Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – PECETEA PASTELUI

10 Aprilie 1965 – Phoenix, Arizona

 

Desigur, este un mare privilegiu pentru mine faptul că în dimineaţa aceasta pot să mă aflu aici, la această aniversare a naşterii adunării Evangheliei Depline a Oamenilor de Afaceri creştini din Phoenix şi să ştiu că Domnul mi-a acordat o mică părticică din aceasta, să fiu în tovărăşia voastră la acest dejun.

Aş vrea să-l ascult pe fratele Carl Williams şi pe soţia sa, pe fratele Stromey, pe fratele Shores, pe fratele Outlaw, pe ceilalţi predicatori şi pe voi toţi.

Acum câteva zile am avut aniversarea zilei de naştere şi cred că ştiţi, sunt doar cu vreo cinci ani mai bătrân decât adunarea.

Într-o zi, cineva m-a întrebat: „Câţi ani ai, frate Branham?”

„Douăzeci şi cinci,” am răspuns eu. Am spus douăzeci şi cinci, pentru că pe primii douăzeci şi cinci de ani i-am trăit afară, departe de Dumnezeu. Eu nu L-am slujit prea bine în aceşti ani, dar cred că El nu-Şi mai aduce aminte de ei.

Aceasta este însă altceva, acum ne bucurăm că suntem aici.

Nu vreau să iau prea mult timp, ca să nu vă tulbur bucuria adusă de mărturiile frumoase pe care le-am auzit şi de cântările minunate care s-au cântat. Dorinţa mea este să adaug şi eu ceva la această bucurie.

Îl apreciez mult pe fratele de culoare care a cântat în dimineaţa aceasta: „El priveşte la vrăbiuţă.” Surorile care au cântat, mi-au fost de mare ajutor când am venit aici pentru prima dată. Am primit o înregistrare în care cântau „Aş dori să vorbesc iarăşi cu El.”

Îl rog pe fratele Dawson, care este prietenul meu, sau pe altcineva care vrea, să cânte din nou în dimineaţa aceasta. Cred că Terry îl are. Aş dori să-l înregistrez pentru că îmi place mult acest cântec. De altfel, dorinţa mea este să vorbesc mai mult cu El şi mă gândesc că toţi avem aceeaşi dorinţă, de aceea am venit în dimineaţa aceasta aici.

Cred că este bine să menţionez că săptămâna viitoare voi fi acasă, la Tabernacol, pentru serviciul de Paşti, după care mă voi întoarce în California, şi desigur, voi fi bucuros să-i întâlnesc pe fraţii de acolo.

În legătură cu aceasta, cred că Billy a fost informat greşit, deoarece i s-a spus că vom fi cazaţi la Hotelul Bittmore, dar nu am reuşit să găsim locuri acolo, aşa că cred că vom merge la Hotelul Embossy. Unul dintre bărbaţii de la Evanghelia deplină vă va spune sigur dacă mergeţi acolo.

Când ne vom întoarce de acolo, voi pleca în Africa de Sud. Aceasta se va întâmpla peste o lună şi nădăjduiesc că dacă va fi cu voia Domnului, vom avea un timp minunat fiindcă acolo ne vom întâlni cu oameni din trei naţiuni.

Aş dori să vă rugaţi pentru noi. Poate ne vom mai întâlni până la plecare, iar dacă nu, ne vom vedea după ce ne vom întoarce. Nădejdea mea este că la întoarcere vom avea multe veşti bune pentru voi.

Ultima dată când am fost acolo, Domnul mi-a dat cea mai mare adunare pe care am avut-o vreodată şi la o singură chemare la altar, treizeci de mii de suflete L-au primit pe Hristos. Aceasta s-a întâmplat la o adunare liberă cu băştinaşii.

Eu cred că ei au înţeles problema vindecării fizice, deoarece la o singură adunare au fost vindecaţi aproximativ douăzeci şi cinci de mii de bolnavi.

În ziua următoare, primarul Sidney Smith din Durban, mi-a zis: „Du-te şi priveşte pe geam în stradă!” Când m-am uitat, am văzut o mulţime de camioane încărcate cu cârje vechi şi alte lucruri care fuseseră aruncate de cei vindecaţi. În urma lor mergeau oamenii care fuseseră vindecaţi, şi deşi erau în război unii cu alţii, se ţineau de braţ şi cântau: „Crede numai”, în limba lor. Vă spun sincer că inima mea a tresăltat de bucurie. Când vezi aşa ceva, îţi dai seama că osteneala ta nu este zadarnică.

Nădejdea mea este că Domnul va repeta acea binecuvântare, dar nu pentru că mergem noi acolo, ci pentru că aşteptăm cu toţii venirea Lui. Este la fel cum spune cântarea: „Noi căutăm acea mică oaie pierdută,” iar El nu va veni până când ea nu va fi înăuntru. Fiecare oaie trebuie să fie înăuntru, în staul, pentru că El nu va închide uşa până când nu va intra şi ultima.

Astfel, fraţilor predicatori, sunt sigur că toţi împreună vom căuta să găsim în dimineaţa aceasta acea ultimă oaie pierdută. Poate este află aici în Phoenix, eu nu ştiu aceasta, dar de un lucru sunt sigur, şi anume, că atunci când va intra şi aceea, Păstorul va închide uşa.

De când am îmbătrânit, îmi este greu să-mi amintesc toate versetele, de aceea mi le notez. Cu ani în urmă puteam să memorez cincizeci de versete, dar acum nu mai pot.

Deci, noi aşteptăm venirea Domnului.

Domnul să vă binecuvânteze pe toţi.

Voi aţi venit aici ca să ascultaţi mărturiile acestor oameni şi desigur, vă gândiţi: „Când mă voi ridica eu, voi spune ceva aproape ca aceea…”

Adevărul este că sunt multe de spus şi că pentru a le spune pe toate, este nevoie de toată ziua. Fie ca această grupare mică să crească. Rugăciunea mea sinceră este ca fiecare biserică din Phoenix să crească până la venirea Domnului Isus.

Acum, ca să ne odihnim puţin, haideţi să ne rugăm:

Dumnezeule Atotputernic, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, pe care L-ai înviat din morţi şi L-ai dat ca Jertfă pentru noi, Îţi mulţumim pentru privilegiul pe care îl avem în dimineaţa aceasta, de a sta în prezenţa Ta, cu poporul Tău care a fost răscumpărat şi priveşte spre cea de-a doua venire a Ta, când vom fi primiţi la El însuşi.

Dacă printre noi este vreun păcat, curăţă-ne cu isop, Doamne. De asemenea, Te rugăm să vindeci orice persoană bolnavă dintre noi, iar dacă ei nu Te cunosc pe Tine şi acest mare botez al Duhului Sfânt, pentru care noi Îţi suntem plini de mulţumire şi de recunoştinţă, dă-li-l şi lor, ca să fie botezaţi în Trupul lui Hristos şi astfel, să fie aduşi înăuntru.

Binecuvântează-ne la citirea Cuvântului Tău şi binecuvântează strădania noastră de a vorbi Adevărul Cuvântului Tău. Închide-ne gura la ceea ce este neadevărat şi deschide-ne inima şi gura la ceea ce este adevărat, fiindcă ne încredinţăm în braţele Tale, Tată.

Foloseşte buzele noastre ca să vorbească, urechile ca să audă şi inimile ca să primească Cuvântul Tău, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Aş vrea să citesc din trei locuri din Cuvântul sfânt. Dacă doriţi să vă notaţi aceste texte sau să le memoraţi, am să vi le spun bucuros: Matei 28.1-10; Apocalipsa 1.17-18 şi Romani 8.11.

Suntem în pragul Paştilor, de aceea în timp ce vă notaţi textele, mă gândesc că săptămâna viitoare este cea mai importantă săptămână a anului. După părerea mea, acesta este cel mai mare eveniment istoric care a avut loc vreodată pe pământ; nu este altul care să-l întreacă.

Poate cineva spune: „Acesta este răstignirea!” Da, acesta a fost un lucru mare, însă mulţi oameni au murit răstigniţi. Chiar şi în ziua în care a murit Domnul nostru, au murit încă doi oameni care au fost crucificaţi, dar Unul singur a înviat din morţi! Aceasta este lucrarea care a pus Pecetea.

Acum aş vrea să citesc textele anunţate. Dacă va fi cu voia Domnului, acesta este un micuţ Mesaj de dinainte de Paşti, de aproximativ patruzeci de minute.

Să citim mai întâi din Evanghelia după Matei 28.1-10:

 

„La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.

Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.

Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus care a fost răstignit.

Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;

şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”

Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.

Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat.

Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea: acolo Mă vor vedea.”

 

În continuare vom citi din Apocalipsa 1.17-18:

 

„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,

Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”

Şi Romani 8.11:

 

„Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”

 

Mă încred în Domnul că El ne va da binecuvântarea Sa la citirea acestor cuvinte

În ce priveşte Paştele, eu le-am pecetluit în inima mea ca fiind cel mai important eveniment al anului. Spun aceasta, pentru că Paştele a dovedit ceea ce a spus Scriptura.

Toate Scripturile au scris despre El şi despre ceea ce va face, dar învierea din morţi a pecetluit faptul că El era Mesia: Pecetea Paştelui.

Noi avem foarte multe dovezi despre aceasta, de aceea astăzi vom vorbi despre Pecetea Paştelui.

Oamenii vorbesc despre cumpărarea locurilor de Paşti, dar în dimineaţa aceasta, eu voi vorbi despre Pecetea Paştelui. Aceasta este o altfel de Pecete decât aceea pe care o cumpărăm de la Asociaţia Tuberculoşilor sau din orice alt loc. Da, eu cred că aceasta este o Pecete diferită de toate celelalte.

Şi fiindcă Paştele este cea mai importantă zi din an pentru creştini, pentru cei care spunem că suntem copiii lui Dumnezeu, doresc să ne adâncim în Cuvânt ca să vedem cum putem avea părtăşie cu acest lucru măreţ pe care l-a făcut Hristos pentru noi.

Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit cu multe sute de ani înainte de venirea Sa, despre crucificarea Sa, despre suferinţa şi moartea Sa şi de asemenea, despre învierea Lui. Noi vom participa, desigur, la aceste servicii săptămâna viitoare, ascultând programele de la radio sau predicile păstorilor noştri, etc.

Mai presus de toate lucrurile pe care le-a făcut Isus, luând desigur în considerare legitimarea Sa prin Cuvântul lui Dumnezeu, vindecarea bolnavilor, învierea morţilor, scoaterea demonilor, predicarea Evangheliei la săraci şi împlinirea fiecărui Cuvânt al lui Dumnezeu care a arătat tot ce va face El când va veni, suferinţa îndurată pentru păcatele noastre, ca să facă ispăşirea pe cruce, acolo unde nu putea să stea nimeni altul afară de El, este Paştele, care a pecetluit tot ce s-a spus mai dinainte despre El, prin profeţi.

Noi ştim că au fost profeţi care au făcut vindecări, ba chiar şi învieri din morţi, la fel ca Isus, dar Paştele a pecetluit întreaga lucrare.

Cuvântul lui Dumnezeu a fost pecetluit pentru totdeauna între copiii lui Dumnezeu şi toată întunecimea şi îndoielile au fost nimicite în dimineaţa aceea binecuvântată. Înaintea acelei zile, oamenii erau într-o închisoare, dar ziua aceea a adus eliberarea. Ei au văzut mişcări religioase, prin Duhul Sfânt, dar când iniţiatorul lor murea, mişcarea se stingea. Dar într-o zi a venit UNUL care a spus: „Am putere s-o dau (Viaţa) şi am putere s-o iau iarăşi.” (Ioan 10.18), apoi a dovedit că ceea ce a spus, pentru mine este Pecetea, cu alte cuvinte, a dovedit că El spune ceva şi apoi dovedeşte.

Priviţi-l pe Columb. El a crezut că pământul este rotund, deşi oamenii din timpul lui nu erau de acord cu aceasta. Dar el era un bărbat care avea viziuni, iar într-o zi a pornit să dovedească ceea ce a văzut în viziune: să arate că acesta este adevărul.

Şi Dumnezeu a vrut să dovedească adevărul Cuvântului Său, dar era un singur Om care putea să facă aceasta, şi anume: Isus. El este Cel care a venit şi a dovedit că Cuvântul este Adevărul.

Aceasta a pus Pecetea, a rupt toate legăturile întunericului şi a împrăştiat toate superstiţiile celorlalte religii, în cadrul cărora s-au ridicat bărbaţi mari care au spus lucruri minunate, dar ei sunt cu toţii în mormânt. Religia creştină este singura care are mormântul gol. Aceasta este pentru mine dovada că El este Dumnezeul celor vii şi al celor morţi; este dovada că El poate să ne readucă de la moarte la Viaţă. Duhul Său de înviere a dovedit de-a lungul anilor că El este Singurul care posedă această putere de Viaţă; că este Singurul care poate să-i învieze pe morţi şi să-i aducă la Viaţă.

La Paşti, El a dovedit că poate învinge moartea, iadul şi mormântul. Cum a făcut aceasta? Prin faptul că a înviat din morţi prin marea Sa putere biruitoare.

Apocalipsa 1.18 spune: „Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”

Ce mărturie! El nu numai că a făgăduit, dar a şi împlinit aceasta, dovedind că El are exact ceea ce a pretins că are.

Eu cred că Dumnezeu grăbeşte ziua aceea în care noi, ca şi credincioşi ai Bibliei, vom putea dovedi ceea ce vorbim. Aceasta este ceea ce face să se păstreze pământul. Aşa este, lumea este în căutarea acestui „conservant”, iar noi privim după ziua când vom putea dovedi prin viaţa noastră şi prin Biblie, că Cuvântul lui Dumnezeu trăieşte în noi.

În Romani 8.11 scrie: „…dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare.”

 

El a dovedit aceasta nu numai pentru El, ci şi pentru noi. A dovedit că El era IaHVeH Răscumpărătorul şi că are putere peste moarte, peste iad şi mormânt şi ne-a făcut acces la acelaşi Duh, aşa că putem avea asigurarea că vom fi înviaţi prin acelaşi Duh.

Cuvântul „înviat” înseamnă „a fi făcut viu după moarte.” După moarte este învierea.

Timp de multe secole, Cuvântul lui Dumnezeu a fost pus sub semnul întrebării. Aceasta s-a întâmplat până când făgăduinţa în cauză a fost împlinită şi dovedită ca adevărată. Înţelegeţi? El nu numai că a vorbit, dar a şi împlinit ceea ce a spus.

Dacă Isus a spus: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură… Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” (Marcu 16.15-18). El a arătat clar că aceste semne îi vor urma pe cei ce cred, aceasta fiind dovada că mărturia lor este adevărată.

Poate cineva spune: „Noi credem!” dar cât timp nu posedăm semnul doveditor despre care a vorbit El şi a spus că va fi în noi, mărturisim doar că suntem credincioşi, dar nu deţinem drepturile credincioşilor.

Cu câteva zile în urmă, am ascultat la radio un program în care un predicator din Tucson a luat poziţie împotriva noastră, spunând că penticostalii nu sunt decât nişte înşelători. El a mai spus: „Omul care vorbeşte în limbi şi pretinde că vindecă bolnavii şi toate celelalte lucruri, să plece de aici şi să se roage pentru cei săraci şi neştiutori, pentru că aceia sunt descurajaţi şi au nevoie de ajutor.”

Oh, cum aş fi vrut să pot discuta puţin cu bărbatul acela! El a mai spus că aceste daruri au fost date în ziua de Rusalii numai pentru apostoli şi aceasta a fost tot, dar Biblia spune că treizeci de ani mai târziu, Pavel a rânduit aceste daruri în biserică (1 Corinteni 12). El a aşezat în biserică darul minunilor şi al vorbirii în limbi, precum şi toate celelalte daruri. Da, toate aceste daruri au fost aşezat în biserica Sa.

Isus a spus în Marcu 16.15: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” Unde? În toată lumea. La cine să propovăduiască? La orice făptură. Pe cine vor însoţi aceste semne? Pe cei ce vor crede.

Deci, încă o dată: Unde? În toată lumea. Cui? La orice făptură. Pe cine vor însoţi? Pe oricine va crede. Deci, aceste semne vor însoţi pe orice făptură din lumea aceasta care va crede. Da, aceste semne îi vor urma pe cei credincioşi, aşa că:

„…în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17-18).

Aceasta este ultima însărcinare pe care a primit-o biserica.

Treizeci de ani mai târziu, când Pavel a rânduit darurile în biserică, a spus următoarele în Galateni 1.8:

Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi (Vedeţi, v-a fost predicată deja), să fie anatema!”

Eu cred că Rusaliile au început dar nu s-au încheiat, ele fiind încă valabile pentru orice făptură, indiferent de timpul sau locul în care trăieşte. Binecuvântarea cincizecimii va fi peste oameni în toate timpurile. Dar ce este ea? Dovada învierii!

„Evanghelia” înseamnă „Vestea bună.” Vestea bună despre ce? Despre învierea Lui din morţi.

Şi El a spus: „…pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” (Ioan 14.19). Care voi? Voi care eraţi morţi în păcat şi călcători de Lege. Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Hristos, prin Duhul care L-a înviat şi pe Isus Hristos din morţi, de aceea, acum stăm în locurile cereşti împreună cu El, vorbind şi lucrând împreună cu El. Ce bucurie mare este să le spui aceste lucruri celor ce cred Adevărul! Eu mărturisesc astăzi ceea ce s-a întâmplat.

Întrebarea care se pune este dacă noi îi chemăm cu adevărat pe oameni la Hristos sau îi chemăm doar la o biserică?

Noi ar trebui să-i aducem la Hristos, unde este Puterea învierii. Desigur, este bine că mergem la biserică, eu nu am nimic împotrivă, dar nu este destul dacă ne oprim numai la aceasta. Este bine că veniţi la biserică, dar de la biserică să mergem la Hristos, fiindcă trebuie să primiţi Puterea de înviere. Aceasta este singura modalitate de a ajunge la învierea generală; este singura cale prin care vom fi scoşi din moarte:

„Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia (va aduce la viaţă) şi trupurile voastre muritoare.” (Romani 8.11). Ce făgăduinţă!

Vedeţi? Esenţa învierii este de să spunem, să arătăm şi să dovedim că Isus Hristos a înviat din morţi. El nu este mort, ci trăieşte, este viu! El este în noi.

„Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.

În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.19-20).

„Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.” (Matei 28.20).

Ca şi creştini, noi toţi predicăm că El este viu şi că noi am fost înviaţi din moarte şi aduşi la Viaţă prin Duhul Lui. Dacă nu am fost înviaţi, nu am fost făcuţi vii.

Cu voia Domnului, acum vom pătrunde în acest subiect, ca să vedem cum am fost înviaţi şi cum putem şti că acesta este Adevărul.

Aceasta este viaţa voastră. Aceasta este viaţa mea… Dacă ceea ce vă voi spune nu este adevărat, înseamnă că sunt unul dintre cei mai nebuni oameni din lume; înseamnă că mi-am pus viaţa în slujba unei minciuni şi la fel voi. Dar dacă acesta este Adevărul, şi este, înseamnă că Îi datorez tot ce am. Da, eu datorez totul cauzei pentru care suntem aici şi mă gândesc că ar trebui să punem totul în slujba Lui.

Apropierea Paştilor produce în mine un sentiment profund, deoarece ştiu că aceasta este ziua în care lucrurile au fost pecetluite pentru totdeauna în ochii lui Dumnezeu.

Noi vedem că acelaşi Duh care L-a înviat pe Isus din morţi, locuieşte şi în noi. Cum este posibil acest lucru? Foarte simplu: Acesta este Duhul care dă Viaţa, care învie.

Nu Cuvântul dă Viaţa, ci Duhul! Duhul este Cel care aduce Cuvântul la Viaţă sau Îl face viu, Îi dă aripi să zboare, Îi dă putere. Da, Duhul face aceasta!

Bobul de grâu este doar un bob, dar dacă posedă germenul de viaţă, încolţeşte, viaţa din el vine la suprafaţă. Germenul este cel care dă viaţă bobului de grâu.

Odinioară, noi am fost în păcat, măcar că eram făcuţi după chipul lui Dumnezeu. De ce aceasta? Pentru că am încălcat porunca Lui. Dar El a pregătit o cale prin care a pus această Putere de Viaţă în trupurile noastre muritoare.

Acum vorbesc despre trupul vostru.

Isus era Cuvântul, credeţi aceasta, nu-i aşa?

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan 1.1+14).

Ca Mesia cel făgăduit, Isus a făcut viu fiecare Cuvânt care a fost profeţit cu privire la El: naşterea din fecioară, vindecarea bolnavilor, etc. Toate aceste făgăduinţe au fost făcute vii, adevărate. El era Cuvântul manifestat pe pământ, dar nu putea să facă aceasta doar ca un simplu Om. De aceea, Duhul lui Dumnezeu a locuit în El fără măsură, ca să facă vii toate făgăduinţele.

Nădăjduiesc că acum vă este clar acest lucru. După trup, Isus a fost un Om, dar Duhul care a locuit în El era Duhul Sfânt. Acesta este motivul pentru care a spus: „…Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.” (Ioan 14.10).

Isus Însuşi era Cuvântul, pentru că El era „la început cu Dumnezeu.” Acesta este un mod greşit de a folosi Cuvântul, dar cred că voi le veţi vorbi corect oamenilor, dar El a fost hotărât mai dinainte, prin cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu era să trimită un Mântuitor, iar acest Mântuitor nu putea fi altcineva decât propriul Său Fiu. Aceasta este făgăduinţa pe care Dumnezeu a dat-o încă din grădina Eden: că Isus va fi aici.

El a fost aici ca Om născut din fecioară, dar a trebuit Duhul lui Dumnezeu ca să facă Cuvântul viu. El era Cuvântul viu, Cuvântul făcut viu pentru acel ceas.

Venise timpul ca voi să primiţi un Mântuitor, pentru că Legea a eşuat şi totul dăduse faliment. Dar El ne-a dat un Mântuitor, pe Mântuitorul făgăduit şi El a fost făcut viu prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Acum, dacă acelaşi Duh care a locuit în Hristos, ca să fie Salvatorul venit pe pământ, locuieşte în voi, deveniţi o parte a acestui Cuvânt şi sunteţi mântuiţi prin El. Atunci, Duhul care locuieşte în voi, va învia trupurile voastre muritoare şi le va scoate la sfârşitul timpului din mormânt.

Până atunci, El va învia fiinţa voastră şi va alunga întunericul, prin faptul că primiţi Adevărul acestui ceas.

Pavel ne-a dovedit clar acest lucru în Romani 8.11:

„…dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”

Acelaşi Duh care L-a înviat pe El, îi face vii şi pe credincioşii adevăraţi, dându-le Viaţa veşnică. Da, Duhul care L-a înviat pe Isus din morţi, locuieşte acum în credincioşi, înviindu-i în Viaţa veşnică. Dar există o singură Viaţă veşnică şi un singur Duh veşnic, iar acesta este Dumnezeu.

Numai Dumnezeu este veşnic, iar pentru că noi suntem copiii Lui, suntem o parte din El. Da, noi suntem atributele gândului Său. Prin exprimare, gândul Său a devenit Cuvânt, aşa că fiecare om care posedă Viaţa veşnică, a fost în gândul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii.

Aceasta este singura cale de a fi cu El: să fiţi un atribut al Lui. Atunci sunteţi o exprimare a gândului Său care a devenit Cuvânt, iar Cuvântul Lui este veşnic.

Acelaşi lucru este cu Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul.

Noi am devenit fiii şi fiicele lui Dumnezeu prin acelaşi Duh, prin aceeaşi cunoştinţă mai dinainte a lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care avem Viaţa veşnică.

Uitaţi-vă la milioanele de oameni de pe pământ care nu L-au primit când a fost aici. Dar cât de mulţumitori ar trebui să-I fim noi în dimineaţa aceasta, ştiind că avem confirmarea directă şi dovezile biblice că suntem cuprinşi în marea dimineaţă a învierii care vine, în marele Paşti.

Noi posedăm chiar acum arvuna acesteia în trupul acesta muritor. Astfel, în ziua când Duhul Sfânt va veni să-i cheme pe ai Săi, cei aleşi vor fi primii care vor fi înviaţi Acesta este un lucru măreţ şi aş vrea ca fraţii predicatori să încerce să-l înţeleagă.

La început, marele Duh… Atunci El nu era numit încă Dumnezeu, ci era Cel veşnic.

Cuvântul „Dumnezeu” înseamnă „Cel ce primeşte închinare,” dar atunci nu era încă nimeni care să I Se închine. Nu erau îngeri, nu era nimic în afară de Cel veşnic.

Ca să poată fi Dumnezeu, trebuia să existe cineva care să I se închine, aşa că El i-a creat pe îngeri, pe heruvimi, pe serafimi, fiinţe care urmau să I se închine. În felul acesta a început să fie dezvăluit marele Său Plan.

Deci nu uitaţi că, dacă n-aţi fi fost în gândul lui Dumnezeu, nu aţi exista acum. În voi este ceva care este veşnic; iar ceea ce este veşnic Îi aparţine lui Dumnezeu.

În gândul lui Dumnezeu era hotărârea ca voi să staţi exact unde sunteţi acum. În gândul Său, eu am stat deja la acest amvon în dimineaţa aceasta, pentru că prin cunoştinţa Lui mai dinainte, El cunoaşte toate lucrurile mai dinainte. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu poate spune sfârşitul înaintea începutului. El este veşnic, iar prin faptul că eşti un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, ai fost de la început în gândurile Lui.

Tu eşti pe pământ şi umbli prin lume ca un păcătos, dar într-o zi se întâmplă ceva pe drumul vieţii tale. Tu nu înţelegi ce s-a întâmplat, dar simţi că îţi este foame. De ce? În voi este Ceva ce nu aţi pus voi; Ceva ce nu aţi dorit voi să fie acolo. Este Ceva împotriva naturii voastre. Ce este aceasta? Cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu care lucrează.

Cuvântul lui Dumnezeu a fost născut ca Fiul lui Dumnezeu, ca să fie Emanuel, plinătatea deplină a lui Dumnezeu exprimată într-un Om. El a fost ascultător în toate lucrurile, iar la Iordan S-a lăsat botezat de profetul Ioan Botezătorul. El a fost pe deplin ascultător ca Fiu, iar pe când ieşea din apă, cerurile s-au deschis înaintea lui Ioan, şi a putut vedea Duhul Sfânt coborând din cer şi spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit…” (Matei 3.17). Vedeţi? Ascultare deplină! Dumnezeu L-a făcut cunoscut în ascultare.

Oh, femei şi bărbaţi încăpăţânaţi, în dimineaţa aceasta este Cineva care vă spune că acesta este Adevărul. Este Duhul Sfânt care vrea să vă aducă la cunoştinţa Adevărului ceasului în care trăim. Nu la cunoştinţa adevărului unui timp care a trecut deja, ci la cunoştinţa Adevărului acestui ceas.

Sunt mii de oameni care au rămas ascultători în ceasurile care au trecut, dar timpul acela era un ceas prezent atunci.

Când a venit Isus, acolo a stat Cuvântul, iar poporul a putut să-L vadă pe Dumnezeu legitimându-Şi Cuvântul.

Oamenilor penticostali, lăsaţi-mă să vă spun ceva: Noi trăim în zilele de pe urmă, în zilele când Dumnezeu a făgăduit că va turna Duhul Său peste orice făptură, astfel încât tinerii şi tinerele vor proroci. Acesta este ceasul! Aceasta este ceea ce face Creatorul în voi.

Eu v-am mai povestit despre fermierul care a pus un ou de vultur sub găină. Cred că mulţi dintre voi îşi amintesc povestirea despre găina care a adus la viaţă un pui de vultur.

Vedeţi, este atmosfera. Biserica prezbiteriană, metodistă, baptistă, etc., fiecare din ele pot da naştere acestor vulturi. Desigur, atmosfera este cea care face aceasta.

Aşa cum obişnuia să spună dr. Bosworth: „Dacă luaţi un ou de găină şi-l puneţi sub un căţel, pe care îl legaţi şi-l puneţi să clocească, va scoate un pui.” De ce aceasta? Pentru că sunt create toate condiţiile necesare.

Tot aşa, dacă o biserică sau un grup se adună şi se roagă până dispar părerile şi lucrurile lor, şi privesc drept la faţa lui Dumnezeu, aceasta va da naştere la vulturii. Eu sunt atât de sigur de aceasta, pe cât sunt de sigur că mă aflu aici.

Aceasta este ceea ce cred eu că face acest grup al Oamenilor de Afaceri Creştini: creează atmosfera, mediul prielnic.

Noi ne adunăm în grupuri, aşa că unul aparţine aici, altul dincolo, etc., dar haideţi să spargem atmosfera creată de fiecare dintre noi, şi să creăm o atmosferă de închinare cerească, astfel încât să avem atmosfera corectă.

Vulturii se nasc din orice biserică de pretutindeni.

Puiul din povestea mea a mers multă vreme cu găina, dar cotcodăcitul ei era ceva străin pentru el. Nu putea înţelege ce voia să spună găina şi nici ce înseamnă scormonitul ei în gunoiul din ogradă. Aceea nu era o hrană potrivită pentru el. Găina mânca gândaci, viermi, ceea ce un vultur nu mănâncă, aşa că totul i se părea străin. El era asemenea unei răţuşte urâte. Poate era – nu o spun ca un sacrilegiu -, un baptist liber sau aşa ceva.

Voi ştiţi că într-o zi, mama lui care a ştiut că a avut un ou, şi-a deschis aripile larg şi a pornit în căutarea puiului pierdut, strigând cât putea. Aşa se face, că într-o zi a trecut pe deasupra curţii. Când micuţul pui a auzit acel strigăt familiar, strigăt pe care nu-l mai auzise niciodată înainte, dar de care şi-a dat seama că i se potriveşte asemenea unei mănuşi pe mână, a ştiut că aceea era mama lui. Dar şi ea ştia că acela era fiul pe care îl căuta.

Tot aşa, Dumnezeu a rânduit în fiecare epocă Biserica Sa pentru acel timp; a rânduit un Mesaj pentru ceasul acela. Oamenii puteau să aibă legi şi păreri, dar la timpul hotărât, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu pornea în căutarea oului pierdut, conform hotărârii Lui mai dinainte; iar când omul respectiv auzea Mesajul, nu era, nu este şi nu va fi nici o biserică denominaţională care să-l poată opri.

Aceasta îl va ridica în înălţimi. El primeşte Mesajul Lui, dovedind că este o pasăre deosebită, o creatură deosebită. El este un vultur, de aceea va auzi strigătul pentru că Isus a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu…” care este Cuvântul, „…şi nu merg deloc după un străin; pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10.27,5). Ei vor merge direct la Cuvânt, pentru că îi atrage ca un magnet.

Nu are importanţă cât este de legat de biserica din care face parte, nici ce nume mare are; când „Oile ascultă glasul Meu, vin după Mine! Ele nu merg deloc după un străin.”

Odată când am fost în Indiana, am vizitat o fabrică de oţel de sus din Indiana. Când a sunat sirena, toţi muncitorii şi-au dat şorţurile jos şi au început să-şi cureţe strungurile de şpan, după care l-au măturat pe mijlocul culoarului.

Cel care mă însoţea, mi-a zis: „Priveşte atent ce se întâmplă!”

După ce au terminat de măturat, oamenii şi-au pus hainele de lucru pe masă şi au plecat în spate. Imediat după aceea, un om a apăsat un buton şi a venit un magnet mare care a cules fiecare bucăţică de metal care a fost aşchiată de pe piese. Oţelul a fost pus într-o cupolă mare şi mi s-a spus că va fi topit din nou, pentru a forma o altă piesă de acelaşi fel: un ax sau orice altceva se va face.

Văzând ce se întâmplă, am spune:

„Aş avea o întrebare.”

„Spune, domnule.”

„Am observat că un anumit tip de şpan nu este atras de magnet.”

„Acela este aluminiu, iar magnetul nu îl atrage.”

„Văd aceasta, dar acolo este o piesă din oţel. Ce s-a întâmplat cu ea”

„Deşi este din oţel, piesa aceea a fost respinsă pentru că este un rebut.”

„Şi ce se va întâmpla cu ea?” am întrebat eu.

„Va fi topită în cuptor şi se va face o altă piesă din ea.”

Când am auzit aceasta, am spus: „Lăudat să fie Domnul!”

Aceasta este, vedeţi? În cer se află un Magnet pe care Dumnezeu Îşi va pune într-o zi degetul. Cuvântul spune că nici un om nu ştie ziua venirii Lui, nici chiar îngerii. Numai Dumnezeu ştie aceasta. Dar sunt câteva suflete pregătite, creştinii biblici, credincioşii adevăraţi din ceasul acesta.

Dacă cineva umblă încă în Cuvântul dat pentru o altă zi, când va fi apăsat Butonul lui Dumnezeu, va fi pus în marele cuptor al lui Dumnezeu, pentru a fi măcinat, topit şi turnat din nou după chipul lui Dumnezeu.

Numai cei care sunt magnetizaţi vor fi luaţi!

Oh, ce mare privilegiu avem ca să înţelegem că în înviere este ceva care ne aparţine nouă! Ce anume? Recunoaşterea chemării Cuvântului lui Dumnezeu, care dovedeşte că eşti un vultur, o parte din Vulturul cel mare.

Ce s-ar fi întâmplat dacă mama puiului de vultur ar fi strigat ca un şorecar? Puiul nu ar fi recunoscut-o. Dar ea a strigat ca un vultur. Vedeţi? Acea fiinţă mică purta înăuntrul ei ceva care a făcut-o să ştie că este un vultur.

Acelaşi lucru este valabil pentru fiecare credincios adevărat. Atunci când Cuvântul este predicat cu putere, dovedind că este Cuvântul lui Dumnezeu pentru ceasul acesta, în inima credinciosului adevărat se întâmplă ceva. Atunci nu mai contează cât de loial a fost tatăl său bisericii, nici cât de credincioase au fost mama şi bunica lui, dacă biserica aceea învaţă contrar Mesajului botezului cu Duhul Sfânt de la această oră, în el este ceva care strigă. Şi ce se va întâmpla? Va părăsi imediat curtea îngrădită în care se află. Da, el trebuie să facă aceasta!

Puii de găină au fost corecţi odată, dar acum este timpul vulturului. Înţelegeţi? Este diferit. Este timpul în care puiul de vultur trebuie să părăsească vechiul coteţ şi să zboare spre înaltul cerului. Atunci, acest trup pământesc este înviat şi adus prin de Duhul de Viaţă, la supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt, asemenea vulturului, zboară pe deasupra pământului şi Îşi găseşte credincioşii: „Nimeni nu poate veni la Mine (nici chiar dacă vrea), dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi,” şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine.” (Ioan 6.44,37). Dar nimeni nu poate veni singur, de la sine.

Nu este gândul vostru, alegerea voastră sau meritul vostru, ci este alegerea lui Dumnezeu: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine.”

Acum, Duhul Sfânt este aici pe pământ, căutându-i pe aceia pe care Dumnezeu i-a rânduit la Viaţă în această epocă, şi de îndată ce-i găseşte, face cu ei ceea ce a făcut cu Isus Hristos, marele Fiu al lui Dumnezeu, care ne-a salvat pe toţi: vine jos şi locuieşte în noi, în fiinţa umană.

Cum? Aducând cu Sine Puterea de Viaţă. Aceeaşi putere de înviere care a venit peste Isus şi L-a însufleţit ca să manifeste fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu pentru acel timp, vine astăzi peste noi, împlinind acelaşi lucru.

Dacă nu face aceasta, este duhul batjocoritor. Dar voi nu sunteţi de la diavolul, ca să-L sfidaţi pe Duhul Sfânt! El este Adevărul; este Cel care legitimează făgăduinţa pentru ceasul acesta.

Când a venit peste Luther, Duhul Sfânt a manifestat făgăduinţa pentru ceasul acela. Când a venit peste Wesley, a manifestat făgăduinţa pentru acea oră. Când a venit peste Moise, a manifestat făgăduinţa pentru ceasul acela; când a venit peste Noe, a manifestat făgăduinţa acelui ceas. Când a venit peste Isus, El era făgăduinţa acelui ceas. Când vine în această zi, El manifestă făgăduinţa acestui ceas.

Vedeţi? Duhul Sfânt este Acela care vine jos ca să-i aducă la Viaţă, să-i învie pe copiii lui Dumnezeu care au fost rânduiţi mai dinainte să fie în răpire. Aceasta este!

Dacă este un vultur adevărat, el va înţelege Mesajul orei.

Probabil că atunci când se afla în curtea găinilor, micuţul vultur mânca ce i se oferea, deşi ştia că nu este totul corect, dar când a auzit Adevărul, L-a primit cu bucurie.

Domnul Isus a spus în Ioan 5.24:

Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”

Gândiţi-vă cât este de simplu! „Cine crede.” Înţelesul adevărat al cuvântului „a crede” este „a înţelege”, ceea ce înseamnă că este vorba de „cine înţelege.”

Dacă mergeţi pe stradă şi întrebaţi pe cineva:

„Crezi în Isus Hristos?”

„Desigur.”

„Crezi că este Fiul lui Dumnezeu?”

„Cu siguranţă.”

„Eşti botezat?”

„Da.”

Duceţi-vă la un beţiv şi întrebaţi-l:

„Ai auzit ce a spus predicatorul cutare?”

„Da.”

„Şi crezi aceasta?”

„Da.”

Vedeţi, toţi spun că cred, dar problema este că „cel ce va înţelege”, care îşi cunoaşte locul în ceasul acesta.

…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică (prezent), şi nu vine la judecată, ci a trecut (deja) din moarte la viaţă.”

Când această Viaţă nouă, Viaţa veşnică, locuieşte în voi, ea este puterea sau siguranţa învierii voastre din starea de muritor în cea de nemuritor.

Daţi-mi voie să vă mai spun o dată:

„Când acest Duh te-a găsit, individual, şi a venit peste tine, El este puterea, arvuna moştenirii tale veşnice pe care Dumnezeu a gândit-o şi a pregătit-o pentru tine încă înainte de întemeierea lumii. Acesta este potenţialul vostru.

Este ca şi cum v-aş cere un copac şi voi mi-aţi da o ghindă. Viaţa stejarului este în ghindă, dar tu trebuie să aştepţi până când creşte pomul care va ieşi din acea ghindă.

Aşa suntem şi noi. Când un om primeşte Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, Acesta este Potenţialul lui Dumnezeu care te aşteaptă, care te recunoaşte deja şi te pecetluieşte cu Duhul făgăduinţei lui Dumnezeu în Trupul lui Hristos.

Când Dumnezeu a privit spre Calvar şi L-a văzut pe Isus murind… El a murit pentru Mireasa Sa, pentru Trupul Său, care este Biserica-Cuvânt. Biserica din fiecare epocă, care a crezut Mesajul Său pentru ceasul respectiv şi care este: piciorul, mâna, ochii, sau orice ar fi.

El a suferit, a sângerat şi a murit pentru Biserica Sa care a înviat împreună cu El la Paşti.

Acum, aş vrea să punem toate aceste lucruri împreună, deoarece am primit ceva ce aş vrea să vă spun şi vouă, cu voia Domnului.

Priviţi! Când primiţi Duhul Sfânt, El este cu siguranţă Potenţialul, Puterea de Viaţă, învierea noastră. Voi sunteţi pe drumul vostru şi creşteţi spre plinătatea învierii.

Copacul nu apare peste noapte, ci creşte în timp.

La fel suntem noi: creştem în harul şi în cunoştinţa lui Dumnezeu în mod treptat. Voi sunteţi botezaţi cu Duhul Sfânt şi pentru că Biserica cincizecimii este botezată cu Duhul Sfânt, începe să crească.

Ramurile care s-au uscat sunt tăiate, dar copacul continuă să crească, pentru că vine la înviere.

Voi sunteţi călăuziţi de Duhul Sfânt să faceţi Cuvântul viu pentru cei ce sunt credincioşi. Şi ce face El? Continuă să aducă la Viaţă în timp ce apare prima ramură, a doua, a treia şi aşa mai departe. Da, Duhul lui Dumnezeu continuă să aducă la Viaţă şi tot El păstrează Viaţa în tine.

Priviţi Rusaliile! Trupurile lor au fost făcute vii de Viaţa nouă pe care au primit-o. Aceasta mă face să mă simt religios.

Acolo erau oameni simpli: pescari, vameşi, casnice, fecioare, etc. Ei erau credincioşi. Da, ei au crezut ceea ce le-a spus Isus când a murit. Ei au crezut în El; au crezut că a înviat din morţi. Ei au crezut că învierea Lui a fost mărturia absolută a lui Dumnezeu, iar în ziua de Rusalii au primit Absolutul.

Ştiţi ce este un lucru abstract? Simbolul, rezumatul explicit al acelui lucru.

Cei o sută douăzeci s-au retras ca să primească Absolutul lor, iar când L-au primit au devenit vii. Ce emoţie! Ei au câştigat Ţara, au primit înfierea.

Este adevărat sau nu?

„L-am văzut înviat, dar cum este cu noi? Noi suntem martorii Lui. Da, noi am văzut norii care au venit şi au întunecat pământul şi cerul, şi cutremurul care a zguduit cu putere pământul; am văzut cum L-au străpuns cu suliţa în inimă şi cum L-au pus în mormântul lui Iosif din Arimatea, dar a treia zi a înviat din morţi şi L-am văzut viu.”

Da, ucenicii puteau spune: „Noi suntem martori la toate aceste evenimente; L-am văzut înviat şi ştim că trăieşte.

Ce a făcut aceasta? A înlăturat frica.

Deci nu este de mirare că Isus a spus: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor.” (Apocalipsa 1.17-18).

Când a spus aceste cuvinte, toată frica a fost alungată.

Când au venit Rusaliile, ei au primit Puterea de Viaţă, Puterea care i-a făcut vii. Aceasta este ceea ce cred eu. Fraţilor, voi primiţi potenţialul când credeţi în Domnul Isus Hristos, dar arvuna nu a venit încă. Aceasta este declaraţia faptelor.

Dumnezeu i-a dat lui Avraam o făgăduinţă, iar Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi această credinţă i-a fost socotită neprihănire, dar legământul făcut a fost pecetluit prin semnul tăierii împrejur.

Dumnezeu v-a dat şi vouă o făgăduinţă potenţială: că veţi primi putere şi veţi fi înviaţi. Da, la sfârşitul timpului acest trup va fi proslăvit împreună cu El.

Vedeţi, voi aţi primit claritate cu privire la acest lucru. Claritatea zdrobeşte tot ce este împotrivă şi astfel primiţi arvuna acestui lucru. Voi aţi primit pecetea. Este a voastră; totul vă aparţine. Amin.

Când Îl primim pe Isus Hristos ca Salvator, ne pocăim, suntem botezaţi şi credem în El, iar Dumnezeu recunoaşte pocăinţa şi credinţa noastră în El şi ne trimite arvuna.

Arvuna este asigurarea, este garanţia că tot ce a fost cândva împotriva voastră a fost înlăturat pe deplin şi sunteţi eliberaţi. Aleluia!

Proprietatea este răscumpărată şi aveţi arvuna salvării. Să încerce cineva să vă refuze eliberarea unei proprietăţi şi să spună că nu vă aparţine, când posedaţi arvuna în mână! Să încerce numai, fiindcă nici o lege nu-l va sprijini!

Dacă posedaţi arvuna Duhului, nici un diavol, nici o biserică sau teologie, nu va putea călca hotarul dovezii lui Dumnezeu şi arvuna prin care botezul Duhului Sfânt ne-a introdus în Isus Hristos.

Da, noi avem siguranţa învierii… El a înviat şi potenţial, noi am înviat deja împreună cu El. Amin.

Ce se întâmplă apoi cu trupul nostru muritor?

Arvuna aceasta ne schimbă părerile şi gândirea; ne leagă simţămintele de lucrurile de sus, în timp ce fumatul, băutura, jocurile de noroc şi toate celelalte lucruri pe care obişnuiaţi să le faceţi înainte, sunt moarte. Toate au rămas în urmă, pentru că sunteţi înviaţi prin această putere de Viaţă. Ea pregăteşte trupurile voastre şi le aduce în starea de răpire.

Priviţi-i pe cei adunaţi în camera de sus; priviţi ce s-a întâmplat când au primit Duhul Sfânt.

Ascultaţi-mă! Atunci ei au primit arvuna lui Dumnezeu care a schimbat sufletele lor. Astfel, au strigat, iar limbile de foc s-au împărţit peste fiecare dintre ei. Aceasta i-a transformat în aşa fel, încât n-au mai vorbit într-un limbaj pământesc. Da, trupul lor a fost transformat, aşa că au vorbit într-un limbaj ceresc.

Puterea de Viaţă a lui Dumnezeu a atins trupurile lor muritoare, astfel încât limbajul lor muritor a fost transformat într-un limbaj nemuritor. Ce Putere de Viaţă!

Şi Cuvântul spune: „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” (Romani 8.11).

Noi suntem schimbaţi prin puterea Dumnezeului celui viu. Limbajul nostru s-a transformat într-o limbă nouă cerească, aşa că vorbim despre răpire, despre învierea într-o altă stare, în care oamenii nu au trăit niciodată. O asemenea Viaţă îi schimbă în aşa măsură pe cei ce vin la Ea, încât le schimbă şi limbajul. Ei au vorbit în limbi noi. O, da!

Acum priviţi! Când au primit această arvună, ei s-au făcut părtaşi la toate făgăduinţele date de Cuvântul lui Dumnezeu pentru biserică; Puterea de transformare a fost dată tocmai ca să facă vie fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu. Astfel, şi-au pus mâinile peste bolnavi şi bolnavii au fost vindecaţi, au vorbit în limbi noi, au făcut semne şi minuni, etc, pentru că aceasta era făgăduinţa lui Dumnezeu.

Când Isus a murit ca să ne răscumpere de păcat, a răscumpărat şi pământul care aparţine copiilor lui Dumnezeu, dovedind că El este Dumnezeu.

Ce curaj din partea oamenilor să facă din aceasta o organizaţie! Noi nu avem dreptul să facem aceasta!

Astăzi, Duhul Sfânt caută inimi sincere care să creadă mesajul Său. Tot ce a fost făgăduit în Biblie aparţine credincioşilor, iar când acceptaţi făgăduinţele Lui în plinătate, Dumnezeu ştie că veţi face totul. El vă dă arvuna, apoi fiecare făgăduinţă intră în posesia voastră şi Duhul Sfânt o face vie pentru voi.

O, Doamne, ce fel de oameni ar trebui să fim noi? Ce minunat este să vezi marele Duh Sfânt al lui Dumnezeu stând aici cu această Putere! Gândiţi-vă la aceasta.

Duhul Sfânt Însuşi este aici ca să depună mărturie despre ceasul acesta, iar Isus a spus că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Cum îndrăzneşte un om să şteargă afară făgăduinţa din Ioan 14.12?

„…cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari.”

Şi Marcu 16.17: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” Aceasta este asigurarea.

Când vedem un grup de oameni care stau împreună, iar în mijlocul lor se manifestă aceste semne, înseamnă că ei posedă asigurarea că arvuna este acolo ca să dovedească faptul că sunt proprietatea lui Dumnezeu. Amin.

De un asemenea Paşti avem nevoie noi. Noi suntem acum în Paştele nostru, suntem deja înviaţi (Aleluia!) de la lucrurile lumii la lucrurile făgăduinţei lui Dumnezeu. Noi „nu vom fi înviaţi”, ci suntem deja înviaţi!

Acesta este potenţialul, este făgăduinţa lui Dumnezeu că în zilele din urmă va turna din Duhul Său peste orice făptură. Vedeţi, ei şi-au pus mâinile peste bolnavi conform Cuvântului lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu a mai spus: „…voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii.” (Ioel 2.28).

Toate aceste făgăduinţe făcute de El sunt în Cuvântul lui Dumnezeu. Isus le-a răscumpărat pentru noi, iar dacă tu eşti rânduit pentru acel loc de sus, asemenea puiului de vultur, Duhul Sfânt este aici ca să te caute, iar când te găseşte şi te cheamă, vei recunoaşte Glasul Lui. Tu vei recunoaşte ceasul în care trăim şi vei şti că lucrurile pe care le crezi (făgăduinţele Lui) îţi aparţin şi te vor duce la întâlnirea cu El. Mai mult, tu stai deja în locurile cereşti cu Hristos. Oh, ce făgăduinţă!

Ce Tată ceresc avem! Şi El ne-a dat toate aceste lucruri.

Duhul schimbă în aşa măsură părtăşia lor cu Dumnezeu, încât ei cheamă morţii la viaţă, se pun cu trupurile peste cei morţi şi ei revin chiar atunci la viaţă.

Ascultaţi cu atenţie!

Ei au făcut aceleaşi lucrări pe care le-a făcut Isus, pentru că posedau acelaşi Duh care a fost în El. Şi dacă Duhul l-a făcut pe un om să acţioneze în felul acesta, El îi va face şi pe celălalt să acţioneze la fel.

Dar cum se poate întâmpla aceasta când spuneţi că posedaţi Duhul lui Dumnezeu şi totuşi tăgăduiţi lucrările Lui? Aşa ceva este imposibil!

Observaţi cum se mişcă Viaţa lui Dumnezeu, care în limba greacă este „ZOE” şi schimbă gândirea oamenilor spre Cuvântul lui Dumnezeu.

Lăsaţi-mă să vă spun secretul. Duhul lui Dumnezeu care Se mişcă printre oameni, le schimbă gândirea şi îi îndreaptă spre făgăduinţa lui Dumnezeu. Aceasta face El. Vedeţi?

Priviţi la ceea ce încerc să vă arăt… înţelegeţi că acum îi vorbesc bisericii care a fost însufleţită la Viaţă în El.

Prin faptul că sunteţi atributele Lui, voi aţi fost de la început cu Dumnezeu. Astfel, dacă Dumnezeu priveşte spre John Doe, El va spune: „John Doe va fi slujitorul meu!”, pentru că l-a văzut deja cu milioane de ani în urmă.

John Doe a fost născut în păcat, zămislit în fărădelege şi a venit în lume prin minciună, pentru că este un muritor. Dar poate a primit un mic sentiment religios, aşa că se va alipi de o biserică, poate de cea penticostală, nu ştiu. El va putea să se alipească de oricare, dar lăsaţi-l să meargă în prezenţa lui Dumnezeu, fiindcă atunci va şti cine este Tatăl lui, asemenea puiului de vultur care şi-a recunoscut mama. Dar John Doe îşi va da seama de aceasta, numai dacă este atributul lui Dumnezeu care a devenit un Cuvânt vorbit. Apoi Duhul Sfânt caută acel Cuvânt vorbit. Aici este! El îl cheamă, îi dă Viaţă veşnică şi îl duce în prezenţa lui Dumnezeu, a Cuvântului Său.

Înţelegeţi? Dumnezeu l-a văzut atunci când S-a uitat la Isus. A fost o lucrare terminată, atunci când Isus a strigat: „S-a isprăvit!” Atunci tot Planul Lui a fost încheiat.

Dacă sunteţi cu adevărat unul din atributele lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va veni peste voi, dar dacă nu sunteţi, vă veţi mira, vă veţi agita, veţi alerga încoace şi încolo şi veţi face orice altceva, dar nu veţi veni niciodată la cunoştinţa Adevărului.

Dacă eşti atributul Lui, lucrurile vechi vor trece repede, iar tu devii un om nou şi Planul de mântuire este terminat. Mai mult, eşti gata să asculţi fiecare Cuvânt pe care Îl vorbeşte Dumnezeu, pentru că te supui Cuvântului Său. Tu ai arvuna Contractului Său, Titlul de proprietate îţi aparţine, datoriile sunt plătite şi totul este finalizat, întocmai cum a fost în ziua de Rusalii.

Haideţi să privim acest Duh de Viaţă la alţi oameni. Nu voi putea vorbi prea mult, pentru că mai am doar vreo douăzeci de minute din timpul anunţat.

Unii oameni râd când aud vorbindu-se despre Puterea de transformare, în timp ce alţii sunt de părere că au   primit-o, deşi în realitate nu o au. Unii oameni batjocoresc deoarece au o impresie greşită pentru ceea ce i-au văzut făcând pe unii aşa zişi creştini.

Adevărul este că Satan poate imita oricare dintre acestea, noi ştim aceasta. Ca misionari, noi l-am putut vedea imitând: strigând, dansând, vorbind în limbi, etc. Voi puteţi să-l vedeţi întruchipat pretutindeni printre păgânii care neagă că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Ei fac toate acele lucruri, dar nu prin adevăratul Duh de înviere care vine la credincioşi şi-i însufleţeşte pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Însă pe noi, Duhul lui Dumnezeu ne duce înapoi la Hrana vulturilor, în locuinţa Lui!

Cuvântul spune că „omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4).

Haideţi să privim în continuare acest Duh de Viaţă care a venit şi peste alţi oameni, aşa cum a făcut-o în ziua de Rusalii. Să-i privim puţin pe creştinii Cincizecimii, să-i vedem cum au acţionat şi apoi să constatăm dacă au fost transformaţi cu adevărat de această Putere de Viaţă despre care vorbim.

În ziua de Rusalii, cei o sută douăzeci erau adunaţi împreună şi aşteptau făgăduinţa. Ei erau plini de frică din pricina evenimentelor care avuseseră loc în ultimele zile. Dar ce a urmat? Când Puterea de Transformare a venit din cer şi S-a revărsat peste ei, au primit curaj. De ce? Pentru că acolo s-a întâmplat ceva de neînţeles, de care ei nu ştiuseră nimic cu câteva ore înainte.

Ştiau într-adevăr că Isus murise şi înviase, fiindcă vorbiseră cu El, dar acel lucru era şi pentru ei, sau fusese doar pentru Isus? Şi iată că în ziua de Rusalii, Duhul Sfânt, Arvuna, a venit peste credincioşi şi i-a făcut părtaşi învierii Lui. Duhul Sfânt a venit şi le-a confirmat că ei vor fi înviaţi, deoarece potenţial aveau deja învierea, fiind transformaţi din nişte laşi, în oameni plini de curaj. Nu lăsaţi ca această frică să vină şi peste voi!

Ei ştiau că El este Cuvântul; chiar şi evreii au admis aceasta. Astfel, Nicodim a spus:

Învăţătorule, ştim că eşti un învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2). Vedeţi, ei ştiau aceasta şi o recunoşteau.

Priviţi ucenicii! Petru chiar a jurat că nu Îl va părăsi, dar când a fost prins Isus, toţi L-au părăsit şi au fugit. Şi iată că în ziua de Rusalii, ei erau adunaţi în camera de sus, în prezenţa lui Dumnezeu. Şi deodată, a venit Duhul Sfânt din cer şi i-a transformat. Când a avut loc această transformare, ei nu s-au mai temut să depună mărturie despre mesajul pe care Îl credeau şi despre care ştiau că este Adevărul. Şi aceasta, cu toate că doar cu puţin înainte de acest eveniment, se temeau să spună ceva despre El.

Câţi prezbiterieni, metodişti, baptişti, penticostali, din timpul acesta, care cunosc Adevărul, se tem să mărturisească despre El? Sunt convins că vă întrebaţi şi vreţi să ştiţi ce aţi primit voi? Sunteţi o parte din învierea Lui? Veţi avea curajul să râdeţi de părerile omeneşti care sunt împotriva Cuvântului? Aţi primit plinătatea reală şi bărbăţia deplină, ca să staţi tari pe Cuvânt şi să numiţi dreptatea dreptate şi greşeala greşeală? Sunteţi voi o parte din învierea Lui? Sau poate sunteţi doar un membru activ dintr-o biserică? Ai cumva numele scris în registrul unei biserici, dar în realitate eşti mort în păcat şi nelegiuire? Cel care nu crede întregul Cuvânt al lui Dumnezeu este un păcătos.

Fariseii credeau mult din Adevăr, de aceea au spus: „…avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” (Ioan 8.41). Şi aşa era, dar când Cuvântul a fost predicat şi legitimat înaintea lor, au devenit păcătoşi prin faptul că au respins ceea ce ştiau că este drept, deoarece chiar ei au mărturisit: „Ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu.”

Şi vă întreb: Unde suntem noi astăzi? Unde este această transformare la noi? Aveţi curaj să păşiţi afară? Aveţi curaj să-L credeţi pe Dumnezeu pe Cuvânt? Dacă eşti rânduit pentru viaţă, Îl vei crede fără nici o umbră de îndoială. Dacă eşti un vultur, nu este nevoie de nici un efort, deoarece în tine este pus Ceva.

Poate cineva slujeşte unui crez oarecare şi spune: „Eu merg la biserică şi sunt la fel de bun ca tine!” Dacă nu ai naşterea adevărată, nu o vei vedea niciodată, nu o poţi vedea sau înţelege, dar dacă vei intra în posesia naşterii adevărate, vei putea s-o vezi pentru că este o parte din tine, iar tu eşti o parte din El.

Cum aş putea s-o neg pe mama care m-a născut? Cum aş putea să-l neg pe tatăl meu, dacă în venele mele curge sângele lui? Cum aş putea să neg că Charles Branham este tatăl meu? Nu pot să fac aceasta! Mai mult, sunt gata să port toată ocara lui sau orice altceva, pentru că sunt fiul lui. Aleluia!

Astfel, cum poţi să negi că Biblia este Adevărul, dacă eşti copilul lui Dumnezeu şi El este Cuvântul? Cum poţi nega că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci?

Privind ceasul în care trăim, noi suntem conştienţi că avem nevoie de un Paşti, de o înviere. Avem nevoie de învierea puterii credinţei; avem nevoie ca bărbaţii şi femeile să stea în prima linie pentru Cuvântul legitimat al lui Dumnezeu.

„O,” spun unii, „noi avem „Tinerii pentru Hristos!” Aceasta este bine.

„Biserica noastră are o întâlnire. Noi avem o mulţime de membri!”

Nu am nimic de spus împotrivă. Este bine, dar aceasta este numai atmosfera, mediul prielnic, şi poate fi vechiul cuib de găină. Dar dacă eşti un pui de vultur, nu vei putea rămâne în cuibul găinii. Dacă ai fost rânduit mai dinainte de Dumnezeu să vezi aceasta, o veni vedea şi vei veni înainte într-o răpire.

Aşa s-au născut baptiştii şi metodiştii: în trezirea din timpul acela, dar necazul este că ei s-au întors spre găină, în loc să se întoarcă spre Vultur.

Nu demult, în timp ce mergeam spre Tucson am văzut un lucru foarte neobişnuit, şi anume, un şoim care stătea pe o sârmă de telegraf. Acest şoim şi-a pierdut de multă vreme identitatea. El a fost asemănător vulturului, dar nu-l poate urma în înălţime. Nici o pasăre nu poate face aceasta.

Hristos este Vulturul, iar Biserica adevărată Îl urmează.

Şoimul poate zbura mai sus decât toate celelalte păsări, dar nu-l poate ajunge pe vultur. Şoimul pe care l-am văzut eu, devenise slab îşi pierduse identitatea, aşa că stătea pe sârmele de telegraf şi aştepta ceva resturi. Mai mult, sărea ca o vrabie, în loc să zboare ca un şoim.

Fraţi şi surori, penticostalilor care sunteţi poporul meu iubit, biserica şi-a pierdut identitatea. Ea a coborât din înălţime şi depinde de nişte crezuri formale şi moarte, în loc să zboare spre înălţimi şi să dorească Mana proaspătă.

Şoimul obişnuia să-şi vâneze singur hrana, dar astăzi mănâncă numai ceea ce se aruncă din maşinile care trec pe şosea. El se mulţumeşte cu hrana vrăbiilor, sare ca ele şi se poartă ca ele.

Noi ne-am îmbrăcat singuri cu moda lumii. Astfel, femeile noastre şi-au tăiat părul şi se îmbracă cu haine scurte, în timp ce predicatorii noştri nu mai au destulă coloană vertebrală ca să se ridice la amvon şi să spună adevărul. Am devenit tot mai uşuratici cu privire la Cuvânt.

O, Doamne, trimite Duhul Sfânt şi caută vulturii Tăi, oriunde s-ar afla ei, astfel încât să se ridice în nemărginit. Nu-i mai lăsa să stea pe firele de telefon şi să privească la o şcoală duminicală, ci dă-le Cuvântul Tău în puterea şi descoperirea Duhului Sfânt, fiindcă avem nevoie de un Paşti, de o înviere care este posibilă.

Prietene, dacă te mulţumeşti cu un stârv al lumii, cu tine este ceva greşit.

Frate şi soră, lăsaţi-mă să vă spun în frică de Domnul şi conştient de faptul că s-ar putea să nu mai văd niciodată un Paşti: când un fiu adevărat al lui Dumnezeu, care a fost rânduit mai dinainte de El, va auzi Glasul Lui, se va ridica şi va veni să-L întâmpine. Aceasta se va întâmpla cu toţi aceia care au potenţialul ca să meargă în întâmpinarea Cuvântului real şi viu, aşa cum se întâlneşte mireasa cu mirele ei. Ea este o parte din trupul său.

Observaţi! Noi ne-am pierdut identitatea. Venim miercuri seara la adunare, în timp ce alţii stau acasă şi privesc lucrurile lumii de la televizor, lucruri care nu vă sunt de nici un folos, ci vă ţin departe de biserica lui Dumnezeu. Seminariile şi şcolile noastre teologice au scos la suprafaţă o grămadă de „ricky” cu o întreagă grămadă de teologie, de distracţii şi tot felul de lucruri care au luat locul adunărilor de rugăciune din biserică.

Mai mult, luăm îmbrăcămintea modernă şi încercăm să-i aducem înăuntru pe modernişti, dar în felul acesta nu-i veţi câştiga niciodată pentru Hristos. Material, ei au primit mai mult decât aveţi voi, aşa că nu veţi reuşi nimic pe terenul lor. Lăsaţi-i să vină ei pe terenul vostru unde străluceşte botezul adevărat şi Puterea reală a învierii…

Nu încercaţi să zidiţi o biserică ca a lor! Nu încercaţi să aveţi un păstor ca acela! Nu încercaţi să faceţi una sau alta, şi nu faceţi compromisuri cu lumea!

Ei strălucesc ca Hollywoodul, dar Evanghelia adevărată radiază puterea Lui. Vulturii Lui aud această Evanghelie şi nu privesc după strălucirea lumii, ci caută Lumina Evangheliei, care radiază umilinţă, dragoste, putere, adică exact ceea ce caută un vultur adevărat. Vulturul nu poate scurma într-o ogradă; el nu poate face aceasta, nu crede aşa ceva.

Lăsaţi ca Glasul Lui să strige din cer: „Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor.” (Apocalipsa 1.18).

Ce s-a întâmplat? „Eu sunt Acelaşi ieri, azi şi în veci”, de aceea: „În zilele din urmă, voi turna Duhul Meu peste orice făptură.” Slavă lui Dumnezeu!

„Eu voi însufleţi limba voastră muritoare, vă voi da dovada şi vă voi aduce în înviere cu Mine.”

Vulturul flămând a vândut tot ce-a avut şi s-a dus să cumpere „Perla” marelui premiu. Amin!

Dumnezeu să ne ajute, prieteni!

Bisericile noastre şi-au pierdut identitatea.

Priviţi-i pe ucenici! Ei ştiau că Isus era Adevărul, dar vedeţi, aceasta era împotriva părerii populare, a religiei din acel timp. Cea mai stricată religie: fariseii, saducheii, etc., (denominaţiunile, clanurile şi Ku-Klux-Klan), erau împotriva acelei „erezii”, dar Isus era Cuvântul legitimat pentru ziua aceea. El este Duhul Sfânt.

„Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea.” (Ioan 14.19). Nu trupul, ci Duhul, Viaţa care era în El.

 

Dumnezeu peste biserică, chemându-Şi fiii aşa cum a făcut El atunci, în deplină ascultare: „…totdeauna fac ce-I este plăcut …” (Ioan 8.29). Şi: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” (v. 46). Cu alte cuvinte, păcatul este necredinţa.

„Ce a spus Cuvântul despre Mine şi nu am făcut? Arătaţi-Mi un singur lucru pe care L-a spus Cuvântul şi nu   L-am făcut! Care dintre voi poate să Mă învinuiască de păcat? Care poate să Mă arate cu degetul şi să spună că     n-am împlinit Cuvântul Tatălui Meu?”

Oh, când Biserica penticostală a ajuns aici…

„Cine Mă poate acuza de necredinţă?”

Oh, creştinilor, identificaţi-vă cu vulturul, nu cu şoimul! Şoimul este uşuratic şi vine jos, dar nu veţi vedea niciodată un vultur făcând aşa ceva. El caută Mana prospătă din înaltul cerului, pentru că Dumnezeu l-a creat astfel încât să poată vedea de sus, şi mănâncă hrană proaspătă, nu mortăciuni.

Când copiii lui Israel au traversat pustia, au încercat să mănânce mană moartă, dar când au făcut aceasta, au bătut pasul pe loc. Vedeţi? Mana aceea era alterată, contaminată; era putredă şi plină de viermi.

De ce să mănânc o hrană veche care a murit deja cu ani în urmă? Poate arată bine şi este aranjată frumos, dar nu este proaspătă. Noi trebuie să avem în fiecare generaţie o hrană proaspătă; vulturul trebuie să caute în fiecare generaţie această hrană proaspătă.

Haideţi să privim din nou la câţiva oameni. Să luăm câţiva dintre prorocii Vechiului Testament şi să vedem ce au făcut ei.

Să-l privim mai întâi pe Ştefan când a stat în faţa Sinedriului. Ei l-au adus în faţa acelui Consiliu, care era o adunare mare a credincioşilor, sau se presupunea că sunt credincioşi şi au început să-l acuze, cu scopul de a-l condamna. De ce? Le-a spus-o chiar Ştefan:

…Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt (Aceasta este Viaţa veşnică). Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.” (Fapte 7.51).

Biblia spune că ei scrâşneau din dinţi la auzirea cuvintelor lui, fiindcă nu voiau să audă aşa ceva. Era împotriva crezurilor şi a denominaţiunilor lor, de aceea l-au omorât cu pietre. Dar înainte să „adoarmă”, Ştefan şi-a ridicat ochii spre cer şi a spus:

„Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” (v. 56). De ce aceasta? Pentru că a posedat Puterea de aducere la Viaţă, Puterea învierii care l-a dus în sânul lui Isus.

Priviţi-l pe Filip, un evanghelist îndrăzneţ, în mijlocul acelei mari treziri. Oamenii s-au unit cu cei din alte biserici şi cu aceasta au avut o mare trezire, dar Puterea de Viaţă a lui Dumnezeu i-a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Voi aveţi într-adevăr o mare trezire, dar am găsit un bărbat căruia trebuie să-i vorbeşti.” Şi ascultător Cuvântului Domnului, pe Filip nu l-a interesat ceea ce au spus cei din jurul lui: „O, Filipe, nu poţi să pleci chiar acum!” ci le-a răspuns: „Ba da, pentru că aşa a spus Dumnezeu.” Şi zicând aceasta, a mers în pustie unde   l-a întâlnit pe famenul etiopian.

Ce a urmat? El i-a zis famenului:

Dacă crezi din toată inima ta, că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, te voi boteza.” (Fapte 8.37). Şi l-a botezat. Vedeţi, el a fost însufleţit de această Putere de aducere la Viaţă, ca să părăsească o adunare de sute de oameni şi să meargă la un singur om care se afla în pustiu.

Oh, aceasta este împotriva oricărei logici! De ce l-a trimis Dumnezeu la un singur om, când în locul unde se afla Filip erau zeci şi sute de oameni care aşteptau? Vedeţi, Puterea de aducere la Viaţă l-a trimis în locul pregătit de Dumnezeu. Aleluia!

Bărbaţi şi femei, această Putere vă va face să staţi pe picioarele voastre şi să faceţi lucrurile care-I plac lui Dumnezeu, iar atunci, nu vă va mai interesa ce spun cei din jur despre aceasta!

Poate vecinii vor spune: „Oh, omul acesta şi-a pierdut minţile! Toată noaptea se roagă şi citeşte Biblia!”

Să nu vă pese de ceea ce spun ei, fiindcă Dumnezeu v-a chemat să faceţi aceasta. Acesta este adevărul.

Ei spun: „Nu putem avea şi noi acele treziri penticostale de modă veche.”

Oh, ba da, noi le putem avea! Le puteţi avea în voi înşivă, dacă sunteţi în Dumnezeu, pentru că atunci nu vă mai interesează ce spune cineva despre aceasta.

Fiţi atenţi! Prin faptul că L-a ascultat pe Dumnezeu, Puterea de transformare pe care a primit-o la Rusalii i-a transformat trupul, apoi l-a luat şi l-a dus câteva mile mai departe, într-un loc unde l-a întâlnit pe famen. Cine a făcut aceasta? Puterea de transformare a lui Dumnezeu.

Şi dacă posedăm şi noi Duhul Lui, aceeaşi Putere care L-a înviat pe Isus din morţi, „va învia şi trupurile noastre muritoare.”

Să privim spre un alt bărbat care a posedat această Putere de Viaţă. El a trăit cu multe mii de ani în urmă şi se numea Enoh.

Când oamenii scoteau ceva „nou” sau când cineva spunea: „Trebuie să urmăm vechile noastre şcoli, pe Cutare sau pe Cutare…” Enoh umbla cu Dumnezeu.

Oricând Dumnezeu spunea să facă ceva, Enoh nu lăsa jos nici un Cuvânt, ci umbla cu Dumnezeu.

Cine era el? Un fiu al lui Dumnezeu, un vultur chemat pentru timpul său, iar când a sosit ziua hotărâtă, era atât de plin de acea Putere de Viaţă… Amintiţi-vă că el a umblat trei sute de ani cu Dumnezeu şi că nu a sucit niciodată Cuvântul Său. Enoh nu s-a purtat niciodată urât, ci şi-a păstrat mărturia.

El a făcut tot ce i-a cerut Dumnezeu să facă. Nu a comentat niciodată, ci a făcut totul întocmai. Pe el nu l-a interesat ce a gândit altcineva despre acel lucru, ci s-a dus şi l-a făcut. De ce? Pentru că era plin de Puterea transformării. Iar când a venit vremea ca acest om bătrân să moară, Dumnezeu a trimis jos o scară şi el a plecat Acasă. Da, Dumnezeu l-a transformat şi i-a luat trupul muritor sus, prin răpire. Amin. Aceasta este Puterea de aducere la Viaţă!

Priviţi-l pe Ilie. Când slujba lui pe acest pământ s-a încheiat, el era de plin de Puterea de aducere la Viaţă!

El le-a condamnat pe acele femei care umblau cu părul scurt tip Jackie Kennedy şi i-a spus bătrânei Izabela tot ce gândea despre ea. El le-a spus preoţilor şi predicatorilor din timpul lui, ce era corect şi ce era greşit, şi cu toate că nu l-au crezut, a condamnat femeile cu feţele vopsite şi toate lucrurile rele pe care le făceau. El era atât de plin de Puterea de Viaţă, încât nimeni n-a putut să-i facă nici un rău.

Când a venit seceta, Dumnezeu l-a luat afară şi l-a pus deoparte, unde l-a hrănit din cer. Era atât de plin de Puterea de aducere la Viaţă, încât atunci când a venit vremea să moară, Iordanul s-a despicat şi el l-a trecut pe uscat, iar pe malul celălalt l-a aşteptat un car de foc care l-a dus Acasă. Puterea de Viaţă a făcut din el un fiu adevărat al lui Dumnezeu.

Apoi, priviţi, el a avut un urmaş: pe Elisei, care a primit o dublă măsură din acea Putere de Viaţă. Vedeţi? El a primit o dublă măsură din această Putere şi a predicat cam optzeci de ani, după care a murit, pentru că Elisei nu a mers Acasă aşa cum a mers Ilie, nu a fost răpit.

Vedeţi? Aceşti doi bărbaţi sunt simboluri pentru biserică. Unii dintre sfinţi pleacă, în timp ce alţii rămân. Ilie a fost luat în răpire, în timp ce Elisei a adormit în Domnul, plin de Puterea de aducere la Viaţă.

Lăsaţi-mă să vă arăt ceva! Pe mine nu mă îngrijorează dacă muriţi, nici unde sunteţi, pentru că Puterea de Viaţă nu vă părăseşte niciodată. Care este dovada?   Priviţi-o: După moartea lui Elisei, când carnea de pe trupul lui era deja putrezită, Israelul era în război cu sirienii. Şi într-o zi, pe când îngropau un om, au zărit o ceată de sirieni, aşa că l-au aruncat pe omul mort în mormântul lui Elisei. Mortul s-a atins de oasele lui Elisei, care posedau în ele Puterea de Viaţă şi a înviat. Aleluia! (2 Împăraţi 13.21).

Acel mort a fost înviat pentru că Puterea de aducere la Viaţă care era peste Elisei, nu a plecat niciodată, ci a rămas în acele oase.

Oh, amintiţi-vă că dacă suntem Mireasa Lui, suntem carne din carnea Lui şi oase din oasele Lui, iar moartea nu creează nici o problemă pentru această Putere de înviere.

„Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.” (Iov 19.26).

Slavă lui Dumnezeu. Înţelegeţi?

Ce nădejde este aceasta pentru un om bătrân ca mine, care ştiu că-mi voi vedea sfârşitul zilelor, în curând, fiindcă am cincizeci şi şase de ani!

Încă de când eram tânăr, am încercat să arăt aceasta, dar nu eu eram cel care o făceam, ci Puterea Lui de înviere. Această Putere m-a înviat într-o zi şi m-a scos din lucrurile lumii la Viaţă veşnică.

Am văzut vedenii despre multe lucruri, încă înainte ca ele să se întâmple şi El n-a lăsat să cadă nici măcar una. Am vorbit în alte limbi şi am prorocit, dar toate aceste lucruri le-am făcut prin Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în mine. El este Puterea de înviere, Puterea de Viaţă.

Salvatorul, care este Răscumpărătorul meu, este viu, de aceea, în ziua când va veni El, aceste oase puse în pământ vor învia din nou ca să meargă să-L întâlnească în văzduh. Puteţi să mă îngropaţi în mare sau oriunde veţi vrea, fiindcă această Putere de Viaţă este veşnică!

Eu simt chiar acum Paştele. Da, domnilor! Eu am demult această Putere în mine, iar dacă o posedaţi şi voi, atunci Duhul care L-a înviat pe Isus dintre morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare.

El este Cel care v-a transformat şi v-a întors de la lucrurile lumii la Cuvântul lui Dumnezeu, numai la El. El v-a înviat din viaţa aceasta la Viaţa veşnică.

Voi, care odinioară eraţi morţi în păcate şi în fărădelegi, aţi fost înviaţi acum împreună, şi aţi fost puşi să şedeţi în locurile cereşti în Hristos Isus, hrănindu-vă cu Mană de sus. Voi puteţi vedea mâna lui Dumnezeu descoperind şi legitimând făgăduinţele lui Dumnezeu pentru aceste zile:

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.”

„Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.26-27+30).

Aici nu scrie „Fiul lui Dumnezeu,” pentru că Fiul omului vine înapoi ca Mesaj profetic pentru zilele din urmă, când va zbura vulturul, nu leul, nici viţelul din epoca sacrificiilor.

Vedeţi, în fiecare epocă Puterea de aducere la Viaţă a mers să înfrunte provocarea politică a lumii. Astfel, când Leul S-a ridicat în Puterea de aducere la Viaţă, Ea a mers să întâmpine puterea romană. Apoi, când a venit ceasul sacrificiilor, a apărut viţelul, un animal de sacrificiu al Domnului. După aceea s-au ridicat reformatorii, făptura vie cu chip de om. Atunci s-au ridicat: Luther, Calvin, Wesley şi în jos la epoca penticostală.

Dar în ultimul Mesaj care a venit cu Putere, a venit un vultur care zbura, aşa că acum este timpul vulturului, al descoperirilor: când Cuvântul lui Dumnezeu Se manifestă şi este legitimat.

Oh, copii, păşiţi în botezul Duhului Sfânt! Veniţi şi credeţi din toată inima că Dumnezeu vă va umple.

Priviţi aici! Amintiţi-vă că noi suntem os din oasele Lui şi carne din carnea Lui. Şi aşa cum a înviat oasele şi carnea Lui şi L-a scos din mormânt, Dumnezeu nu-l va uita nici pe omul care posedă potenţialul. Moartea nu poate să-l ia.

Isus a spus: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine… şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.37+40).

O, Doamne! Paştele. Noi suntem exact în Paşti. Când a înviat Isus, noi am înviat împreună cu El. Şi ce s-a întâmplă? El trimite arvuna, iar noi o primim. Aceasta este botezul Duhului Sfânt. Isus Hristos este viu pentru totdeauna. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. (Evrei 13.8).

El este Mesia, Hristosul, iar cei unşi cred aceasta. Ce înseamnă cuvântul „Mesia”? „Unsul”, „Hristos”.

El este Mesia, Unsul pentru acea zi, ca să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu; ca să fie Răscumpărătorul şi Unsul, iar Dumnezeu a înviat acel trup.

Mireasa Lui este Unsul pentru această zi şi Ea a fost înviată deja prin învierea Lui, deoarece cei doi sunt Unul. Amin.

Aş vrea să vă spun cum văd eu aceasta. Aş dori să am pregătirea necesară ca să mă pot exprima cât mai clar, dar nădăjduiesc că mă veţi înţelege. Nădăjduiesc că Duhul lui Dumnezeu va veni şi va pune aceasta în inimile voastre, ca să vedeţi şi să înţelegeţi ceea ce vreau să spun.

Este învierea şi noi suntem în ea; suntem cu El în înviere. Cine? Numai cei care au Viaţa. Cei care nu posedă Viaţa nu cunosc învierea şi nu o vor cunoaşte niciodată. Ei se vor gândi că au Duhul Sfânt şi că sunt salvaţi, dar răpirea va trece pe lângă ei şi nici măcar nu vor şti aceasta.

Domnul Isus a spus: „…Ilie a şi venit şi ei nu l-au cunoscut.” (Matei 17.12).

Moartea nu poate opri Puterea de Viaţă a lui Dumnezeu. Nu, ea nu o poate opri!

Poate ziceţi: „Mama mea a fost o femeie plină de Duhul Sfânt, iar tata era plin de putere. N-am văzut niciodată un om atât de plin de putere ca el, frate Branham. Dar acum este mort.” Este adevărat, dar aceasta nu poate să oprească Puterea învierii.

Moise a avut această Putere de Viaţă, credeţi aceasta? Până la Isus nu a fost nici un alt bărbat asemenea lui, deoarece el nu numai că vedea vedenii, dar vorbea faţă în faţă cu Dumnezeu.

Prorociţa Miriam a pus într-o zi în discuţie problema lui, iar Dumnezeu a zis: „Cum de nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise? Nu este nimeni ca el pe pământ în ceasul acesta.” (Numeri 12.8).

Vedeţi? „Eu vorbesc cu Moise gură către gură. Ce a spus el vreodată şi nu a fost adevărat? Nu te-ai temut tu de Dumnezeu să vorbeşti împotriva lui? Să nu spui nici un cuvânt împotriva lui!”

Şi chiar în momentul acela a fost lovită cu lepră şi nu la mult timp după aceea a murit. Moise s-a rugat atunci pentru ea şi Miriam a fost scăpată de lepră.

Apoi, după optzeci de ani de slujbă, la vârsta de o sută douăzeci de ani, Moise s-a urcat pe munte şi a murit, fiind îngropat în vale. Dar Puterea de Viaţă era în el.

O mie opt sute de ani mai târziu, el a stat pe Muntele transformării alături de Isus. De ce? Pentru că era inclus în înviere. Desigur. El poseda Puterea de înviere a lui Dumnezeu.

Priviţi-i pe Iov, pe Avraam, pe Isaac şi pe toţi sfinţii, în măreaţa dimineaţă a învierii!

Iov ştia că va veni acea zi, de aceea a spus: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.” (Iov 19.25). El a spus aceasta cu sute de ani înainte de venirea lui Hristos.

Cartea lui Iov a fost scrisă înainte de cartea Genezei, fiind considerată cea mai veche carte a Bibliei.

El a fost încercat, dar a rămas neclintit în credinţă. Chiar şi soţia lui s-a ridicat împotriva lui şi i-a zis: „Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” dar el i-a răspuns:

„Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul? (Iov 2.9-10).

„Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1.21). Iar când Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, a început să prorocească şi a zis:

„Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.” (Iov 19.25-26). El a cumpărat un loc în care să fie îngropat şi a fost îngropat acolo.

Mai târziu, a venit un om numit Avraam. (Biserica creştea, mergea în sus).

Avraam a posedat şi el Potenţialul lui Dumnezeu: Viaţa veşnică, pentru că a fost chemat de Dumnezeu.

Acum priviţi! Când a murit Sara, Avraam a cumpărat o bucată de pământ în Palestina, chiar lângă mormântul lui Iov, şi a îngropat-o acolo, iar când a murit şi el, a fost pus tot acolo.

Avraam l-a născut pe Isaac, iar când a murit, a fost pus şi el în aceeaşi parcelă de pământ, ca şi tatăl său.

Isaac l-a născut pe Iacov, care a murit în Egipt, dar el era un profet şi poseda acest Potenţial, această Putere de înviere în el, de aceea a spus:

„Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mâna sub coapsa mea şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt.

Ci când mă voi culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor.” (Geneza 47.29-30). Iar Iosif i-a zis lui Faraon: „Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: „Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.” (Geneza 50.5).

Vedeţi? Iosif, care era un profet, şi-a pus mâinile pe şoldul şchiop al tatălui său şi a zis: „Jur pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, că nu te voi îngropa aici!” iar după ce tatăl său a murit, l-a luat şi l-a îngropat în Canaan. De ce?

Când a venit vremea şi a murit şi Iosif, el a zis: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” (v.25). De ce?

Dumnezeu este Acelaşi oriunde, dar El are un Plan. Iosif era un profet, de aceea a spus: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.”

„Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” (v.24-25). Puterea de înviere se afla în oasele lui.

Oh, „dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” (Romani 8.11).

„Nu puneţi oasele mele aici, ci îngropaţi-le în ţara făgăduită!” De ce? Ei aveau făgăduinţa că va veni Hristosul.

Iov a văzut acea zi, de aceea a spus:

„Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

…ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia.” (Iov 19.25-27).

Ei ştiau aceasta pentru că erau profeţi. Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, au fost profeţi, de aceea au primit descoperirea lui Dumnezeu conform Cuvântului Său.

În dimineaţa de Paşti, când a venit Răscumpărătorul profeţit, El i-a salvat pe toţi cei ce cred în El, şi ei au înviat conform Bibliei.

Puterea de înviere a intrat în mormântul lui Iov, unde nu se mai găsea decât o lingură de praf de oase, pentru că după miile de ani care au trecut de la moartea lui, oasele acelea s-au descompus şi au intrat în compoziţia pământului. Acolo mai era doar o lingură de praf, dar cu toate acestea, când Puterea de înviere a venit la suprafaţă, conform Cuvântului lui Dumnezeu făgăduit de mii de ani, Iov, Avraam Isaac, Iacov, Iosif şi toţi ceilalţi sfinţi, au înviat şi au ieşit afară din morminte, împreună cu El.

Aşa spune Biblia în Matei 27.52-53:

„…mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.

Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.”

De ce? Pentru că ei posedau acel potenţial; aveau acea Putere de înviere. De aceea au înviat din morţi şi au plecat împreună cu El în înviere, bucurându-se de înviere împreună cu El. Da, ei aveau Pecetea originală a Paştilor.

„Bine,” spune cineva, „eu aş vrea să fi trăit în zilele Vechiului Testament!”

Aşteaptă numai o clipă, pentru că în 1Tesaloniceni 4.13-14, scrie:

„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.

Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.” Noi credem aceasta din toată inima, nu ne prefacem.

Sfinţii Noului Testament, care posedă aceeaşi Putere de înviere, vor învia la cea de-a doua venire a Sa. Eu sunt atât de sigur de aceasta, pe cât sunt de sigur că au înviat sfinţii Vechiului Testament, care au avut puterea de înviere în oasele lor. Da, profeţii aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, au înviat împreună cu El în dimineaţa învierii.

Aceasta este făgăduinţa lui Dumnezeu: că oricine este în Hristos Isus, va învia împreună cu El, pentru că Puterea de înviere a lui Dumnezeu este peste oasele lor.

Nu este de mirare că noi ne punem mâinile peste bolnavi! Nu este de mirare că ne iubim unii pe alţii. Noi nu putem urî pe nimeni, deoarece suntem corectaţi prin Cuvântul lui Dumnezeu. Noi ar trebui ne iubim şi să avem respect unii pentru alţii. Dacă nu se întâmplă aceasta, nu vă ajută la nimic.

Cu câteva zile în urmă am fost împreună cu un tânăr care avea cancer la o ureche şi nu mi-a spus nimic. Eram la vânătoare, iar cu noi erau şi fraţii Dawson, Mosley şi fiul fratelui Williams. Eu am privit din întâmplare spre urechea lui şi am observat că era umflată.

„Ce este cu urechea ta, Donovan?” l-am întrebat eu.

„O, frate Branham, am probleme cu ea de foarte mult timp… Nu ştiu ce este,” a răspuns el.

I-am luat mâna şi am văzut că avea cancer. Nu am spus nici un cuvânt, ci i-am ţinut doar mâna, iar cancerul l-a părăsit chiar atunci, aşa că după o zi sau două urechea lui era perfect sănătoasă şi nu mai era nici urmă de cancer.

El a fost plin de respect faţă de Dumnezeu, de aceea Dumnezeul cerului a ucis prin Puterea Sa de înviere cancerul din trupul lui şi i-a cruţat viaţa. Da, Dumnezeu S-a îndurat de Donovan Weerts. Aşa este.

Ce sunt aceste lucruri? Priviţi aici, oameni din Phoenix! Priviţi-i pe oamenii care au crezut în această Putere! Priviţi-i pe oamenii care cred aceasta şi îşi pun mâinile peste voi! Priviţi ce se întâmplă! Este Puterea de înviere.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede… îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17-18).

Aceasta este Puterea de înviere, de la vultur la vultur… Da, este pe cale să se întâmple ceva.

Vedeţi, de la vultur la şoim, nu merge! Vulturul se ridică la vultur: cu acelaşi gând si simţire, vulturul se ridică din curtea găinilor la cer.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” când amândoi sunt plini de credinţă.

Puteţi vedea Puterea de aducere la Viaţă a lui Dumnezeu reprezentată prin cei doi profeţi, prin Ilie şi Elisei?

Fiţi atenţi! Ei posedau acelaşi Cuvânt, dar unul din ei a fost răpit la cer, în timp ce celălalt a fost îngropat. El a răpit şi noi vom fi răpiţi. Vom fi luaţi sus cu ei şi ne vom întâlni în văzduh cu El.

Observaţi! Fiecare pasăre are două aripi care o susţin în zbor. Este adevărat? Ilie a fost aripa răpirii, iar Elisei a fost aripa învierii. Vedeţi? Aceşti doi proroci simbolizează sfinţii care trăiesc şi sfinţii adormiţi.

Ei au fost înviaţi pentru a privi dincolo de cortină. Priviţi-l pe Pavel. El a privit peste cortină şi a văzut timpul acesta. El a spus că în zilele din urmă, oamenii se vor numi creştini, dar vor face tot ce vor vrea. Pavel era un profet plin de Puterea învierii, de aceea a văzut Dinamica, ce se va întâmpla.

Noi credem aceasta, nu-i aşa? El a primit Puterea învierii.

Priviţi Puterea învierii astăzi! Priviţi cum spune mai dinainte lucrurile care vor veni, fără nici o greşeală. El nu a greşit niciodată. De ce? Este Puterea învierii, Puterea lui Dumnezeu, nu a unui om.

Este Puterea, arvuna Paştilor, da, este arvuna trimisă înapoi de Isus Cel înviat, ca să ne garanteze că suntem deja înviaţi cu El.

Amintiţi-vă că acest lucru este scris în cartea „Privind peste cortina timpului,” editată de Oamenii de Afaceri Creştini. Eu am început să îmbătrânesc şi ştiu că zilele mele se apropie de sfârşit… Acum optsprezece sau douăzeci de ani, cântam deja cântecul pe care l-au cântat surorile mai înainte:

 

Eu doresc să vorbesc iarăşi cu Domnul.

Mergeţi şi rugaţi-vă

Şi atunci, puterea învierii va veni.

Eu mă odihnesc, privesc în sus

Şi spun: „Priveşte dincolo!”

 

Îmi amintesc dimineaţa când am fost luat dincolo. Soţia mea dormea lângă mine, iar eu m-am trezit şi am privit-o cum doarme, după care am început să mă gândesc: „Dacă vrei să mai faci ceva pentru Domnul, trebuie să te grăbeşti, băiete, pentru că ai trecut deja de cincizeci de ani.” Atunci a venit Duhul Sfânt şi m-a luat. Eu am privit dincolo de perdea şi am putut să-i văd pe cei sfinţi. Sunt atât de sigur de ceea ce vă spun, pe cât sunt de sigur că stau la amvonul acesta în faţa voastră, cu Sfânta Biblie aşezată aici, ca slujitor al Evangheliei.

V-am spus vreodată ceva în Numele Domnului şi nu s-a întâmplat? Dacă am spus, aş vrea să mi se spună ce anume! A fost spus vreodată ceva greşit pe platformă? A trecut ceva fără să se întâmple aşa cum a spus El? Nu, pentru că a fost „Aşa vorbeşte Domnul!”

Şi în timp ce priveam dincolo de perdeaua timpului, am văzut mii şi mii de oameni tineri, bărbaţi şi femei, care veneau spre mine bucuroşi şi mă îmbrăţişau. Când am privit înapoi, mi-am văzut trupul întins pe pat…

Oh, Domnul m-a lăsat să privesc dincolo de perdeaua timpului!

Ce este aceasta? Puterea dătătoare de Viaţă care vine în aceste zile din urmă, este marea Putere de înviere.

De aceea sunt eu în Arizona acum. Aici sunt mulţi oameni care m-au auzit spunând de multe ori de pe platformă: „Aşa vorbeşte Domnul!” şi totul s-a împlinit întocmai.

„Este pe cale să se întâmpla ceva, pentru că am văzut că veneau şapte îngeri!” Vă amintiţi? N-a publicat magazinul „Life” Norul acela supranatural care a apărut la înălţimea de douăzeci şi şapte de mile şi era lung de treizeci de mile? Nu au fost acolo Fred Sothmann, Gene Norman şi ceilalţi, când au apărut cei şapte Îngeri?

Această apariţie a zguduit muntele pe o distanţă de câteva mile. De ce? Pentru că acolo stăteau şapte Îngeri şi mi-au spus: „Du-te acasă, fiindcă este vremea să deschizi cele şapte Peceţi!” Şi iată că ele sunt descoperite: taina adevărată despre căsătorie şi despărţire, sămânţa şarpelui şi toate celelalte lucruri care au fost o pricină de poticnire şi de tulburare pentru mulţi. Dar ele sunt „Aşa vorbeşte Domnul!”

Ce este aceasta? Puterea de înviere care vine peste Biserică pentru a o pregăti pentru ceasul de care ne apropiem: Puterea învierii.

Oh, Dumnezeule, ajută-ne să credem şi s-o primim!

Vedeţi? Depinde de atitudinea pe care o ai faţă de ceea ce este pe cale să se întâmple: dacă crezi este bine, iar dacă nu crezi, aceasta nu-ţi va face bine.

Samuel a stat în faţa poporului şi a zis: „Am spus ceva în Numele Domnului şi nu s-a întâmplat? V-am cerut vreodată bani pentru mine?”

„Nu ai făcut aceasta, dar noi vrem un împărat!” au răspuns ei.

Aşa este şi biserica de astăzi: ea vrea propriile idei. Nu vă dă nici o atenţie, ci merge direct pe alături. Ei bine, aceasta va arăta că Puterea învierii nu este acolo.

„O,” spune cineva, „eu vorbesc în limbi, strig şi sar…”

Toate aceste lucruri sunt minunate, dar dacă Puterea învierii este acolo, o veţi recunoaşte, asemenea micuţului pui de vultur care şi-a recunoscut mama.

Acesta este Cuvântul, acesta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Este ceea ce a promis Dumnezeu. Este ceea s-a spus mai dinainte şi s-a întâmplat întocmai.

Noi suntem dincolo de orice umbră de îndoială; potenţial suntem chiar acum în înviere; sfinţii sunt gata chiar acum să fie luaţi în văzduh.

Plin de Puterea învierii, Isus a zis: „Eu pot să stric Templul acesta, pe care l-aţi ridicat în patruzeci de ani, şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.” (Matei 26.61). De ce a spus Isus aceasta? Vă întreb: Cum a fost posibil ca Isus să spună aşa ceva? El ştia că este „Amin.” Aş vrea ca aceasta să vă mişte. Isus ştia cine este El; ştia că fiecare Cuvânt pe care L-a spus Dumnezeu despre El, S-a împlinit întocmai. El ştia că era Cel despre care vorbise David.

Ştiţi că voi sunteţi aceia despre care vorbeşte Biblia? Vă cunoaşteţi poziţia în Hristos? Dacă eşti în Hristos, eşti o făptură nouă şi ştii că Cuvântul este Viaţa ta de zi cu zi. Da, tu eşti un vultur şi Cuvântul este mâncarea ta.

Isus ştia că va face acel lucru prin puterea lui Dumnezeu, deoarece era profeţit că va învia. De aceea nu S-a temut să spună: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” (Ioan 2.19). David spusese despre El: „Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10).

Isus ştia că nici o celulă din trupul Său nu va putrezi, deoarece procesul de putrezire începe după şaptezeci şi două de ore.

Acesta este motivul pentru care a spus: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” De ce? El era plin de Puterea care face viu fiecare Cuvânt. Da, El a privit în urmă şi a văzut fiecare Cuvânt pe care L-a spus Dumnezeu cu privire la El. Profeţii au vorbit, iar El a împlinit tot ce au spus ei şi ştia că se va împlini şi partea care vorbea despre învierea Lui.

S-a împlinit în viaţa ta fiecare Cuvânt pe care L-a spus Dumnezeu şi a spus duhul tău: „Amin”, sau te-ai împotrivit şi ai zis: „Biserica noastră nu învaţă aşa!”? Dacă ai procedat aşa, ai grijă, şoimule!

Notaţi-vă: Vulturul crede. El nu are întrebări, ci crede pur şi simplu.

Isus ştia tot ce se va întâmpla, pentru că era scris în Cuvânt, iar El a venit să împlinească Cuvântul. El ştia că Cuvântul a fost scris prin Puterea lui Dumnezeu, prin profeţii care au prorocit despre tot ce va face El, iar prorocia nu a dat greş niciodată. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate greşi, pentru că este scris prin Duhul Sfânt.

Acum, dacă Duhul care L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, va învia şi trupurile voastre muritoare. Împuşcaţi-l, ardeţi-l, bateţi-vă joc de el, sfâşiaţi-l, faceţi ce vreţi cu el, fiindcă Dumnezeu a făgăduit că îl va învia. Fiecare sfânt al lui Dumnezeu, care posedă această făgăduinţă în el, ştie că acesta este adevărul. Deci, nu te teme, frate, pentru că noi suntem deja în Paşti.

Înainte de a încheia, priviţi transformarea, fiindcă noi toţi suntem reprezentaţi în schimbarea la faţă. Da, noi toţi am fost acolo. Sfinţii care au murit erau simbolizaţi prin Moise. Acolo era învierea şi Isus proslăvit, iar Ilie era răpirea.

Da, acolo erau Moise, Ilie, Elisei şi Isus: sfinţii morţi, sfinţii răpiţi şi Isus proslăvit.

Oh, Doamne, aud pe cineva zicând: „Dacă spuneţi că aveţi această Putere, de ce nu mergeţi să spuneţi poporului despre ceea ce puteţi face?”

Departe de un creştin adevărat să spună aşa ceva! Noi nu pretindem că avem o asemenea Putere, ci facem un lucru: Când privim în jur, cu această Putere peste noi, Îl vedem numai pe Isus. Pe un creştin adevărat nu-l interesează faptul că biserica denominaţională îl pune deoparte. El doreşte un singur lucru: Să-L vadă pe Isus proslăvit, pentru că adevărata experienţă a schimbării la faţă este numai Hristos proslăvit. Aceasta face diferenţa, o experienţa adevărată şi reală a schimbării la faţă şi Îl glorifică numai pe Isus Hristos.

Dumnezeu nu l-a proslăvit pe Moise; nu l-a proslăvit pe Ilie sau pe un alt om, ci L-a proslăvit pe Hristos, iar ucenicii L-au văzut numai pe El.

Acesta este singurul gând pe care îl are în inima sa orice credincios adevărat: să-L proslăvească pe Isus Hristos. Acesta este motivul pentru care îi cheamă pe toţi oamenii din jurul său la Hristos şi nu va spune niciodată: „Dacă vii să te uneşti cu gruparea noastră… Dacă faci cutare şi cutare lucru…” Oh, să nu procedaţi niciodată aşa, să nu-i chemaţi niciodată pe oameni la voi, ci la EL!

Priviţi Cuvântul lui Dumnezeu, care este Hristos proslăvit şi împlinirea făgăduinţei acestei zile, în măreţul ceas al învierii.

Aceasta este ceea ce ne dă bucurie, să ştim că suntem cu El, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. Ce bucurie! Acesta este singurul lucru care-l interesează pe credinciosul adevărat. Pe el nu-l interesează o denominaţiune; nu-i pasă de o organizaţie şi nici de ceea ce spun sau fac alţii, iar creştinele nu fac lucrurile pe care le fac celelalte femei. Sigur că nu! Bărbaţii nu mai fac nici ei ceea ce fac oamenii din lume! sigur că nu.

Ei nu se agaţă de o organizaţie, nu sunt dependenţi de niciuna din ele, aşa că nu se tem că vor fi daţi afară din ele şi că nu vor mai avea ce să mănânce. Lor nu le pasă de astfel de lucruri; sunt un nonsens pentru ei, deoarece poartă în inimă o singură dorinţă: proslăvirea lui Isus Hristos, iar Călăuza lor este Dumnezeu. Nu vor absolut nimic altceva, decât proslăvirea lui Isus Hristos.

Cine este Isus? Cuvântul. Aşa este. Şi noi vedem că Cuvântul ne dovedeşte învierea Lui.

Cum este posibil acest lucru? Privind viaţa voastră prin Cuvântul Său, deoarece El a făgăduit în Cuvântul Său că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Acesta este motivul pentru care nu-mi fac griji pentru că toate uşile din ţară se închid pentru mine

Am spus deja că am cincizeci şi şase de ani şi pot cădea oricând, pentru că sunt al vârsta atacului de cord; sunt cu totul într-o altă epocă. Dar are aceasta vreo importanţă? Sigur că nu! Aceasta nu a contat nici în copilărie şi nu contează nici acum, în ceasul când este strigat numele meu… şi este scos biletul meu. Pe mine nu mă interesează dacă oamenii vor şti că am trăit vreodată pe pământ! Aceasta nu are nici o importanţă pentru mine.

Voi nu trebuie să vă îngrijoraţi, nu trebuie să aveţi un monument mare sau construcţii impunătoare, ca să arătaţi că aţi fost pe pământ. Există un singur lucru pe care aş dori să-l ştiţi cu toţii şi anume, că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi că eu port în inimă arvuna Lui.

Eu ştiu că, chiar dacă mă voi îneca în mare, voi fi ucis în Africa sau mi se va întâmpla orice altceva, mă voi întoarce la viaţă pentru că posed arvuna Lui. Aleluia! Pe mine nu mă interesează dacă toate uşile se închid înaintea mea, aceasta nu are nici o importanţă! Eu nu încerc să slăvesc un om, o organizaţie, pe mine însumi, un grup de oameni sau altceva de felul acesta, ci doresc ca oamenii să vadă că Isus Hristos a înviat din morţi şi Duhul Lui trăieşte! Doresc să vadă că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Deci nu este de mirare că El i-a spus lui Ioan:

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor.” (Apocalipsa 1.17-18). Da, noi suntem răscumpăraţi prin El şi suntem înviaţi împreună cu El, iar acum suntem, nu vom fi, aşezaţi în locurile cereşti în Hristos.

Acum, când posedăm acest Duh în noi, adică arvuna, toate îndoielile sunt înlăturate.

Pavel a spus: „…şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” (Galateni 2.20). Deci nu mai trăiţi voi, ci Hristos trăieşte în voi. De ce? Pentru că în voi trăieşte Cuvântul Său viu şi dovedeşte că toate ideile şi părerile metodiştilor, baptiştilor, penticostalilor, etc., sunt risipite în Isus Hristos.

Ca pe muntele transformării… Zilele luteranilor, metodiştilor, prezbiterienilor, etc., au trecut, dar, „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultaţi!” adică Cuvântul acestui ceas. Este ceasul când au fost descoperite Peceţile, când toate tainele care au fost ascunse de-a lungul anilor au fost deschise, când marea piramidă a timpului a fost lovită de Piatra din capul unghiului şi sfărâmată, astfel încât steaua lui David să stea din nou la locul ei, iar marea Biserică a Dumnezeului celui viu, să fie ridicată în răpire şi dusă în glorie pe aripile Vulturului.

Noi am trecut din moarte la Viaţă şi acum primim Puterea în trupurile noastre! Aleluia! Da, vorbind în limbi noi şi prorocind, primind vedenii, punându-ne mâinile peste bolnavi. Lumea şi lucrurile ei sunt moarte pentru noi, fiindcă am trecut din moarte la Viaţă şi acum deţinem Puterea, iar în dimineaţa învierii, când legăturile morţii vor fi rupte, vom învia! Amin. Noi vom învia.

În iad nu sunt destui diavoli ca să ne împiedice să înviem, fiindcă am fost rânduiţi mai dinainte de Dumnezeu pentru ceasul acesta.

Cuvântul lui Dumnezeu Se manifestă El Însuşi chiar prin noi, astfel încât trăim în prezenţa lui Dumnezeu, prin Cuvântul Său făgăduit.

În iad nu sunt destui diavoli ca să mă poată opri să mă ridic la înviere. În dimineaţa aceea nu va exista nici o uşă pe care să nu o poată deschide El. Peceţile au fost rupte. Aleluia! Eu sunt liber! Eu sunt un vultur. Am înviat din moarte la o Viaţă nouă în Isus Hristos şi nu numai eu, ci fiecare bărbat şi femeie, băiat sau fată care stau aici şi sunt umpluţi cu Duhul lui Dumnezeu. Ei sunt făpturi noi în Hristos, sunt vulturi!

Astăzi, noi suntem vii şi ne bucurăm pentru totdeauna de înviere; şi pentru că El trăieşte, trăim şi noi. El trăieşte în noi, făcându-ne vii, iar Duhul care L-a înviat pe El din morţi, va învia şi trupurile noastre muritoare în acel măreţ Paşti veşnic. Slavă lui Dumnezeu!

Oh, luaţi-mi lumea! Luaţi-mi tot ce vreţi, dar vreau să mi-L daţi pe Hristos! Amin. Eu Îl iubesc; El este toată lumea mea. Şi pentru că tu eşti o parte din El, eu sunt o parte din tine, iar tu eşti o parte din mine, şi amândoi suntem o parte din El; facem parte din Trupul Lui.

Oh, creştinilor, ce har măreţ am primit! Noi avem ocazia pe care marele apostol Pavel nici n-a visat s-o aibă vreodată. Avem ocazia pe care Enoh, Ilie şi toţi ceilalţi profeţi, n-au avut-o niciodată.

Undeva este o oaie mică şi El nu este liniştit până n-o aduce în turmă. Cu ajutorul Domnului, voi merge peste ocean ca să caut acea ultimă oaie pierdută care poate fi una neagră. Eu merg s-o caut până în ultima şi a vieţii mele şi nădăjduiesc s-o găsesc, oriunde ar fi ea.

Nădăjduiesc că nu i-am jignit pe fraţii mei spunând acest lucru, fiindcă nu am zis că voi nu trebuie să mergeţi la biserică. Desigur, eu vreau să mergeţi la biserică, dar nu vreau să vă puneţi nădejdea în aceasta şi să ziceţi: „Eu aparţin de aceasta… Eu aparţin de aceea..” etc., pentru că voi trebuie să-I aparţineţi lui Hristos. Duceţi-vă la biserică, dar să-I aparţineţi lui Hristos! Amin.

Dacă nu posedaţi acest potenţial, ridicaţi-vă chiar acum şi haideţi la Viaţă!

Vreţi să-L primiţi chiar acum?

Încăperea aceasta este plină de Puterea lui Dumnezeu. Eu Îl simt peste tot în jurul meu. Priviţi marele număr de vedenii şi prorociile care au fost aduse: ele nu au căzut niciodată fără să se împlinească. De ce? Pentru că Cel care vorbeşte este Dumnezeu şi nici un om nu se poate împotrivi hotărârii Lui. Omul nu poate nici să închidă, nici să deschidă. Cel care a fost mort şi acum este viu, umblă astăzi printre florile nou-născute din Phoenix, fiind Singurul care poate să închidă sau să deschidă.

Deci nu este de mirare că în dimineaţa aceea de Paşti, pe fiecare petală de crin şi de trandafir erau lacrimi mici ca picăturile de rouă. De ce? Pentru că ştiau că au crescut din pământ şi că undeva este o Floare înflorită veşnic, iar într-o zi vor merge şi ele acolo. Aşa este.

Nu este de mirare că pe feţele noastre curg lacrimi de bucurie! Nu este de mirare că inimile noastre tresaltă când simt Puterea de transformare venind în vieţile noastre şi umplându-ne într-o asemenea măsură, încât ne face să vorbim în limbi care vin din cer.

Noi suntem atât de transformaţi în prezenţa Lui, încât în mijlocul nostru sunt prorocii, vedenii, descoperiri, totul potrivindu-se pe deplin cu Cuvântul. Dacă prorocia este contrară Cuvântului, să n-o credeţi, dar dacă este Cuvântul, este deja spus: „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă temeţi! Eu sunt Cel ce am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor.”

Aceasta este Pecetea de Paşti lui Dumnezeu, care pecetluieşte fiecare iotă din Cuvânt în inimile noastre.

Ce este Pecetea? Voi sunteţi epistole vii, citite de toţi oamenii, dar când vă revendică Dumnezeu, El vă pecetluieşte cu Pecetea Paştelui, dovedind că sunteţi înviaţi împreună cu Hristos şi astfel sunteţi o făptură nouă.

Dacă în dimineaţa aceasta nu eşti încă pecetluit, primeşte-o în timp ce ne plecăm capetele.

(Cineva are o prorocie).

Aţi auzit? În timp ce staţi cu capetele plecate, gândiţi-vă la textul din Romani 8.11: „Dacă Duhul care L-a înviat pe Isus, locuieşte în voi, El va învia şi trupurile voastre muritoare.”

La ce trebuie să privim noi? Ce a mai rămas? Priviţi lumea, ameninţarea atomică şi toate celelalte lucruri care sunt gata să distrugă lumea care este atât de nervoasă, de înspăimântată şi de neliniştită. Uitaţi-vă la aceste glume cinematografice. Dar ele sunt ca un băieţel care trece noapte prin cimitir şi fluieră, încercând să-i facă pe oameni să creadă că totul este bine. Să nu vă descurajaţi, pentru că venirea Domnului este chiar la uşă!

Zilele trecute a venit la mine un pescar. S-a întâmplat cu puţin înainte de cutremurul care a zguduit Grecia. El mi-a spus că toţi peştii, care de obicei se hrănesc dimineaţa, nu au mâncat nimic. Ce era aceasta? Peştii simţeau că este pe cale să se întâmple ceva şi nu au mai mâncat nimic.

Chiar şi pescăruşii, care se hrănesc cu peşte, s-au oprit şi nu şi-au mai căutat hrana. Ei au părăsit faleza dimineaţa devreme, iar câteva minute mai târziu, marea a început să fiarbă. Vedeţi? Peştii şi păsările au ştiut că se va întâmpla ceva.

Când am fost în India, am citit într-un ziar un anunţ care spunea: „Credem că cutremurul s-a termina!” Cu câteva zile înainte de cutremur, păsările nu s-au mai întors la cuiburile lor care erau făcute în gardurile de piatră. Vitele nu mai voiau să stea la umbră în apropierea grajdurilor, ci preferau să stea în zăduful zilei, în timp ce oile stăteau în mijlocul câmpului şi se adunau una lângă alta. Cu două sau trei zile înainte de începerea cutremurului, ele nu au mai vrut să se apropie de grajduri. De ce? Ştiau că se va întâmpla ceva. Da, animalele şi păsările ştiau că era pe cale să se întâmple ceva. Cine a pus acest simţământ în ele? Acelaşi Dumnezeu care le-a condus pe animalele din vremea lui Noe la corabie, înainte de începerea potopului.

Voi, oamenilor umpluţi cu Duhul Sfânt, nu puteţi vedea că este pe cale să se întâmple ceva? Nu priviţi după ceva mare şi universal, fiindcă nu va fi nimic altceva decât venirea Domnului. Amintiţi-vă numai Cuvântul şi făgăduinţele Domnului!

Nu doriţi să veniţi mai repede înăuntru? Ieşiţi dintre aceste ziduri mari, fiindcă învierea este la îndemâna chiar acum!

Dacă printre noi este cineva care nu ştie că ei merg în acea înviere şi nu este sigur că ei au această Putere de înviere, să nu uite făgăduinţa Domnului care spune că, chiar dacă viermii vor mânca acest trup şi chiar dacă ar fi nimicit de o bombă atomică sau de altceva, Puterea învierii nu vă va părăsi niciodată. Nu, scumpii mei fraţi şi surori, pentru că numele vostru scump este scris în ceruri, în Cartea Vieţii Mielului.

Nici un om nu îl poate şterge de acolo! În lumea aceasta nu sunt destule radiere ca să poată face aceasta, deoarece aţi fost răscumpăraţi prin sângele Lui. Dacă nu sunteţi siguri că acest lucru vă aparţine, nu lăsaţi să vă scape această ocazie, pentru că s-ar putea să fie ultima.

Poate ai avut şansa să treci printr-o baricadă şi nu ai fost ucişi de gloanţe, dar prin această Baricadă nu poţi trece oricum! Acolo este Lumina roşie care străluceşte chiar acum:

„Atenţie! Lasă deoparte propriile tale păreri! Depărtează-te de lucrurile lumii!”

Haideţi să fim înviaţi împreună în acest mare Paşti, în marea sărbătoare a Paştilor.

Puteţi sărbători aceasta în inima voastră, în săptămâna aceasta? Dacă nu puteţi, vreţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi: „Dumnezeule, eu nu sunt sigur de aceasta. Nu ştiu dacă pot face toate acestea sau nu. Ajută-mă, Te rog, pentru că-mi ridic mâinile spre Tine şi Îţi cer ajutorul!”

Dumnezeu să te binecuvânteze!

Dumnezeu să te binecuvânteze! Este bine.

„Doamne, Te doresc! Ajută-mă, Te rog, fiindcă doresc să fiu înviat; doresc să posed şi eu acest potenţial, chiar acum. Doresc să ştiu că sunt în ordine cu Tine, Doamne.

 

/:Eu nu vreau să greşesc!:/

Mâine va fi prea târziu.

/:Acum este ziua:/

Nu aştepta!

 

Nu demult, a venit la mine un om de culoare. El a aşteptat până când am terminat predica, apoi m-a căutat şi a zis:

„Aş vrea să vorbesc cu tine, reverend. Cu mult timp în urmă, i-am spus Domnului că în dimineaţa aceea doresc să posed biletul. Vreau să ştiu dacă este ştampilat corect, ca să nu am probleme când voi ajunge la Râu.”

„În ordine,” am răspuns eu. „Ai primit viza?”

Vedeţi, este posibil să aveţi paşaportul dar să nu posedaţi viza de intrare în Ţară. Ştiaţi aceasta? Dacă totul este în ordine, este bine, dar dacă nu, este timpul să te grăbeşti să pui chiar acum totul în ordine. Alungă teama, dacă te simţi speriat!

Aici sunt în jur de o sută de mâini ridicate, aşa că linişteşte-te dacă eşti puţin speriat!

Eu ştiu că oamenii au tot felul de păreri cu privire la salvare. Astfel, unii spun: „Vino şi lasă-mă să-ţi strâng mâna!” Alţii zic: „Vino şi îngenunchează la altar!”

Eu nu am nimic de spus împotriva acestor lucruri, dar daţi-mi voie să vă spun cum gândesc eu problema aceasta:

„Toţi cei care cred…” Faptul că veniţi la altar nu vă face să credeţi. Nici faptul că predicatorul vă strânge mâna, nu realizează aceasta. Dar dacă sunteţi chemaţi de Dumnezeu, aceasta este totul. Dacă eşti un vultur, îţi va fi destul un singur strigăt al Lui şi vei crede. Iar dacă crezi cu adevărat, mă voi ruga pentru tine.

Credeţi că micuţul vultur va sta multă vreme într-un coteţ? Nu, nu! El nu va sta mult acolo, prietene! Haideţi să fim răpiţi acum, fiindcă harul lui Dumnezeu este aici s-o facă!

Tată ceresc, suntem conştienţi că ne apropiem de sfârşit. Nu vom mai sta mult aici, şi aceasta nu din pricina vârstei noastre înaintate, ci pentru că este timpul venirii Tale; dar cred că printre noi se află mulţi tineri care vor trăi acea zi.

Doamne, noi nu cunoaştem ziua şi ceasul când vei veni, dar Tu ai spus: „Când veţi vedea aceste lucruri întâmplându-se…” şi iată că ele se întâmplă chiar acum.

Cu şase sau şapte ani în urmă, ştiinţa spunea că ar mai fi trei minute până la miezul nopţii. Noi nu ştim cât timp a trecut, dar ştim că suntem aici, în ordine cu Tine.

O, Dumnezeule, noi dorim această Asigurare! Dorim să vedem că inima noastră întăreşte fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu cu „Amin!” şi să vedem că Duhul Sfânt însuşi locuieşte în noi şi ne transformă întreaga fiinţă.

Dumnezeule, lasă ca fraţii mei să vadă, în dimineaţa aceasta, că Duhul Sfânt vine şi aduce la Viaţă fiecare Cuvânt.

Fă ca surorile să vadă aceasta, Doamne, iar dacă în ei mai există ceva care nu-i lasă să fie transformaţi de acest Cuvânt, ajută-i Tu, Dumnezeule, să alerge şi să pună totul în ordine. Îngăduie aceasta, Tată, pentru că totul este în mâinile Tale.

Ştiu că greşesc în multe lucruri şi continui să greşesc, dar Doamne, am făcut tot ce am putut. Ei sunt ai Tăi, de aceea Te rog să-i primeşti în Numele lui Isus, Tată. Amin.

Cei care sunteţi bolnavi, aţi venit aici ca să primiţi vindecarea trupurilor voastre. Câţi dintre voi cred? Ridicaţi mâna.

Spuneţi: „Sunt credincios în măsura în care ştie inima mea.”

Câţi dintre voi posedă, dincolo de orice îndoială, nădejdea că vor fi înviaţi din morţi? Oh, Doamne, aceasta se poate întâmpla într-o adunare ca asta! Ştiu că este târziu, dar gândiţi-vă la ceea ce se poate întâmpla chiar acum, fiindcă potenţialul este chiar în voi!

Ridicaţi-vă privirile spre Dumnezeu şi faceţi legământ cu El. Spuneţi: „Ştiu că s-a întâmplat ceva cu mine, dar nu pot să ajung singur acolo unde ar trebui să fiu.”

Nici eu! Nu, domnilor! Şi eu mai am drum lung până acolo, dar ştiu un singur lucru: că am trecut din moarte la Viaţă. Ştiu că s-a întâmplat ceva cu mine.

Aceasta nu s-a întâmplat acum, ci cu mulţi ani în urmă, când am părăsit spitalul. Atunci a avut loc marea mea schimbare.

Eu, care mă rugasem pentru alţii şi propovăduiam vindecarea divină, am fost martor la moartea propriei mele soţii, deşi ceream viaţa ei. Şi în timp ce mergeam pe stradă, Satan a venit la mine şi mi-a zis: „Ai văzut? El nu ascultă rugăciunea ta.”

Da, este adevărat, am văzut-o murind, dar ştiu că în ea este Puterea învierii, iar într-o zi, oasele acelea se vor ridica din nou.

Am văzut-o şi pe micuţa mea fetiţă zăcând pe moarte, iar atunci m-am rugat şi am zis: „Dumnezeule, Te rog nu mi-o lua!” Dar în clipa aceea am văzut că El a tras cortina în jos şi a zis: „Nu te mai ascult!”

Atunci Satan a spus: „EL ar putea spune doar un cuvânt…” Apoi: „Vezi? Nu te iubeşte şi nu Îl interesează de tine.”

„Are tot dreptul să facă aceasta,” am răspuns eu.

„Priveşte”, a continuat el, „eşti un bărbat de douăzeci de ani şi iată că soţia ta zace moartă în morgă, iar copilul tău trece şi el. Cum mai poţi spune că El este marele Vindecător, când stă liniştit şi priveşte nepăsător la toate acestea? Nici măcar nu ar trebui să vorbească, ci ar fi suficient să privească acolo şi fetiţa ta ar fi vindecată, dar vezi, este clar că nu te iubeşte! Nu-i pasă de tine şi îţi lasă copilul să moară acolo. chiar refuză să-ţi asculte rugăciunea în acest ceas întunecos!”

Tot ce spunea el era absolut adevărat.

„Ce ai câştigat? Ai muncit toată ziua din greu, iar seara ai stat până la 12.00-1.00 noaptea la colţul străzilor, predicând despre El şi chemându-i pe oamenii din spitale. Apoi mergeai acasă frânt şi dormeai o oră sau două, după care plecai din nou la muncă. Seara următoare făceai acelaşi lucru… şi aceasta, zi de zi. Iar acum, când ai doar douăzeci de ani, fiecare tânăr şi fiecare domnişoară care te cunosc, te numesc „nebun”. Ce ai câştigat prin toate acestea? Ţi-ai bătut joc de tine însuţi, nu vezi?”

Eram pe punctul să-i dau dreptate, dar în mine era acea Putere de Viaţă, iar ea m-a făcut să spun: „Domnul a dat, Domnul a luat. Binecuvântat să fie Numele Domnului!”

 

Când toate speranţele mele s-au spulberat,

Atunci El este nădejdea şi sprijinul meu.

Pe Hristos, Stânca tare, stau eu

Toate celelalte temelii sunt pe nisip mişcător.

Când El va veni cu sunet de trâmbiţă,

Oh, atunci voi fi găsit în El!

 

Îmbrăcat în haina neprihănirii Sale, nu în neprihănirea mea personală, pentru că haina mea, faptele mele, sunt o zdreanţă murdară.

Eu detest părerea că voi merge în cer numai pentru că Îl predic pe El; şi detest părerea că voi merge în cer pentru că am vedenii! Eu merg în cer pentru că am primit mila Lui în inima mea. De aceea merg eu în cer şi de aceea mergem noi toţi acolo.

O, prietene, tu eşti o parte din trupul Lui! Eşti copilaşul lui Dumnezeu. Spun aceasta ca să-ţi întăresc nădejdea. Dacă am primit trecere înaintea ta ca să mă asculţi, îţi spun adevărul, aşa cum a spus profetul cu ani în urmă. Nu mă pretind profetul Lui, nu domnilor, dar a spus El vreodată ceva neadevărat?

Pe cei din Phoenix, vă cunosc de douăzeci de ani, de când s-a cântat cântarea: „Aş vrea să vorbesc iarăşi cu El!” Această cântare s-a cântat în adunarea fratelui Outlaw sau Garcia. Spuneţi-mi, am spus vreodată ceva în Numele Domnului şi nu s-a întâmplat?

Amintiţi-vă că există o singură şansă: să primiţi această Putere de înviere. Ea este aceea care vă va susţine atunci când toate nădejdile vă sunt spulberate. Da, ea vă va sprijini.

Unii mă întreabă: „Îţi ţii religia, frate Branham?”

„Nu! Ea mă ţine pe mine.”

Eu nu pot s-o ţin. Nu se pune problema dacă o ţin eu sau nu, ci dacă Dumnezeu mă ţine pe mine. El este Acela care mă ţine.

Îngerii stăteau lângă fiecare pom. Priviţi grupul batjocoritorilor care I-au zis lui Isus: „Fă numai un semn! Nu este nevoie să iei crucea, este suficient să faci un semn!” Dar dacă i-ar fi ascultat, eu n-aş fi avut astăzi această mărturie. Noi putem s-o avem însă, pentru că El a stat pe cruce în locul nostru. El a susţinut mărturia mea, de aceea şi eu o susţin pe a Lui.

Nu vreţi să vă puneţi mâinile unii peste alţii dacă sunteţi bolnavi?

Haideţi să ne rugăm.

Puneţi mâinile peste cineva de lângă voi şi credeţi, indiferent cât de rău vă simţiţi! Dacă v-am spus vreodată adevărul, acum vi-l spun cu toată puterea: „Iată semnele care îi vor urma pe cei ce cred…” a spus Isus. Iar voi aţi ridicat mâna mărturisind că sunteţi credincioşi. Amintiţi-vă de Puterea de înviere care L-a înviat pe Isus din mormânt. Aveţi încredere în ceea ce aţi primit în trupul vostru, pentru că Ea îi va ajuta pe cei peste care vă veţi pune mâinile. Dacă această Putere locuieşte în voi, Ea va învia trupurile voastre muritoare.

Dumnezeule scump, în dimineaţa aceasta stau aici, aproape de ceasul al nouălea. Este cam acelaşi ceas în care Isus a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Nu-i de mirare că profetul a văzut mai dinainte acest lucru şi a spus: „…mi-au străpuns mâinile şi picioarele: toate oasele aş putea să mi le număr.” (Psalmul 22.16-17).

El a fost pus în numărul celor fărădelege şi a fost rănit pentru fărădelegile noastre. „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5).

Doamne, noi pretindem lucrul acesta în această dimineaţă a învierii şi îl pretindem în Numele Lui.

Să ţineţi minte ceea ce v-am spus acum! El este Judecătorul, iar noi suntem martori că am fost răscumpăraţi de El şi că prin harul Său, în trupurile noastre locuieşte Puterea învierii.

Prietenii noştri peste care ne-am pus mâinile sunt bolnavi. O, Dumnezeule, noi îl provocăm pe Satan, prin credinţă, în timp ce stăm cu mâinile peste aceşti oameni. Fă ca orice boală, orice suferinţă care încearcă să vină peste ei, să-i părăsească în prezenţa acestui Adevăr legitimat în Numele lui Isus Hristos.

Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, spune că dacă ne vom pune mâinile peste bolnavi, aceştia vor fi vindecaţi. Mâinile noastre au fost ridicate spre Tine, Doamne, asemenea fiecărei plante de pe pământ care bea din Fântâna Ta pentru a creşte. Grâul, floarea, etc., beau din fântâna Ta pentru a creşte spre Tine, iar noi am băut în dimineaţa aceasta din Cuvântul Tău, ca să creştem spre Tine. Ca să putem ajunge sus, este nevoie să bem din Fântâna Ta. Suntem creaturile Tale, iar Tu ai pus în noi Puterea de transformare, Doamne, de aceea, Te rugăm să asculţi rugăciunile pe care le înălţăm pentru fraţii şi surorile noastre, ca să fie eliberaţi de orice suferinţă care-i supără, astfel încât să Te poată sluji pe deplin sănătoşi. Noi credem că se vor face bine, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Îl credeţi? Vreţi să fiţi sănătoşi? Cum puteţi ajunge la aceasta? Voi o posedaţi deja. Totul este rezolvat, ca şi cum toată boala ar fi fost luată deja de la voi. Simţiţi aceasta?

Întotdeauna când mă aflu în mijlocul oamenilor, am un simţământ deosebit, fiindcă ştiu că undeva, nevăzut asemenea undelor radio şi TV., este prezent şi Hristos.

Gândiţi-vă că El este Răscumpărătorul nostru! Tony, El este aici. Amin.

Cine poate fi mai fericit decât omul lui Dumnezeu care vede împlinirea vizibilă a tot ceea ce a spus Dumnezeu de-a lungul veacurilor, prin gura tuturor prorocilor?

Noi trăim în ajunul venirii Lui. Oh, ce timp minunat! Noi Îl vom vedea, pentru că va veni într-una din zilele acestea. Până atunci, vă veţi ruga pentru mine?

Înaintea mea sunt multe curse şi încercări, ştiu aceasta. Am fost printre păgâni care ar fi putut să mă ucidă la fel de simplu cum bei un pahar cu apă, de aceea, rugaţi-vă pentru mine. Când stai de vorbă cu ei, diavolul te provoacă luând în derâdere făgăduinţele Bibliei, dar eu nu am văzut niciodată vreo situaţie în care Dumnezeul nostru să fie biruit.

Eu merg peste tot în Numele Domnului Isus Hristos, nădejdea Vieţii veşnice, Învierea şi Viaţa, care a spus:

„Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată.” (Ioan 11.25-26). Eu cred că acesta este Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu, voi nu credeţi aceasta?

Vă veţi ruga pentru mine? Şi eu mă voi ruga pentru voi.

Dumnezeu să vegheze asupra noastră până ne vom reîntâlni.

Să ne ridicăm pentru un moment în picioare şi să ne plecăm capetele. Dar nu vom încheia înainte de a cânta un cântec scurt.

Vă mai amintiţi cântecul nostru scurt: „Eu Îl iubesc”? Este această dragoste pentru El în fiecare inimă? Te rog, soră… Eu apreciez mult felul în care cânţi.

 

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi

Şi a răscumpărat salvarea mea

Pe lemnul Golgotei.

 

Acum voi cânta un alt cântec:

 

Credinţa mea priveşte sus, la Tine,

Mielule de pe Calvar.

Salvator divin!

Acum, ascultă-mă, Te rog!

Depărtează toată vina mea.

O, lasă-mă din această zi,

Să fiu întreg al Tău.

 

Nu lucrează aceasta ceva în voi? Câţi dintre voi au fost întăriţi? Mie îmi plac mult cântările noi, dar cele vechi mi se par mai duhovniceşti.

Eu cred că Duhul Sfânt a fost peste Eddie Pruitt şi peste ceilalţi poeţi care au scris imnurile vechi. Nu credeţi aceasta şi despre Fanny Crosby?

 

Nu trece pe lângă mine, nobile Salvator,

Ascultă strigătul meu umil.

Când la alţii eşti chemat,

Nu trece pe lângă mine.

Tu, Izvorul tuturor mângâierilor mele,

Mai mult decât viaţa, pentru mine,

Pe cine am pe pământ în afară de Tine?

Pe cine am în cer, decât pe Tine?

 

Nu este minunat? Aceasta ne face să dorim să cântăm încă o dată „Eu Îl iubesc.”

Noi ne iubim unii pe alţii. Dacă nu pot să vă iubesc pe voi, înseamnă că nu Îl iubesc nici pe El. Amin.

Haideţi să ne dăm mâinile.

 

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi

Şi a răscumpărat salvarea mea

Pe lemnul Golgotei

 

Acum, haideţi să ne plecăm capetele. Îl rog pe fratele Williams Junior să vină puţin aici, ca să conducă adunarea în rugăciune.

Eu îl iubesc pe fratele Williams. El este un credincios tânăr şi mă gândesc că este un slujitor adevărat al lui Dumnezeu, împreună cu micuţa lui familie. Eu am avut clipe de părtăşie minunate, cu ei şi cu micuţul lor fiu Mosley.

Aici în Phoenix, sunt o mulţime de fraţi şi prieteni pe care-i iubesc din inimă şi mă gândesc adesea la vedenia pe care mi-a dat-o Domnul atunci când mi-a zis:

„Ţi-i dau pe toţi aceia pe care i-ai iubit şi care te iubesc!”

Poate printre noi este cineva care se căieşte şi îi pare rău pentru păcatele lui. Acolo pe hol este o tânără care plânge. Să ne plecăm capetele un moment şi să ne rugăm pentru ea.

Dumnezeule iubit, este ea acea oiţă care s-a pierdut în Phoenix? Eu nu ştiu, Doamne, dar Tu ştii, şi cred că într-o zi va fi găsită. Deschide-i poarta să poată intra!

Spune-i: „Vino, fiică la Mine! Vino de pe căile obositoare pe care pribegeşti! Te-ai rătăcit în întunericul de afară, dar Eu am venit să te regăsesc. Duhul Meu îţi vorbeşte şi te readuce în turmă!”

Îngăduie Doamne, ca această femeie tânără să pornească pe drumul crucii.

„Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Îngăduie aceasta, Dumnezeule iubit, şi pentru tânăra care plânge.

„…pe cel ce vine la Mine; nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6.37).

În timp ce sfinţii se roagă pentru această femeie tânără, amintiţi-vă că Pavel a fost lovit atât de tare cu pietre, încât s-a crezut că a murit, dar când sfinţii s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste el, puterea de Viaţă a readus în el Duhul de Viaţă.

Dumnezeule, mă rog cu credinţă pentru aceşti oameni, ca să fie eliberaţi de orice duhuri. Îngăduie aceasta, Te rog.

Binecuvântează-ne în timp ce Te aşteptăm, fiindcă Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum îl rog pe fratele Williams să ne conducă în rugăciunea de încheiere. Amin.

 

– Amin –

Posted in Slujba Incincita

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *