era şi Dinamica, dovedind totul.

Şi dacă El este Mirele, trebuie să apară şi Mireasa Lui, pentru că Ea este parte din El. În Ea trebuie să se împlinească toate prorociile şi făgăduinţele referitoare la Mireasă, dar dacă face ceva ce o deosebeşte de Mire, nu mai poate fi Mireasa Lui pentru că Mireasa este os din oasele Lui, carne din carnea Lui, Viaţă din Viaţa Lui şi Putere din Puterea Lui. Ea este El.

Aşa cum bărbatul şi femeia sunt una, şi Mireasa a fost luată din Mire şi a primit Duhul Lui, Duhul feminin din El. Mădularele sunt din Trupul Lui, ceea ce înseamnă că au şi partea mecanică şi partea dinamică. Da, Mireasa este una cu El; este trup din trupul Lui şi Duh din Duhul Lui.

Prieteni, toţi iepuraşii aceştia de Paşti, toate ceremoniile şi adunările acestea lustruite, vor trece, dar Biserica Lui va avea şi Mecanica şi Dinamica; va avea Duhul lui Dumnezeu care a locuit în El şi a făcut acele lucrări minunate, aşa că în timpul Miresei se vor face exact aceleaşi lucrări. Amin.

El a spus în Ioan 14.12: „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.”

„Eu voi încărca Mecanica lui cu putere Dinamică şi maşina lui va merge atât de bine încât lumea nu-l va putea ajunge şi nu i se va putea împotrivi, iar în ziua de apoi îl voi învia.”

Acesta este Mesajul învierii: Mecanica şi Dinamica împreună. Mecanica nu foloseşte la nimic fără Dinamică, acelaşi lucru fiind valabil şi invers: Dinamica fără Mecanică nu are nici o valoare.

Voi puteţi să-L lăudaţi, să săriţi în sus şi-n jos, să faceţi tot ce doriţi, căci dacă respingeţi Cuvântul toată osteneala voastră este zadarnică; nu are nici o valoare.

În felul acesta voi învârtiţi doar la manivelă, dar pentru ca maşina să pornească este nevoie ca pistonul să primească scânteia. Unde este însă necazul? Nu aveţi benzina. Deci dacă nu aveţi Cuvântul, ce să se aprindă în voi? Maşina va merge în gol pentru că poate porni numai dacă le aveţi pe amândouă: mecanica şi dinamica. Amin.

Acesta este motivul pentru care o maşină merge iar alta stă pe loc; aici este deosebirea. Vedeţi? Ambele seamănă; ambele pretind că sunt biserica; ambele pretind că sunt Mireasa, dar numai una are şi Mecanica şi Dinamica. Aceasta face deosebirea pentru că numai ceea ce spune El este Adevărul.

Indiferent cât de fină este Mecanica, nimic nu se va mişca până nu vine Dinamica. Numai atunci apare Scânteia, Focul pentru a se uni cu puterea octanică din benzină, iar când explodează se realizează arderea care porneşte maşina dovedind că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Aceasta este învierea; aceasta este adevărata Putere a lui Dumnezeu: Mecanica plus Dinamica.

Ţineţi minte! Scânteia care produce aprinderea este Duhul Sfânt care vă învie. Nu Benzina aprinde Scânteia, ci Scânteia aprinde Benzina.

Vedeţi? „Fără Mine nu puteţi face nimic, dar împreună cu Mine puteţi face orice.

Aşa cum M-a trimis Tatăl pe Mine, aşa vă trimit Eu pe voi. Aşa cum Mi-a dat Tatăl Putere să fac orice, şi Eu fac numai ceea ce-I place Lui, aşa vă trimit Eu pe voi cu aceeaşi Mecanică, dar, aveţi nevoie de aceeaşi Putere. Şi aceste semne trebuie să-i urmeze pe toţi cei ce pretind că au Mecanica, pentru că Puterea învierii Îşi va ocupa locul ei.” (parafrazare).

Pavel a spus: „Evanghelia nu a venit la voi numai prin Cuvânt, prin Benzină, ci şi prin Scânteia care a pus totul în mişcare.” Aceasta este. El a venit la noi în acelaşi fel.

Acelaşi Duh care L-a înviat pe El este astăzi aici ca să îi trezească pe credincioşii adevăraţi la Viaţa veşnică.

Acum vom citi încă o dată textul din Romani 8.11:

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi, locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său care locuieşte în voi.”

Aceasta este! Duhul Mirelui locuieşte în Mireasă.

Când Dumnezeu L-a creat pe primul mire, l-a făcut un om duhovnicesc, în el fiind atât duhul masculin cât şi cel feminin, apoi l-a făcut din ţărâna pământului pentru a crea un trup firesc.

Vedeţi? Când Dumnezeu a făcut-o pe Eva pentru Adam, n-a folosit o altă bucată de lut, ci a luat din aceeaşi bucată, din acelaşi Cuvânt, pentru că Adam era Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu.

Vedeţi? Mai întâi El l-a făcut pe Adam un om duhovnicesc, aşa că avea în el şi duhul masculin şi duhul feminin, dar când l-a pus în trupul de carne, a luat afară duhul feminin şi l-a pus în Eva, astfel că ea este o parte din duhul lui Adam, este din trupul lui Adam. Apoi, din viaţa, din duhul lui Adam s-a dat viaţă trupului său, mecanicii.

Din pricina aceasta, Mireasa trebuie să fie carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. Dar cum poate deveni carnea aceasta muritoare un mădular al Trupului Domnului? Vom ajunge imediat la aceasta. Cum se poate înfăptui aceasta? În ce constă această transformare totală?

Observaţi, vă rog, Romani 8.11:

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi, locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său care locuieşte în voi.”

Desigur, cel ales se află în pământ, dar este o sămânţă care posedă Germenul de viaţă. Poate că multe dintre aceste seminţe au murit fiind distruse de frig sau de apă, dar acolo este o Sămânţă hotărâtă pentru Viaţă. Dumnezeu ştia că acea Sămânţă este acolo.

Mai întâi vor fi înviaţi, prin Duhul, cei aleşi. Când va fi aceasta? Când El va veni să Îşi pretindă proprietatea. Ştiu că lucrurile acestea sunt adânci, dar încercaţi să cuprindeţi totul.

Razele soarelui nu au fost trimise să învie stâncile, măcar că şi ele sunt tot din pământ. Soarele nu urma să aducă toată ţărâna la viaţă, ci trebuia să învie doar acea parte a ţărânii care poseda în sine germenul de viaţă.

Tot aşa, nu toţi oamenii Îl vor primi pe Hristos. O, nu, ci doar aceia care sunt aleşi mai dinainte de Domnul pentru Viaţă, deşi toţi au fost înveliţi de ţărâna pământului. Numai cei aleşi vor primi Viaţă, numai pe aceia a venit să-i învieze.

Poate că această ţărână se află undeva sub raza de lumină a soarelui şi spune: „O, soarele acesta bătrân este atât de fierbinte!” sau poate că stânca spune: „O, soarele este atât de cald!”, dar sămânţa originală spune: „Aceasta este chiar ceea ce căutam!” şi începe să se trezească la viaţă.

Această parte a ţărânii a primit viaţă pentru că soarele a fost trimis pentru a trezi viaţa din sămânţă. Da, el nu a venit să învie stânca sau pământul, ci a venit pentru sămânţă.

De ce nu Îl primesc oamenii pe Duhul Sfânt? Pentru că n-a fost trimis pentru ei.

Cineva mi-a spus odată: „Nu cred! Pur şi simplu nu vreau să cred ceea ce spui! Nu voi crede nici chiar dacă ai învia morţii şi ai vindeca bolnavii în faţa mea!”

Auzindu-l ce spune, i-am răspuns: „Sigur că nu poţi crede pentru că eşti un necredincios. Aceste lucruri nu au nici o valoare pentru tine deoarece nu ţi-au fost destinate; lucrurile sfinte sunt trimise pentru cei ce cred.”

Mesajul este pentru credincioşi. Totul este o nebunie pentru cei aflaţi pe calea pierzării, dar pentru cei ce sunt în Hristos, care sunt o parte a seminţei Lui, lucrurile acestea sunt Adevărul, sunt Viaţa.

Voi ştiţi povestirea despre ţăranul care a pus un ou de vultur sub găină.

Desigur, acest pui era o creatură deosebită de puii de găină, căci cloşca scosese un pui tare comic pentru curtea găinilor. El era un „flăcău” deosebit; nu semăna cu ceilalţi. Penele şi înfăţişarea lui erau altfel; nu semăna cu ceilalţi pui, ci arăta cu adevărat comic. Chiar şi puii au observat că este diferit.

Găina alerga şi se obosea în jurul lui, dar el nu mânca nici verdeaţă şi nici nu-i plăcea să scurme prin gunoaie; nu voia să aibă de-a face cu aşa ceva. Puiul se întreba adesea ce caută acolo; de ce nu se poate integra printre puii de găină şi de ce li se pare atât de nesuferit? Vedeţi?

Mânca doar cât să nu moară de foame, pentru că nu-i plăcea gustul acelei mâncări.

Găina putea să tot strige: „Zilele minunilor au trecut! Nu mai există aşa ceva! Ataşaţi-vă de biserică!” pentru că puiul de vultur nu putea fi de acord cu aşa ceva; acele cuvinte nu i se păreau adevărate.

El a urmat găina până într-o zi când bătrâna lui mamă a observat că-i lipseşte un pui. Ea ştia că puiul ei trebuie să fie pe undeva, de aceea a început să-l caute. A zburat pe deasupra munţilor, a coborât jos în vale şi a căutat pretutindeni, deoarece ştia că este timpul când puiul ei este deja venit în lume.

Uneori îşi zicea: „Poate o fi venit vreo cioară şi mi-a mâncat oul… Cineva mi l-a furat, dar el este în gândul meu. Trebuie să îl caut pentru că ştiu bine că am pe undeva un fiu…”

La fel procedează şi Dumnezeu, care este Vulturul cel mare. În Deuteronom 32.11 citim: „Ca vulturul care îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, îşi întinde aripile, îi ia şi-i poartă pe aripile lui.”

În gândul Lui, El a ştiut că va avea o Sămânţă vie, o Biserică; ştia că va avea un popor. Da, oriunde ar fi legaţi, indiferent unde se vor naşte, în ce organizaţie, El îi caută; îşi caută proprietatea şi o ia Acasă.

Povestioara spune că într-o zi, mama puiului de vultur a zburat şi pe deasupra curţii găinilor. Vedeţi? Ea l-a căutat peste tot până l-a găsit.

O, această descoperire! Să vezi şi să recunoşti că nu eşti un pui de găină.

El era un pui de vultur. În curtea găinilor fusese învăţat să privească în jos şi să caute gândaci şi râme, dar deodată a auzit o chemare: „Priveşte în sus! Uită-te la mine!” Ridicându-şi privirea, puiul de vultur a văzut o fiinţă cu aripile lungi de patru metri, mai puternică decât toate găinile din curte, iar acea fiinţă pretindea că el este fiul ei.

„Mamă, cum pot ajunge la tine?” a strigat el.

„Sari pur şi simplu! Încearcă să dai din aripi pentru că eşti vultur!” a răspuns ea.

Vedeţi? Mama puiului de vultur ştia că are pe undeva un pui.

La fel ştie şi Dumnezeu. Aleluia! El ştie că are o Mireasă aleasă, hotărâtă dinainte. El ştie că are fii şi fiice, că are o Mireasă care aşteaptă undeva, iar Duhul Sfânt începe să legene Snopul deasupra ei: „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci!” ceea ce nu este o poveste mistică, ci Adevărul.

Indiferent ce ar fi încercat să-i spună cei din curtea găinilor, puiul acela era un vultur. El nu a înţeles nimic până nu a văzut acea fiinţă care-i semăna.

Tot aşa, când un om vede că nu o organizaţie religioasă, nu un teolog cu doctorat, nu un vecin bun, ci un fiu de Dumnezeu, care este transformat după chipul Său şi care posedă puterea Dinamică, poate să-i răspundă la întrebările acestei zile, dovedind că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci”, nu mai poate fi reţinut de nici o „găină”, ci va privi după Mama lui pentru că este un pui de vultur de la început.

Puiul de vultur ascultă şi ia aminte la chemarea Cuvântului. De ce? Pentru că el este un vultur de la început, iar vulturii ascultă doar de Vulturul ceresc, de Cuvântul care era înainte de întemeierea lumii. El aparţine Cuvântului hotărât şi scris pentru timpul în care trăieşte.

El vă caută şi voi vă recunoaşteţi poziţia.

Atunci, acest trup muritor este înviat şi adus în supunere de Cuvântul lui Dumnezeu, prin Puterea învierii Duhului lui Dumnezeu.

Apoi puiul de vultur a dorit să ştie cum ar putea zbura cu mama lui, deoarece până atunci fusese învăţat că aşa ceva nu este posibil.

Găina spunea: „Nimeni nu poate zbura mai sus de gard! Te înalţi doar cât poţi sări.”

Vedeţi, aceasta este valabil pentru puii de găină, dar puiul de vultur i-a răspuns:

„Nu este adevărat!”

„Uită-te la noi dacă nu crezi!” Dar el îşi zicea:

„Indiferent ce spun puii de găină, eu sunt vultur şi voi încerca să-mi întind aripile.”

Cuvântul aparţine Cuvântului!

Ioan 14.12: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”

Şi Romani 8.11:

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi, locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”

Vedeţi, ei sunt din acelaşi Cuvânt.

Ce înseamnă aceasta? Ascultaţi cu atenţie şi veţi înţelege. Aş dori ca Paştele acesta să însemne pentru voi mai mult decât orice Paşti.

Noi ştim cu toţii ce s-a întâmplat cu El, dar aş dori să vedeţi că El a făcut la fel şi pentru voi. Ce face El? Învie trupul muritor. El învie trupul muritor în care trăim noi, îl aduce la Viaţă.

Odată, aţi umblat cu o ţigară în gură sau aţi făcut alte lucruri rele, voi, femeile, aţi avut părul vopsit, aţi purtat pantaloni scurţi şi alte lucruri, dar deodată v-a strigat Ceva, iar când aţi privit, Acela era Cuvântul.

Când s-a întâmplat aceasta, voi aţi zis:

„Nu voi mai purta haine ieşite din comun, nu voi mai bea lichior, nu voi mai minţi şi nu voi mai face cutare sau cutare lucruri…” Vedeţi?

Dacă Duhul care L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, El va aduce trupurile voastre muritoare în supunere.”

Supunere faţă de cine? Faţă de Hristos. Cine este Hristos? Cuvântul. Nu o teologie, ci Cuvântul.

Poate vei spune: „O, eu cred că este corect dacă femeia poartă pantaloni lungi!”

Dar Cuvântul ce spune despre aceasta? El nu vă dă dreptate, ci spune: „Nu!” Vedeţi? Dacă vreţi să trăiţi, trebuie să Îl ascultaţi. Voi trebuie să fiţi una cu Cuvântul, pentru că numai atunci veţi deveni o parte a Cuvântului.

Poate ziceţi: „Păi, păstorul meu a spus…” Pe mine nu mă interesează ce spune păstorul tău, ci ceea ce contează este ce spune Cuvântul.

Dacă vrei să rămâi doar un pui de găină, umblă mai departe cu păstorul. Eu vă spun însă: dacă vorbirea păstorului nu este conform Cuvântului, nu se îngrijeşte de vulturi ci mai degrabă este un îngrijitor de găini. Înţelegeţi?

Vulturul mănâncă Hrana proaspătă a vulturilor. Acela învie!

Biblia spune că tot ce plănuieşte şi face omul iese pe dos.

Poate cineva spune: „Zilele minunilor au trecut!” dar Biblia spune că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Dacă cineva spune că aici este vorba de telepatie mintală sau de citirea gândurilor (mă refer la aceste vedenii şi la deosebirea Duhului), să ştiţi că omul acela este doar o găină şi nu ştie ce este Hrana vulturilor.

Dar dacă în tine este Ceva care ascultă chemarea, înseamnă că eşti un vultur de la început. De ce? Pentru că eşti o sămânţă care a venit la Viaţă prin învierea Fiului, iar Snopul legănat deasupra pământului te ajută să vezi că eşti un vultur şi nu puiul unei organizaţii religioase.

Puteţi pătrunde aceste lucruri?

Acum se ridică o altă întrebare: Cum putem fi carne din carnea Lui şi mădulare ale trupului Său? Prin faptul că ne-a înviat acest trup pe când eram încă păcătoşi muritori. Ce înseamnă „a învia”? „A readuce la viaţă”.

Duhul omului vechi, care umbla după băutură, să divorţeze şi să facă alte lucruri rele, a fost transformat. Toate aceste lucruri au murit pentru el; a înviat şi este viu.

Aceasta îl face pe omul muritor o fiinţă vie şi de aceea trupul vostru este un Templu al Dinamicii. De ce? Pentru că încă de la început aţi fost o parte a acestui mecanism.

Acolo este învierea voastră; este Biserica înviată cu El, de aceea aceste trupuri sunt deja înviate de pe acum. Vedeţi?

Voi aţi auzit şi aţi crezut, iar aceasta v-a transformat aducându-vă dintr-o denominaţiune înapoi la Cuvânt.

Dacă această Dinamică atinge un pui de găină, nu-l ajută cu nimic, dar dacă atinge un pui de vultur, totul se pune în mişcare. Amin. Dinamica atinge Mecanica.

Înţelegeţi ce vreau să spun? Dacă eşti un pui de vultur, vei înţelege totul.

Aş vrea să vă citesc un text scurt din Ioan 5.24:

Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”

Vedeţi? Eu merg pe stradă şi iau textul aşa cum este scris, fără nici un înţeles duhovnicesc.

În limba greacă este scris: „Cine înţelege Cuvântul Meu…”

Daţi-mi voie să vă dovedesc aceasta.

Merg pe stradă şi mă întâlnesc cu un om beat care ţine în braţe soţia altui bărbat, înjură şi huleşte Numele Domnului, făcând multe altele, apoi spune:

„Ai auzit ce-a spus predicatorul acela?”

„DA”.

„Dar tu ai auzit?”

„Da”.

Vedeţi? El a ascultat, dar aceasta nu înseamnă că are Viaţa veşnică deoarece Cuvântul spune:

Cine înţelege Cuvântul este un vultur.”

Voi ziceţi: „Frate Branham, am vrea să ne spui mai multe despre aceasta.”

Bine. Biblia spune: „Oile Mele ascultă glasul Meu. Ele nu merg după un străin.” (Ioan 10.27,5).

Nu demult am vorbit despre „Căsătorie şi despărţire”, pentru că întotdeauna când Duhul Sfânt mi-a spus ceva,   m-am grăbit să vă spun şi vouă, dar soţia unui predicator m-a criticat foarte aspru şi a zis:

„Cred că tu vrei să iei locul lui Dumnezeu.”

„Nu, doamnă scumpă, nu vreau aceasta.”

„Dar ai spus că păcatele acestor oameni sunt iertate, ori numai Dumnezeu are putere să facă aceasta.”

Vedeţi? Un fariseu.

Când am auzit ce spune, i-am răspuns:

„Poate ştii că după ce i s-a arătat lui Petru şi celorlalţi apostoli, Domnul a spus:

Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Şi Eu îţi spun: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice va fi dezlegat pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 16.17-19).

Dacă atunci s-a făcut dezlegarea prin Mire, acum se va face prin Mireasă, ceea ce înseamnă că oricui îi veţi ierta păcatele, îi vor fi iertate, şi oricui nu i le iertaţi, îi vor rămâne neiertate.

Biserica Catolică a preluat acest text şi se foloseşte de el prin preoţii ei, dar aici este vorba de Cuvântul spiritual şi descoperit care a lucrat prin ucenicii Domnului.

Din pricina aceasta le-a poruncit Domnul să meargă şi să boteze în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. De ce? Deoarece ştia că ei au înţeles cine este în El.

Nu demult am discutat cu un predicator drăguţ, care mi-a spus:

„Frate Branham, eu am ieşit şi am aderat la o anumită biserică, la una penticostală.”

Când venea la biserică, acest om spunea: „Tot ce binecuvântez este binecuvântat.”

Nu este acelaşi lucru ca în cazul preotului care spune că el are putere să transforme pâinea în trupul Domnului? Vedeţi?

El mi-a spus: „Aş vrea să te întreb ceva.” Acest bărbat încerca să evite discuţia despre botezul în Numele Domnului Isus Hristos, deoarece afirmase că numai un antihrist face aşa ceva, referindu-se la mine.

Deci el a spus: „Crezi că este necesar ca un om să fie botezat în Numele Domnului Isus Hristos?”

„Da, domnule”, i-am răspuns.

„Şi dacă a fost botezat în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt?”

„Da, şi atunci”, am răspuns, „pentru că el nici nu a fost botezat încă, deoarece acestea nu sunt nume, ci doar titlurile marelui Dumnezeu.”

„Aş vrea să-ţi spun ceva”, a continuat el. „În Fapte 10.44 scrie: „Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.”

„Da, dar mai departe ce scrie? Biblia spune că apoi a spus: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

„Nu demult ai vorbit despre apostolul Pavel şi ai spus că pe când călătorea în ţinutul Efesului a găsit nişte ucenici. Aceştia nu au fost botezaţi în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt de către Ioan?”

„Nu”, am răspuns eu. „Biblia spune că ei au fost botezaţi spre pocăinţă, nu spre iertarea păcatelor, pentru că Isus nu fusese făcut cunoscut încă; Jertfa nu fusese adusă.”

„Atunci de ce a trebuit să fie botezaţi din nou?” a întrebat el.

„Pentru că omul care poseda cheile Împărăţiei cerului, a spus în Fapte 4.12 că „în nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

Deci mântuirea se primeşte numai în Numele lui Isus Hristos.

Şi orice faceţi cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3.17).

Nu există nici un alt Nume, nici o biserică, nici o ierarhie, nici un titlu, nimic altceva în care să putem primi mântuirea. El este numit şi „Steaua dimineţii, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, IeHoVaH, IeHoVaH-Rafa, IeHoVaH-Manase”. Da, El este toate acestea şi totuşi nici unul din aceste titluri nu ne dau mântuirea.

În Numele IeHoVaH nu este mântuire.

Trandafirul Saronului, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nu ne dau mântuirea, ci doar în Numele lui Isus Hristos este mântuire.

Biblia spune că pocăinţa şi iertarea păcatelor, în Numele Lui, trebuie să fie învăţate pretutindeni, începând din Ierusalim până la capătul pământului. (Luca 24.47).

Acel bărbat a replicat: „Crezi că aceasta are vreo importanţă?”

„Domnule, aş vrea să te întreb ceva.”

El, eu şi soţia mea stăteam la aceeaşi masă, iar bărbatul acesta se lăsase puţin în faţă ca să mă asculte.

„Noi”, i-am spus eu, „suntem amândoi din Arizona şi locuim aici, aşa că îi cunoaştem pe cei de la primărie: pe primar, pe guvernator şi pe toţi ceilalţi.”

„Aşa este”, a răspuns el.

„Frate, dacă te însărcinez să mergi acolo şi să semnezi pentru prânzul nostru în numele guvernatorului statului nostru, ai semna? Crezi că administraţia ar recunoaşte această semnătură?”

„Cred că nu”, a răspuns el.

„Aşa este. Dacă eu te însărcinez să plăteşti pentru prânzul nostru în numele guvernatorului statului Arizona, deci dacă te pun să semnezi în numele lui Sam Goddard, este în ordine pentru că toţi îi ştiu numele. Acelaşi lucru L-a făcut Isus când a spus: „Botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”. El ştia cum vor boteza apostolii deoarece ştiau cine este El: „Oile Mele ascultă glasul Meu.” Vedeţi?

„Aşa este” a răspuns acel bărbat.

„Dar Cuvântul următor Îl vei crede? „Cine ascultă Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică.” (Ioan 5.24).

Dacă această Viaţă veşnică nouă locuieşte în voi, înseamnă că posedaţi puterea; înseamnă că aveţi Duhul Sfânt pe care L-au primit şi apostolii în ziua de Rusalii.

Ei aveau Mecanica, dar sosise vremea să primească şi Dinamica. Astfel, pentru că au crezut, au primit Duhul Sfânt.

Voi ştiţi că prietenii noştri baptiştii, spun că noi primim Duhul Sfânt atunci când credem, dar cei din Fapte 19 nu primiseră nimic, deşi credeau, fiindcă Pavel i-a întrebat:

Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”

Vedeţi? Ei aveau Mecanica pusă în ordine, pentru că Apolo îi învăţase partea mecanică a Cuvântului, adică ştiau că „Isus este Hristosul” , dar cu toate acestea nu posedau încă Dinamica. Înţelegeţi? În ordine.

Voi aţi primit arvuna şi staţi în aşteptare, dar când primiţi Dinamica sunteţi înviaţi de la moarte la Viaţă. Aceasta subordonează tot trupul Cuvântului, făcându-vă să lucraţi altfel, să trăiţi altfel şi să gândiţi altfel, deoarece vă transformă pur şi simplu.

Da, voi, care odinioară aţi fost în păcat şi în întuneric, aţi fost înviaţi. Prin ce? Prin Duhul Său care L-a înviat pe Isus în acea dimineaţă de Paşti. Şi dacă El locuieşte în trupurile voastre muritoare, vă face vii, vă readuce la viaţă şi vă subordonează Cuvântului.

Dar cum este posibil să pretindeţi că posedaţi Duhul Sfânt şi apoi să vă îndepărtaţi de Cuvânt? Aceasta arată că aţi fost treziţi pentru altceva, pentru că El va învia trupurile voastre la Cuvânt. Voi nu puteţi merge mai departe fără El. Dacă nu credeţi tot Cuvântul, veţi funcţiona ca un motor rău, iar dacă aveţi o parte benzină şi o parte apă, nu veţi porni din loc. Trebuie să aveţi benzină 100%, pentru că dacă nu este aşa, combustibilul nu se aprinde; nu veţi avea Putere. Vedeţi?

Dacă spui: „Aceasta o cred, dar cealaltă nu”, nu vei ajunge nicăieri, dar dacă iei plinătatea Lui, vei spune: „Fiecare Cuvânt este Adevărul!”

Sămânţa este foarte mică, dar dacă aţi primit Duhul Sfânt în voi, aţi înviat deja: trupul vostru este deja înviat.

Priviţi micuţa plantă care creşte din pământ. Ea trebuie să bea din fântâna Lui, din apa care se revarsă şi de fiecare dată când bea din acea apă, creşte spre El asemănându-se tot mai mult cu sămânţa care a fost pusă în pământ. Vedeţi?

Biserica a ajuns la înfiere prin neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt, acum la înflorire. Acolo a călăuzit-o El.

Duhul lumii a venit în acelaşi fel, prin Antihrist, şi va ajunge în curând la înflorire prin marea unire a bisericilor. Aşa se întâmplă cu toţi şi la fel este individual. Totul merge după linia trasată de Dumnezeu, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Fiţi atenţi! În drumul acesta al creşterii spre plinătatea învierii eşti călăuzit de Duhul Sfânt, la fel ca planta care bea din Izvorul lui Dumnezeu şi creşte fiind atrasă de soare. Ea poate bea numai de acolo. Turnaţi numai o dată ulei sau altă soluţie peste ea şi o veţi ucide. Aşa este.

Chiar dacă turnaţi apă stătută, murdară sau infestată, planta va fi oprită din creştere şi nu va mai aduce roadă bună, este adevărat? Dar dacă turnaţi o apă curată, o apă de ploaie (Amin), mai ales dacă este turnată de El, o apă care nu conţine chimicale, uitaţi-vă numai ce plantă veţi avea. Adăugaţi însă numai o doză mică de clor sau de alte chimicale şi planta voastră va muri.

Aşa este şi duhovniceşte. Astăzi ei încearcă să-i servească pe oameni cu apă din fântâna organizaţiei, dar această apă le opreşte creşterea pentru că ei nu beau din Izvorul viu, ci dintr-o fântână săpată de mâna omenească, iar Biblia spune despre ea în Ezechiel 47.11:

Mlaştinile şi gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă mării.”

Prieteni, veniţi aici unde este roua harului şi Lumina care luminează zi şi noapte, la Isus Hristos, Lumina lumii, căci atunci veţi avea totul. Noi vrem să umblăm în Lumină; în Lumina Lui; dorim să ajungem la picăturile de rouă pline de har ce vor străluci pretutindeni în jurul nostru.

Luaţi de la mine această fântână făcută de oameni, căci nu vreau să cunosc nici un alt izvor afară de Sângele Domnului Isus. Acesta este singurul Izvor pe care vreau să Îl cunosc.

Doresc ca în mine să locuiască numai Cuvântul!

Doamne, udă-mă, stropeşte-mă cu Duhul Tău!

Fiţi atenţi!

Dacă în voi locuieşte Duhul Celui ce L-a înviat pe Isus Hristos din morţi, atunci aveţi Viaţă şi veţi fi călăuziţi de Duhul Sfânt.

El va face Cuvântul viu ca să-L puteţi crede.

Această plantă se mişcă în sus pe tot timpul creşterii, este adevărat?

Vedeţi? La Rusalii, trupurile lor au fost înviate la o Viaţă nouă.

Poate vă ţin prea mult… În ce mă priveşte, abia acum încep să mă simt bine.

Înainte de revărsarea Duhului, ucenicii stăteau cu uşile închise pentru că posedau doar Mecanica. Stăteau închişi în casă şi ziceau: „Vai, ne temem de ei! Ne este frică să ieşim afară şi să pretindem ceva, pentru că sunt episcopi bine văzuţi de popor. Ce putem face contra lor?” etc.

„Oh, mi-e frică să spun că şi eu cred în El! Cum aş putea pune o asemenea mărturie?”

Dar deodată a venit Dinamica. Şi ce a făcut Ea? A umplut nu doar duhul lor, ci a făcut din Mecanică un mecanism viu: trupurile lor au fost înviate, aşa că nu s-au mai temut de nimeni şi de nimic, ci au ieşit pur şi simplu în faţa mulţimii. Desigur.

Şi ce au făcut? Au spus:

Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim…” (Fapte 2.14b).

Vedeţi? Înainte de venirea Dinamicii, ei posedau Mecanica.

Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Eu sunt unul dintre ei şi am spus întotdeauna: „Dacă aceasta nu este ceea ce aşteptăm, lăsaţi-mă cu asta până vine cealaltă!”

„Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

„În zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri.” (v. 15-17). Vedeţi, Dinamica a venit la Mecanică, aşa că ei nu se mai temeau.

Astăzi mai vezi câte o femeie care se teme că ar putea râde altele de ea pentru că poartă parul lung sau pentru că nu se vopseşte. Iar unii dintre voi bărbaţii, vă temeţi că organizaţia din care faceţi parte vă va da afară dacă vă botezaţi conform Bibliei, de aceea, trebuie să vă închideţi în cămăruţa voastră până vine Dinamica. Amin.

Dinamica i-a transformat pe ucenici; i-a înviat, aşa că din clipa aceea au fost altfel de oameni; au devenit făpturi noi. Din nişte fricoşi, ei au devenit asemenea Leului din seminţia lui Iuda, au devenit nişte martiri, aşa încât unii au fost răstigniţi, arşi pe rug, aruncaţi la fiarele sălbatice, etc. Ei nu s-au temut de moarte; ea nu mai avea nici o putere asupra lor deoarece Dinamica intrase în Mecanică. Da, ea adusese trupurile lor moarte la Viaţă.

Ascultaţi, pentru că aici este o altă dovadă. Ei au devenit atât de vii încât au fost ridicaţi în locurile cereşti, iar trupurile lor au fost atât de real înviate încât şi limbile le-au fost schimbate. Da, chiar si limba le-a devenit vie. Aşa spune Biblia.

Pentru că trupurile lor au fost înviate, a fost înviată şi limba şi gândirea lor, au devenit făpturi noi. Ei încercau să vorbească dar nu puteau pentru că limba lor vorbea în alte limbi; vorbeau în limbi cereşti pentru că veniseră în prezenţa lui Dumnezeu.

Ce putere dătătoare de viaţă!

„Dacă Duhul care L-a înviat pe Isus din morţi, locuieşte în voi, (O, aleluia!), El va învia şi trupurile voastre muritoare. Mai mult, vă va determina să faceţi lucruri pe care nu le-aţi mai făcut niciodată înainte.” (parafrazare).

Ucenicii au fost umpluţi cu Puterea dătătoare de Viaţă, iar când primiţi şi voi această Putere, trupul vostru nu mai este supus păcatului.

Astfel, dacă cineva îţi va spune: „Vino la noi!”, îi vei răspunde:

„Stai liniştit!”

„Oh, dar noi avem cea mai mare…”

„Taci din gura!”

De ce ai această atitudine? Pentru că eşti vultur. Aţi văzut vreodată cât de sigur şi de independent zboară un vultur bătrân? El nu fuge la fiecare mortăciune care zace pe pământ, ca uliu, ci spune cu toată siguranţa: „Închide-ţi gura!”

„Bine, dar acolo este o cină bună şi pentru tine!”

„Nu, pentru mine nu este. Dorinţele mele s-au schimbat pentru că omul nu trăieşte numai cu lucrurile trecătoare, ci „cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Un vultur viu şi adevărat trăieşte de Acolo.

Oh, dacă El L-a înviat pe Isus din mormânt, iar acum locuieşte în voi, v-a înviat şi trupurile voastre muritoare, în Prezenţa Lui.

Voi veţi observa aceasta pentru că nu veţi mai trăi cu hoituri. De ce? Pentru că sunteţi vulturi. Lucrurile din lume nu mai sunt pentru voi, deoarece sunteţi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Voi vă hrăniţi dintr-un Izvor despre care lumea nu ştie nimic; beţi din El, dar lumea nu-L cunoaşte.

Voi mâncaţi din Mana ascunsă, despre care lumea n-a ştiut nimic, pentru că sunteţi vulturi şi aţi înviat ca s-o puteţi primi.

Nu era posibil s-o primiţi acolo jos, de aceea a trebuit să urcaţi la El. Trebuia să deveniţi făpturi noi, făpturi vii, să fiţi ridicaţi acolo sus şi astfel să primiţi Viaţa.

Ce au făcut ucenicii? Vorbeau în alte limbi. Da, Biblia spune că ei au făcut aceasta. Ei vorbeau în toate limbile ce existau pe pământ.

Puteţi să vă închipuiţi lucrul acesta? Acele trupuri muritoare care spuseseră doar cu câteva zile înainte: „Nu ştim dacă putem crede aşa ceva!” au primit deodată Viaţa şi curajul Leului din Iuda, prin Snopul legănat.

O, Vulturul acesta vine să-i cheme pe ai Săi, iar ei   L-au iubit până la moarte. Amin. Dar mai sunt încă mulţi care îşi vor da viaţa pentru Evanghelia aceasta a Duhului Sfânt şi Sângele Său vărsat.

Fiul trebuie să fie descoperit din nou în zilele din urmă, în Mireasă. Puterea dătătoare de Viaţă trebuie să vină s-o învie, s-o scoată afară din aceste organizaţii moarte şi s-o aducă la Cuvântul viu al Atotputernicului Dumnezeu. Da, aceasta i-a înviat pe toţi copiii Săi la o viaţă nouă, iar cu noi face acelaşi lucru.

Să nu uitaţi aceasta! Ei au fost înviaţi prin Puterea dătătoare de viaţă.

Acum ascultaţi ce vreau să vă arăt.

Această Putere dătătoare de viaţă nu era numai în sufletele lor, ci erau pătrunşi pe deplin de ea. Înţelegeţi? Dinamica nu numai că a venit în ei, ci Ea a dat viaţă Mecanicii. Puteţi cuprinde ce vreau să spun? Erau atât de vii încât au început să vorbească în alte limbi. Ei au fost atât de înviaţi prin Puterea învierii a lui Hristos încât atunci când îşi puneau mâinile peste bolnavi, aceştia erau vindecaţi.

Prieteni, aceasta face fiinţe vii din trupurile voastre muritoare. Ei au fost vindecaţi prin punerea mâinilor, iar Duhul a înviat părtăşia lor cu Dumnezeu. Prezenţa Lui era atât de puternică în mijlocul lor încât dacă de întâmpla să moară cineva, dacă sufletul acela pleca, putea fi adus înapoi la viaţă. Amin. Glorie!

Acesta este adevărul. Ei deveniseră vii. Învierea Lui nu era doar pentru El Însuşi, ci şi pentru Sămânţa aleasă dinainte care zăcea acolo şi aştepta învierea. Trupul muritor se făcuse viu, aşa că îşi puneau mâinile peste bolnavi şi aceştia se făceau bine; se rugau, iar în Duhul aveau vedenii şi chemau morţii la viaţă.

Aşa este. Aceasta învia trupurile lor muritoare. De ce? Pentru că dacă El vine în voi, vă vor urma semnele unui fiu de Dumnezeu.

Vedeţi? Aceasta învie trupul vostru muritor şi vă face o făptură vie. Prin faptul că sunteţi în prezenţa lui Dumnezeu, deveniţi nişte fiinţe vii. De ce aceasta? Pentru că Cel ce L-a înviat pe Isus din morţi este Duhul Sfânt, iar El a făgăduit: „Le voi da viaţa veşnică!”, care vine din cuvântul grecesc „Zoe”, care Se mişcă prin voi şi învie chiar şi mintea voastră.

Atunci cum puteţi spune că Duhul Lui locuieşte în voi, iar după aceea să faceţi tot ce vă place? Aceasta este legitimarea voastră care arată dacă Îl aveţi sau nu. Dacă Duhul care a fost în Hristos este şi în voi, vă va învia pentru Cuvânt, deoarece El este Cuvântul. Prieteni, dacă trăiţi în contradicţie cu Cuvântul, Duhul lui Hristos nu poate fi în voi! Cercetaţi-vă şi vedeţi ce aţi făcut înainte ca El să vă aducă la Cuvânt.

Oile Mele ascultă glasul Meu şi vor trăi din fiecare Cuvânt!” Auziţi? „Din fiecare Cuvânt!”

Eu am vorbit despre aceasta cu puţin timp în urmă.

Mama mea a murit de curând, dar ea a fost o femeie deosebită. Voi ştiţi că era jumătate indiană şi în toată viaţa ei a avut doar vreo cinci vise, care s-au împlinit întocmai. Tot ce a visat a fost adevărat.

Îmi amintesc anii când am început să predic şi când locuiam puţin mai sus pe strada aceasta. Predicam chiar în biserica aceasta, iar mama a visat că stăteam lângă trei trepte. Spunea că stăteam acolo şi le spuneam tuturor că înainte de a păşi pe calea aceasta trebuie să urce cele trei trepte. Pe cale era o linie albă, asemănătoare mărgăritarului, care ducea direct spre porţile cerului, spre nişte porţi de mărgăritar bătute cu pietre scumpe, pornind de la cea mai înaltă treaptă de unde vorbeam.

Nu este acesta mesajul meu despre neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt? Şi eu spuneam că fiecare persoană trebuie să treacă prin aceste trei trepte, dacă vrea să păşească pe această cale.

Mama spunea că pe acolo a trecut o femeie care era încălţată cu o pereche de cizme cu tocuri înalte. Ea a trecut pe lângă mine, iar eu i-am spus:

„O clipă, soră! Pe calea aceasta nu poţi merge cu tocurile acestea! Nu este posibil.” Dar ea mi-a răspuns

„Oh…” după care a privit spre femeile care mergeau împreună cu ea şi le-a zis:

„Nu-l luaţi în seamă pentru că este un nebun! Nu ascultaţi cuvintele lui, fiindcă vă voi dovedi că sunt neprihănită, sfinţită şi umplută cu Duhul Sfânt şi că pot merge pe calea aceasta.”

Am lăsat-o să meargă pentru că nu aveam cum s-o reţin, iar ea a trecut mai departe sărind încoace şi încolo, în timp ce le zicea surorilor ei: „Vedeţi? Este întocmai cum v-am spus!”, şi a început să alerge pe cale.

Voi ştiţi ce spune Isaia 3: că ea îşi va rupe gâtul. De ce? Pentru că se împodobeşte şi caută să atragă atenţia trecătorilor cu potcoavele de la tocurile ei. Cine face aceasta? Fiicele Sionului din timpul sfârşitului.

Femeia aceea încerca să alerge în sus şi-n jos pe stradă, dar după un timp drumul s-a îngustat tot mai mult, iar ea a ameţit şi a căzut, căderea ei fiind îngrozitoare.

Şi mama a spus: „Cele mai îngrozitoare strigăte pe care le-am auzit vreodată în viaţa mea, au fost cele scoase de femeia aceea în timp ce cădea în jos şi mergea în flăcări şi fum.”

Apoi a spus că eu m-am întors spre oameni şi le-am spus: „Vedeţi? Ea a fost ascultătoare în toate lucrurile, dar a nesocotit un singur Cuvânt. A mers corect în toate, afară de un singur Cuvânt.”

Prieteni, femeile penticostale pot fi neprihănite, sfinţite si umplute cu Duhul Sfânt şi cu toate acestea la urmă pot da greş.

Acesta este adevărul absolut pentru că „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4).

Vedeţi, acela a fost punctul în care a dat greş. Poate se simţea în ordine când a urcat acolo sus, dar a refuzat să mă asculte când am avertizat-o.

El a scris Evanghelia prin ucenicii şi apostolii Săi, iar învăţătura a adus-o prin proroci şi apostoli, dar ei nu vor să asculte.

Acum fiţi atenţi!

Puterea învierii (în limba greacă „Zoe” = „Viaţă”) care aduce Cuvântul, gândul care era în Hristos, va fi şi în voi. Prin ceea ce vă spun, vreau să înţelegeţi că atunci când Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morţi, ne-a înviat şi pe noi, făcându-ne fiinţe vii împreună cu El, deşi în vremea aceea eram un fiu sau o fiică numai în gândul Său. Dar Dumnezeu ne-a văzut pe toţi în El, la sfârşit.

El trebuia să moară ca om, de aceea Duhul L-a părăsit în grădina Ghetsimani.

Gândiţi-vă, prieteni! El nu trebuia să facă acest lucru, dar l-a făcut pentru noi. El era Dumnezeu şi a uns acel trup, care era un trup omenesc, punând în El toată plinătatea dumnezeirii. Dacă El ar fi mers la Golgota, ca Dumnezeu, nu ar fi murit niciodată pentru că Dumnezeu nu poate fi omorât de nimeni. El nu trebuia să facă aceasta, dar gândiţi-vă că S-a dus acolo pe când voi eraţi încă în El, pentru că Dumnezeu nu scosese încă Mireasa din Mire. De aceea, când Dumnezeu a privit la trupul lui Hristos, a văzut în El şi partea masculină şi partea feminină, totul fiind răscumpărat prin El.

Vedeţi? De aceea Mirele şi Mireasa sunt una, acelaşi Cuvânt.

Astfel, acelaşi Cuvânt care vorbeşte despre Mire, vorbeşte şi despre Mireasa Sa.

Atunci cum ar fi posibil ca El să nu descopere Miresei Sale tot ce i-a fost făgăduit? Sau cum ar putea veni Mirele fără să fie una cu Mireasa Sa?

Pentru că El a făcut totul, tot ce a fost făgăduit, înviind şi din morţi, înseamnă că şi Mireasa Lui trebuie să facă tot ce a făgăduit Cuvântul pentru timpul sfârşitului cu privire la Ea, este adevărat? Nu trebuie să se întoarcă Ea, la credinţa originală, prin Maleahi 4? Nu trebuie să se descopere El la fel ca în zilele Sodomei? Nu trebuie ca lumea şi lucrurile din ea să fie exact cum le vedem cu toţii? Şi nu sunt toate acestea o confirmare desăvârşită a Cuvântului care ne-a fost făcut cunoscut?

Prieteni, ştiu că v-am ţinut cam mult, dar vom încheia imediat.

Ce desăvârşită este lucrarea lui Dumnezeu! Să nu uitaţi aceasta.

Dumnezeu a văzut mai dinainte Mireasa în Mirele ceresc. Aleluia! Ca să Îşi salveze Mireasa, El a trebuit să meargă cu Ea, la fel ca Adam. Adam a ştiut ce face. Eva nu ştia ce face, dar Adam a ieşit din Eden împreună cu soţia sa.

Acelaşi lucru L-a făcut Isus: a luat locul Miresei Sale făcându-Se păcat pentru salvarea ei. Da, El a stat în locul nostru pentru ca noi să putem sta în locul Lui. Ce dragoste! Ce părtăşie! Cum am putea respinge o asemenea dragoste? Prieteni, putem face altceva decât să Îl iubim,?

Aş putea continua ore întregi cu tema aceasta, dar să mergem mai departe.

Confirmarea unui Act de proprietate este la fel ca experienţa de la Rusalii sau ca venirea Duhului Sfânt în zilele din urmă. Poate cineva pretinde această proprietate, dar aceasta nu înseamnă că va fi a lui. Sigur că nu. Poate veni cineva din altă parte şi să pretindă acelaşi lucru, dar dacă posedaţi confirmarea şi o arătaţi, tot ce va fi împotrivă, este anulat.

Dacă un om crede Cuvântul, vine Duhul Sfânt, El fiind confirmarea asupra acestei Proprietăţi ca s-o puteţi stăpâni, ca să vă aparţină. Amin!

Aceasta ne dă confirmarea, extrasul: când Duhul Sfânt vine asupra noastră, a celor pe care Dumnezeu ne-a văzut înainte de întemeierea lumii.

El a scris de la început numele oamenilor în Cartea Vieţii, dar ei trebuiau să se nască în lume, ca bărbaţi şi femei, şi să fie supuşi păcatului; să fie robi ai păcatului.

Când oamenii au crezut Cuvântul lui Dumnezeu, au primit Actul de proprietate, dar confirmarea a adus-o Duhul Sfânt.

Chiar dacă totul era împotriva mea, chiar dacă o făcuse mama mea, tatăl meu, bunica sau bunicul meu, cum s-a întâmplat cu copilul pentru care m-am rugat cu câteva zile în urmă şi a cărui boală de epilepsie era moştenită de la bunicul lui, când a venit confirmarea totul a fost şters şi anulat. Vedeţi? Atunci sunt proprietarul acestei confirmări. Amin.

Şi aşa cum Duhul L-a înviat pe Hristos din morţi, tot aşa eu am confirmarea că sunt o parte a acestui Trup; am confirmarea Duhului Sfânt că acest Trup al Cuvântului trăieşte exact cum a trăit El şi aşa cum a fost făgăduit şi pentru timpul acesta.

Prin Sângele lui Isus Hristos, toate păcatele mele sunt şterse şi la fel ale voastre.

Duhul Sfânt a venit ca o dovadă a Titlului de proprietate pe care mi l-a dat Dumnezeu, prin har, prin buna Lui ştiinţă mai dinainte.

De ce vă mai temeţi? Nu este nici o mirare că El a spus: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” (Apocalipsa 1.17-18).

Nu vă temeţi pentru că nici moartea nu vă poate atinge. Vedeţi cât este de minunat? Prin confirmarea Actului de proprietate, datoria noastră a fost plătită, aşa că nu mai poate sta în picioare nici o învinuire. Glorie! Poate mă port ciudat, dar mă simt bine. Vedeţi?

Vedeţi ce înseamnă confirmarea proprietăţii? Puteţi înţelege cum vine aceasta? Nimic nu ne mai poate despărţi de El. Amin. De ce? Pentru că eşti proprietar; pentru că sunt proprietar. Amin.

Ce proprietate am? Eu am partea mea din moartea şi învierea Sa. El a devenit eu, pentru ca eu să pot deveni El. El S-a făcut păcat pentru ca eu să pot deveni un fiu al lui Dumnezeu, pentru ca eu să pot primi această proprietate, „că aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede.” Vedeţi? Confirmarea proprietăţii.

Mai avem vreo zece minute până la masă aşa că haideţi să mai privim o dată, în treacăt, şi naşterea prin Duhul.

Vă voi arăta unele semne ca să puteţi înţelege.

Vă rog să observaţi cum lucra această Putere a învierii, această Putere dătătoare de Viaţă în ei. Ea le-a dat Viaţa, i-a înviat.

 

Să vedem ce a lucrat această Putere în Ştefan. El era umplut cu Puterea învierii, cu Puterea dătătoare de Viaţă, de aceea nu se temea, ci a spus:

Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi!

Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum, şi L-aţi omorât.” (Fapte 7.51-52).

Duhul lucrase ceva în el, aşa că era plin de Puterea învierii.

Când au auzit aceste cuvinte, ei şi-au zis: „Trebuie să scăpăm de flăcăul acesta!” şi l-au omorât cu pietre, dar Ştefan a privit spre cer şi a spus: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” (v. 56). Puterea învierii lucra în el cu desăvârşire.

Vedeţi? Dar şi Filip poseda această Putere a învierii. El era plin de Puterea dătătoare de viaţă, de aceea ţinea adunări mari în Samaria. Dracii au fost alungaţi, iar oamenii s-au botezat în Numele lui Isus Hristos.

Şi iată că în timp ce ţinea o adunare, Duhul i-a zis: „Părăseşte adunarea!”

„Dar ce vor spune predicatorii?”

„Nu te îngrijora pentru aceasta.”

Vedeţi, el era umplut cu Puterea învierii, avea Dinamica pentru că Duhul venise peste el.

Deci Duhul i-a zis: „Du-te afară în pustie!” iar acolo   l-a găsit pe acel etiopian pe care l-a botezat în Numele Domnului Isus Hristos. Vedeţi? Un bărbat care a dus Mesajul Evangheliei în Etiopia, este adevărat?

Filip era ascultător de Dumnezeu în toate lucrurile.

Dacă nu v-aţi botezat încă în Numele Domnului Isus Hristos, s-o faceţi în ascultare de Dumnezeu, pentru că apoi veţi putea vedea cum El va restabili în voi Puterea învierii.

Când a părăsit acea mare adunare de trezire, ascultând porunca Domnului, Filip era atât de plin de Puterea învierii încât a fost răpit imediat de Duhul. Imediat ce a împlinit porunca şi l-a botezat pe etiopian, Duhul l-a răpit.

Prieteni, „Duhul care L-a înviat pe Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare.” El i-a dat această Viaţă şi lui Filip, aşa că n-a mai fost văzut pentru că l-a luat şi l-a dus în altă ţară, la o depărtare de o sută cincizeci de mile. Puterea învierii umpluse trupul lui muritor.

Cum s-a putut întâmpla lucrul acesta? Pentru că era plin de Puterea învierii.

O, Biserică a Dumnezeului celui viu, noi nu putem sta azi aici şi să ne lăsăm duşi cu zăhărelul de cei care ne spun: „Noi nu putem umbla cu astfel de oameni,” deoarece trebuie să fim zidiţi şi umpluţi cu Puterea învierii pentru ca într-o zi să avem parte de răpire. Amin.

Iertaţi-mi expresia „cu zăhărelul”, dar când am spus-o m-am gândit la mama care poartă întotdeauna ceva cu care să-şi liniştească copilul.

Mamele ştiu că atunci când încep să plângă copiii, pun puţină cafea într-un săculeţ cu zahăr şi îi lasă să sugă pentru a se linişti. Dar în aceasta nu este nici o putere, nici un folos, ci dimpotrivă, copilul va înghiţi cafeaua aceea îndulcită care va dăuna sănătăţii.

Şi noi umblăm cu asemenea lucruri, de aceea lăsaţi-vă de ele pentru că sunteţi vulturi! Veniţi înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu! Fiţi puternici, fiindcă nu este nimic să vă poată răni. Voi sunteţi eliberaţi de toată ruşinea oamenilor, aşa că orice ar spune cineva împotriva voastră, veţi avea şi mai multă dragoste. Cine o aduce? Puterea învierii. Amin!

Această Putere vă duce în locurile cereşti, pentru că un vultur nu va coborî niciodată jos, la puii de găină, ci îşi va lua zborul în sus, spre locurile cereşti în Hristos.

Filip a fost făcut viu şi răpit de acolo.

Să privim un alt bărbat al lui Dumnezeu: pe Enoh, care a umblat cam trei sute de ani cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Astfel, el avea mărturia: „Eu nu am eşuat niciodată în Cuvântul Lui.”

Enoh avea Puterea învierii, iar când această Putere l-a atins, nu a mai fost nevoie să moară, ci a fost luat Acasă, în cer. Da, el a plecat pur şi simplu, la fel ca Filip care era atât de plin de Putere învierii, încât în loc să meargă în Gaza s-a dus în altă parte, pe malul mării.

În loc să meargă pe drumul stabilit, Enoh a spus doar: „Sunt bătrân, dar am primit Puterea învierii şi voi părăsi pământul fără să mai trec prin moarte.”

Aceasta este aceeaşi Putere de înviere pe care o avem şi noi acum. Înţelegeţi? Aceasta face din trupurile voastre muritoare nişte fiinţe vii, este adevărat? Da, aceasta face Puterea învierii.

Enoh poseda mărturia lui Dumnezeu, de aceea a zis: „Am făcut tot ce mi-a poruncit Dumnezeu!” iar când Puterea învierii i-a atins trupul muritor, a fost luat de pe pământ şi trecut la Domnul.

Priviţi-l pe prorocul Ilie.

Scuzaţi-mă frate şi soră, dar în zilele acelea el le-a îndreptat, le-a mustrat şi le-a certat pe femeile vopsite, ca Izabela, pe Ahab şi întreaga naţiune, de aceea se părea că nu este nimeni de partea lui. Ilie îi îndrepta şi îi certa, ceea ce a făcut ca toţi să-l evite, dar Dumnezeu Se îngrijea de el şi îl ajuta în toate lucrurile.

Voi ştiţi că într-o zi, bărbatul acesta a obosit şi a spus: „Am îmbătrânit şi nu pot merge mai departe!”

Oamenii spuneau că Ilie va continua aşa până la nouăzeci de ani, pentru că era într-adevăr bătrân, dar călătorea prin ţară pentru că era plin de Puterea învierii.

Ştiţi ceva? Ilie privea peste Iordan şi vedea pe partea cealaltă (Oh, mă pun în locul lui!). El era plin de Puterea învierii. Dincolo de râu au apărut cai şi cară de foc, iar el a trecut şi a mers spre Casă fără să moară.

Puterea învierii care fusese trimisă, a adus un car pentru a-l lua pe proroc. Astfel, Ilie s-a dezbrăcat de manta şi a aruncat-o peste Elisei. Aşa este.

Şi ce a făcut Elisei? A ridicat-o – un tip spre Biserică -, şi a făcut mai multe minuni decât înaintaşul său, Ilie, – un tip spre Hristos şi Biserică.

El a primit o dublă Putere pentru că aşa ceruse: „Te rog să vină peste mine o îndoită Putere din duhul tău.” (2Împăraţi 2.9b), iar Biserica va avea o dublă Putere pentru că aşa a spus El: „…veţi face lucrări mai mari decât am făcut Eu.” (Ioan 14.12).

Vedeţi? El era atât de plin de Puterea învierii încât a făcut în dublă măsură ceea ce a făcut Ilie, iar după ce a trăit optzeci sau nouăzeci de ani, a murit. După ce a murit a fost îngropat, dar Puterea învierii nu l-a părăsit, aşa că după câţiva ani, când carnea de pe oasele lui putrezise, în timpul unei lupte, câţiva oameni au aruncat un mort peste oasele lui Elisei. Oh, şi pentru că Puterea învierii era încă în acele oase, în clipa când acel mort s-a atins de ele, a înviat. Da, şi această Putere va învia şi trupurile voastre. Chiar dacă veţi muri şi veţi putrezi în mormânt, această Putere se odihneşte în praful acela. Aleluia!

„Cel ce L-a înviat pe Hristos din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare.”

Exemplul cu Elisei ne arată că deşi era mort şi zăcea în mormântul acela, prorocul era plin de Puterea învierii.

În El era atâta Putere de înviere încât atunci când a fost pus acel mort peste el, bărbatul a înviat de parcă Elisei putea face minuni sau îşi putea pune mâinile peste bolnavi şi în starea aceea. Amin. Aşa este.

Gândiţi-vă că noi suntem trup din trupul lui Hristos şi mădulare din mădularele Lui.

O, nu este altă cale! Noi vom învia şi aceasta este tot. Ne vom ridica pur şi simplu. Acesta este adevărul.

Paştele este mai mult decât o tradiţie, pentru că trupurile noastre au fost înviate împreună cu El şi prin aceasta suntem în locurile cereşti, în Hristos.

Acest trup poate putrezi în mare sau în pământ, poate rămâne din el doar o lingură de cenuşă, dar cu toate acestea va apărea din nou pentru că Duhul care L-a înviat pe Domnul meu din morţi, a înviat şi trupul acesta muritor. El a pus viaţa în acest trup muritor, de aceea suntem părtaşi învierii Lui, Vieţii Lui veşnice despre care v-am vorbit atât de amănunţit.

Deci, nu este de mirare că El a spus: „Nu vă temeţi!” iar mai târziu Pavel a ştiut aceasta aşa că a spus: „Moarte, unde îţi este biruinţa? Eu sunt plin de Puterea învierii. Lăudat să fie Dumnezeu, care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1 Corinteni 15.55).

Puterea învierii! El trăieşte în veci, pentru că Biblia spune: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8).

Ţineţi minte! Mesia este „Cel uns” şi astfel Mireasa Lui este „Cea unsă”.

Observaţi. Moartea nu opreşte Puterea lui Dumnezeu. Nu, ea nu poate face aceasta. Dacă aţi primit această Putere, o aveţi pentru veşnicie. Nu există nimic să v-o poată lua. Nimeni nu o poate diminua, nici schimba.

Dacă îţi trăieşti viaţa, aceasta n-o va opri pentru că ea este la fel de bună întotdeauna. Vedeţi?

Moise era plin de această Putere a învierii, este adevărat? El era un proroc, iar Cuvântul a venit la el. Moise era o parte din Cuvânt; era Cuvântul pentru acel timp.

Şi deşi era mort de multe sute de ani, a stat pe Muntele schimbării împreună cu Isus şi cu Ilie, este adevărat? De ce? Pentru că moartea nu a putut scoate afară Puterea învierii. Nu, nu!

Domnul a spus: „Îl voi învia!” Îngerii au mers şi l-au îngropat într-o vale, aşa că a dispărut pentru oameni. Mădularele lui, totul a trecut, dar Puterea învierii care era acolo, l-a înviat şi l-a adus pe munte alături de Ilie.

Poate veţi spune: „Este adevărat, frate Branham? După opt sute de ani?”

Dacă vreţi să citiţi, acest lucru este scris în Matei 27.51-52:

Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.”

Aceşti credincioşi ai Vechiului Testament erau parte din El pentru că crezuseră că El va veni. Din pricina aceasta Puterea învierii a venit şi peste ei.

În parte, ei aveau această Viaţă prin jertfirea mielului, dar duhul mielului nu putea să se întoarcă înapoi peste oameni. Care este deci situaţia cu duhul omului când intră Dumnezeu în el? Vedeţi?

Cu cât mai multă Putere este în noi? Înainte de jertfirea lui Hristos se jertfiseră miei, pentru împăcarea omului cu Dumnezeu (un simbol), dar ceea ce avem acum nu mai este un simbol, ci realitatea. Atunci de ce ne mai temem? Aceşti bărbaţi aveau numai umbra care arăta spre învierea Lui şi au mers cu ea în mormânt.

Priviţi-l pe Iov în marea sa încercare, când a fost părăsit de toţi. Satana a zis:

Dă-l pe mâna mea şi-l voi face să Te blesteme în faţă.” apoi s-a năpustit asupra lui. Dar Domnul i-a zis: „De viaţa lui să nu te atingi!”

Satana i-a făcut mult rău, i-a luat tot, dar de viaţa lui Iov nu s-a atins. Chiar şi soţia i-a întors spatele şi i-a zis că până şi suflarea i-a devenit insuportabilă. Cu alte cuvinte, nu mai voia să aibă de-a face cu el; se părea că nu-l mai iubeşte pentru că l-a respins.

„Iov”, zicea ea, „de ce nu Îl blestemi pe Dumnezeu şi vei scăpa?” dar el i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună!”

Vedeţi, el era un proroc şi ţinea cu tărie la ceea ce avea. Astfel, spunea cu convingere: „Nu mai sunt un păcătos pentru că am adus jertfa cerută de El!” Amin.

Iov ştia pe ce stă. Da, el stătea pe Cuvântul lui Dumnezeu. Indiferent ce spuneau ceilalţi, el stătea tare şi neclintit pe Cuvântul lui Dumnezeu, iar în clipele cele mai grele a zis:

Vorbeşti ca o femeie nebună! Domnul a dat, Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului! Gol am venit în lume şi gol voi pleca din ea. Lăudat fie Numele Domnului.” (Iov 1.21;2.10).

El stătea acolo plin de bube, copiii îi muriseră şi ajunsese foarte sărac, iar prietenii săi, membrii bisericii, s-au întors împotriva lui. Ce nenorocire!

Nici unul dintre noi nu am trecut printr-o asemenea încercare, dar cu toate acestea Iov a rămas la Cuvânt. El era un vultur.

Dar ce s-a întâmplat când Iov a stat tare pe Cuvânt? Cerul s-a întunecat şi a început să tune şi să fulgere, iar el a privit în sus, a avut o vedenie şi a spus:

Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea şi nu ai altuia. Da, chiar dacă puterea mea s-a sfârşit şi voi dispărea de pe pământ, tot Îl voi vedea.”(Iov 19.25-27).

O, acea dimineaţă a învierii! Aleluia!

Marele evanghelist Matei, a spus în capitolul 27.51 că după învierea lui Isus din morţi, mulţi din sfinţii Vechiului Testament au ieşit din morminte, cei care erau deja praful pământului, au intrat în cetate şi s-au arătat multora.

Această Putere a învierii era încă în trupul lui Moise, şi era în mădularele lui Iov atunci când nu mai rămăsese nici măcar o lingură de cenuşă din trupul lui. Da. Acea Putere a învierii era încă acolo.

Dacă Duhul care era în Hristos locuieşte şi în voi, atunci trupurile voastre muritoare vor învia.

Poate veţi spune: „Aş fi vrut să trăiesc în timpul acela!” dar voi trăiţi într-un timp mai bun.

Văd că vă notaţi textele, ceea ce este foarte bine. Notaţi-vă şi 1Tesaloniceni 4.16:

Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.”

Ce frumos!

Sfinţii. Unul se odihneşte ca Ilie, altul ca Elisei; alţii sunt în mormânt şi vor fi înviaţi, iar alţii vor fi transformaţi şi astfel vom fi cu toţii împreună.

Puterea învierii va veni şi peste cei vii şi peste cei morţi.

Această Putere a învierii este şi în aceşti doi proroci. Vedeţi, numele lor sunt aproape la fel: Ilie şi Elisei; Mirele şi Mireasa Sa. Unul este Domnul Isus, iar cealaltă este Mireasa lui Isus, şi ei aparţin unul celuilalt: El şi Ea.

Vedeţi cum este arătat totul?

Ilie a fost răpit: el simbolizează Biserica; iar Elisei se odihneşte până la înviere. Este la fel ca în cazul unei păsări care are nevoie de două aripi pentru a-şi ţine echilibrul.

Biserica a fost simbolizată prin aceşti doi proroci.

Noi, cei ce trăim până la venirea Domnului, nu o vom lua înaintea celor adormiţi, ci atunci când va suna trâmbiţa lui Dumnezeu, cele două aripi se vor împreuna şi vom zbura. Aleluia! De ce? Pentru că Puterea învierii este prezentă atât în cei adormiţi în Hristos, cât şi în cei vii.

Fiţi atenţi!

Noi am fost înviaţi ca să vedem toate aceste lucruri. Priviţi la Puterea învierii din acest timp şi nu uitaţi că noi am fost înviaţi.

Cred că aceasta va fi un ajutor pentru voi deoarece Domnul nostru, şi la fel Pavel, au spus:

„Vă spun tot ceea ce-Mi arată Tatăl. Nu v-am ascuns nimic.”

Noi vedem că această Putere dătătoare de Viaţă este peste cei credincioşi şi în aceste zile din urmă. El ne-a dat Puterea învierii, aşa că îi vedem pe cei bolnavi vindecaţi. Da, cu toţii am văzut această Putere lucrând printre noi la fel ca la început. Puterea învierii s-a întors din nou în Biserică.

Prin această Putere au fost date vedenii, morţii au înviat, bolnavii s-au vindecat şi au fost făcute multe alte lucruri măreţe.

Cu câteva zile în urmă am discutat cu micuţul Donovan Weerts. Noi am fost de multe ori împreună la vânătoare şi pot spune că acest băiat este un tovarăş de nădejde. După cum ştiţi, vine la adunarea de aici şi suntem prieteni buni.

El mi-a zis: „Nu aş vrea să te deranjez….” L-am privit şi am văzut că îi curge ceva dintr-o ureche, aşa că l-am întrebat:

„Cum îţi merge, Donovan?”, apoi i-am luat mâna şi am văzut că are cancer.

„Ce ai la ureche, Donovan?”

„Nu ştiu, frate Branham, dar mă supără de vreo şase sau şapte luni.”

„De ce nu mi-ai spus nimic?”

„Nu am vrut să te supăr, frate Branham.”

„Dar ştii ce ai la ureche?”

„Nu ştiu, nu pot să-mi dau seama.”

Atunci mi-am pus mâinile peste el, fără să spun vreun cuvânt, iar două zile mai târziu era vindecat pe deplin. Cum a fost posibil acest lucru? Prin Puterea dătătoare de Viaţă. Vedeţi?

Ea este aceea care va învia şi trupul vostru muritor. Urechea lui ar fi fost distrusă, apoi ar fi urmat creierul, ceea ce ar fi însemnat moartea lui, dar Puterea învierii a rezolvat totul.

Într-o zi m-am simţit foarte obosit, aşa că mi-am zis: „Ar trebui să lucrez mai bine pentru că am trecut deja de cincizeci de ani. Dacă vreau să mai fac ceva pentru Domnul, ar trebui să mă grăbesc pentru că îmbătrânesc.” Atunci a venit peste mine Puterea învierii, iar El mi-a îngăduit să privesc peste cortină şi să văd ce este dincolo.

Domnul mi-a spus: „Toţi aceia pe care i-ai iubit şi cei care te-au iubit, vor fi acolo cu tine.” Prieteni, am putut să-i văd pe cei aflaţi acolo, la fel cum vă văd pe voi aici. Ce-i aceasta? Puterea învierii.

Ioan, cel care a scris Apocalipsa, era plin de această Putere a învierii. El s-a ridicat şi a văzut totul, de la început până la sfârşit.

Şi Isaia era plin de această Putere, de aceea s-a ridicat şi a văzut Împărăţia de o mie de ani şi multe altele.

Puterea învierii!

Dacă Duhul care a locuit în Hristos, va locui şi în voi, El va învia şi trupurile voastre muritoare.” Vă amintiţi? Puterea învierii.

Înţelegeţi ce am văzut zilele acestea? Puterea învierii trebuia să vină ca să deschidă cele şapte Peceţi. Ce era aceasta? Era cumva înţelepciunea unui om? Nicidecum, ci era Puterea de înviere a lui Dumnezeu. Această Putere a lui Dumnezeu a făcut ca lumea să mărturisească despre acest mare adevăr. Această Putere a spus totul mai înainte ca aceste lucruri să se întâmple.

Îngerul Domnului, despre care v-am povestit şi care a fost aici, acest Stâlp de Foc, Puterea învierii, a obligat chiar şi lumea să mărturisească despre El, deşi nu ştia ce înseamnă. Dar noi am privit acolo şi ştim că este Domnul nostru. Vedeţi?

El este Cel care a deschis Peceţile. El este conţinutul şi esenţa lor, pentru că Hristos este Cuvântul întreg al lui Dumnezeu; Hristos este Peceţile care s-au deschis.

Ce este deci deschiderea Peceţilor? Descoperirea lui Hristos. Cei şapte îngeri arată încheierea celor şapte epoci ale Bisericii, dar noi nu am putut vedea aceasta imediat.

Ei au făcut clişeul acela, nu noi, iar El stă acolo ca Judecător suprem şi dovedeşte că este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Ce identificare!

Puterea învierii a făcut aceasta pentru noi. Ea ne aduce de la moarte la viaţă; ea ne dă Duhul deosebirii ca să ştim ce nu este în ordine cu noi şi ne arată ce trebuie să facem, ce nu am făcut şi ce vom fi.

Domnul nostru Isus Hristos a fost plin de Puterea învierii. El avea plinătatea, de aceea a putut spune: „Stricaţi Templul acesta (trupul Său) şi în trei zile Îl voi ridica.” (Ioan 2.19).

Aici este încrederea în Puterea învierii.

Distrugeţi trupul acesta – acest Templu – şi în trei zile îl voi readuce din nou la viaţă.” De ce a spus aceasta? Deoarece ştia ce este scris despre El, iar Cuvântul nu putea să dea greş.

Şi ce spune Cuvântul? „Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10).

El ştia că această Putere a învierii Îl va învia şi că nici o celulă a trupului Său nu va putrezi, de aceea le-a spus:

Voi veţi ucide trupul acesta, dar Eu Îl voi ridica din nou în trei zile.” (parafrazare).

De ce? Pentru că aşa era făgăduit în Cuvânt, iar dacă o prorocie este de la Dumnezeu nu poate da greş.

Prieteni, această prorocie din Cuvânt ne spune că aşa cum va învia El, aşa vom învia şi noi împreună cu El. Deci nu este nici o mirare că El ne-a spus: „Nu vă temeţi!”

Este scris că „Duhul care era în El va învia şi trupurile noastre muritoare.”

Nu te teme, prietene, căci Fiul este viu, a înviat!

Priviţi spre muntele descoperirii, pentru că acolo am fost reprezentaţi cu toţii. Acolo erau sfinţii vii, cei care au fost răpiţi – simbolizaţi prin Ilie -, şi sfinţii adormiţi în Domnul şi înviaţi – simbolizaţi prin Moise.

Amândoi aveau Puterea învierii.

Chiar dacă unul a murit iar celălalt nu, amândoi erau prezenţi acolo.

Puteţi vedea ce posedăm noi în zilele din urmă? Exact ceea ce a făgăduit El în Ioan 14.12. Desigur.

Oamenii spun: „Tu pretinzi că ai Putere?” Nu este adevărat! Noi suntem ca cei aflaţi pe Muntele descoperirii, pe Muntele schimbării la faţă, aşa că nu pretindem că avem Putere., ci suntem ca cei care au fost acolo.

Moise nu a zis: „Uitaţi-vă cine sunt eu!” şi nici ucenicii nu au zis: „Cine suntem noi!”, deoarece tot ce îşi doreau să vadă şi unii şi alţii, era Isus proslăvit, era Isus în mărirea Lui.

Aşa este şi astăzi. Noi nu căutăm să fim persoane renumite şi nu ne interesează ce părere au oamenii despre noi. Numele nostru nu înseamnă nimic pentru că purtăm Numele Lui. Viaţa noastră nu este nimic pentru că avem Viaţa şi Puterea Lui. Şi tot ce dorim este să Îl vedem pe El în slava Sa.

Cum se poate întâmpla aceasta? Numai dacă El Se poate descoperi în noi în Puterea învierii Sale şi lucrează prin noi.

Atunci Îl vedem reprezentat din nou aşa cum era odată, aţi înţeles?

Din pricina aceasta nu dorim să fim slăviţi de oameni; nu dorim să fim renumiţi; nu dorim să devenim cineva într-o adunare, nici nu încercăm să-i ducem pe oameni la o sectă şi să-i legăm acolo, nici să oferim un picnic, petreceri sau altceva, ci dorim să-L vedem pe El descoperit în mărirea Sa.

Nu dorim o proslăvire proprie, ci dorim ca prin întreaga noastră viaţă să dovedim că El este viu şi trăieşte în noi.

Dacă pot să nu Îi stau în cale, dacă nu mă gândesc la mine şi dacă nici voi nu vă gândiţi la voi înşivă, Îl vom vedea pe Isus descoperit între noi. Să-L vedem pe El: aceasta este tot ce ne dorim.

El este Puterea învierii noastre; este bucuria noastră, iar noi suntem în El, suntem Trupul Său; suntem Mireasa Sa şi vedem cum Se legitimează ca fiind Acelaşi; vedem că a înviat din morţi şi este viu în vecii vecilor.

Nu este de mirare că a spus: „Nu vă temeţi!” Noi suntem salvaţi prin El şi înviaţi împreună cu El.

Aceasta înseamnă Paştele, „ziua învierii” pentru oameni: „A fi înviat împreună cu El.”

Fiţi atenţi! Acum Îl avem în noi pe Duhul Sfânt; avem dreptul la moştenire pentru că totul este plătit. Să nu mai spuneţi niciodată: „Sper să fiu…” pentru că voi aţi ajuns deja. El a făcut totul pentru voi. Vedeţi? Nu eu, ci El.

„Bine, frate Branham, dar se spune…”

Pe mine nu mă interesează ce se spune! El a făcut totul pentru mine, de aceea, singurul lucru pe care-l doresc este să Îl văd pe El descoperit.

„Cum este posibil acest lucru? Trebuie să Îl chem jos?” Nu, pentru că El este în voi.

Spuneţi simplu: „Doamne, dacă mă dau cu totul de-o parte, Tu poţi să mă legitimezi.”

Cum poate face Domnul aceasta? Pentru că aşa a făgăduit: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine.” Glorie!

Acum, după toate dovezile Cuvântului aduse în dimineaţa aceasta, mă gândesc la o cântare:

„În dimineaţa învierii,

Când se rup legăturile morţii,

Vom învia, aleluia, vom învia.”

Credeţi aceasta? Noi vom învia. Noi suntem în El; suntem o parte din El, de aceea posedăm taina descoperirii lui Dumnezeu, a Vieţii de după moarte.

Astfel, noi care odinioară am fost morţi în păcatele noastre, trăim prin El.

Pecetea adevărată a învierii a rupt moartea din jurul meu şi m-a făcut viu. Pecetea învierii de la început a rupt pecetea romană cu care a fost pecetluit El. Hristos a rupt pecetea şi a descoperit taina.

Dumnezeu a rupt Pecetea, prin Duhul Sfânt, şi ne-a dat Viaţa, iar Hristos este descoperit şi trăieşte în noi pentru că suntem făpturi noi, înviate împreună cu El. Amin.

„Noi vom învia, aleluia!

Noi vom învia, aleluia!

În dimineaţa aceea a învierii,

Când vor fi rupte legăturile morţii,

Atunci vom învia.

Aleluia! Vom învia.”

Nu vă bucuraţi? Eu mă bucur pentru că atunci, demult, în dimineaţa când m-am întors la Domnul, în şoprul nostru cu cărbuni, a fost ruptă o pecete şi am fost înviat ca o făptură nouă. Fiul a înviat şi Puterea Lui de înviere a venit şi peste mine.

Mai demult mi s-a spus o poveste despre un pescar bătrân. Se spune că într-o zi la acest bătrân a venit un om şi l-a rugat să-l însoţească la pescuit pe ocean. Ei au plecat, dar cei ce ieşiţi pe ocean ştiţi că dimineaţa este ceaţă. Şi eu ies uneori cu fratele Eddie Byscal, care este misionar la indieni.

Bărbatul acela nu avea experienţă, dar bătrânul pescar nu a vrut să pornească în larg. El aştepta să se ridice ceaţa, pentru că altfel nu puteau vedea farul de pe coastă. Bărbatul s-a enervat şi i-a zis bătrânului:

„Spune-mi, ieşim în larg?”

„Aşteaptă, fiule, aşteaptă! Trebuie să aşteptăm răsăritul soarelui ca să ştim unde ne aflăm.”

Voi ziceţi: „Trebuie să fiu baptist sau penticostal?”

Staţi liniştiţi, pentru că în curând va apărea Fiul şi atunci vom vedea unde suntem. El este Cuvântul. Aşteptaţi până când este descoperit Cuvântul, până când va străluci Snopul dragostei deasupra Seminţei şi atunci vom vedea unde suntem.

Îl iubiţi?

Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult. Câţi dintre voi vor rămâne şi deseară? Da, vom veni şi deseară.

Să ne plecăm capetele.

Este cineva care nu a primit încă Puterea învierii? Fiul a luminat totul, iar voi aţi stat în Casa Domnului, aţi ascultat predicile şi totuşi Duhul nu poate să vă învie până nu veţi asculta şi respecta tot Cuvântul.

O, dacă voi bărbaţii şi femeile, aţi putea asculta de fiecare Cuvânt scris!

Este foarte periculos! Cum ar fi să fiţi o sămânţă moartă, fără Viaţa în voi? Dar în inima voastră este Ceva care spune: „În dimineaţa aceasta vreau să mă ridic şi să ies din starea aceasta pentru că nu vreau să rămân o sămânţă moartă, care se nimiceşte, ci doresc să mă ridic la Viaţă, să înviez.”

Vreţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi:

„Frate Branham, roagă-te şi pentru mine!”?

Domnul să te binecuvânteze. Da, El să te binecuvânteze.

Vedeţi? Sunt atâtea mâini ridicate! Noi nu îi mai chemăm pe oameni la altar pentru că acest lucru este doar un adaos din vremea metodiştilor.

Biblia spune simplu: „Toţi cei ce au crezut, s-au botezat.” (Fapte 2.41).

Aici este un bazin cu apă care aşteaptă pe oricine este pregătit să moară pentru sine. Poate că voi aţi fost îngropaţi deja în Numele lui Isus Hristos, dar înainte ca această sămânţă să învie, trebuie să primească Viaţa.

Botezul este ca roua care vine din cer. Roua poate să cadă peste această sămânţă, dar dacă sămânţa nu are viaţă în ea, roua nu-i va fi de nici un folos. Dacă însă botezul înseamnă moartea eu-lui personal, dacă eşti gata să mori pentru toate dogmele şi doctrinele; dacă vrei să îndepărtezi tot ce este în contradicţie cu Cuvântul şi să umbli numai în Cuvânt, înseamnă că eşti un fiu sau o fiică de Dumnezeu.

Dacă crezi din toată inima acest lucru, fii atent şi vei vedea ce poate face acest botez din viaţa ta, pentru că Biblia spune:

Fiecare din voi să se pocăiască şi să se boteze în Numele Domnului Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, căci atunci vi se va ierta tot ce aţi făcut împotriva voii Domnului şi puteţi aduce Snopul, Jertfa legănată. (parafrazare).

Atunci veţi primi Duhul Sfânt, Dinamica, pentru că făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, prin toate generaţiile.”

Tată ceresc, eu am vorbit foarte mult si i-am reţinut pe aceşti oameni mai mult decât aş fi vrut, o, dar parcă nu am putut să mă mai opresc. Acum vom părăsi locul acesta ca să ne odihnim puţin, iar deseară ne vom întoarce din nou.

Noi trăim într-o lume muritoare, şi printre oameni muritori, dar posedăm Mesajul Vieţii şi dovada învierii.

Doamne scump, noi suntem nişte fiinţe muritoare, dar ce vom fi dacă lăsăm această şansă să treacă pe lângă noi?

Inimile noastre ard şi sufletele ne sunt cuprinse de dragoste pentru cei ce nu au venit astăzi aici. Mesajul din dimineaţa aceasta a fost ascultat de mulţi, iar două sau trei sute au ridicat mâna în semn că doresc să Te primească.

Prin aceasta ştim că sămânţa nu este moartă, pentru că dacă sunt morţi cum ar fi ridicat mâna? În ei este Ceva care i-a împins să facă lucrul acesta.

O, Doamne, femeia lui Iov a încercat să-l îndepărteze de Tine, dar Te rog, Doamne, să laşi ca Iov, acest credincios, să intre înăuntru, să moară şi să fie îngropat în apa botezului. Roua care cade din cer, fiecare Cuvânt spune că va spăla toate păcatele şi ele vor fi iertate. Voi sunteţi botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. De ce? Pentru iertarea păcatelor voastre, pentru că păcatele vă sunt iertate numai şi numai în Numele acesta.

Tată, îngăduie ca dacă este cineva bolnav, să plece sănătos din locul acesta; dacă sunt neputincioşi, să iasă sub Puterea Duhului Sfânt. Dacă sunt păcătoşi, lasă să fie curăţaţi şi iertaţi, iar dacă au intrat aici numai cu Mecanica, lasă-i să iasă şi cu Dinamica, cu Duhul Tău cel Sfânt. Cuprinde-i pe toţi, Doamne.

Învie trupurile lor muritoare pentru că atunci vom auzi limbi noi adevărate, Puterea lui Dumnezeu, dragoste nemărginită, har pentru a muri, har pentru a trăi; Îl vedem pe Hristos cel înviat, un singur Trup, o Mireasă care Îl reprezintă pe pământ.

Tată, ei sunt ai Tăi şi au ridicat mâinile pentru că     le-am predicat Cuvântul. Primeşte-i în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Îl iubiţi? Nu este El minunat?

Vă bucuraţi pentru că sunteţi o parte a acestei învieri; pentru că sunteţi înviaţi împreună cu El? Ridicaţi mâinile pentru că sunteţi cuprinşi în învierea Lui.

„Copilaşii mei dragi”, cum spunea Pavel. Nu vreau să-l imit, dar vă iubesc. Alerg peste tot şi fac tot ce pot ca să vin aici să vă vorbesc. Vin prin pustiuri, prin furtuni şi zăpezi, ca să fiu aici. Călătorim cu avionul prin toate ţinuturile ţării, numai ca să vă vedem. Da, ne iubim pentru că fiecare suntem o părticică a celuilalt. Să nu-l lăsaţi pe Satana să vă spună altceva.

Dacă fiecare suntem o parte din celălalt, suntem şi o parte din El; suntem cetăţeni ai Împărăţiei Lui şi ne bucurăm împreună de binecuvântările cereşti.

Acum sunteţi înviaţi. Când Dumnezeu L-a înviat pe Fiul, v-a înviat şi pe voi împreună cu El, de aceea acum creşteţi într-o viaţă înfloritoare şi deveniţi ca Domnul ca să fiţi înviaţi complet în ultima zi. Potenţial, voi Îl aveţi acum.

De unde ştiţi aceasta? S-a schimbat sufletul vostru? A devenit trupul vostru ascultător? Ascultător de cine? De o biserică? Nu! Ascultători de Cuvântul Său care este Viaţa.

Voi aţi înviat din morţi. Este ziua învierii pentru Isus şi pentru noi toţi. Noi am înviat împreună cu El şi vom învia şi în ultima zi, chiar dacă duhul nostru va părăsi acest trup, chiar dacă aceste trupuri vor putrezi, chiar dacă vor deveni praf sau poate vor fi arse sau vor putrezi pe fundul mării. Biblia spune că un înger va striga şi atunci toţi cei morţi se vor ridica.

Nu există nimic să ne poată despărţi de Dumnezeu sau care să ne ascundă de El. Noi Îl iubim pentru că ne-a înviat împreună.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

V-am reţinut prea mult. Dacă mai sunt unii care ascultă încă la telefon, cu siguranţă vor avea de plătit mult pentru astăzi, dar nu am putut să termin la timpul stabilit.

Voi ştiţi cu toţii că doresc să merg în Africa. Mă rog de multă vreme să pot ajunge acolo, iar acum Domnul a pregătit calea. El mi-a arătat totul într-o vedenie. Oamenii de acolo plâng zi şi noapte. Dacă predicatorii ar şti de ce mă duc, m-ar opri imediat, de aceea am spus că merg la vânătoare.

Voi merge şi la o regină negresă, care a venit la o adunare cu şaptesprezece vagoane de tren.

Voi merge la vânătoare în ţinutul ei, deoarece voi călători ca vânător, iar când mă voi întoarce vom avea timp să vă povestesc cum a fost.

Rugaţi-vă pentru mine deoarece ştiţi câte greutăţi întâmpin acolo: peste tot sunt vrăjitori şi draci şi credeţi că ei nu ştiu ce să facă? Vedeţi? Trebuie să ştii exact despre ce vorbeşti când stai în faţa lor. Eu ştiu în cine mă încred şi sunt convins că El este în stare să-i ţină în mâna Lui pe cei ce I   s-au predat.

Doamne scump, în dimineaţa aceasta ne sunt puse înainte şi aceste batiste.

Tată, în dimineaţa aceasta a învierii, eu stau aici după predica în care am arătat, prin Cuvânt, că această Putere a învierii este în fiecare copil al Tău şi cred că ea a schimbat şi viaţa mea. Oamenii aceştia cred că viaţa lor a fost schimbată şi acum ne rugăm unii pentru alţii.

Îmi pun mâinile peste aceste batiste pentru ca Dumnezeul care L-a înviat pe Hristos, pentru ca Duhul care L-a ridicat din morţi să locuiască şi în trupurile noastre.

Duhul care era în Elisei a făcut ca acel tânăr care a fost aruncat peste oasele lui să învie, pentru că Puterea învierii era în ele.

Mâinile apostolilor aveau de asemenea Puterea dătătoare de viaţă. Gândurile apostolilor, limbile credincioşilor, totul era plin de Puterea învierii.

Doresc ca după ce am pus Cuvântul şi mâinile mele peste aceste batiste, ca semn al acestei Puteri, Te rog să îngădui ca această Putere să dea viaţă acestor trupuri bolnave ca să fie vindecate în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Fă ca acest lucru să fie valabil nu doar pentru aceste batiste, ci pentru fiecare din aceşti ascultători, pentru cei suferinzi, pentru aceşti copii mici, pentru bătrâni şi pentru oricine ar fi, astfel ca Puterea învierii să-i învie în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Câţi din cei prezenţi au primit Puterea învierii? Dacă această Putere dătătoare de Viaţă este în voi, puneţi-vă mâinile unii peste alţii!

Numai necredinţa o poate opri.

Odinioară, o femeie a atins doar colţul hainei Lui şi s-a vindecat pe loc, iar un soldat roman L-a scuipat în faţă şi s-a dus în iad.

Vedeţi? Depinde unde vă aflaţi.

Credeţi? Aveţi credinţă!

Acum aş vrea să vă rugaţi unii pentru alţii. Rugaţi-vă tare.

Doamne scump, noi facem aceasta în Numele lui Hristos, singurul Nume, căci Biblia spune: „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4.12).

Doamne, fă ca Numele Tău să fie viu chiar acum pentru oamenii aceştia, ca ei să devină moştenitorii Puterii Tale de înviere.

Doresc ca Duhul Vulturului să vină la vulturii Săi; Cuvântul să vină la Cuvânt, până când plinătatea lui Hristos Se va descoperi în fiecare în parte, în fiecare necaz trupesc sau duhovnicesc pe care îl au ei.

Te rugăm să faci aceasta în timp ce ne punem mâinile unii peste alţii, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

 

– Amin –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

William Marrion Branham

18 aprilie 1965

Jeffersonville, Indiana

 

 

 

Doamne, în dimineaţa aceasta frumoasă de Paşti, când vedem cum se desfac mugurii pomilor şi aduc la suprafaţă florile din care se hrănesc albinele, iar păsările cântă de parcă inimile lor tresaltă de bucurie, ne-am adunat împreună pentru că este sărbătoarea învierii (Paştele) şi credem că Tu ai înviat din morţi cu mulţi ani în urmă, iar noi sărbătorim astăzi aceasta ca o amintire.

Doamne îngăduie să aibă loc şi între noi o sărbătoare a învierii. Ca slujitori ai Tăi, Te rugăm să ne ajuţi să înţelegem Cuvântul Tău pentru că şi atunci am fost în părtăşie cu El, iar acum am înviat împreună cu El şi şedem împreună în locurile cereşti.

Binecuvântează serviciul din acest Tabernacol şi de pretutindeni unde se ascultă prin transmisiune directă. Vindecă bolnavii şi izbăveşte-i pe cei ce trec prin încercări grele. Îngăduie ca astăzi să fie şi pentru ei o sărbătoare a învierii şi o eliberare de boli, iar cei ce sunt morţi în păcate să primească Viaţă prin Domnul Isus Hristos. Te lăudăm şi Îţi mulţumim pentru toate în Numele Lui. Amin.

Pentru mine este o favoare deosebită să fiu în dimineaţa aceasta frumoasă în Tabernacolul din Jeffersonville, Indiana. Sala este arhiplină, iar afară sunt o mulţime de oameni.

Celor care ne ascultă la radio vreau să le spun că aici este o dimineaţă minunată!

Azi dimineaţă am fost trezit la ora cinci de o păsărică micuţă care a zburat la geamul meu şi s-a izbit cu pieptul ei roşu de el. Parcă voia să-mi spună că este bucuroasă pentru ziua aceasta frumoasă care ne aminteşte că EL A ÎNVIAT!

O legendă spune că o păsărică micuţă, cafenie, L-ar fi văzut pe Domnul pe cruce, acolo unde a ajuns din pricina păcatelor noastre. Desigur, păsările nu au păcate şi El nu a trebuit să moară pentru ele, dar se spune că pasărea aceea s-ar fi aşezat pe cruce şi a încercat să Îi scoată cuiele cu ciocul, şi astfel pieptul ei s-a înroşit. Aşa să fie şi pieptul meu: un scut cu care încerc să apăr cauza aceasta minunată pentru care a murit El.

Timpul nostru este limitat, mai ales pentru prietenii care ne ascultă prin transmisiunea radio, dar aş dori să vă fac atenţi la o fotografie care a fost făcută nu demult, cu privire la vedenia pe care am avut-o aici în tabernacol şi în care mi s-a spus să părăsesc Indiana şi să plec în Arizona, unde mă voi întâlni cu şapte îngeri în forma unei piramide. Nu ştiam ce se va întâmpla, iar mai târziu când am stat acolo, am crezut că am ajuns la sfârşitul vieţii mele pentru că nimeni nu poate rămâne în viaţa după o asemenea explozie. Sunt sigur că toţi cunoaşteţi povestea.

Apoi, într-o dimineaţă când eram în Canionul Sabino şi mă rugam, mi s-a pus în mână o sabie, iar un Glas a spus: „Aceasta este Sabia Împăratului, Sabia Cuvântului”. Mai târziu, au apărut îngerii, aşa cum spusese Duhul mai dinainte, iar atunci a apărut o Lumină puternică, chiar în locul unde mă aflam eu, care s-a ridicat până la înălţimea de treizeci de mile şi a format cu aripile îngerilor un cerc, desenând pe cer forma unei piramide.

Oamenii de ştiinţă din Mexic au făcut fotografii în timp ce Lumina aceea se mişca spre nordul Arizonei, unde mi-a poruncit Domnul să stau (la patruzeci de mile N-E de Tucson). Apariţia aceea luminoasă s-a ridicat spre cer, iar săptămânalul „Life” a publicat fotografii şi comentarii cu privire la evenimentul inexplicabil care a avut loc în sferele înalte, acolo unde nu sunt nici un fel de vapori sau umezeală. Norul acela a venit din locul unde fuseseră îngerii, s-a ridicat la treizeci de mile înălţime şi a avut lăţimea de douăzeci şi şapte de mile.

Oamenii de ştiinţă au încercat să afle însemnătatea. Cineva din Tucson a vrut să afle ceva despre apariţia aceasta şi importanţa ei, dar nu le-am spus nimic. Voi ştiţi că totul fusese anunţat mai dinainte, dar lucrul acesta nu era pentru ei, ci doar pentru voi.

Când s-a întâmplat aceasta, El mi-a spus: „Cele şapte Peceţi vor fi descoperite! Tainele ascunse încă înainte de întemeierea lumii sub cele şapte Peceţi, vor fi descoperite.” Astfel, noi, care suntem o grupare neînsemnată comparativ cu lumea religioasă, ne-am bucurat de aceste binecuvântări şi ascultăm tainele despre căsătorie-despărţire, sămânţa şarpelui, etc. Toate aceste lucruri ne-au fost descoperite pe deplin, nu de către oameni, ci de însuşi Dumnezeu, care ne-a arătat cum a fost Biserica lui Hristos la început şi cum va fi Ea în ultimele zile.

Fotografia făcută atunci este pe peretele de afară şi a fost publicată în magazinul „Life”. Aş vrea să ştiu dacă aţi privit-o vreodată cu atenţie.

Cred că vă mai amintiţi că această vedenie a venit când am predicat despre tema din Apocalipsa 1, unde Îl vedem pe Isus ca Judecător, şi am făcut legătura între înfăţişarea Lui şi cea a judecătorilor din vechime.

Când am intrat în epocile Bisericii, deci înainte de deschiderea Peceţilor, noi L-am văzut pe Domnul Isus stând în mijlocul sfeşnicelor, iar părul Lui era ca lâna albă. Atunci v-am povestit despre judecătorii englezi din trecut care purtau o perucă albă ca semn al autorităţii supreme cu care erau investiţi.

Dacă veţi întoarce această fotografie veţi putea vedea că este chiar capul lui Hristos. Vedeţi cât de bine se văd ochii Lui aici? El are perucă albă, dovedind că este autoritatea supremă, Judecătorul cerului şi al pământului. Vedeţi cum I se disting ochii, gura, nasul? Întoarceţi fotografia în poziţia corectă în care trebuie ţinută. Puteţi vedea?

El este Judecătorul suprem! Nu există altul! Lucrul acesta este în concordanţă deplină cu Scriptura şi dovedeşte că Mesajul este adevărat, este Adevărul. El nu este a doua sau a treia persoană, ci este singura Persoană îmbrăcată în alb. Vedeţi faţa, ochii şi barba Lui în partea întunecoasă a fotografiei? Observaţi privirea Lui. De la El vine o lumină care străluceşte din partea stângă spre dreapta, în direcţia în care priveşte.

Pe cruce, El a privit tot spre partea dreaptă, dând har păcătosului aflat pe crucea din dreapta Sa, iar dorinţa noastră este să continuăm să mergem înainte în lumina învierii, în Numele Lui.

Dorinţa mea este ca în dimineaţa aceasta să rămânem mai mult în locul acesta ca să discutăm mai adânc despre aceste apariţii deosebite care sunt un fapt sigur. În ultimii treizeci sau treizeci şi cinci de ani ele s-au dovedit a fi total adevărate, iar noi am fost martorii lor, mai ales din ziua când acolo jos la râu a venit aceeaşi Lumină, în anul 1933, şi a spus următoarele cuvinte:

„Aşa cum a fost trimis Ioan Botezătorul înaintea primei veniri a lui Hristos, aşa va merge Mesajul tău înaintea celei de-a doua veniri a Lui!”

Noi ştim că suntem în timpul sfârşitului. Uneori ne întrebăm de ce nu s-a răspândit Mesajul peste tot, dar cu ajutorul Domnului putem explica de ce este aşa.

Acum aş vrea să deschideţi Bibliile pentru că după cum ştiţi mai întâi trebuie să vină Cuvântul, citirea Cuvântului.

Eu Îl citesc întotdeauna pentru că cuvintele mele sunt cuvintele unui om şi pot fi greşite, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu poate greşi niciodată.

Să deschidem deci, Sfânta Scriptură şi pentru început ne vom opri la trei texte pe care le-am ales. Primul text este scris în Apocalipsa 1.17-18. Este textul în care El apare cu părul alb ca lâna şi cu picioarele ca arama aprinsă. Apoi voi citi din Romani 8.11.

Repet că pentru dimineaţa aceasta am ales trei texte pe care doresc să le citesc pentru mesajul pe care mi l-a pus Domnul pe inimă cu ocazia învierii.

Mai târziu voi citi şi cel de-al treilea text, care este din Marcu 16.1-2.

În Apocalipsa 1.17-18 citim:

„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă.

Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”

 

În Romani 8.11 scrie:

 

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”

 

Şi în fine, în Marcu 16.1-2 citim:

 

După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.

În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis de dimineaţă, pe când răsărea soarele.”

 

Textul pe care îl voi scoate de aici este „Este Răsăritul Soarelui”, iar tema se intitulează: „Puterea dătătoare de Viaţă” sau: „Puterea învierii.”

Poate că în dimineaţa aceasta aţi auzit mulţi predicatori vorbind la radio despre tema aceasta. Chiar şi fratele Neville a vorbit despre înviere. În ce mă priveşte, voi încerca să privesc această temă dintr-o altă poziţie, dar nu ca să mă deosebesc de ceilalţi.

Adevărul este că indiferent din ce poziţie priveşti Scriptura, trebuie vestit numai şi numai Domnul Isus Hristos. Voi nu vă puteţi îndepărta de acest subiect pentru că toată Biblia Îl vesteşte pe El.

Astăzi, lumea Îl sărbătoreşte în toate bisericile printr-un serviciu divin de amintire: amintirea celui mai mare triumf pe care l-a avut vreodată omenirea.

Eu mă gândesc adesea la felul în care a murit El ca Salvator, iar când s-a întâmplat aceasta ne-a iertat păcatele. Dar mai întâi S-a născut ca un copil fără vină (altfel nu ar fi putut fi aici pe pământ).

S-au născut şi alţi copii drăguţi şi nevinovaţi şi au existat mulţi oameni care au suferit şi au murit pentru o cauză dreaptă, dar în afară de Isus nu a existat nici măcar unul care să fi înviat prin propria lui putere.

Este cea mai importantă săptămână din Istorie, cea mai mare sărbătoare din toate timpurile: sărbătoarea învierii, pentru că atunci El a adeverit tot ceea ce spusese mai dinainte. Orice om poate spune ceva, dar el este crezut numai atunci când se împlineşte ceea ce a spus. Şi aşa cum a spus Dumnezeu: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” (1Tesaloniceni 5.21). Domnul nu ar cere niciodată să faceţi ceva ce nu poate face El Însuşi. Astfel, El a dovedit Cine este cu adevărat Acela care a murit pentru păcatele noastre.

Sărbătoarea aceasta nu este doar o sărbătoare a florilor frumoase de Paşti, a pălăriilor de Paşti, a iepuraşilor şi ouălor vopsite de Paşti, etc., obiceiuri spre care am alunecat şi care trebuie puse deoparte, ci înseamnă cu mult mai mult.

Este la fel ca în cazul afirmaţiilor pe care le fac oamenii de astăzi când spun că spălarea picioarelor ar trebui făcută numai o dată pe an şi anume în joia mare, iar Cina trebuie luată în vinerea mare. Ei se ceartă şi se contrazic spunând că a fost ziua cutare sau cutare, dacă trebuie ţinut Sabatul sau ziua întâia a săptămânii, etc., dar toate aceste lucruri sunt doar tradiţii omeneşti.

La ce vă foloseşte faptul că ţineţi posturile puse de oameni dacă nu aveţi Viaţa? Această sărbătoare este numai o amintire. Eu nu am nimic împotriva ei dar predicatorii de la radio au prezentat doar tradiţiile lor, lăsând esenţialul la o parte.

Pe Satana nu-l interesează cât eşti de religios sau de drept în învăţătura ta, pentru că dacă pierzi Viaţa nu vei intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Nu contează cât eşti de religios, la câte adunări ai aparţinut sau cât eşti de bun, dacă nu eşti născut din nou, totul este egal cu zero.

Spuneţi-mi, Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morţi pentru o zi de amintire, pentru o dimineaţă a învierii pe care trebuie s-o ţineţi în fiecare an, sau noi trebuie să fim părtaşi învierii Lui? Ce însemnătate are învierea Lui pentru mine? Ce însemnătate are pentru tine? Noi credem că El a înviat din morţi, dar ce are aceasta a face cu mine? Acest lucru s-a întâmplat acum două mii de ani.

Am stat şi m-am gândit la ceea ce voi predica în dimineaţa aceasta ascultătorilor mei (pentru care sunt foarte recunoscător), deoarece ştiu că aceşti bărbaţi şi femei îşi vor orienta viaţa după predica mea. Ce trebuie să spun? Ce text trebuie să citesc? Şi în timp ce stăteam şi mă gândeam la aceasta, a bătut cineva la uşă. Din câte ştiam eram singur acasă, aşa că nu m-am dus imediat să văd cine bate, ci am stat şi am ascultat. Am mers în altă cameră şi am auzit din nou că bate cineva la uşa camerei de lucru. Bătea în continuu.

M-am dus şi am deschis şi spre surprinderea mea am văzut că era o fetiţă drăguţă, blondă, cu ochi albaştri. Arăta ca o floare frumoasă de primăvară.

Fetiţa mi-a adus o felicitare şi mi-a zis:

„Frate Branham, felicitarea aceasta este de la tata şi de la mine…” Voia să fie sigură că o voi primi. Tatăl ei stătea într-un cărucior deoarece era paralizat şi mi-a trimis felicitarea prin fetiţă.

Am luat cartea poştală de la fetiţă şi i-am mulţumit, iar ea a plecat imediat.

După ce a plecat, am deschis plicul, iar acolo era scris textul din Marcu 16.1-2.

„Răsăritul Soarelui.”

…pe când răsărea soarele…” Am stat şi m-am gândit asupra acelui text şi am luat din el tema: „Puterea dătătoare de Viaţă a lui Isus Hristos, Puterea care L-a înviat din morţi.”

A existat un timp în care lumea a fost într-un întuneric total. Pe atunci Pământul nu avea formă, era gol, acoperit cu apă şi avea o atmosferă întunecoasă, tristă şi posonorâtă, iar Duhul Domnului se mişca pe deasupra apelor zicând: „Să fie lumină!”

Dumnezeu a avut un motiv pentru care a procedat aşa, şi acesta era că jos, sub oglinda apei era o sămânţă pe care o semănase El însuşi, iar acea sămânţă avea nevoie de lumina soarelui pentru a se trezi la viaţă.

Dar prima Lumină pe care a primit-o Pământul a fost Cuvântul lui Dumnezeu vorbit, căci El a zis: „Să fie lumină!” şi lumina a apărut.

Întunericul a fost transformat în lumină pentru a naşte pe acest Pământ o creaţie a vieţii şi a bucuriei.

În acea zi măreaţă, Duhul lui Dumnezeu a plutit plin de dragoste şi de milă peste acest Pământ. Era prima zi de la începutul creaţiunii, în care soarele a răsărit pentru prima dată trimiţându-şi pretutindeni razele calde, pentru a seca apele de pe pământ şi pentru a crea o atmosferă deasupra lui.

Astfel, în prima zi a creaţiei, prin Lumina soarelui, care este Cuvântul lui Dumnezeu, a fost adusă bucuria şi viaţa pentru sămânţa pregătită încă înainte de întemeierea lumii pentru acel moment. A fost un ceas cu adevărat măreţ; un ceas hotărâtor.

Dar răsăritul acestui soare natural nu era nimic faţă de răsăritul Soarelui din dimineaţa de Paşti; faţă de înviere.

Când soarele a apărut pe cer în dimineaţa de Paşti, a avut un răsărit mai strălucitor ca oricând înainte, pentru că o dată cu răsăritul lui a venit o veste mult mai importantă decât aceea care venise cu răsăritul lui de la început. Da, acest răsărit ne-a adus vestea bună că „EL a înviat din morţi! El este viu! A înviat din morţi întocmai cum a făgăduit!”

Când soarele a răsărit pentru prima dată în Geneza 1, a adus vestea că pe pământ va fi viaţă, o viaţă trecătoare, dar când a răsărit în dimineaţa de Paşti era un răsărit dublu. Cum vine aceasta?

Nu era doar un răsărit de soare natural (s-u-n), ci Soarele dreptăţii, Fiul (S-o-n), a înviat, a răsărit pentru a aduce Viaţa veşnică pentru întreaga sămânţă dumnezeiască semănată încă înainte de întemeierea lumii; sămânţă care fusese aleasă prin cunoştinţa Lui mai dinainte.

Aşa cum viaţa naturală nu putea să apară fără lumina soarelui (sun), nici fiii lui Dumnezeu nu pot veni la Viaţa veşnică decât prin Lumina Soarelui dreptăţii (Son), a Fiului. Aleşii Lui au fost cunoscuţi înainte de întemeierea lumii, când El i-a ales în Sine.

Fără această zi de Paşti, trupurile noastre ar fi zăcut în ţărâna pământului, pentru că sunt luate din ţărână, dar în cer era o Carte de aducere aminte (Maleahi 3.16), iar atributele Lui erau în acea Carte. Şi noi ştim că Fiul lui Dumnezeu a fost înviat, asemenea Lui fiind adus la viaţă fiecare fiu; toţi aceia care au fost pregătiţi pentru acest mare eveniment.

El a ştiut că acest lucru se va împlini, de aceea, cât de măreţ a fost acest răsărit de soare! Cu mult mai minunat decât cel de la început.

Când noi primim acest Mesaj, se deschide o Pecete pentru că Pecetea conţine un mesaj, dar la răsăritul soarelui din dimineaţa de Paşti a fost ruptă Pecetea învierii şi taina Vieţii de după moarte a fost descoperită.

Mai înainte, noi nu am ştiut nimic despre aceasta; lumea umbla bâjbâind prin întuneric şi credea tâlcuirile omeneşti, pentru că în inimile oamenilor existau tot felul de teorii care au dus la apariţia tradiţiilor şi la închinarea la tot felul de idoli şi zei.

Toţi oamenii, chiar şi cei cu rang şi funcţii înalte, intrau în mormânt şi rămâneau acolo, dar Pecetea învierii a fost ruptă pentru că Unul, care a trăit aşa cum trăim noi, a fost înviat din morţi după ce a murit aşa cum murim şi noi.

Niciodată în toată Istoria omenirii n-a mai fost ceva asemănător, dar acum taina a fost descoperită arătând că El este învierea şi Viaţa.

Mai mult, El a zis în dimineaţa învierii: „Pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi.”

Vedeţi? Nu doar El a avut parte de această înviere, ci toată sămânţa care se odihnea în Planul făcut mai dinainte de Dumnezeu.

Da, toţi s-au făcut părtaşi la înviere şi la Viaţă, pentru că El a spus: „…pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi.”

Aceasta era deschiderea Peceţii şi pentru că El a fost înălţat, toţi cei ce sunt în Hristos vor fi înălţaţi cu El, pentru că la acest răsărit de soare Dumnezeu Şi-a legitimat Cuvântul dovedind că este viu.

Astfel, toată teama şi îndoiala care existau în inimile oamenilor a dispărut, pentru că aici era Cel care a trăit odată printre noi, a mâncat a băut şi a avut părtăşie cu omenirea şi El a spus: „Am putere s-o dau (viaţa) şi am putere s-o iau iarăşi.” (Ioan 10.18).

Acum aceste cuvinte nu mai erau doar o simplă teorie, ci erau dovedite că sunt adevărate. O, ce lucru minunat!

Sunt sigur că nici chiar noi, care credem, nu putem cuprinde în dimineaţa aceasta ce lucrare mare s-a petrecut acolo! Dar pentru că El a înviat din morţi şi noi am înviat deja De ce? Pentru că eram în El.

Observaţi! Când pământul era acoperit de întuneric, sămânţa nu a putut veni la viaţă fără răsăritul soarelui, dar acum Fiul a fost înviat şi tot întunericul a fost risipit de Lumină; de Lumina care s-a răspândit peste tot Pământul, pentru că „El nu este aici! A înviat!” Ce cuvinte!

Prin faptul că a biruit moartea, iadul şi mormântul – trinitatea Satanei -, El Şi-a legitimat Cuvântul dovedind că este viu. Moartea, iadul şi mormântul formează o trinitate a Satanei. Cine a ridicat această trinitate? Moartea. Prin moarte, voi mergeţi în mormânt, iar ca păcătoşi neiertaţi ajungeţi în iad. Treimea Satanei: moartea, mormântul şi iadul, i-a trimis pe oameni în robie, dar adevărata „treime” a lui Dumnezeu sau mai bine zis Tripla Sa descoperire, arătată în Hristos Domnul, care este Viaţa, l-a biruit pe vrăjmaş, a rupt Pecetea şi a înviat din morţi dovedind că este singurul şi adevăratul Dumnezeu, Cel viu.

În Apocalipsa 1.18 El spune: „Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”

Singurul Dumnezeu adevărat a devenit Om şi a locuit printre noi. El l-a biruit pe vrăjmaş şi a dovedit că treimea Satanei a fost înfrântă, iar tripla descoperire a lui Dumnezeu a fost făcută cunoscută deoarece numai Dumnezeu are putere să aducă Viaţa înapoi. El era Emanuel, Dumnezeu descoperit în trup.

Deci nu este de mirare că Isus a spus în Matei 28.18:

Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă în toată lumea şi fiţi martorii Mei.”

El a biruit moartea, mormântul şi iadul, dar nu a făcut numai atât, ci a ieşit cu toată puterea cerului şi a pământului. Tot ce era Tatăl, tot ce era Duhul Sfânt, tot ce a fost vreodată, era în El.

„Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Vă trimit să-Mi fiţi martori în toată lumea.” El a biruit totul: iadul, moartea şi mormântul, dar nu numai că a biruit, ci le-a dat şi ucenicilor Săi credincioşi Cuvântul care spune:

Nu vă temeţi! Eu sunt Cel ce am fost mort şi iată că trăiesc în veci. Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. Am biruit totul, de aceea nu vă temeţi pentru că fiecare sămânţă dumnezeiască va veni la Viaţă atunci când Lumina Evangheliei se va răspândi pe tot pământul.” (parafrazare).

În fiecare epocă va fi un seceriş al recoltei hotărâte de Dumnezeu. El a înviat din morţi.

O, ce lucru minunat! „Eu trăiesc…” Cuvântul grec pentru „înviere” înseamnă că „cineva a devenit viu după moarte.”

Este la fel ca sămânţa pusă în pământ. Mai întâi ea trebuie să moară; fiecare părticică din sămânţă, totul, trebuie să moară, să putrezească, dar scânteia de viaţă care este în ea trebuie să apară din nou.

El a înviat şi este viu, dar mai mult decât atât: „Vă voi trimite aceeaşi Viaţă care M-a înviat pe Mine. Puterea care   m–a readus la Viaţă pentru a face din voi fiinţe vii, vă va învia şi pe voi ca să fiţi acolo unde sunt Eu.” (parafrazare).

În Luca 24.49 El spune: „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus”, prin aceasta arătând că El nu a pregătit doar binecuvântări pentru noi, ci ne-a dat şi Puterea Sa.

El a venit să ne mântuiască; să aducă la Viaţă sămânţa hotărâtă mai dinainte, sămânţa aleasă de Dumnezeu încă înainte de întemeierea lumii şi a cărei nume a fost scris în Cartea Vieţii Mielului.

Noi eram fără nădejde în lume, iar El nu a venit doar ca să fie o binecuvântare, ci pentru a împărţi binecuvântarea Sa cu cei hotărâţi de El.

Sămânţa nu putea trăi câtă vreme nu era lumină. Indiferent cât de mult timp a fost ţinută în întuneric, ea putea veni la viaţă numai când ajungea la lumină.

La fel este duhovniceşte. Sămânţa trebuie să ajungă la Lumina Fiului. Observaţi. El a venit ca să împartă totul cu noi. Deci, nu este de mirare că cuvântul „Evanghelie” înseamnă „Vestea bună” sau „Vestea îmbucurătoare”.

De ce este o veste îmbucurătoare?

Când moare cineva în locul nostru, aceasta este o veste bună, dar niciodată nu a existat o veste şi un mesaj ca acesta: că El, Cel care a făcut această făgăduinţă a şi adeverit-o dovedind că trăieşte în veci şi că posedă cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. Tot întunericul a dispărut, nu se mai vedea, pentru că Fiul a înviat şi S-a ridicat din mormânt.

Atunci nu a mai existat nici un: „El va veni!” sau: „Poate că El va veni!” pentru că venise deja. Evanghelia: Mesajul şi Vestea bucuriei.

Notaţi-vă că vestea esenţială a Evangheliei este să le dovedim oamenilor că El a înviat.

„Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.” (Matei 28.10). „Acolo le voi dovedi că sunt viu.”

O, Doamne, cum va străluci Lumina Sa şi în aceste zile din urmă peste tot pământul!

El va dovedi că este viu. Duceţi-vă şi spuneţi că Isus Hristos este viu; că nu este o tradiţie, ci este Hristosul înviat; este Hristosul cel viu. „Eu Mă voi întâlni cu ei. Am înviat din morţi şi sunt viu în vecii vecilor.”

Evanghelia: Vestea cea bună.

Voi spuneţi: „Este adevărat?”

În Evrei 13.8 scrie: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Ca beneficiari ai acestei Vieţi, noi trebuie să dovedim că Viaţa Lui este în noi. Niciodată nu a fost trăită o Viaţă ca aceea. El a fost Fiul lui Dumnezeu şi a murit pentru noi, dar în dimineaţa de Paşti a înviat din morţi, iar noi am fost făcuţi slujitori ai Lui şi suntem însărcinaţi să ducem această veste bună în toată lumea. Care veste? Că El trăieşte.

Cum putem dovedi aceasta? Numai prin Cuvânt? Nu putem pentru că este scris: „Evanghelia nu a venit numai prin Cuvânt, ci prin puterea Duhului, ca să adeverească faptul că El trăieşte,” ceea ce înseamnă că avem nevoie şi de putere.

După cum spune Pavel, mai este şi o altă Evanghelie:

Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.

Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.” (Galateni 1.6-7).

Ei vin cu o aşa zisă „Evanghelie” adaptată după o anumită orientare de credinţă, care se îndepărtează de la adevărata Veste bună.

În Ioan 14.12 ni se spune că El trăieşte şi că noi trăim prin El; şi pentru că trăieşte, lucrările pe care le-a făcut El le vom face şi noi, adică ne vom identifica cu El.

O, ce mesaj! Nu este de mirare că am avut o lume întunecată de teologie. Dar spre seară va avea loc din nou o înviere „spre seară va fi din nou lumină.” (Zaharia 14.7).

Esenţialul Mesajului care a fost trimis este că „El a înviat din morţi”, iar noi, cei care suntem părtaşi la această înviere, primim binecuvântările care vin din Ea şi suntem legitimaţi înaintea lumii ca dovadă că El trăieşte.

Dar acest lucru nu se poate face doar prin Cuvânt, nici prin tradiţiile oamenilor, ci este nevoie să-L reflectăm exact pe El, pe Cel înviat spre care mergem.

Cu regret trebuie să spun că mulţi dintre noi nu-i aduc pe oameni la Hristos ci îi duc la o biserică; la o teologie. Ei trebuie duşi la Hristos, la Singurul care posedă Viaţa, pentru că este scris:

Cine are pe Fiul, are Viaţa…” (1 Ioan 5.12).

Dacă în noi este viaţa unui om păcătos, avem viaţa unui păcătos. Dacă vă donează sânge un om care aparţine unei anumite grupe sanguine, veţi avea aceeaşi grupă ca el. Şi dacă duhul vostru este socotit mort, dar sunteţi unşi cu Viaţa care era în Hristos, Viaţa Lui vine în voi aşa cum scrie în Romani 8.11:

Dacă Duhul Celui ce a înviat pe Hristos din morţi este în voi”, Ce va face? „va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său care locuieşte în voi.” Şi ce va urma? Veţi poseda aceeaşi Viaţa, aceeaşi putere şi aceleaşi binecuvântări pe care le-a posedat El când a fost pe Pământ.

El v-a răscumpărat pentru că sunteţi o sămânţă hotărâtă mai dinainte de Dumnezeu, iar numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului încă înainte de întemeierea lumii.

El ne-a adus Lumina Evangheliei, vestea bună a învierii, prin dovada şi adeverirea Cuvântului, pentru că altfel cum am putea şti că El este Hristosul? Cum putem şti? Prin faptul că El a adeverit prin fapte ceea ce spunea.

Cum pot recunoaşte eu care este vestea bună, Mesajul orei pentru ceasul acesta?

Dumnezeu a împlinit tot ce a spus, dovedind că este Adevărul. Aceasta este asigurarea că noi suntem părtaşi la învierea Lui.

Astfel, la înviere s-a împlinit tot ce s-a făgăduit cu privire la Hristos. Dumnezeu a împlinit tot ce a spus cu privire la zilele lui Moise; El a împlinit întocmai tot ce a făgăduit pentru zilele lui Enoh; a împlinit toate făgăduinţele date cu privire la zilele apostolilor, iar acum, în zilele noastre, împlineşte tot ce a făgăduit pentru timpul acesta, deoarece şi noi suntem o parte din sămânţa scrisă în Cartea Vieţii Mielului, pe care a venit să o răscumpere şi s-o aducă înapoi la Dumnezeu. O, ce mesaj!

În dimineaţa măreaţă a învierii nu a înviat numai El, ci şi cei care au fost părtaşi cu El. Ei erau în Hristos la răstignire şi au fost în El şi la înviere. Noi suntem părtaşi cu El; înviaţi după ce am fost morţi în întuneric, într-o lume întunecoasă a necredinţei, unde ne-au atras aşa-zisele biserici, denumiri sau organizaţii religioase. Acesta este motivul pentru care în noi este Ceva care strigă: „Oh, noi Îl vrem Dumnezeu; suntem însetaţi şi flămânzi după El!”

Înainte, ne-am ataşat metodiştilor, baptiştilor, penticostalilor, etc. dar n-am găsit Adevărul pentru că în toate acestea era ceva sucit, dar deodată, în timp ce umblam prin întuneric, a venit marea înviere prin manifestarea Cuvântului făgăduit, căci El a fost manifestarea Cuvântului făgăduit al lui Dumnezeu.

Sufletul Lui nu putea rămâne în Locuinţa morţilor şi Sfântul Lui nu putea să vadă putrezirea! El a manifestat fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu făgăduit cu privire la El, iar acest lucru a fost confirmat în dimineaţa învierii.

Cei ce umblă în întuneric se întreabă dacă trebuie să facă spălarea picioarelor într-o anumită zi şi într-un anumit fel, dar în ce ne priveşte, toate acestea au trecut pentru că a fost o înviere minunată care a sfidat toate afirmaţiile şi părerile omeneşti.

Până la El n-a existat nici un om care să fi putut să-şi dea viaţa şi apoi s-o ia înapoi, dar învierea Lui a contrazis toate părerile omeneşti.

Cum pot spune ei că Hristos nu mai este şi astăzi Acelaşi? Cum pot afirma că Evanghelia şi puterea Lui nu mai este aceeaşi, deşi Biblia spune clar că El este Acelaşi şi astăzi? Dumnezeu provoacă fiecare organizaţie religioasă, orice orientare de credinţă şi orice părere şi, prin sfinţii Lui, le dovedeşte că trăieşte şi astăzi şi că noi trăim prin El.

Noi suntem părtaşi învierii Lui, înviaţi după ce am fost morţi în lume, în păcat şi în fărădelegi. El ne-a înviat o dată cu El, iar acum suntem în locurile cereşti în Hristos, Duhul Lui aducându-ne aceeaşi Viaţă.

Când Duhul lui Dumnezeu L-a înviat pe Hristos, când a înviat acel trup uns, a făcut-o pentru că El nu putea lăsa acea Sămânţă să putrezească în pământ. El L-a trezit şi L-a înviat pentru că era uns.

Oh, şi dacă acelaşi Duh, legitimat prin aceleaşi lucrări, prin aceeaşi putere şi prin aceleaşi semne, locuieşte în voi, înseamnă că şi voi veţi fi înviaţi.

Aici aş vrea să citesc un text scurt, dar înainte de aceasta vom merge în Levitic 23.9-11.

Fiţi atenţi pentru că ceea ce-i spune Dumnezeu lui Moise în Legea levitică este o umbră a Adevărului pentru noi. El îi vorbeşte despre lucruri naturale, fireşti, dar ele sunt o umbră a lucrurilor duhovniceşti.

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:

„Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop ca pârgă a secerişului vostru.

El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit, preotul să-l legene într-o parte şi într-alta a doua zi după Sabat.”

Dacă în vechiul Testament a existat un obicei care trebuia ţinut, acela a fost ziua Sabatului sau sâmbăta. Dar dacă aţi fost atenţi la citire, amintirea aceasta cu snopul urma să fie sărbătorită în prima zi a săptămânii, nu în ziua Sabatului.

Aceasta era prima sămânţă semănată. După coacerea recoltei se tăia un snop şi era dus la preot, iar acesta îl lua şi îl legăna înaintea Domnului pentru acceptarea voastră.

Ei trebuiau să vină cu snopul la preot, iar acesta trebuia să-l legene înaintea Domnului în prima zi a săptămânii, în ziua pe care noi o numim „duminică” şi nu în ziua de Sabat, adică în ziua a şaptea.

Denumirea zilelor săptămânii vine de la romani, dar în Biblie este dată numai ordinea zilelor fără să aibă vreun nume.

Duminica a fost numită aşa după „zeul Soare”, dar acum s-a schimbat, aşa că această zi nu mai este numită după „zeul Soare” ci după Fiul lui Dumnezeu, după Sămânţa care a înviat în prima zi a săptămânii. El este Cel dintâi din sămânţa celor adormiţi, care S-a ridicat din morţi şi a fost legănat în ziua dintâi a săptămânii. Să nu uitaţi că El este prima Sămânţă a lui Dumnezeu care a înviat din morţi.

El L-a readus la viaţă prin Viaţa şi puterea Lui dătătoare de Viaţă, înviindu-L din morţi, aşa că Hristos a fost „primul rod” al celor înviaţi. Da, El trebuia legănat pentru că a fost primul Snop.

Snopul urma să fie legănat spre amintirea şi lauda lui Dumnezeu, cu încredinţarea că vor urma şi restul. El era un semn. El era singurul Fiu al lui Dumnezeu înviat şi înălţat la cer, care a ajuns la deplina maturitate în Dumnezeu şi se leagănă deasupra şi în inimile oamenilor prin Puterea dătătoare de Viaţă.

O, ce lecţie minunată!

El ne-a fost prezentat prin tot felul de exemple şi pilde, cum vom vedea mai târziu, fiind cu adevărat Primul care a înviat dintre toţi cei adormiţi. El a fost legănat deasupra Seminţei făgăduite, deasupra Seminţei care poseda Viaţa.

El a fost legănat de Rusalii, când a venit acel sunet din cer, ca vuietul unui vânt puternic, şi s-a revărsat peste cei ce aşteptau binecuvântarea Duhului care fusese făgăduită de Domnul.

Conform textului din Luca 17.30, această binecuvântare trebuie să se reverse din nou în aceste zile din urmă. Acolo scrie că atunci când Se va arăta Fiul omului şi va fi legănat deasupra poporului Său, va fi la fel ca la început.

Cine este acest Fiu al omului? În Ioan 1.1+14 citim: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”

„…Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…”

Prin învăţătura pe care o avem şi prin confirmarea Cuvântului, dată de puterea lui Dumnezeu prin semne şi minuni (în Luca 17.30, Maleahi 4 şi în alte texte), vedem că Cuvântul Lui este legănat şi astăzi deasupra poporului dovedind că tradiţiile omeneşti sunt moarte, iar Fiul lui Dumnezeu este viu, dându-ne şi nouă Viaţa prin botezul Duhului.

Aşa cum în Vechiul Testament a fost în proroci, dovedind prin diferite pilde că El este Cel dintâi care a înviat dintre cei adormiţi, acum Hristos trebuie să fie în Mireasa care a ieşit din toate organizaţiile şi tradiţiile omeneşti ca să fie snopul legănat din zilele din urmă.

Snopul legănat. Cine era snopul şi ce reprezenta el? Primul snop ajuns la coacere, Primul care a dovedit că este grâu. Aleluia!

Sunt sigur că ştiţi despre ce vorbesc.

Snopul a fost legănat peste oameni şi ca urmare va ieşi un Mesaj pentru epoca Miresei, pentru învierea din întunericul denumirilor religioase şi întoarcerea ei la Cuvântul desăvârşit şi la deplina Lui putere care va fi revărsată asupra poporului prin aceleaşi semne şi minuni care au fost făcute de El la început.

„Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi”, îi spune Hristos Miresei Sale. Ce fel de înviere a fost aceea şi ce fel de înviere este aceasta!

Să fim înviaţi din morţi şi să fim făcuţi vii în Hristos prin puterea dătătoare de Viaţă a lui Dumnezeu sau Puterea învierii.

El a fost legănat înaintea lor;

– apoi Cuvântul, care este El, a fost legănat din nou în ziua de rusalii – Cuvântul a fost manifestat.

– Şi vă spun: El va fi legănat din nou în zilele din urmă.

Să zicem, de exemplu, că am vrea să călătorim spre Tucson, iar pentru aceasta fiecare din noi posedăm o maşină nou-nouţă, care are scaunele îmbrăcate în piele de căprioară, pe podea numai persane, volanul nichelat şi bătut în diamante, motorul revizuit tehnic, totul fiind aranjat şi uns, roţile puse la punct şi totul în deplină stare de funcţionare. Maşina este ieşită chiar acum de pe banda de fabricaţie, iar rezervorul îi este plin.

Benzina este puterea de pornire a maşinii, dar când vreţi să plecaţi constataţi că maşina nu porneşte, nu are puterea de aprindere deşi totul este în ordine.

Poate veţi spune: „Bine, frate Branham, dar puterea este în benzină!” Aşa este, dar nu uitaţi: indiferent câtă putere are benzina, dacă nu avem scânteia de aprindere care descoperă această putere (că avem benzină), este degeaba. Dacă acolo nu este o putere care să confirme că aceea este benzină, ar putea fi foarte bine doar apă.

Indiferent ce pretind teologii voştri, indiferent cât de bine este aranjată biserica voastră, câtă pregătire aveţi şi cât de mult vă place Biblia, dacă Duhul Sfânt nu vine peste acea persoană să facă Cuvântul viu, totul este zadarnic pentru că nimic nu intră în mişcare fără Duhul. Benzina reprezintă Cuvântul, Adevărul, dar El nu Se mişcă fără Duhul.

Necazul este că s-a pus prea multă bază pe Mecanică în loc să se pună bază pe Dinamică. Noi avem nevoie de Puterea dinamică a lui Dumnezeu; avem nevoie de Puterea învierii lui Isus Hristos peste Biserică, să dovedească faptul că avem Benzină. S-ar putea să avem rezervorul, dar în loc de benzină să fie plin cu apă. Singura dovadă o aveţi când adăugaţi Viaţa. Numai atunci se va vedea dacă aveţi benzină sau apă.

Oh, iar dacă încercaţi să-L înghesuiţi pe Duhul Sfânt într-o organizaţie… oricât v-aţi strădui veţi avea doar un motor care nu funcţionează, ceea ce va duce la deteriorarea maşinii şi la ruginirea ei.

Dar eu sunt plin de bucurie pentru că există o Putere care este de zece mii de ori mai mare: Cuvântul lui Dumnezeu care este aprins de Duhul Sfânt, de Puterea care îi trezeşte la viaţă pe bărbatul, femeia sau biserica ce-L primeşte, făcându-i să se mişte asemenea Cadillacului pe şosea. Da, ei se vor mişca sub Puterea dinamică a Duhului Sfânt care a venit din nou şi care în ziua de Rusalii S-a revărsat asupra poporului dovedind că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Acesta a fost primul Snop apărut înaintea tuturor prorocilor. Snopul era Fiul lui Dumnezeu, Împăratul tuturor prorocilor.

Există o mulţime de adunări şi biserici care pretind că sunt Mireasa lui Hristos, dar Mireasa trebuie să apară acum, la urmă. Aleluia!

Trebuie să apară Mireasa lui Hristos; trebuie să apară o Biserică ce nu are doar partea mecanică, ci şi Puterea dinamică, Puterea care o mişcă şi prin care trăieşte în învierea Lui. Vedeţi? Maşina ne este de folos numai dacă ne duce la locul dorit, altfel la ce ne foloseşte s-o lustruim? La ce ne foloseşte s-o curăţăm cu parafină dacă nu are Dinamică în ea? Scânteia, Dinamica este aceea care pune Mecanica în funcţiune.

Aceasta este confirmarea Lui. Aleluia! Aceea a dovedit Paştele! El nu era doar Cuvântul, ci era Dumnezeu însuşi; era Puterea Cuvântului care a înviat trupul lui Isus Hristos şi L-a ridicat din mormântul rece; era Cel care a dat piatra la o parte.

„Eu sunt Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu…” (Apocalipsa 1.18). Da, El a fost mort cu adevărat, acest lucru fiind mărturisit de soare, de lună şi de stele; de întreaga natură.

Acum însă, toată lumea va trebui să recunoască faptul că El trăieşte din nou. El nu era numai Mecanica, Cuvântul lui Dumnezeu, ci era şi Dinamica, dovedind totul.

Şi dacă El este Mirele, trebuie să apară şi Mireasa Lui, pentru că Ea este parte din El. În Ea trebuie să se împlinească toate prorociile şi făgăduinţele referitoare la Mireasă, dar dacă face ceva ce o deosebeşte de Mire, nu mai poate fi Mireasa Lui pentru că Mireasa este os din oasele Lui, carne din carnea Lui, Viaţă din Viaţa Lui şi Putere din Puterea Lui. Ea este El.

Aşa cum bărbatul şi femeia sunt una, şi Mireasa a fost luată din Mire şi a primit Duhul Lui, Duhul feminin din El. Mădularele sunt din Trupul Lui, ceea ce înseamnă că au şi partea mecanică şi partea dinamică. Da, Mireasa este una cu El; este trup din trupul Lui şi Duh din Duhul Lui.

Prieteni, toţi iepuraşii aceştia de Paşti, toate ceremoniile şi adunările acestea lustruite, vor trece, dar Biserica Lui va avea şi Mecanica şi Dinamica; va avea Duhul lui Dumnezeu care a locuit în El şi a făcut acele lucrări minunate, aşa că în timpul Miresei se vor face exact aceleaşi lucrări. Amin.

El a spus în Ioan 14.12: „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.”

„Eu voi încărca Mecanica lui cu putere Dinamică şi maşina lui va merge atât de bine încât lumea nu-l va putea ajunge şi nu i se va putea împotrivi, iar în ziua de apoi îl voi învia.”

Acesta este Mesajul învierii: Mecanica şi Dinamica împreună. Mecanica nu foloseşte la nimic fără Dinamică, acelaşi lucru fiind valabil şi invers: Dinamica fără Mecanică nu are nici o valoare.

Voi puteţi să-L lăudaţi, să săriţi în sus şi-n jos, să faceţi tot ce doriţi, căci dacă respingeţi Cuvântul toată osteneala voastră este zadarnică; nu are nici o valoare.

În felul acesta voi învârtiţi doar la manivelă, dar pentru ca maşina să pornească este nevoie ca pistonul să primească scânteia. Unde este însă necazul? Nu aveţi benzina. Deci dacă nu aveţi Cuvântul, ce să se aprindă în voi? Maşina va merge în gol pentru că poate porni numai dacă le aveţi pe amândouă: mecanica şi dinamica. Amin.

Acesta este motivul pentru care o maşină merge iar alta stă pe loc; aici este deosebirea. Vedeţi? Ambele seamănă; ambele pretind că sunt biserica; ambele pretind că sunt Mireasa, dar numai una are şi Mecanica şi Dinamica. Aceasta face deosebirea pentru că numai ceea ce spune El este Adevărul.

Indiferent cât de fină este Mecanica, nimic nu se va mişca până nu vine Dinamica. Numai atunci apare Scânteia, Focul pentru a se uni cu puterea octanică din benzină, iar când explodează se realizează arderea care porneşte maşina dovedind că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Aceasta este învierea; aceasta este adevărata Putere a lui Dumnezeu: Mecanica plus Dinamica.

Ţineţi minte! Scânteia care produce aprinderea este Duhul Sfânt care vă învie. Nu Benzina aprinde Scânteia, ci Scânteia aprinde Benzina.

Vedeţi? „Fără Mine nu puteţi face nimic, dar împreună cu Mine puteţi face orice.

Aşa cum M-a trimis Tatăl pe Mine, aşa vă trimit Eu pe voi. Aşa cum Mi-a dat Tatăl Putere să fac orice, şi Eu fac numai ceea ce-I place Lui, aşa vă trimit Eu pe voi cu aceeaşi Mecanică, dar, aveţi nevoie de aceeaşi Putere. Şi aceste semne trebuie să-i urmeze pe toţi cei ce pretind că au Micanica, pentru că Puterea învierii Îşi va ocupa locul ei.” (parafrazare).

Pavel a spus: „Evanghelia nu a venit la voi numai prin Cuvânt, prin Benzină, ci şi prin Scânteia care a pus totul în mişcare.” Aceasta este. El a venit la noi în acelaşi fel.

Acelaşi Duh care L-a înviat pe El este astăzi aici ca să îi trezească pe credincioşii adevăraţi la Viaţa veşnică.

Acum vom citi încă o dată textul din Romani 8.11:

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi, locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său care locuieşte în voi.”

Aceasta este! Duhul Mirelui locuieşte în Mireasă.

Când Dumnezeu L-a creat pe primul mire, l-a făcut un om duhovnicesc, în el fiind atât duhul masculin cât şi cel feminin, apoi l-a făcut din ţărâna pământului pentru a crea un trup firesc.

Vedeţi? Când Dumnezeu a făcut-o pe Eva pentru Adam, n-a folosit o altă bucată de lut, ci a luat din aceeaşi bucată, din acelaşi Cuvânt, pentru că Adam era Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu.

Vedeţi? Mai întâi El l-a făcut pe Adam un om duhovnicesc, aşa că avea în el şi duhul masculin şi duhul feminin, dar când l-a pus în trupul de carne, a luat afară duhul feminin şi l-a pus în Eva, astfel că ea este o parte din duhul lui Adam, este din trupul lui Adam. Apoi, din viaţa, din duhul lui Adam s-a dat viaţă trupului său, mecanicii.

Din pricina aceasta, Mireasa trebuie să fie carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. Dar cum poate deveni carnea aceasta muritoare un mădular al Trupului Domnului? Vom ajunge imediat la aceasta. Cum se poate înfăptui aceasta? În ce constă această transformare totală?

Observaţi, vă rog, Romani 8.11:

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi, locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său care locuieşte în voi.”

Desigur, cel ales se află în pământ, dar este o sămânţă care posedă Germenul de viaţă. Poate că multe dintre aceste seminţe au murit fiind distruse de frig sau de apă, dar acolo este o Sămânţă hotărâtă pentru Viaţă. Dumnezeu ştia că acea Sămânţă este acolo.

Mai întâi vor fi înviaţi, prin Duhul, cei aleşi. Când va fi aceasta? Când El va veni să Îşi pretindă proprietatea. Ştiu că lucrurile acestea sunt adânci, dar încercaţi să cuprindeţi totul.

Razele soarelui nu au fost trimise să învie stâncile, măcar că şi ele sunt tot din pământ. Soarele nu urma să aducă toată ţărâna la viaţă, ci trebuia să învie doar acea parte a ţărânii care poseda în sine germenul de viaţă.

Tot aşa, nu toţi oamenii Îl vor primi pe Hristos. O, nu, ci doar aceia care sunt aleşi mai dinainte de Domnul pentru Viaţă, deşi toţi au fost înveliţi de ţărâna pământului. Numai cei aleşi vor primi Viaţă, numai pe aceia a venit să-i învieze.

Poate că această ţărână se află undeva sub raza de lumină a soarelui şi spune: „O, soarele acesta bătrân este atât de fierbinte!” sau poate că stânca spune: „O, soarele este atât de cald!”, dar sămânţa originală spune: „Aceasta este chiar ceea ce căutam!” şi începe să se trezească la viaţă.

Această parte a ţărânii a primit viaţă pentru că soarele a fost trimis pentru a trezi viaţa din sămânţă. Da, el nu a venit să învie stânca sau pământul, ci a venit pentru sămânţă.

De ce nu Îl primesc oamenii pe Duhul Sfânt? Pentru că n-a fost trimis pentru ei.

Cineva mi-a spus odată: „Nu cred! Pur şi simplu nu vreau să cred ceea ce spui! Nu voi crede nici chiar dacă ai învia morţii şi ai vindeca bolnavii în faţa mea!”

Auzindu-l ce spune, i-am răspuns: „Sigur că nu poţi crede pentru că eşti un necredincios. Aceste lucruri nu au nici o valoare pentru tine deoarece nu ţi-au fost destinate; lucrurile sfinte sunt trimise pentru cei ce cred.”

Mesajul este pentru credincioşi. Totul este o nebunie pentru cei aflaţi pe calea pierzării, dar pentru cei ce sunt în Hristos, care sunt o parte a seminţei Lui, lucrurile acestea sunt Adevărul, sunt Viaţa.

Voi ştiţi povestirea despre ţăranul care a pus un ou de vultur sub găină.

Desigur, acest pui era o creatură deosebită de puii de găină, căci cloşca scosese un pui tare comic pentru curtea găinilor. El era un „flăcău” deosebit; nu semăna cu ceilalţi. Penele şi înfăţişarea lui erau altfel; nu semăna cu ceilalţi pui, ci arăta cu adevărat comic. Chiar şi puii au observat că este diferit.

Găina alerga şi se obosea în jurul lui, dar el nu mânca nici verdeaţă şi nici nu-i plăcea să scurme prin gunoaie; nu voia să aibă de-a face cu aşa ceva. Puiul se întreba adesea ce caută acolo; de ce nu se poate integra printre puii de găină şi de ce li se pare atât de nesuferit? Vedeţi?

Mânca doar cât să nu moară de foame, pentru că nu-i plăcea gustul acelei mâncări.

Găina putea să tot strige: „Zilele minunilor au trecut! Nu mai există aşa ceva! Ataşaţi-vă de biserică!” pentru că puiul de vultur nu putea fi de acord cu aşa ceva; acele cuvinte nu i se păreau adevărate.

El a urmat găina până într-o zi când bătrâna lui mamă a observat că-i lipseşte un pui. Ea ştia că puiul ei trebuie să fie pe undeva, de aceea a început să-l caute. A zburat pe deasupra munţilor, a coborât jos în vale şi a căutat pretutindeni, deoarece ştia că este timpul când puiul ei este deja venit în lume.

Uneori îşi zicea: „Poate o fi venit vreo cioară şi mi-a mâncat oul… Cineva mi l-a furat, dar el este în gândul meu. Trebuie să îl caut pentru că ştiu bine că am pe undeva un fiu…”

La fel procedează şi Dumnezeu, care este Vulturul cel mare. În Deuteronom 32.11 citim: „Ca vulturul care îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, îşi întinde aripile, îi ia şi-i poartă pe aripile lui.”

În gândul Lui, El a ştiut că va avea o Sămânţă vie, o Biserică; ştia că va avea un popor. Da, oriunde ar fi legaţi, indiferent unde se vor naşte, în ce organizaţie, El îi caută; îşi caută proprietatea şi o ia Acasă.

Povestioara spune că într-o zi, mama puiului de vultur a zburat şi pe deasupra curţii găinilor. Vedeţi? Ea l-a căutat peste tot până l-a găsit.

O, această descoperire! Să vezi şi să recunoşti că nu eşti un pui de găină.

El era un pui de vultur. În curtea găinilor fusese învăţat să privească în jos şi să caute gândaci şi râme, dar deodată a auzit o chemare: „Priveşte în sus! Uită-te la mine!” Ridicându-şi privirea, puiul de vultur a văzut o fiinţă cu aripile lungi de patru metri, mai puternică decât toate găinile din curte, iar acea fiinţă pretindea că el este fiul ei.

„Mamă, cum pot ajunge la tine?” a strigat el.

„Sari pur şi simplu! Încearcă să dai din aripi pentru că eşti vultur!” a răspuns ea.

Vedeţi? Mama puiului de vultur ştia că are pe undeva un pui.

La fel ştie şi Dumnezeu. Aleluia! El ştie că are o Mireasă aleasă, hotărâtă dinainte. El ştie că are fii şi fiice, că are o Mireasă care aşteaptă undeva, iar Duhul Sfânt începe să legene Snopul deasupra ei: „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci!” ceea ce nu este o poveste mistică, ci Adevărul.

Indiferent ce ar fi încercat să-i spună cei din curtea găinilor, puiul acela era un vultur. El nu a înţeles nimic până nu a văzut acea fiinţă care-i semăna.

Tot aşa, când un om vede că nu o organizaţie religioasă, nu un teolog cu doctorat, nu un vecin bun, ci un fiu de Dumnezeu, care este transformat după chipul Său şi care posedă puterea Dinamică, poate să-i răspundă la întrebările acestei zile, dovedind că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci”, nu mai poate fi reţinut de nici o „găină”, ci va privi după Mama lui pentru că este un pui de vultur de la început.

Puiul de vultur ascultă şi ia aminte la chemarea Cuvântului. De ce? Pentru că el este un vultur de la început, iar vulturii ascultă doar de Vulturul ceresc, de Cuvântul care era înainte de întemeierea lumii. El aparţine Cuvântului hotărât şi scris pentru timpul în care trăieşte.

El vă caută şi voi vă recunoaşteţi poziţia.

Atunci, acest trup muritor este înviat şi adus în supunere de Cuvântul lui Dumnezeu, prin Puterea învierii Duhului lui Dumnezeu.

Apoi puiul de vultur a dorit să ştie cum ar putea zbura cu mama lui, deoarece până atunci fusese învăţat că aşa ceva nu este posibil.

Găina spunea: „Nimeni nu poate zbura mai sus de gard! Te înalţi doar cât poţi sări.”

Vedeţi, aceasta este valabil pentru puii de găină, dar puiul de vultur i-a răspuns:

„Nu este adevărat!”

„Uită-te la noi dacă nu crezi!” Dar el îşi zicea:

„Indiferent ce spun puii de găină, eu sunt vultur şi voi încerca să-mi întind aripile.”

Cuvântul aparţine Cuvântului!

Ioan 14.12: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”

Şi Romani 8.11:

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi, locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”

Vedeţi, ei sunt din acelaşi Cuvânt.

Ce înseamnă aceasta? Ascultaţi cu atenţie şi veţi înţelege. Aş dori ca Paştele acesta să însemne pentru voi mai mult decât orice Paşti.

Noi ştim cu toţii ce s-a întâmplat cu El, dar aş dori să vedeţi că El a făcut la fel şi pentru voi. Ce face El? Învie trupul muritor. El învie trupul muritor în care trăim noi, îl aduce la Viaţă.

Odată, aţi umblat cu o ţigară în gură sau aţi făcut alte lucruri rele, voi, femeile, aţi avut părul vopsit, aţi purtat pantaloni scurţi şi alte lucruri, dar deodată v-a strigat Ceva, iar când aţi privit, Acela era Cuvântul.

Când s-a întâmplat aceasta, voi aţi zis:

„Nu voi mai purta haine ieşite din comun, nu voi mai bea lichior, nu voi mai minţi şi nu voi mai face cutare sau cutare lucruri…” Vedeţi?

Dacă Duhul care L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, El va aduce trupurile voastre muritoare în supunere.”

Supunere faţă de cine? Faţă de Hristos. Cine este Hristos? Cuvântul. Nu o teologie, ci Cuvântul.

Poate vei spune: „O, eu cred că este corect dacă femeia poartă pantaloni lungi!”

Dar Cuvântul ce spune despre aceasta? El nu vă dă dreptate, ci spune: „Nu!” Vedeţi? Dacă vreţi să trăiţi, trebuie să Îl ascultaţi. Voi trebuie să fiţi una cu Cuvântul, pentru că numai atunci veţi deveni o parte a Cuvântului.

Poate ziceţi: „Păi, păstorul meu a spus…” Pe mine nu mă interesează ce spune păstorul tău, ci ceea ce contează este ce spune Cuvântul.

Dacă vrei să rămâi doar un pui de găină, umblă mai departe cu păstorul. Eu vă spun însă: dacă vorbirea păstorului nu este conform Cuvântului, nu se îngrijeşte de vulturi ci mai degrabă este un îngrijitor de găini. Înţelegeţi?

Vulturul mănâncă Hrana proaspătă a vulturilor. Acela învie!

Biblia spune că tot ce plănuieşte şi face omul iese pe dos.

Poate cineva spune: „Zilele minunilor au trecut!” dar Biblia spune că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Dacă cineva spune că aici este vorba de telepatie mintală sau de citirea gândurilor (mă refer la aceste vedenii şi la deosebirea Duhului), să ştiţi că omul acela este doar o găină şi nu ştie ce este Hrana vulturilor.

Dar dacă în tine este Ceva care ascultă chemarea, înseamnă că eşti un vultur de la început. De ce? Pentru că eşti o sămânţă care a venit la Viaţă prin învierea Fiului, iar Snopul legănat deasupra pământului te ajută să vezi că eşti un vultur şi nu puiul unei organizaţii religioase.

Puteţi pătrunde aceste lucruri?

Acum se ridică o altă întrebare: Cum putem fi carne din carnea Lui şi mădulare ale trupului Său? Prin faptul că ne-a înviat acest trup pe când eram încă păcătoşi muritori. Ce înseamnă „a învia”? „A readuce la viaţă”.

Duhul omului vechi, care umbla după băutură, să divorţeze şi să facă alte lucruri rele, a fost transformat. Toate aceste lucruri au murit pentru el; a înviat şi este viu.

Aceasta îl face pe omul muritor o fiinţă vie şi de aceea trupul vostru este un Templu al Dinamicii. De ce? Pentru că încă de la început aţi fost o parte a acestui mecanism.

Acolo este învierea voastră; este Biserica înviată cu El, de aceea aceste trupuri sunt deja înviate de pe acum. Vedeţi?

Voi aţi auzit şi aţi crezut, iar aceasta v-a transformat aducându-vă dintr-o denominaţiune înapoi la Cuvânt.

Dacă această Dinamică atinge un pui de găină, nu-l ajută cu nimic, dar dacă atinge un pui de vultur, totul se pune în mişcare. Amin. Dinamica atinge Mecanica.

Înţelegeţi ce vreau să spun? Dacă eşti un pui de vultur, vei înţelege totul.

Aş vrea să vă citesc un text scurt din Ioan 5.24:

Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”

Vedeţi? Eu merg pe stradă şi iau textul aşa cum este scris, fără nici un înţeles duhovnicesc.

În limba greacă este scris: „Cine înţelege Cuvântul Meu…”

Daţi-mi voie să vă dovedesc aceasta.

Merg pe stradă şi mă întâlnesc cu un om beat care ţine în braţe soţia altui bărbat, înjură şi huleşte Numele Domnului, făcând multe altele, apoi spune:

„Ai auzit ce-a spus predicatorul acela?”

„DA”.

„Dar tu ai auzit?”

„Da”.

Vedeţi? El a ascultat, dar aceasta nu înseamnă că are Viaţa veşnică deoarece Cuvântul spune:

Cine înţelege Cuvântul este un vultur.”

Voi ziceţi: „Frate Branham, am vrea să ne spui mai multe despre aceasta.”

Bine. Biblia spune: „Oile Mele ascultă glasul Meu. Ele nu merg după un străin.” (Ioan 10.27,5).

Nu demult am vorbit despre „Căsătorie şi despărţire”, pentru că întotdeauna când Duhul Sfânt mi-a spus ceva,   m-am grăbit să vă spun şi vouă, dar soţia unui predicator m-a criticat foarte aspru şi a zis:

„Cred că tu vrei să iei locul lui Dumnezeu.”

„Nu, doamnă scumpă, nu vreau aceasta.”

„Dar ai spus că păcatele acestor oameni sunt iertate, ori numai Dumnezeu are putere să facă aceasta.”

Vedeţi? Un fariseu.

Când am auzit ce spune, i-am răspuns:

„Poate ştii că după ce i s-a arătat lui Petru şi celorlalţi apostoli, Domnul a spus:

Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Şi Eu îţi spun: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice va fi dezlegat pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 16.17-19).

Dacă atunci s-a făcut dezlegarea prin Mire, acum se va face prin Mireasă, ceea ce înseamnă că oricui îi veţi ierta păcatele, îi vor fi iertate, şi oricui nu i le iertaţi, îi vor rămâne neiertate.

Biserica Catolică a preluat acest text şi se foloseşte de el prin preoţii ei, dar aici este vorba de Cuvântul spiritual şi descoperit care a lucrat prin ucenicii Domnului.

Din pricina aceasta le-a poruncit Domnul să meargă şi să boteze în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. De ce? Deoarece ştia că ei au înţeles cine este în El.

Nu demult am discutat cu un predicator drăguţ, care mi-a spus:

„Frate Branham, eu am ieşit şi am aderat la o anumită biserică, la una penticostală.”

Când venea la biserică, acest om spunea: „Tot ce binecuvântez este binecuvântat.”

Nu este acelaşi lucru ca în cazul preotului care spune că el are putere să transforme pâinea în trupul Domnului? Vedeţi?

El mi-a spus: „Aş vrea să te întreb ceva.” Acest bărbat încerca să evite discuţia despre botezul în Numele Domnului Isus Hristos, deoarece afirmase că numai un antihrist face aşa ceva, referindu-se la mine.

Deci el a spus: „Crezi că este necesar ca un om să fie botezat în Numele Domnului Isus Hristos?”

„Da, domnule”, i-am răspuns.

„Şi dacă a fost botezat în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt?”

„Da, şi atunci”, am răspuns, „pentru că el nici nu a fost botezat încă, deoarece acestea nu sunt nume, ci doar titlurile marelui Dumnezeu.”

„Aş vrea să-ţi spun ceva”, a continuat el. „În Fapte 10.44 scrie: „Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.”

„Da, dar mai departe ce scrie? Biblia spune că apoi a spus: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

„Nu demult ai vorbit despre apostolul Pavel şi ai spus că pe când călătorea în ţinutul Efesului a găsit nişte ucenici. Aceştia nu au fost botezaţi în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt de către Ioan?”

„Nu”, am răspuns eu. „Biblia spune că ei au fost botezaţi spre pocăinţă, nu spre iertarea păcatelor, pentru că Isus nu fusese făcut cunoscut încă; Jertfa nu fusese adusă.”

„Atunci de ce a trebuit să fie botezaţi din nou?” a întrebat el.

„Pentru că omul care poseda cheile Împărăţiei cerului, a spus în Fapte 4.12 că „în nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

Deci mântuirea se primeşte numai în Numele lui Isus Hristos.

Şi orice faceţi cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3.17).

Nu există nici un alt Nume, nici o biserică, nici o ierarhie, nici un titlu, nimic altceva în care să putem primi mântuirea. El este numit şi „Steaua dimineţii, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, IeHoVaH, IeHoVaH-Rafa, IeHoVaH-Manase”. Da, El este toate acestea şi totuşi nici unul din aceste titluri nu ne dau mântuirea.

În Numele IeHoVaH nu este mântuire.

Trandafirul Saronului, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nu ne dau mântuirea, ci doar în Numele lui Isus Hristos este mântuire.

Biblia spune că pocăinţa şi iertarea păcatelor, în Numele Lui, trebuie să fie învăţate pretutindeni, începând din Ierusalim până la capătul pământului. (Luca 24.47).

Acel bărbat a replicat: „Crezi că aceasta are vreo importanţă?”

„Domnule, aş vrea să te întreb ceva.”

El, eu şi soţia mea stăteam la aceeaşi masă, iar bărbatul acesta se lăsase puţin în faţă ca să mă asculte.

„Noi”, i-am spus eu, „suntem amândoi din Arizona şi locuim aici, aşa că îi cunoaştem pe cei de la primărie: pe primar, pe guvernator şi pe toţi ceilalţi.”

„Aşa este”, a răspuns el.

„Frate, dacă te însărcinez să mergi acolo şi să semnezi pentru prânzul nostru în numele guvernatorului statului nostru, ai semna? Crezi că administraţia ar recunoaşte această semnătură?”

„Cred că nu”, a răspuns el.

„Aşa este. Dacă eu te însărcinez să plăteşti pentru prânzul nostru în numele guvernatorului statului Arizona, deci dacă te pun să semnezi în numele lui Sam Goddard, este în ordine pentru că toţi îi ştiu numele. Acelaşi lucru L-a făcut Isus când a spus: „Botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”. El ştia cum vor boteza apostolii deoarece ştiau cine este El: „Oile Mele ascultă glasul Meu.” Vedeţi?

„Aşa este” a răspuns acel bărbat.

„Dar Cuvântul următor Îl vei crede? „Cine ascultă Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică.” (Ioan 5.24).

Dacă această Viaţă veşnică nouă locuieşte în voi, înseamnă că posedaţi puterea; înseamnă că aveţi Duhul Sfânt pe care L-au primit şi apostolii în ziua de Rusalii.

Ei aveau Mecanica, dar sosise vremea să primească şi Dinamica. Astfel, pentru că au crezut, au primit Duhul Sfânt.

Voi ştiţi că prietenii noştri baptiştii, spun că noi primim Duhul Sfânt atunci când credem, dar cei din Fapte 19 nu primiseră nimic, deşi credeau, fiindcă Pavel i-a întrebat:

Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”

Vedeţi? Ei aveau Mecanica pusă în ordine, pentru că Apolo îi învăţase partea mecanică a Cuvântului, adică ştiau că „Isus este Hristosul” , dar cu toate acestea nu posedau încă Dinamica. Înţelegeţi? În ordine.

Voi aţi primit arvuna şi staţi în aşteptare, dar când primiţi Dinamica sunteţi înviaţi de la moarte la Viaţă. Aceasta subordonează tot trupul Cuvântului, făcându-vă să lucraţi altfel, să trăiţi altfel şi să gândiţi altfel, deoarece vă transformă pur şi simplu.

Da, voi, care odinioară aţi fost în păcat şi în întuneric, aţi fost înviaţi. Prin ce? Prin Duhul Său care L-a înviat pe Isus în acea dimineaţă de Paşti. Şi dacă El locuieşte în trupurile voastre muritoare, vă face vii, vă readuce la viaţă şi vă subordonează Cuvântului.

Dar cum este posibil să pretindeţi că posedaţi Duhul Sfânt şi apoi să vă îndepărtaţi de Cuvânt? Aceasta arată că aţi fost treziţi pentru altceva, pentru că El va învia trupurile voastre la Cuvânt. Voi nu puteţi merge mai departe fără El. Dacă nu credeţi tot Cuvântul, veţi funcţiona ca un motor rău, iar dacă aveţi o parte benzină şi o parte apă, nu veţi porni din loc. Trebuie să aveţi benzină 100%, pentru că dacă nu este aşa, combustibilul nu se aprinde; nu veţi avea Putere. Vedeţi?

Dacă spui: „Aceasta o cred, dar cealaltă nu”, nu vei ajunge nicăieri, dar dacă iei plinătatea Lui, vei spune: „Fiecare Cuvânt este Adevărul!”

Sămânţa este foarte mică, dar dacă aţi primit Duhul Sfânt în voi, aţi înviat deja: trupul vostru este deja înviat.

Priviţi micuţa plantă care creşte din pământ. Ea trebuie să bea din fântâna Lui, din apa care se revarsă şi de fiecare dată când bea din acea apă, creşte spre El asemănându-se tot mai mult cu sămânţa care a fost pusă în pământ. Vedeţi?

Biserica a ajuns la înfiere prin neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt, acum la înflorire. Acolo a călăuzit-o El.

Duhul lumii a venit în acelaşi fel, prin Antihrist, şi va ajunge în curând la înflorire prin marea unire a bisericilor. Aşa se întâmplă cu toţi şi la fel este individual. Totul merge după linia trasată de Dumnezeu, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Fiţi atenţi! În drumul acesta al creşterii spre plinătatea învierii eşti călăuzit de Duhul Sfânt, la fel ca planta care bea din Izvorul lui Dumnezeu şi creşte fiind atrasă de soare. Ea poate bea numai de acolo. Turnaţi numai o dată ulei sau altă soluţie peste ea şi o veţi ucide. Aşa este.

Chiar dacă turnaţi apă stătută, murdară sau infestată, planta va fi oprită din creştere şi nu va mai aduce roadă bună, este adevărat? Dar dacă turnaţi o apă curată, o apă de ploaie (Amin), mai ales dacă este turnată de El, o apă care nu conţine chimicale, uitaţi-vă numai ce plantă veţi avea. Adăugaţi însă numai o doză mică de clor sau de alte chimicale şi planta voastră va muri.

Aşa este şi duhovniceşte. Astăzi ei încearcă să-i servească pe oameni cu apă din fântâna organizaţiei, dar această apă le opreşte creşterea pentru că ei nu beau din Izvorul viu, ci dintr-o fântână săpată de mâna omenească, iar Biblia spune despre ea în Ezechiel 47.11:

Mlaştinile şi gropile ei nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă mării.”

Prieteni, veniţi aici unde este roua harului şi Lumina care luminează zi şi noapte, la Isus Hristos, Lumina lumii, căci atunci veţi avea totul. Noi vrem să umblăm în Lumină; în Lumina Lui; dorim să ajungem la picăturile de rouă pline de har ce vor străluci pretutindeni în jurul nostru.

Luaţi de la mine această fântână făcută de oameni, căci nu vreau să cunosc nici un alt izvor afară de Sângele Domnului Isus. Acesta este singurul Izvor pe care vreau să Îl cunosc.

Doresc ca în mine să locuiască numai Cuvântul!

Doamne, udă-mă, stropeşte-mă cu Duhul Tău!

Fiţi atenţi!

Dacă în voi locuieşte Duhul Celui ce L-a înviat pe Isus Hristos din morţi, atunci aveţi Viaţă şi veţi fi călăuziţi de Duhul Sfânt.

El va face Cuvântul viu ca să-L puteţi crede.

Această plantă se mişcă în sus pe tot timpul creşterii, este adevărat?

Vedeţi? La Rusalii, trupurile lor au fost înviate la o Viaţă nouă.

Poate vă ţin prea mult… În ce mă priveşte, abia acum încep să mă simt bine.

Înainte de revărsarea Duhului, ucenicii stăteau cu uşile închise pentru că posedau doar Mecanica. Stăteau închişi în casă şi ziceau: „Vai, ne temem de ei! Ne este frică să ieşim afară şi să pretindem ceva, pentru că sunt episcopi bine văzuţi de popor. Ce putem face contra lor?” etc.

„Oh, mi-e frică să spun că şi eu cred în El! Cum aş putea pune o asemenea mărturie?”

Dar deodată a venit Dinamica. Şi ce a făcut Ea? A umplut nu doar duhul lor, ci a făcut din Mecanică un mecanism viu: trupurile lor au fost înviate, aşa că nu s-au mai temut de nimeni şi de nimic, ci au ieşit pur şi simplu în faţa mulţimii. Desigur.

Şi ce au făcut? Au spus:

Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim…” (Fapte 2.14b).

Vedeţi? Înainte de venirea Dinamicii, ei posedau Mecanica.

Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Eu sunt unul dintre ei şi am spus întotdeauna: „Dacă aceasta nu este ceea ce aşteptăm, lăsaţi-mă cu asta până vine cealaltă!”

„Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

„În zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri.” (v. 15-17). Vedeţi, Dinamica a venit la Mecanică, aşa că ei nu se mai temeau.

Astăzi mai vezi câte o femeie care se teme că ar putea râde altele de ea pentru că poartă parul lung sau pentru că nu se vopseşte. Iar unii dintre voi bărbaţii, vă temeţi că organizaţia din care faceţi parte vă va da afară dacă vă botezaţi conform Bibliei, de aceea, trebuie să vă închideţi în cămăruţa voastră până vine Dinamica. Amin.

Dinamica i-a transformat pe ucenici; i-a înviat, aşa că din clipa aceea au fost altfel de oameni; au devenit făpturi noi. Din nişte fricoşi, ei au devenit asemenea Leului din seminţia lui Iuda, au devenit nişte martiri, aşa încât unii au fost răstigniţi, arşi pe rug, aruncaţi la fiarele sălbatice, etc. Ei nu s-au temut de moarte; ea nu mai avea nici o putere asupra lor deoarece Dinamica intrase în Mecanică. Da, ea adusese trupurile lor moarte la Viaţă.

Ascultaţi, pentru că aici este o altă dovadă. Ei au devenit atât de vii încât au fost ridicaţi în locurile cereşti, iar trupurile lor au fost atât de real înviate încât şi limbile le-au fost schimbate. Da, chiar si limba le-a devenit vie. Aşa spune Biblia.

Pentru că trupurile lor au fost înviate, a fost înviată şi limba şi gândirea lor, au devenit făpturi noi. Ei încercau să vorbească dar nu puteau pentru că limba lor vorbea în alte limbi; vorbeau în limbi cereşti pentru că veniseră în prezenţa lui Dumnezeu.

Ce putere dătătoare de viaţă!

„Dacă Duhul care L-a înviat pe Isus din morţi, locuieşte în voi, (O, aleluia!), El va învia şi trupurile voastre muritoare. Mai mult, vă va determina să faceţi lucruri pe care nu le-aţi mai făcut niciodată înainte.” (parafrazare).

Ucenicii au fost umpluţi cu Puterea dătătoare de Viaţă, iar când primiţi şi voi această Putere, trupul vostru nu mai este supus păcatului.

Astfel, dacă cineva îţi va spune: „Vino la noi!”, îi vei răspunde:

„Stai liniştit!”

„Oh, dar noi avem cea mai mare…”

„Taci din gura!”

De ce ai această atitudine? Pentru că eşti vultur. Aţi văzut vreodată cât de sigur şi de independent zboară un vultur bătrân? El nu fuge la fiecare mortăciune care zace pe pământ, ca uliu, ci spune cu toată siguranţa: „Închide-ţi gura!”

„Bine, dar acolo este o cină bună şi pentru tine!”

„Nu, pentru mine nu este. Dorinţele mele s-au schimbat pentru că omul nu trăieşte numai cu lucrurile trecătoare, ci „cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Un vultur viu şi adevărat trăieşte de Acolo.

Oh, dacă El L-a înviat pe Isus din mormânt, iar acum locuieşte în voi, v-a înviat şi trupurile voastre muritoare, în Prezenţa Lui.

Voi veţi observa aceasta pentru că nu veţi mai trăi cu hoituri. De ce? Pentru că sunteţi vulturi. Lucrurile din lume nu mai sunt pentru voi, deoarece sunteţi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Voi vă hrăniţi dintr-un Izvor despre care lumea nu ştie nimic; beţi din El, dar lumea nu-L cunoaşte.

Voi mâncaţi din Mana ascunsă, despre care lumea n-a ştiut nimic, pentru că sunteţi vulturi şi aţi înviat ca s-o puteţi primi.

Nu era posibil s-o primiţi acolo jos, de aceea a trebuit să urcaţi la El. Trebuia să deveniţi făpturi noi, făpturi vii, să fiţi ridicaţi acolo sus şi astfel să primiţi Viaţa.

Ce au făcut ucenicii? Vorbeau în alte limbi. Da, Biblia spune că ei au făcut aceasta. Ei vorbeau în toate limbile ce existau pe pământ.

Puteţi să vă închipuiţi lucrul acesta? Acele trupuri muritoare care spuseseră doar cu câteva zile înainte: „Nu ştim dacă putem crede aşa ceva!” au primit deodată Viaţa şi curajul Leului din Iuda, prin Snopul legănat.

O, Vulturul acesta vine să-i cheme pe ai Săi, iar ei   L-au iubit până la moarte. Amin. Dar mai sunt încă mulţi care îşi vor da viaţa pentru Evanghelia aceasta a Duhului Sfânt şi Sângele Său vărsat.

Fiul trebuie să fie descoperit din nou în zilele din urmă, în Mireasă. Puterea dătătoare de Viaţă trebuie să vină s-o învie, s-o scoată afară din aceste organizaţii moarte şi s-o aducă la Cuvântul viu al Atotputernicului Dumnezeu. Da, aceasta i-a înviat pe toţi copiii Săi la o viaţă nouă, iar cu noi face acelaşi lucru.

Să nu uitaţi aceasta! Ei au fost înviaţi prin Puterea dătătoare de viaţă.

Acum ascultaţi ce vreau să vă arăt.

Această Putere dătătoare de viaţă nu era numai în sufletele lor, ci erau pătrunşi pe deplin de ea. Înţelegeţi? Dinamica nu numai că a venit în ei, ci Ea a dat viaţă Mecanicii. Puteţi cuprinde ce vreau să spun? Erau atât de vii încât au început să vorbească în alte limbi. Ei au fost atât de înviaţi prin Puterea învierii a lui Hristos încât atunci când îşi puneau mâinile peste bolnavi, aceştia erau vindecaţi.

Prieteni, aceasta face fiinţe vii din trupurile voastre muritoare. Ei au fost vindecaţi prin punerea mâinilor, iar Duhul a înviat părtăşia lor cu Dumnezeu. Prezenţa Lui era atât de puternică în mijlocul lor încât dacă de întâmpla să moară cineva, dacă sufletul acela pleca, putea fi adus înapoi la viaţă. Amin. Glorie!

Acesta este adevărul. Ei deveniseră vii. Învierea Lui nu era doar pentru El Însuşi, ci şi pentru Sămânţa aleasă dinainte care zăcea acolo şi aştepta învierea. Trupul muritor se făcuse viu, aşa că îşi puneau mâinile peste bolnavi şi aceştia se făceau bine; se rugau, iar în Duhul aveau vedenii şi chemau morţii la viaţă.

Aşa este. Aceasta învia trupurile lor muritoare. De ce? Pentru că dacă El vine în voi, vă vor urma semnele unui fiu de Dumnezeu.

Vedeţi? Aceasta învie trupul vostru muritor şi vă face o făptură vie. Prin faptul că sunteţi în prezenţa lui Dumnezeu, deveniţi nişte fiinţe vii. De ce aceasta? Pentru că Cel ce L-a înviat pe Isus din morţi este Duhul Sfânt, iar El a făgăduit: „Le voi da viaţa veşnică!”, care vine din cuvântul grecesc „Zoe”, care Se mişcă prin voi şi învie chiar şi mintea voastră.

Atunci cum puteţi spune că Duhul Lui locuieşte în voi, iar după aceea să faceţi tot ce vă place? Aceasta este legitimarea voastră care arată dacă Îl aveţi sau nu. Dacă Duhul care a fost în Hristos este şi în voi, vă va învia pentru Cuvânt, deoarece El este Cuvântul. Prieteni, dacă trăiţi în contradicţie cu Cuvântul, Duhul lui Hristos nu poate fi în voi! Cercetaţi-vă şi vedeţi ce aţi făcut înainte ca El să vă aducă la Cuvânt.

Oile Mele ascultă glasul Meu şi vor trăi din fiecare Cuvânt!” Auziţi? „Din fiecare Cuvânt!”

Eu am vorbit despre aceasta cu puţin timp în urmă.

Mama mea a murit de curând, dar ea a fost o femeie deosebită. Voi ştiţi că era jumătate indiană şi în toată viaţa ei a avut doar vreo cinci vise, care s-au împlinit întocmai. Tot ce a visat a fost adevărat.

Îmi amintesc anii când am început să predic şi când locuiam puţin mai sus pe strada aceasta. Predicam chiar în biserica aceasta, iar mama a visat că stăteam lângă trei trepte. Spunea că stăteam acolo şi le spuneam tuturor că înainte de a păşi pe calea aceasta trebuie să urce cele trei trepte. Pe cale era o linie albă, asemănătoare mărgăritarului, care ducea direct spre porţile cerului, spre nişte porţi de mărgăritar bătute cu pietre scumpe, pornind de la cea mai înaltă treaptă de unde vorbeam.

Nu este acesta mesajul meu despre neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt? Şi eu spuneam că fiecare persoană trebuie să treacă prin aceste trei trepte, dacă vrea să păşească pe această cale.

Mama spunea că pe acolo a trecut o femeie care era încălţată cu o pereche de cizme cu tocuri înalte. Ea a trecut pe lângă mine, iar eu i-am spus:

„O clipă, soră! Pe calea aceasta nu poţi merge cu tocurile acestea! Nu este posibil.” Dar ea mi-a răspuns

„Oh…” după care a privit spre femeile care mergeau împreună cu ea şi le-a zis:

„Nu-l luaţi în seamă pentru că este un nebun! Nu ascultaţi cuvintele lui, fiindcă vă voi dovedi că sunt neprihănită, sfinţită şi umplută cu Duhul Sfânt şi că pot merge pe calea aceasta.”

Am lăsat-o să meargă pentru că nu aveam cum s-o reţin, iar ea a trecut mai departe sărind încoace şi încolo, în timp ce le zicea surorilor ei: „Vedeţi? Este întocmai cum v-am spus!”, şi a început să alerge pe cale.

Voi ştiţi ce spune Isaia 3: că ea îşi va rupe gâtul. De ce? Pentru că se împodobeşte şi caută să atragă atenţia trecătorilor cu potcoavele de la tocurile ei. Cine face aceasta? Fiicele Sionului din timpul sfârşitului.

Femeia aceea încerca să alerge în sus şi-n jos pe stradă, dar după un timp drumul s-a îngustat tot mai mult, iar ea a ameţit şi a căzut, căderea ei fiind îngrozitoare.

Şi mama a spus: „Cele mai îngrozitoare strigăte pe care le-am auzit vreodată în viaţa mea, au fost cele scoase de femeia aceea în timp ce cădea în jos şi mergea în flăcări şi fum.”

Apoi a spus că eu m-am întors spre oameni şi le-am spus: „Vedeţi? Ea a fost ascultătoare în toate lucrurile, dar a nesocotit un singur Cuvânt. A mers corect în toate, afară de un singur Cuvânt.”

Prieteni, femeile penticostale pot fi neprihănite, sfinţite si umplute cu Duhul Sfânt şi cu toate acestea la urmă pot da greş.

Acesta este adevărul absolut pentru că „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4).

Vedeţi, acela a fost punctul în care a dat greş. Poate se simţea în ordine când a urcat acolo sus, dar a refuzat să mă asculte când am avertizat-o.

El a scris Evanghelia prin ucenicii şi apostolii Săi, iar învăţătura a adus-o prin proroci şi apostoli, dar ei nu vor să asculte.

Acum fiţi atenţi!

Puterea învierii (în limba greacă „Zoe” = „Viaţă”) care aduce Cuvântul, gândul care era în Hristos, va fi şi în voi. Prin ceea ce vă spun, vreau să înţelegeţi că atunci când Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morţi, ne-a înviat şi pe noi, făcându-ne fiinţe vii împreună cu El, deşi în vremea aceea eram un fiu sau o fiică numai în gândul Său. Dar Dumnezeu ne-a văzut pe toţi în El, la sfârşit.

El trebuia să moară ca om, de aceea Duhul L-a părăsit în grădina Ghetsimani.

Gândiţi-vă, prieteni! El nu trebuia să facă acest lucru, dar l-a făcut pentru noi. El era Dumnezeu şi a uns acel trup, care era un trup omenesc, punând în El toată plinătatea dumnezeirii. Dacă El ar fi mers la Golgota, ca Dumnezeu, nu ar fi murit niciodată pentru că Dumnezeu nu poate fi omorât de nimeni. El nu trebuia să facă aceasta, dar gândiţi-vă că S-a dus acolo pe când voi eraţi încă în El, pentru că Dumnezeu nu scosese încă Mireasa din Mire. De aceea, când Dumnezeu a privit la trupul lui Hristos, a văzut în El şi partea masculină şi partea feminină, totul fiind răscumpărat prin El.

Vedeţi? De aceea Mirele şi Mireasa sunt una, acelaşi Cuvânt.

Astfel, acelaşi Cuvânt care vorbeşte despre Mire, vorbeşte şi despre Mireasa Sa.

Atunci cum ar fi posibil ca El să nu descopere Miresei Sale tot ce i-a fost făgăduit? Sau cum ar putea veni Mirele fără să fie una cu Mireasa Sa?

Pentru că El a făcut totul, tot ce a fost făgăduit, înviind şi din morţi, înseamnă că şi Mireasa Lui trebuie să facă tot ce a făgăduit Cuvântul pentru timpul sfârşitului cu privire la Ea, este adevărat? Nu trebuie să se întoarcă Ea, la credinţa originală, prin Maleahi 4? Nu trebuie să se descopere El la fel ca în zilele Sodomei? Nu trebuie ca lumea şi lucrurile din ea să fie exact cum le vedem cu toţii? Şi nu sunt toate acestea o confirmare desăvârşită a Cuvântului care ne-a fost făcut cunoscut?

Prieteni, ştiu că v-am ţinut cam mult, dar vom încheia imediat.

Ce desăvârşită este lucrarea lui Dumnezeu! Să nu uitaţi aceasta.

Dumnezeu a văzut mai dinainte Mireasa în Mirele ceresc. Aleluia! Ca să Îşi salveze Mireasa, El a trebuit să meargă cu Ea, la fel ca Adam. Adam a ştiut ce face. Eva nu ştia ce face, dar Adam a ieşit din Eden împreună cu soţia sa.

Acelaşi lucru L-a făcut Isus: a luat locul Miresei Sale făcându-Se păcat pentru salvarea ei. Da, El a stat în locul nostru pentru ca noi să putem sta în locul Lui. Ce dragoste! Ce părtăşie! Cum am putea respinge o asemenea dragoste? Prieteni, putem face altceva decât să Îl iubim,?

Aş putea continua ore întregi cu tema aceasta, dar să mergem mai departe.

Confirmarea unui Act de proprietate este la fel ca experienţa de la Rusalii sau ca venirea Duhului Sfânt în zilele din urmă. Poate cineva pretinde această proprietate, dar aceasta nu înseamnă că va fi a lui. Sigur că nu. Poate veni cineva din altă parte şi să pretindă acelaşi lucru, dar dacă posedaţi confirmarea şi o arătaţi, tot ce va fi împotrivă, este anulat.

Dacă un om crede Cuvântul, vine Duhul Sfânt, El fiind confirmarea asupra acestei Proprietăţi ca s-o puteţi stăpâni, ca să vă aparţină. Amin!

Aceasta ne dă confirmarea, extrasul: când Duhul Sfânt vine asupra noastră, a celor pe care Dumnezeu ne-a văzut înainte de întemeierea lumii.

El a scris de la început numele oamenilor în Cartea Vieţii, dar ei trebuiau să se nască în lume, ca bărbaţi şi femei, şi să fie supuşi păcatului; să fie robi ai păcatului.

Când oamenii au crezut Cuvântul lui Dumnezeu, au primit Actul de proprietate, dar confirmarea a adus-o Duhul Sfânt.

Chiar dacă totul era împotriva mea, chiar dacă o făcuse mama mea, tatăl meu, bunica sau bunicul meu, cum s-a întâmplat cu copilul pentru care m-am rugat cu câteva zile în urmă şi a cărui boală de epilepsie era moştenită de la bunicul lui, când a venit confirmarea totul a fost şters şi anulat. Vedeţi? Atunci sunt proprietarul acestei confirmări. Amin.

Şi aşa cum Duhul L-a înviat pe Hristos din morţi, tot aşa eu am confirmarea că sunt o parte a acestui Trup; am confirmarea Duhului Sfânt că acest Trup al Cuvântului trăieşte exact cum a trăit El şi aşa cum a fost făgăduit şi pentru timpul acesta.

Prin Sângele lui Isus Hristos, toate păcatele mele sunt şterse şi la fel ale voastre.

Duhul Sfânt a venit ca o dovadă a Titlului de proprietate pe care mi l-a dat Dumnezeu, prin har, prin buna Lui ştiinţă mai dinainte.

De ce vă mai temeţi? Nu este nici o mirare că El a spus: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” (Apocalipsa 1.17-18).

Nu vă temeţi pentru că nici moartea nu vă poate atinge. Vedeţi cât este de minunat? Prin confirmarea Actului de proprietate, datoria noastră a fost plătită, aşa că nu mai poate sta în picioare nici o învinuire. Glorie! Poate mă port ciudat, dar mă simt bine. Vedeţi?

Vedeţi ce înseamnă confirmarea proprietăţii? Puteţi înţelege cum vine aceasta? Nimic nu ne mai poate despărţi de El. Amin. De ce? Pentru că eşti proprietar; pentru că sunt proprietar. Amin.

Ce proprietate am? Eu am partea mea din moartea şi învierea Sa. El a devenit eu, pentru ca eu să pot deveni El. El S-a făcut păcat pentru ca eu să pot deveni un fiu al lui Dumnezeu, pentru ca eu să pot primi această proprietate, „că aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede.” Vedeţi? Confirmarea proprietăţii.

Mai avem vreo zece minute până la masă aşa că haideţi să mai privim o dată, în treacăt, şi naşterea prin Duhul.

Vă voi arăta unele semne ca să puteţi înţelege.

Vă rog să observaţi cum lucra această Putere a învierii, această Putere dătătoare de Viaţă în ei. Ea le-a dat Viaţa, i-a înviat.

 

Să vedem ce a lucrat această Putere în Ştefan. El era umplut cu Puterea învierii, cu Puterea dătătoare de Viaţă, de aceea nu se temea, ci a spus:

Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi!

Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum, şi L-aţi omorât.” (Fapte 7.51-52).

Duhul lucrase ceva în el, aşa că era plin de Puterea învierii.

Când au auzit aceste cuvinte, ei şi-au zis: „Trebuie să scăpăm de flăcăul acesta!” şi l-au omorât cu pietre, dar Ştefan a privit spre cer şi a spus: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” (v. 56). Puterea învierii lucra în el cu desăvârşire.

Vedeţi? Dar şi Filip poseda această Putere a învierii. El era plin de Puterea dătătoare de viaţă, de aceea ţinea adunări mari în Samaria. Dracii au fost alungaţi, iar oamenii s-au botezat în Numele lui Isus Hristos.

Şi iată că în timp ce ţinea o adunare, Duhul i-a zis: „Părăseşte adunarea!”

„Dar ce vor spune predicatorii?”

„Nu te îngrijora pentru aceasta.”

Vedeţi, el era umplut cu Puterea învierii, avea Dinamica pentru că Duhul venise peste el.

Deci Duhul i-a zis: „Du-te afară în pustie!” iar acolo   l-a găsit pe acel etiopian pe care l-a botezat în Numele Domnului Isus Hristos. Vedeţi? Un bărbat care a dus Mesajul Evangheliei în Etiopia, este adevărat?

Filip era ascultător de Dumnezeu în toate lucrurile.

Dacă nu v-aţi botezat încă în Numele Domnului Isus Hristos, s-o faceţi în ascultare de Dumnezeu, pentru că apoi veţi putea vedea cum El va restabili în voi Puterea învierii.

Când a părăsit acea mare adunare de trezire, ascultând porunca Domnului, Filip era atât de plin de Puterea învierii încât a fost răpit imediat de Duhul. Imediat ce a împlinit porunca şi l-a botezat pe etiopian, Duhul l-a răpit.

Prieteni, „Duhul care L-a înviat pe Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare.” El i-a dat această Viaţă şi lui Filip, aşa că n-a mai fost văzut pentru că l-a luat şi l-a dus în altă ţară, la o depărtare de o sută cincizeci de mile. Putere învierii umpluse trupul lui muritor.

Cum s-a putut întâmpla lucrul acesta? Pentru că era plin de Puterea învierii.

O, Biserică a Dumnezeului celui viu, noi nu putem sta azi aici şi să ne lăsăm duşi cu zăhărelul de cei care ne spun: „Noi nu putem umbla cu astfel de oameni,” deoarece trebuie să fim zidiţi şi umpluţi cu Puterea învierii pentru ca într-o zi să avem parte de răpire. Amin.

Iertaţi-mi expresia „cu zăhărelul”, dar când am spus-o m-am gândit la mama care poartă întotdeauna ceva cu care să-şi liniştească copilul.

Mamele ştiu că atunci când încep să plângă copiii, pun puţină cafea într-un săculeţ cu zahăr şi îi lasă să sugă pentru a se linişti. Dar în aceasta nu este nici o putere, nici un folos, ci dimpotrivă, copilul va înghiţi cafeaua aceea îndulcită care va dăuna sănătăţii.

Şi noi umblăm cu asemenea lucruri, de aceea lăsaţi-vă de ele pentru că sunteţi vulturi! Veniţi înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu! Fiţi puternici, fiindcă nu este nimic să vă poată răni. Voi sunteţi eliberaţi de toată ruşinea oamenilor, aşa că orice ar spune cineva împotriva voastră, veţi avea şi mai multă dragoste. Cine o aduce? Puterea învierii. Amin!

Această Putere vă duce în locurile cereşti, pentru că un vultur nu va coborî niciodată jos, la puii de găină, ci îşi va lua zborul în sus, spre locurile cereşti în Hristos.

Filip a fost făcut viu şi răpit de acolo.

Să privim un alt bărbat al lui Dumnezeu: pe Enoh, care a umblat cam trei sute de ani cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Astfel, el avea mărturia: „Eu nu am eşuat niciodată în Cuvântul Lui.”

Enoh avea Puterea învierii, iar când această Putere l-a atins, nu a mai fost nevoie să moară, ci a fost luat Acasă, în cer. Da, el a plecat pur şi simplu, la fel ca Filip care era atât de plin de Putere învierii, încât în loc să meargă în Gaza s-a dus în altă parte, pe malul mării.

În loc să meargă pe drumul stabilit, Enoh a spus doar: „Sunt bătrân, dar am primit Puterea învierii şi voi părăsi pământul fără să mai trec prin moarte.”

Aceasta este aceeaşi Putere de înviere pe care o avem şi noi acum. Înţelegeţi? Aceasta face din trupurile voastre muritoare nişte fiinţe vii, este adevărat? Da, aceasta face Puterea învierii.

Enoh poseda mărturia lui Dumnezeu, de aceea a zis: „Am făcut tot ce mi-a poruncit Dumnezeu!” iar când Puterea învierii i-a atins trupul muritor, a fost luat de pe pământ şi trecut la Domnul.

Priviţi-l pe prorocul Ilie.

Scuzaţi-mă frate şi soră, dar în zilele acelea el le-a îndreptat, le-a mustrat şi le-a certat pe femeile vopsite, ca Izabela, pe Ahab şi întreaga naţiune, de aceea se părea că nu este nimeni de partea lui. Ilie îi îndrepta şi îi certa, ceea ce a făcut ca toţi să-l evite, dar Dumnezeu Se îngrijea de el şi îl ajuta în toate lucrurile.

Voi ştiţi că într-o zi, bărbatul acesta a obosit şi a spus: „Am îmbătrânit şi nu pot merge mai departe!”

Oamenii spuneau că Ilie va continua aşa până la nouăzeci de ani, pentru că era într-adevăr bătrân, dar călătorea prin ţară pentru că era plin de Puterea învierii.

Ştiţi ceva? Ilie privea peste Iordan şi vedea pe partea cealaltă (Oh, mă pun în locul lui!). El era plin de Puterea învierii. Dincolo de râu au apărut cai şi cară de foc, iar el a trecut şi a mers spre Casă fără să moară.

Puterea învierii care fusese trimisă, a adus un car pentru a-l lua pe proroc. Astfel, Ilie s-a dezbrăcat de manta şi a aruncat-o peste Elisei. Aşa este.

Şi ce a făcut Elisei? A ridicat-o – un tip spre Biserică -, şi a făcut mai multe minuni decât înaintaşul său, Ilie, – un tip spre Hristos şi Biserică.

El a primit o dublă Putere pentru că aşa ceruse: „Te rog să vină peste mine o îndoită Putere din duhul tău.” (2Împăraţi 2.9b), iar Biserica va avea o dublă Putere pentru că aşa a spus El: „…veţi face lucrări mai mari decât am făcut Eu.” (Ioan 14.12).

Vedeţi? El era atât de plin de Puterea învierii încât a făcut în dublă măsură ceea ce a făcut Ilie, iar după ce a trăit optzeci sau nouăzeci de ani, a murit. După ce a murit a fost îngropat, dar Puterea învierii nu l-a părăsit, aşa că după câţiva ani, când carnea de pe oasele lui putrezise, în timpul unei lupte, câţiva oameni au aruncat un mort peste oasele lui Elisei. Oh, şi pentru că Puterea învierii era încă în acele oase, în clipa când acel mort s-a atins de ele, a înviat. Da, şi această Putere va învia şi trupurile voastre. Chiar dacă veţi muri şi veţi putrezi în mormânt, această Putere se odihneşte în praful acela. Aleluia!

„Cel ce L-a înviat pe Hristos din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare.”

Exemplul cu Elisei ne arată că deşi era mort şi zăcea în mormântul acela, prorocul era plin de Puterea învierii.

În El era atâta Putere de înviere încât atunci când a fost pus acel mort peste el, bărbatul a înviat de parcă Elisei putea face minuni sau îşi putea pune mâinile peste bolnavi şi în starea aceea. Amin. Aşa este.

Gândiţi-vă că noi suntem trup din trupul lui Hristos şi mădulare din mădularele Lui.

O, nu este altă cale! Noi vom învia şi aceasta este tot. Ne vom ridica pur şi simplu. Acesta este adevărul.

Paştele este mai mult decât o tradiţie, pentru că trupurile noastre au fost înviate împreună cu El şi prin aceasta suntem în locurile cereşti, în Hristos.

Acest trup poate putrezi în mare sau în pământ, poate rămâne din el doar o lingură de cenuşă, dar cu toate acestea va apărea din nou pentru că Duhul care L-a înviat pe Domnul meu din morţi, a înviat şi trupul acesta muritor. El a pus viaţa în acest trup muritor, de aceea suntem părtaşi învierii Lui, Vieţii Lui veşnice despre care v-am vorbit atât de amănunţit.

Deci, nu este de mirare că El a spus: „Nu vă temeţi!” iar mai târziu Pavel a ştiut aceasta aşa că a spus: „Moarte, unde îţi este biruinţa? Eu sunt plin de Puterea învierii. Lăudat să fie Dumnezeu, care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1 Corinteni 15.55).

Puterea învierii! El trăieşte în veci, pentru că Biblia spune: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8).

Ţineţi minte! Mesia este „Cel uns” şi astfel Mireasa Lui este „Cea unsă”.

Observaţi. Moartea nu opreşte Puterea lui Dumnezeu. Nu, ea nu poate face aceasta. Dacă aţi primit această Putere, o aveţi pentru veşnicie. Nu există nimic să v-o poată lua. Nimeni nu o poate diminua, nici schimba.

Dacă îţi trăieşti viaţa, aceasta n-o va opri pentru că ea este la fel de bună întotdeauna. Vedeţi?

Moise era plin de această Putere a învierii, este adevărat? El era un proroc, iar Cuvântul a venit la el. Moise era o parte din Cuvânt; era Cuvântul pentru acel timp.

Şi deşi era mort de multe sute de ani, a stat pe Muntele schimbării împreună cu Isus şi cu Ilie, este adevărat? De ce? Pentru că moartea nu a putut scoate afară Puterea învierii. Nu, nu!

Domnul a spus: „Îl voi învia!” Îngerii au mers şi l-au îngropat într-o vale, aşa că a dispărut pentru oameni. Mădularele lui, totul a trecut, dar Puterea învierii care era acolo, l-a înviat şi l-a adus pe munte alături de Ilie.

Poate veţi spune: „Este adevărat, frate Branham? După opt sute de ani?”

Dacă vreţi să citiţi, acest lucru este scris în Matei 27.51-52:

Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.”

Aceşti credincioşi ai Vechiului Testament erau parte din El pentru că crezuseră că El va veni. Din pricina aceasta Puterea învierii a venit şi peste ei.

În parte, ei aveau această Viaţă prin jertfirea mielului, dar duhul mielului nu putea să se întoarcă înapoi peste oameni. Care este deci situaţia cu duhul omului când intră Dumnezeu în el? Vedeţi?

Cu cât mai multă Putere este în noi? Înainte de jertfirea lui Hristos se jertfiseră miei, pentru împăcarea omului cu Dumnezeu (un simbol), dar ceea ce avem acum nu mai este un simbol, ci realitatea. Atunci de ce ne mai temem? Aceşti bărbaţi aveau numai umbra care arăta spre învierea Lui şi au mers cu ea în mormânt.

Priviţi-l pe Iov în marea sa încercare, când a fost părăsit de toţi. Satana a zis:

Dă-l pe mâna mea şi-l voi face să Te blesteme în faţă.” apoi s-a năpustit asupra lui. Dar Domnul i-a zis: „De viaţa lui să nu te atingi!”

Satana i-a făcut mult rău, i-a luat tot, dar de viaţa lui Iov nu s-a atins. Chiar şi soţia i-a întors spatele şi i-a zis că până şi suflarea i-a devenit insuportabilă. Cu alte cuvinte, nu mai voia să aibă de-a face cu el; se părea că nu-l mai iubeşte pentru că l-a respins.

„Iov”, zicea ea, „de ce nu Îl blestemi pe Dumnezeu şi vei scăpa?” dar el i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună!”

Vedeţi, el era un proroc şi ţinea cu tărie la ceea ce avea. Astfel, spunea cu convingere: „Nu mai sunt un păcătos pentru că am adus jertfa cerută de El!” Amin.

Iov ştia pe ce stă. Da, el stătea pe Cuvântul lui Dumnezeu. Indiferent ce spuneau ceilalţi, el stătea tare şi neclintit pe Cuvântul lui Dumnezeu, iar în clipele cele mai grele a zis:

Vorbeşti ca o femeie nebună! Domnul a dat, Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului! Gol am venit în lume şi gol voi pleca din ea. Lăudat fie Numele Domnului.” (Iov 1.21;2.10).

El stătea acolo plin de bube, copiii îi muriseră şi ajunsese foarte sărac, iar prietenii săi, membrii bisericii, s-au întors împotriva lui. Ce nenorocire!

Nici unul dintre noi nu am trecut printr-o asemenea încercare, dar cu toate acestea Iov a rămas la Cuvânt. El era un vultur.

Dar ce s-a întâmplat când Iov a stat tare pe Cuvânt? Cerul s-a întunecat şi a început să tune şi să fulgere, iar el a privit în sus, a avut o vedenia şi a spus:

Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea şi nu ai altuia. Da, chiar dacă puterea mea s-a sfârşit şi voi dispărea de pe pământ, tot Îl voi vedea.”(Iov 19.25-27).

O, acea dimineaţă a învierii! Aleluia!

Marele evanghelist Matei, a spus în capitolul 27.51 că după învierea lui Isus din morţi, mulţi din sfinţii Vechiului Testament au ieşit din morminte, cei care erau deja praful pământului, au intrat în cetate şi s-au arătat multora.

Această Putere a învierii era încă în trupul lui Moise, şi era în mădularele lui Iov atunci când nu mai rămăsese nici măcar o lingură de cenuşă din trupul lui. Da. Acea Putere a învierii era încă acolo.

Dacă Duhul care era în Hristos locuieşte şi în voi, atunci trupurile voastre muritoare vor învia.

Poate veţi spune: „Aş fi vrut să trăiesc în timpul acela!” dar voi trăiţi într-un timp mai bun.

Văd că vă notaţi textele, ceea ce este foarte bine. Notaţi-vă şi 1Tesaloniceni 4.16:

Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.”

Ce frumos!

Sfinţii. Unul se odihneşte ca Ilie, altul ca Elisei; alţii sunt în mormânt şi vor fi înviaţi, iar alţii vor fi transformaţi şi astfel vom fi cu toţii împreună.

Puterea învierii va veni şi peste cei vii şi peste cei morţi.

Această Putere a învierii este şi în aceşti doi proroci. Vedeţi, numele lor sunt aproape la fel: Ilie şi Elisei; Mirele şi Mireasa Sa. Unul este Domnul Isus, iar cealaltă este Mireasa lui Isus, şi ei aparţin unul celuilalt: El şi Ea.

Vedeţi cum este arătat totul?

Ilie a fost răpit: el simbolizează Biserica; iar Elisei se odihneşte până la înviere. Este la fel ca în cazul unei păsări care are nevoie de două aripi pentru a-şi ţine echilibrul.

Biserica a fost simbolizată prin aceşti doi proroci.

Noi, cei ce trăim până la venirea Domnului, nu o vom lua înaintea celor adormiţi, ci atunci când va suna trâmbiţa lui Dumnezeu, cele două aripi se vor împreuna şi vom zbura. Aleluia! De ce? Pentru că Puterea învierii este prezentă atât în cei adormiţi în Hristos, cât şi în cei vii.

Fiţi atenţi!

Noi am fost înviaţi ca să vedem toate aceste lucruri. Priviţi la Puterea învierii din acest timp şi nu uitaţi că noi am fost înviaţi.

Cred că aceasta va fi un ajutor pentru voi deoarece Domnul nostru, şi la fel Pavel, au spus:

„Vă spun tot ceea ce-Mi arată Tatăl. Nu v-am ascuns nimic.”

Noi vedem că această Putere dătătoare de Viaţă este peste cei credincioşi şi în aceste zile din urmă. El ne-a dat Puterea învierii, aşa că îi vedem pe cei bolnavi vindecaţi. Da, cu toţii am văzut această Putere lucrând printre noi la fel ca la început. Puterea învierii s-a întors din nou în Biserică.

Prin această Putere au fost date vedenii, morţii au înviat, bolnavii s-au vindecat şi au fost făcute multe alte lucruri măreţe.

Cu câteva zile în urmă am discutat cu micuţul Donovan Weerts. Noi am fost de multe ori împreună la vânătoare şi pot spune că acest băiat este un tovarăş de nădejde. După cum ştiţi, vine la adunarea de aici şi suntem prieteni buni.

El mi-a zis: „Nu aş vrea să te deranjez….” L-am privit şi am văzut că îi curge ceva dintr-o ureche, aşa că l-am întrebat:

„Cum îţi merge, Donovan?”, apoi i-am luat mâna şi am văzut că are cancer.

„Ce ai la ureche, Donovan?”

„Nu ştiu, frate Branham, dar mă supără de vreo şase sau şapte luni.”

„De ce nu mi-ai spus nimic?”

„Nu am vrut să te supăr, frate Branham.”

„Dar ştii ce ai la ureche?”

„Nu ştiu, nu pot să-mi dau seama.”

Atunci mi-am pus mâinile peste el, fără să spun vreun cuvânt, iar două zile mai târziu era vindecat pe deplin. Cum a fost posibil acest lucru? Prin Puterea dătătoare de Viaţă. Vedeţi?

Ea este aceea care va învia şi trupul vostru muritor. Urechea lui ar fi fost distrusă, apoi ar fi urmat creierul, ceea ce ar fi însemnat moartea lui, dar Puterea învierii a rezolvat totul.

Într-o zi m-am simţit foarte obosit, aşa că mi-am zis: „Ar trebui să lucrez mai bine pentru că am trecut deja de cincizeci de ani. Dacă vreau să mai fac ceva pentru Domnul, ar trebui să mă grăbesc pentru că îmbătrânesc.” Atunci a venit peste mine Puterea învierii, iar El mi-a îngăduit să privesc peste cortină şi să văd ce este dincolo.

Domnul mi-a spus: „Toţi aceia pe care i-ai iubit şi cei care te-au iubit, vor fi acolo cu tine.” Prieteni, am putut să-i văd pe cei aflaţi acolo, la fel cum vă văd pe voi aici. Ce-i aceasta? Puterea învierii.

Ioan, cel care a scris Apocalipsa, era plin de această Putere a învierii. El s-a ridicat şi a văzut totul, de la început până la sfârşit.

Şi Isaia era plin de această Putere, de aceea s-a ridicat şi a văzut Împărăţia de o mie de ani şi multe altele.

Puterea învierii!

Dacă Duhul care a locuit în Hristos, va locui şi în voi, El va învia şi trupurile voastre muritoare.” Vă amintiţi? Puterea învierii.

Înţelegeţi ce am văzut zilele acestea? Puterea învierii trebuia să vină ca să deschidă cele şapte Peceţi. Ce era aceasta? Era cumva înţelepciunea unui om? Nicidecum, ci era Puterea de înviere a lui Dumnezeu. Această Putere a lui Dumnezeu a făcut ca lumea să mărturisească despre acest mare adevăr. Această Putere a spus totul mai înainte ca aceste lucruri să se întâmple.

Îngerul Domnului, despre care v-am povestit şi care a fost aici, acest Stâlp de Foc, Puterea învierii, a obligat chiar şi lumea să mărturisească despre El, deşi nu ştia ce înseamnă. Dar noi am privit acolo şi ştim că este Domnul nostru. Vedeţi?

El este Cel care a deschis Peceţile. El este conţinutul şi esenţa lor, pentru că Hristos este Cuvântul întreg al lui Dumnezeu; Hristos este Peceţile care s-au deschis.

Ce este deci deschiderea Peceţilor? Descoperirea lui Hristos. Cei şapte îngeri arată încheierea celor şapte epoci ale Bisericii, dar noi nu am putut vedea aceasta imediat.

Ei au făcut clişeul acela, nu noi, iar El stă acolo ca Judecător suprem şi dovedeşte că este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Ce identificare!

Puterea învierii a făcut aceasta pentru noi. Ea ne aduce de la moarte la viaţă; ea ne dă Duhul deosebirii ca să ştim ce nu este în ordine cu noi şi ne arată ce trebuie să facem, ce nu am făcut şi ce vom fi.

Domnul nostru Isus Hristos a fost plin de Puterea învierii. El avea plinătatea, de aceea a putut spune: „Stricaţi Templul acesta (trupul Său) şi în trei zile Îl voi ridica.” (Ioan 2.19).

Aici este încrederea în Puterea învierii.

Distrugeţi trupul acesta – acest Templu – şi în trei zile îl voi readuce din nou la viaţă.” De ce a spus aceasta? Deoarece ştia ce este scris despre El, iar Cuvântul nu putea să dea greş.

Şi ce spune Cuvântul? „Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10).

El ştia că această Putere a învierii Îl va învia şi că nici o celulă a trupului Său nu va putrezi, de aceea le-a spus:

Voi veţi ucide trupul acesta, dar Eu Îl voi ridica din nou în trei zile.” (parafrazare).

De ce? Pentru că aşa era făgăduit în Cuvânt, iar dacă o prorocie este de la Dumnezeu nu poate da greş.

Prieteni, această prorocie din Cuvânt ne spune că aşa cum va învia El, aşa vom învia şi noi împreună cu El. Deci nu este nici o mirare că El ne-a spus: „Nu vă temeţi!”

Este scris că „Duhul care era în El va învia şi trupurile noastre muritoare.”

Nu te teme, prietene, căci Fiul este viu, a înviat!

Priviţi spre muntele descoperirii, pentru că acolo am fost reprezentaţi cu toţii. Acolo erau sfinţii vii, cei care au fost răpiţi – simbolizaţi prin Ilie -, şi sfinţii adormiţi în Domnul şi înviaţi – simbolizaţi prin Moise.

Amândoi aveau Puterea învierii.

Chiar dacă unul a murit iar celălalt nu, amândoi erau prezenţi acolo.

Puteţi vedea ce posedăm noi în zilele din urmă? Exact ceea ce a făgăduit El în Ioan 14.12. Desigur.

Oamenii spun: „Tu pretinzi că ai Putere?” Nu este adevărat! Noi suntem ca cei aflaţi pe Muntele descoperirii, pe Muntele schimbării la faţă, aşa că nu pretindem că avem Putere., ci suntem ca cei care au fost acolo.

Moise nu a zis: „Uitaţi-vă cine sunt eu!” şi nici ucenicii nu au zis: „Cine suntem noi!”, deoarece tot ce îşi doreau să vadă şi unii şi alţii, era Isus proslăvit, era Isus în mărirea Lui.

Aşa este şi astăzi. Noi nu căutăm să fim persoane renumite şi nu ne interesează ce părere au oamenii despre noi. Numele nostru nu înseamnă nimic pentru că purtăm Numele Lui. Viaţa noastră nu este nimic pentru că avem Viaţa şi Puterea Lui. Şi tot ce dorim este să Îl vedem pe El în slava Sa.

Cum se poate întâmpla aceasta? Numai dacă El Se poate descoperi în noi în Puterea învierii Sale şi lucrează prin noi.

Atunci Îl vedem reprezentat din nou aşa cum era odată, aţi înţeles?

Din pricina aceasta nu dorim să fim slăviţi de oameni; nu dorim să fim renumiţi; nu dorim să devenim cineva într-o adunare, nici nu încercăm să-i ducem pe oameni la o sectă şi să-i legăm acolo, nici să oferim un picnic, petreceri sau altceva, ci dorim să-L vedem pe El descoperit în mărirea Sa.

Nu dorim o proslăvire proprie, ci dorim ca prin întreaga noastră viaţă să dovedim că El este viu şi trăieşte în noi.

Dacă pot să nu Îi stau în cale, dacă nu mă gândesc la mine şi dacă nici voi nu vă gândiţi la voi înşivă, Îl vom vedea pe Isus descoperit între noi. Să-L vedem pe El: aceasta este tot ce ne dorim.

El este Puterea învierii noastre; este bucuria noastră, iar noi suntem în El, suntem Trupul Său; suntem Mireasa Sa şi vedem cum Se legitimează ca fiind Acelaşi; vedem că a înviat din morţi şi este viu în vecii vecilor.

Nu este de mirare că a spus: „Nu vă temeţi!” Noi suntem salvaţi prin El şi înviaţi împreună cu El.

Aceasta înseamnă Paştele, „ziua învierii” pentru oameni: „A fi înviat împreună cu El.”

Fiţi atenţi! Acum Îl avem în noi pe Duhul Sfânt; avem dreptul la moştenire pentru că totul este plătit. Să nu mai spuneţi niciodată: „Sper să fiu…” pentru că voi aţi ajuns deja. El a făcut totul pentru voi. Vedeţi? Nu eu, ci El.

„Bine, frate Branham, dar se spune…”

Pe mine nu mă interesează ce se spune! El a făcut totul pentru mine, de aceea, singurul lucru pe care-l doresc este să Îl văd pe El descoperit.

„Cum este posibil acest lucru? Trebuie să Îl chem jos?” Nu, pentru că El este în voi.

Spuneţi simplu: „Doamne, dacă mă dau cu totul de-o parte, Tu poţi să mă legitimezi.”

Cum poate face Domnul aceasta? Pentru că aşa a făgăduit: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine.” Glorie!

Acum, după toate dovezile Cuvântului aduse în dimineaţa aceasta, mă gândesc la o cântare:

„În dimineaţa învierii,

Când se rup legăturile morţii,

Vom învia, aleluia, vom învia.”

Credeţi aceasta? Noi vom învia. Noi suntem în El; suntem o parte din El, de aceea posedăm taina descoperirii lui Dumnezeu, a Vieţii de după moarte.

Astfel, noi care odinioară am fost morţi în păcatele noastre, trăim prin El.

Pecetea adevărată a învierii a rupt moartea din jurul meu şi m-a făcut viu. Pecetea învierii de la început a rupt pecetea romană cu care a fost pecetluit El. Hristos a rupt pecetea şi a descoperit taina.

Dumnezeu a rupt Pecetea, prin Duhul Sfânt, şi ne-a dat Viaţa, iar Hristos este descoperit şi trăieşte în noi pentru că suntem făpturi noi, înviate împreună cu El. Amin.

„Noi vom învia, aleluia!

Noi vom învia, aleluia!

În dimineaţa aceea a învierii,

Când vor fi rupte legăturile morţii,

Atunci vom învia.

Aleluia! Vom învia.”

Nu vă bucuraţi? Eu mă bucur pentru că atunci, demult, în dimineaţa când m-am întors la Domnul, în şoprul nostru cu cărbuni, a fost ruptă o pecete şi am fost înviat ca o făptură nouă. Fiul a înviat şi Puterea Lui de înviere a venit şi peste mine.

Mai demult mi s-a spus o poveste despre un pescar bătrân. Se spune că într-o zi la acest bătrân a venit un om şi l-a rugat să-l însoţească la pescuit pe ocean. Ei au plecat, dar cei ce ieşiţi pe ocean ştiţi că dimineaţa este ceaţă. Şi eu ies uneori cu fratele Eddie Byscal, care este misionar la indieni.

Bărbatul acela nu avea experienţă, dar bătrânul pescar nu a vrut să pornească în larg. El aştepta să se ridice ceaţa, pentru că altfel nu puteau vedea farul de pe coastă. Bărbatul s-a enervat şi i-a zis bătrânului:

„Spune-mi, ieşim în larg?”

„Aşteaptă, fiule, aşteaptă! Trebuie să aşteptăm răsăritul soarelui ca să ştim unde ne aflăm.”

Voi ziceţi: „Trebuie să fiu baptist sau penticostal?”

Staţi liniştiţi, pentru că în curând va apărea Fiul şi atunci vom vedea unde suntem. El este Cuvântul. Aşteptaţi până când este descoperit Cuvântul, până când va străluci Snopul dragostei deasupra Seminţei şi atunci vom vedea unde suntem.

Îl iubiţi?

Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult. Câţi dintre voi vor rămâne şi deseară? Da, vom veni şi deseară.

Să ne plecăm capetele.

Este cineva care nu a primit încă Puterea învierii? Fiul a luminat totul, iar voi aţi stat în Casa Domnului, aţi ascultat predicile şi totuşi Duhul nu poate să vă învie până nu veţi asculta şi respecta tot Cuvântul.

O, dacă voi bărbaţii şi femeile, aţi putea asculta de fiecare Cuvânt scris!

Este foarte periculos! Cum ar fi să fiţi o sămânţă moartă, fără Viaţa în voi? Dar în inima voastră este Ceva care spune: „În dimineaţa aceasta vreau să mă ridic şi să ies din starea aceasta pentru că nu vreau să rămân o sămânţă moartă, care se nimiceşte, ci doresc să mă ridic la Viaţă, să înviez.”

Vreţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi:

„Frate Branham, roagă-te şi pentru mine!”?

Domnul să te binecuvânteze. Da, El să te binecuvânteze.

Vedeţi? Sunt atâtea mâini ridicate! Noi nu îi mai chemăm pe oameni la altar pentru că acest lucru este doar un adaos din vremea metodiştilor.

Biblia spune simplu: „Toţi cei ce au crezut, s-au botezat.” (Fapte 2.41).

Aici este un bazin cu apă care aşteaptă pe oricine este pregătit să moară pentru sine. Poate că voi aţi fost îngropaţi deja în Numele lui Isus Hristos, dar înainte ca această sămânţă să învie, trebuie să primească Viaţa.

Botezul este ca roua care vine din cer. Roua poate să cadă peste această sămânţă, dar dacă sămânţa nu are viaţă în ea, roua nu-i va fi de nici un folos. Dacă însă botezul înseamnă moartea eu-lui personal, dacă eşti gata să mori pentru toate dogmele şi doctrinele; dacă vrei să îndepărtezi tot ce este în contradicţie cu Cuvântul şi să umbli numai în Cuvânt, înseamnă că eşti un fiu sau o fiică de Dumnezeu.

Dacă crezi din toată inima acest lucru, fii atent şi vei vedea ce poate face acest botez din viaţa ta, pentru că Biblia spune:

Fiecare din voi să se pocăiască şi să se boteze în Numele Domnului Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, căci atunci vi se va ierta tot ce aţi făcut împotriva voii Domnului şi puteţi aduce Snopul, Jertfa legănată. (parafrazare).

Atunci veţi primi Duhul Sfânt, Dinamica, pentru că făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, prin toate generaţiile.”

Tată ceresc, eu am vorbit foarte mult si i-am reţinut pe aceşti oameni mai mult decât aş fi vrut, o, dar parcă nu am putut să mă mai opresc. Acum vom părăsi locul acesta ca să ne odihnim puţin, iar deseară ne vom întoarce din nou.

Noi trăim într-o lume muritoare, şi printre oameni muritori, dar posedăm Mesajul Vieţii şi dovada învierii.

Doamne scump, noi suntem nişte fiinţe muritoare, dar ce vom fi dacă lăsăm această şansă să treacă pe lângă noi?

Inimile noastre ard şi sufletele ne sunt cuprinse de dragoste pentru cei ce nu au venit astăzi aici. Mesajul din dimineaţa aceasta a fost ascultat de mulţi, iar două sau trei sute au ridicat mâna în semn că doresc să Te primească.

Prin aceasta ştim că sămânţa nu este moartă, pentru că dacă sunt morţi cum ar fi ridicat mâna? În ei este Ceva care i-a împins să facă lucrul acesta.

O, Doamne, femeia lui Iov a încercat să-l îndepărteze de Tine, dar Te rog, Doamne, să laşi ca Iov, acest credincios, să intre înăuntru, să moară şi să fie îngropat în apa botezului. Roua care cade din cer, fiecare Cuvânt spune că va spăla toate păcatele şi ele vor fi iertate. Voi sunteţi botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. De ce? Pentru iertarea păcatelor voastre, pentru că păcatele vă sunt iertate numai şi numai în Numele acesta.

Tată, îngăduie ca dacă este cineva bolnav, să plece sănătos din locul acesta; dacă sunt neputincioşi, să iasă sub Puterea Duhului Sfânt. Dacă sunt păcătoşi, lasă să fie curăţaţi şi iertaţi, iar dacă au intrat aici numai cu Mecanica, lasă-i să iasă şi cu Dinamica, cu Duhul Tău cel Sfânt. Cuprinde-i pe toţi, Doamne.

Învie trupurile lor muritoare pentru că atunci vom auzi limbi noi adevărate, Puterea lui Dumnezeu, dragoste nemărginită, har pentru a muri, har pentru a trăi; Îl vedem pe Hristos cel înviat, un singur Trup, o Mireasă care Îl reprezintă pe pământ.

Tată, ei sunt ai Tăi şi au ridicat mâinile pentru că     le-am predicat Cuvântul. Primeşte-i în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Îl iubiţi? Nu este El minunat?

Vă bucuraţi pentru că sunteţi o parte a acestei învieri; pentru că sunteţi înviaţi împreună cu El? Ridicaţi mâinile pentru că sunteţi cuprinşi în învierea Lui.

„Copilaşii mei dragi”, cum spunea Pavel. Nu vreau să-l imit, dar vă iubesc. Alerg peste tot şi fac tot ce pot ca să vin aici să vă vorbesc. Vin prin pustiuri, prin furtuni şi zăpezi, ca să fiu aici. Călătorim cu avionul prin toate ţinuturile ţării, numai ca să vă vedem. Da, ne iubim pentru că fiecare suntem o părticică a celuilalt. Să nu-l lăsaţi pe Satana să vă spună altceva.

Dacă fiecare suntem o parte din celălalt, suntem şi o parte din El; suntem cetăţeni ai Împărăţiei Lui şi ne bucurăm împreună de binecuvântările cereşti.

Acum sunteţi înviaţi. Când Dumnezeu L-a înviat pe Fiul, v-a înviat şi pe voi împreună cu El, de aceea acum creşteţi într-o viaţă înfloritoare şi deveniţi ca Domnul ca să fiţi înviaţi complet în ultima zi. Potenţial, voi Îl aveţi acum.

De unde ştiţi aceasta? S-a schimbat sufletul vostru? A devenit trupul vostru ascultător? Ascultător de cine? De o biserică? Nu! Ascultători de Cuvântul Său care este Viaţa.

Voi aţi înviat din morţi. Este ziua învierii pentru Isus şi pentru noi toţi. Noi am înviat împreună cu El şi vom învia şi în ultima zi, chiar dacă duhul nostru va părăsi acest trup, chiar dacă aceste trupuri vor putrezi, chiar dacă vor deveni praf sau poate vor fi arse sau vor putrezi pe fundul mării. Biblia spune că un înger va striga şi atunci toţi cei morţi se vor ridica.

Nu există nimic să ne poată despărţi de Dumnezeu sau care să ne ascundă de El. Noi Îl iubim pentru că ne-a înviat împreună.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

V-am reţinut prea mult. Dacă mai sunt unii care ascultă încă la telefon, cu siguranţă vor avea de plătit mult pentru astăzi, dar nu am putut să termin la timpul stabilit.

Voi ştiţi cu toţii că doresc să merg în Africa. Mă rog de multă vreme să pot ajunge acolo, iar acum Domnul a pregătit calea. El mi-a arătat totul într-o vedenie. Oamenii de acolo plâng zi şi noapte. Dacă predicatorii ar şti de ce mă duc, m-ar opri imediat, de aceea am spus că merg la vânătoare.

Voi merge şi la o regină negresă, care a venit la o adunare cu şaptesprezece vagoane de tren.

Voi merge la vânătoare în ţinutul ei, deoarece voi călători ca vânător, iar când mă voi întoarce vom avea timp să vă povestesc cum a fost.

Rugaţi-vă pentru mine deoarece ştiţi câte greutăţi întâmpin acolo: peste tot sunt vrăjitori şi draci şi credeţi că ei nu ştiu ce să facă? Vedeţi? Trebuie să ştii exact despre ce vorbeşti când stai în faţa lor. Eu ştiu în cine mă încred şi sunt convins că El este în stare să-i ţină în mâna Lui pe cei ce I   s-au predat.

Doamne scump, în dimineaţa aceasta ne sunt puse înainte şi aceste batiste.

Tată, în dimineaţa aceasta a învierii, eu stau aici după predica în care am arătat, prin Cuvânt, că această Putere a învierii este în fiecare copil al Tău şi cred că ea a schimbat şi viaţa mea. Oamenii aceştia cred că viaţa lor a fost schimbată şi acum ne rugăm unii pentru alţii.

Îmi pun mâinile peste aceste batiste pentru ca Dumnezeul care L-a înviat pe Hristos, pentru ca Duhul care L-a ridicat din morţi să locuiască şi în trupurile noastre.

Duhul care era în Elisei a făcut ca acel tânăr care a fost aruncat peste oasele lui să învie, pentru că Puterea învierii era în ele.

Mâinile apostolilor aveau de asemenea Puterea dătătoare de viaţă. Gândurile apostolilor, limbile credincioşilor, totul era plin de Puterea învierii.

Doresc ca după ce am pus Cuvântul şi mâinile mele peste aceste batiste, ca semn al acestei Puteri, Te rog să îngădui ca această Putere să dea viaţă acestor trupuri bolnave ca să fie vindecate în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Fă ca acest lucru să fie valabil nu doar pentru aceste batiste, ci pentru fiecare din aceşti ascultători, pentru cei suferinzi, pentru aceşti copii mici, pentru bătrâni şi pentru oricine ar fi, astfel ca Puterea învierii să-i învie în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Câţi din cei prezenţi au primit Puterea învierii? Dacă această Putere dătătoare de Viaţă este în voi, puneţi-vă mâinile unii peste alţii!

Numai necredinţa o poate opri.

Odinioară, o femeie a atins doar colţul hainei Lui şi s-a vindecat pe loc, iar un soldat roman L-a scuipat în faţă şi s-a dus în iad.

Vedeţi? Depinde unde vă aflaţi.

Credeţi? Aveţi credinţă!

Acum aş vrea să vă rugaţi unii pentru alţii. Rugaţi-vă tare.

Doamne scump, noi facem aceasta în Numele lui Hristos, singurul Nume, căci Biblia spune: „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4.12).

Doamne, fă ca Numele Tău să fie viu chiar acum pentru oamenii aceştia, ca ei să devină moştenitorii Puterii Tale de înviere.

Doresc ca Duhul Vulturului să vină la vulturii Săi; Cuvântul să vină la Cuvânt, până când plinătatea lui Hristos Se va descoperi în fiecare în parte, în fiecare necaz trupesc sau duhovnicesc pe care îl au ei.

Te rugăm să faci aceasta în timp ce ne punem mâinile unii peste alţii, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

 

– Amin –

 

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *