Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – PĂCATUL DE NEIERTAT

 

24 Octombrie 1954 – Jeffersonville, Indiana

 

Mă simt minunat, aşa că am dorit să începem o trezire, dar fratele Arganbright şi câţiva oameni de afaceri din California, m-au rugat să merg la Idaho, ca să-i întâlnesc acolo. Ei vor să plece pe Snake River în jos, şi doresc să-i însoţesc şi eu. Voi ştiţi că aceşti fraţi m-au ajutat mult, de aceea, L-am întrebat pe Domnul ce să fac, iar El mi-a dat dezlegare să plec, aşa că voi merge cu ei.

După aceea, mă voi întoarce aici şi cu voia lui Dumnezeu, vom începe trezirea. Cred că vom trăi un timp minunat de modă veche. Acum, aş vrea ca voi să vă rugaţi pentru mine, ca Dumnezeu să deschidă zăgazurile cerului şi să reverse peste noi Duhul trezirilor.

Aşa cum v-am spus în exemplul luat azi dimineaţă, voi ştiţi că uneori apele râului sunt agitate – ele sar şi saltă, pentru ca nu după mult timp să le vezi din noi liniştite.

De ce? Pentru că are o trezire în desfăşurare. Astfel, vântul suflă peste el şi îl face să sară şi să se bucure. Prin aceasta, se întâmplă un lucru bun, pentru că apele duc toate lemnele şi murdăriile şi le aruncă pe mal.

Aceasta face trezirea şi cu noi: ne saltă în jur până când aruncă toată murdăria afară din noi. Noi săltăm în sus şi-n jos şi ne rugăm, şi jos la vecinul, ştiţi voi cum este.

Primul lucru care are loc, este că Domnul ne descoperă greşelile: „Tu nu trebuia să vorbeşti în felul acesta despre vecinul tău!”

„Păi, voi merge şi-l voi chema la biserică.”

Trezirea dă afară din noi toată zgura, de aceea, vrem să facem acest lucru în adunările viitoare.

Acum, n-aş vrea să iau prea mult din timpul vostru, pentru că ştiu că mâine este luni şi veţi merge la lucru. Dacă va fi cu voia Domnului, în timpul acestei treziri, vom lua o oră şi jumătate, două ore, în care vom avea un serviciu de cântări, după care vom merge direct în învăţătura Cuvântului.

Părerea mea este că şi cântările sunt minunate, dar voi puteţi ruina o adunare dacă sunt prea multe cântări. Vedeţi? Noi putem să cântăm, dar casa Domnului este un loc pentru corectare, pentru Cuvânt, pentru înţelegere, un loc pentru instruire în care învăţăm cum trebuie să ne purtăm. Eu cred că voi aveţi şi cântări potrivite, aşa cum a fost în seara aceasta.

Noi vom avea desigur, în fiecare seară câteva cântări preferate, dar nu pot fi puse toate într-o singură seară, ci pe rând – câteva în fiecare seară.

Voi puteţi să-i aduceţi înăuntru pe toţi cei doritori. De altfel, vom da şi un anunţ în ziar, aşa că veţi putea veni cu toţii. Dar noi nu vom avea un serviciu de vindecare, ci o trezire. A avea o trezire, nu înseamnă să aduci înăuntru noi convertiţi. Trezirea înseamnă să îi trezeşti pe cei ce sunt deja convertiţi. Vedeţi? Cuvântul „trezire” înseamnă „a reînvia”, „a aduce sus”, „a readuce la viaţă”. Necazul este că noi devenim uneori delăsători, şi atunci căutăm unul din timpurile vechi, o trezire veche.

Gertie mi-a spus că ar dori să cânte împreună cu sora Angie, cântarea „Cu patruzeci de ani în urmă”, pentru mine.

În seara aceasta, noi vom studia un subiect foarte adânc, care a fost anunţat deja azi dimineaţă.

Eu apreciez foarte mult ospitalitatea şi bunătatea fratelui Neville, care întotdeauna se retrage şi mă lasă pe mine să merg în faţă. El este un frate adevărat, care renunţă la slujba sa de la amvon şi mă lasă pe mine. Aceasta mă face să-l apreciez foarte mult. El a fost gata să colaboreze cu mine în orice problemă, de aceea, îl apreciez foarte mult.

Azi dimineaţă, noi am studiat din Epistola către Evrei capitolul 10 de la versetul 8 până la versetul 25, iar în seara aceasta ne vom opri la tema „Păcatul de neiertat!” Ce este păcatul de neiertat?

Pentru a pune temelia acestei teme, vom merge înapoi la Evrei 10.26, mai bine zis, vom începe să recapitulăm cam de la versetul 19.

Aici, Pavel încearcă să facă o separare între Lege şi har. Deci, subiectul principal este separarea Legii de har. Astfel, El scoate în relief apropierea de Dumnezeu prin Lege şi apropierea de Dumnezeu prin Hristos, apoi separă Legea de har, punându-le la timpul şi locul lor.

Sub Lege, închinătorul care aducea o jertfă, îşi punea mâinile pe capul jertfei, care era junghiată.

Azi dimineaţă, noi am citit din Iov, care a trăit în timpul jertfelor şi al arderilor de tot, şi am văzut că de fiecare dată când copiii săi făceau ospeţe, el aducea câte o ardere de tot pentru fiecare din ei, deoarece se gândea că „poate au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” (Iov 1.5).

Mie îmi place foarte mult aceasta. Vouă nu? El era interesat de ce făceau copiii lui. De aceea aducea o ardere de tot şi se ruga pentru ei în timp ce sângele oii jertfite se scurgea, pentru ca copiii lui să nu fie pierduţi; iar dacă au făcut vreun păcat, Dumnezeu să li-l ierte.

Dacă citim până la capăt această carte, vedem că jertfele lui Iov nu au fost zadarnice. După ce timpul de încercări şi necazuri a trecut, Iov a putut să vadă că jertfele aduse de el nu au fost zadarnice. Astfel, el nu şi-a pierdut nici unul dintre copii şi iau fost redate toate vitele, oile, boii şi cămilele, dublu. Da, Dumnezeu i-a redat şi copiii. Ei erau morţi faţă de pământ, dar îl aşteptau în slavă. Nici unul dintre ei nu era pierdut. Dumnezeu i-a dat lui Iov şapte fii şi trei fiice, adică câţi a avut prima dată.

Vedeţi ce înseamnă să trăieşti în Lumina dată de Dumnezeu pentru timpul în care trăieşti? Tu trebuie să umbli şi să trăieşti pe deplin după rânduielile puse de El!

Dacă citim în Biblie, vedem că Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, care era văr cu Isus, era un om drept. Aţi ştiut aceasta? „Amândoi era neprihăniţi…şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.” (Luca 1.6). În casa lui se făceau în continuu rugăciuni.

Soţia sa, Elisabeta, era stearpă, aşa că nu aveau copii. Dar iată că în timp ce slujea lui Dumnezeu în Templu, în ceasul tămâierii, i s-a arătat îngerul Gavril. De ce? Pentru că Zaharia umbla în Lumina lui Dumnezeu din timpul lui.

Aceasta este tot ce cere Dumnezeu de la noi: să umblăm în Lumina Sa.

Aici este punctul în care a dat greş Evanghelia intelectuală a oamenilor – pentru că ei au primit mai degrabă teoriile şi teologiile omeneşti, decât să primească Lumina lui Dumnezeu. Aceste păreri şi idei omeneşti nu au mai mult efect decât vechea lor religie păgână.

Să luăm câteva exemple:

În unele religii, oamenii sunt învăţaţi că soarele este o putere mai mare care controlează pământul. Într-o anumită privinţă este adevărat, dar ei merg mai departe şi cred că acel soare are o putere, că datorită lui avem vegetaţia, viaţa, etc. Da, este adevărat, dar soarele nu este decât o creaţie a Creatorului.

Noi am avut pe platformă un om din această religie. Poate că unii dintre voi, care cunoaşteţi misionarii care lucrează prin acele ţări, aţi auzit despre aceste lucruri. Oamenii din aceste religii stau şi privesc soarele până orbesc. Ei nu mai pot să vadă adevărul şi păcatul în care zac, pentru că sunt învăţaţi că dacă fac acest lucru, vor fi salvaţi. Aceasta este toată cunoştinţa pe care o au ei despre Dumnezeu. Ei au fost învăţaţi că dacă se jertfesc, dacă îşi pierd vederea privind soarele, vor fi salvaţi.

Alţii umblă prin foc; se culcă pe ţepi; stau cu mâinile ridicate şi nu vor să le lase jos până când nu primesc pace, în timp ce unghiile le cresc atât de lungi încât li se răsucesc. Vedeţi toţi aceşti oameni sunt sinceri, foarte sinceri, dar nu au Evanghelia.

Datoria noastră este să le aducem Adevărul pentru că ei sunt fraţii noştri în ce priveşte trupul, deoarece toţi oamenii au fost făcuţi dintr-un singur sânge. Toţi oamenii vin din acelaşi pom, din Adam. De aceea, ca şi creştini, noi avem datoria să le aducem Evanghelia adevărată şi vie. Ei trebuie treziţi! Unii se închină la animale, alţii la insecte şi aşa mai departe. Vedeţi? Ei slujesc şi se închină făpturii în loc să se închine Creatorului, dar prin slujba misionară şi prin broşuri, li se duce Evanghelia adevărată.

Când am fost printre ei, eu i-am întrebat:

„Câţi dintre voi aţi auzit despre Domnul Isus?” Toţi auziseră.

„Câţi dintre voi credeţi că El este Fiul lui Dumnezeu?” Nici unul.

„Dar ce credeţi voi despre El? Cine a fost Isus?”

„Oh, El a fost un simplu învăţător; El a fost la fel ca învăţătorii noştri.” Şi aşa mai departe. Vedeţi?

Ei cred aşa deşi, nici unul dintre dumnezeii lor nu-i pot ajuta cu nimic. Dar prin Evanghelia Domnului Isus Hristos, este adus la împlinire fiecare Cuvânt pe care L-a rostit Dumnezeu. Acesta este Adevărul! Aici este diferenţa!

Şi atunci când a venit pe platformă acel om care era orb de mulţi ani, i-am zis:

„Ce poate face religia ta pentru tine?” Nimic, desigur.

Apoi am continuat: „Dar Isus Hristos poate să-ţi redea vederea chiar acum!”, şi El a făcut-o! Aceasta este Evanghelia reală, vie!

Pavel spune în Evrei, că oamenii se pot apropia de Dumnezeu prin Jertfa sângerândă a Domnului Isus Hristos. Numai aşa vă puteţi apropia de El, pentru că Isus este Mielul lui Dumnezeu care îndepărtează păcatul lumii. Astăzi, Dumnezeu recunoaşte această Jertfă.

În Vechiul Testament închinătorul aducea ca jertfă pentru păcat un miel. În timp ce acest miel era junghiat, închinătorul îşi punea mâinile peste capul lui şi în timp ce mielul tremura şi murea, iar sângele curgea, îşi dădea seama că acel miel moare în locul lui.

Cu toate acestea, când pleca, inima lui era la fel ca atunci când a venit cu jertfa. El pleca cu aceeaşi dorinţă de a comite adulter; cu aceeaşi dorinţă de a minţi, de a fura, de a ucide, şi toate celelalte lucruri rele.

Oh, domnilor! Dar un om care îşi pune mâna pe capul lui Isus Hristos (Mielul lui Dumnezeu jertfit pentru păcatul lumii), care îşi mărturiseşte păcatul, simţind durerea şi agonia Calvarului, care simte ce a trebuit să sufere El ca să ne poată răscumpăra pe noi, primeşte Duhul Sfânt de viaţă din Sângele lui Isus Hristos, care vine şi-l curăţă, astfel încât, atunci când pleacă de acolo este un om nou. El este total schimbat şi merge afară cu problema păcatului este rezolvată pentru totdeauna.

Căci printr-o singură jertfă a făcut El desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” (Evrei 10.14).

Şi El a spus în continuare:

Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt.” (v. 15).

El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.” (v. 12). Prin aceasta, noi avem un Mijlocitor, un Mare Preot care stă între Dumnezeu şi om.

În versetul 19 scrie:

Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă…

Gândiţi-vă la aceasta: fără teamă! Cea mai mare plagă din biserica creştină de astăzi, este frica (teama). Şi ştiţi de ce este această frică? Pentru că oamenii nu sunt învăţaţi corect, nu sunt zidiţi corect pe Cuvântul Evangheliei.

Nu este nici un motiv, nici o piedică, pentru ca locaşul acesta mic să devină un stup al Puterii lui Dumnezeu, în care să Se descopere slava lui Dumnezeu. Această biserică mică este cunoscută în seara aceasta în întreaga lume, dar nu din cauza lui William Branham, ci datorită lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi a Evangheliei Lui.

Nu, domnilor, eu nu am nici un merit, El a făcut totul, El a făcut cunoscut în întreaga lume locul acesta, atunci când era doar un loc modest, fără duşumea chiar. Dumnezeul cel Atotputernic a făcut toate lucrurile!

…prin sângele lui Isus Hristos avem intrare slobodă în Locul prea sfânt,

pe calea cea nouă şi vie… ” (v. 20).

Nu pe o cale veche ci „pe calea cea nouă şi vie…

Aceea era calea cea veche şi moartă a poruncilor Legii, dar acum, noi intrăm prin har, prin Duhul Sfânt.

Oh, nădăjduiesc că voi vedeţi aceasta!

Voi nu puteţi face nimic!

Legea se baza pe fapte: „nu lua, nu gusta, nu mânca carne, ţine sabatele, lunile noi” şi toate formele de închinare făcute de om.

Dar pe această cale nouă şi vie, noi nu putem face nimic, pentru că El face totul, prin har. Noi trebuie să acceptăm doar harul Său. Hristos este Cel ce îndepărtează păcatul – noi trebuie doar s-o credem şi s-o acceptăm, din adâncul inimii şi atunci Dumnezeu ne dă Duhul Sfânt, ca Martor.

Duhul Sfânt este Acela care mărturiseşte că păcatele noastre sunt şterse şi că am murit faţa de lume. Noi înviem la o viaţă nouă aşa că umblăm şi trăim o viaţă nouă în Prezenţa şi Puterea lui Dumnezeu. Atunci, nu mai sunteţi purtaţi de diferite vânturi de învăţătură, ci umblaţi călăuziţi prin Duhul, ca nişte adevăraţi copii ai lui Dumnezeu.

Romani 8.1 spune: „Acum dar, nu mai este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii, ci trăiesc după îndemnurile Duhului.

Acum, aş vrea să vă spun vouă, celor care veniţi din alte biserici, că eu nu vreau să mă cert cu nimeni, ci am un singur scop: să scot afară toată firea din această biserică! Aceasta este tot ce vreau. Eu am multe lucruri de făcut, de aceea, încerc să fac curăţenie în propria noastră casă. Voi, cei veniţi din alte biserici, ştiţi că fiecare avem nevoie să facem curăţenie în jurul propriei noastre case.

Şi primul lucru pe care trebuie să-l facem este să vedem că Dumnezeu nu recunoaşte nici o organizaţie şi nici o grupare religioasă!

Dacă de exemplu tu eşti metodist, El nu te va recunoaşte pentru că eşti metodist! El nu te va recunoaşte nici pentru că eşti penticostal, nu! Ci El va recunoaşte numai pe aceia (pe fiecare individual) care au fost născuţi din nou prin Duhul Sfânt, devenind astfel o făptură nouă în Hristos.

El nu recunoaşte organizaţiile! El nu recunoaşte nici adunările mari! Dumnezeu nu vine într-o adunare pentru că ea este mare, ci pentru că mădularele ei sunt o inimă şi un gând şi Îl aşteaptă să vină.

Priviţi-L pe Isus cum vine la cea mai neînsemnată biserică: „…unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18.20).

Aşa cum am spus dimineaţă, eu repet din nou: cât ne priveşte pe noi, pe cei din bisericuţa aceasta, noi încercăm să stăm pe Cuvântul lui Dumnezeu neamestecat. Prin aceasta, El trebuie să vină aici!

Prin faptul că se organizează, bisericile opresc binecuvântările lui Dumnezeu, deoarece ei Îl înlătură prin teologiile lor şi astfel Dumnezeu nu Se mai poate descoperi în mijlocul poporului Său. În felul acesta, biserica devine atât de formală, atât de rece şi de înţepenită, încât Duhul Sfânt nu mai poate veni în mijlocul ei.

Când Satana vede că a reuşit acest lucru, deschide alte canale nebiblice, prin care îi duce spre fanatism. Acesta-i adevărul. Vedeţi? Atunci, ei ajung să fie ori o grămadă de fanatici, ori o grămadă de înţepeniţi. Dar Evanghelia adevărată a Domnului Isus Hristos nu are extreme, ci merge pe mijlocul drumului.

Aşa cum am mai spus şi azi dimineaţă, problema este că oamenii iau duhul unul de la altul, de aceea, fiţi atenţi ca nu cumva să luaţi duhul vreunui om în loc să primiţi Duhul Domnului.

Duceţi-vă într-o biserică şi fiţi atenţi la ce face păstorul, iar apoi uitaţi-vă la ce fac oamenii. Dacă păstorul este un om rigid şi ţeapăn, veţi vedea că şi oamenii din biserica lui sunt la fel. Dacă veţi merge într-o biserică unde păstorul este fanatic şi necontrolat, veţi vedea că şi oameni fac la fel.

Acesta este motivul pentru care noi ar trebui să fim mulţumitori lui Dumnezeu, în seara aceasta, pentru că avem un păstor raţional, sensibil şi smerit, care predică Evanghelia simplu, deplin, liber şi în toată puterea Ei. Da, domnilor.

Dacă doresc ceva în lumea aceasta, este să Îl prezint pe Isus Hristos în mod corect oamenilor.

Eu vreau să fiu un creştin adevărat, de aceea cred tot ceea ce spune Biblia. Pe mine nu mă interesează dacă cineva este de acord cu Ea sau nu, eu nu mă cert cu nimeni, dar vreau să cred tot ceea ce spune Biblia, pentru că Ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Eu cred că Biblia cuprinde cu adevărat Planul salvării.

Eu cred de asemenea, că Cuvântul lui Dumnezeu este singura Stâncă ce ne va rămâne neclintită şi care va străbate veacurile, pentru că Isus Hristos a spus în Matei 24.35 că „Cerurile şi pământurile vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Acesta este motivul pentru care eu cred că Biblia este adevărată. (fratele Branham bate de patru ori în amvon).

Eu spun aceste lucruri aici, în micuţa mea biserică, pentru că în adunările mari nu se poate vorbi astfel, deoarece ei s-ar lega de aceasta.

Eu sunt un văzător şi am vedenii, dar aceasta nu mă face cu nimic mai mult decât este beţivanul care s-a întors la Domnul cu zece minute în urmă. Acesta-i adevărul. El este creştin la fel ca mine, merge în acelaşi loc ca şi mine, se bucură de aceleaşi binecuvântări la fel ca mine sau ca oricare altul.

În Împărăţia lui Dumnezeu nu sunt oameni mari şi oameni mici! Noi toţi suntem una! Acesta-i adevărul! Noi suntem fraţi şi surori. În Hristos nu contează culoarea pielii, dacă suntem albi, galbeni, negri, etc, pentru că toţi suntem una în Hristos Isus. Acolo nu vor mai fi licenţe şi doctorate (D.D., L.L, etc), nici oameni neînsemnaţi, diaconi, oameni de serviciu sau orice altceva. Noi toţi alcătuim un singur trup în Hristos Isus, de aceea suntem fraţi şi surori în Domnul Isus Hristos.

Acesta este motivul pentru care atunci când stăm împreună în locurile cereşti, cu o inimă şi un gând, Duhul Sfânt poate să vină în mijlocul nostru ca să ne binecuvânteze şi ca să ne dea Cuvântul scump al lui Dumnezeu.

De multe ori, El face aceasta şi prin vedenii.

Dacă cineva îmi spune o vedenie, sau dacă eu am o vedenie, înainte ca să pot spune ceva despre ea (indiferent ce voi spune), o verific cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă acea vedenie nu este în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu, eu aş zice să nu o ascultaţi pentru că este falsă! (Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că întotdeauna vedeniile primite au fost conform Cuvântului). Acesta este Adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu (fratele Branham bate de trei ori în amvon).

Pe de altă parte, când noi venim la Dumnezeu sinceri şi corecţi, fără răutate, fără prejudecăţi, cu o inimă deschisă şi doritori să facem voia Sa, Dumnezeu este în stare să ne înveţe! Pentru aceasta însă, trebuie să lăsăm mai întâi tradiţia, ideile omeneşti în care am fost învăţaţi etc., şi să fim gata să primim tot ce va spune El.

Eu ştiu că mama voastră v-a învăţat multe lucruri bune, dar uneori ele au spus şi lucruri greşite.

Şi eu am o mamă scumpă, pe care o iubesc. Cu ani în urmă, ea credea că păcatul de neiertat pentru o femeie era să facă avort, mai corect să ia viaţa unui copil înainte de naştere (ceea ce este greşit). Astfel, ea spunea: „Cum mai poate fi iertată o asemenea femeie?”

Din ceea ce ştia mama, acest lucru părea a fi adevărat, dar nu este în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeţi, aici este deosebirea.

Îmi amintesc că cineva mi-a zis: „Eu m-am născut catolic, pentru că mama mea a fost catolică. Ea m-a crescut catolic, de aceea, voi rămâne catolic.”

Şi eu am crescut baptist, dar nu am rămas baptist. Când am văzut că Cuvântul lui Dumnezeu învaţă contrar doctrinei baptiste, am lăsat părerile omeneşti şi am crezut Cuvântul lui Dumnezeu. „Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii mincinoşi.” (Romani 3.4).

Aceasta este! Eu nu mă cert cu oamenii, ci le spun simplu: „Frate, eu cred aceasta! Eu sunt încă fratele tău, dar cred că Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu!” (Fratele Branham bate de trei ori).

Dacă sunteţi zidiţi pe temelia corectă, voi aveţi îndrăzneală să intraţi înăuntru.

Voi trebuie să admiteţi că printre cei care propovăduiesc sfinţenia: printre metodişti, baptişti, nazarinieni, penticostali, etc., sunt oameni care se pretind a fi creştini, dar în realitate nu sunt! În inima lor, ei ştiu bine că nu sunt creştini!

În acelaşi timp însă, eu sunt convins că dacă un bărbat sau o femeie din aceste grupări, se întoarce cu adevărat la Hristos şi se pocăieşte de păcatele lui (sau ale ei) cu o inimă sinceră, zicând: „Doamne, eu cred cu adevărat”, Dumnezeu îi va da Duhul Sfânt chiar atunci. (Fratele Branham bate în amvon de două ori).

Poate că tu eşti credincios, dar Dumnezeu nu-ţi recunoaşte această credinţă până când nu ţi-o dovedeşte. Amin.

O, frate, lasă-mă să-ţi spun ceva: poate că credinţa ta este recunoscută în gândurile tale proprii, dar când ea vine la gândurile lui Dumnezeu, va fi pecetluită prin botezul Duhului Sfânt.

Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi acest lucru i s-a considerat neprihănire, iar Dumnezeu i-a dat un semn că l-a primit: tăierea împrejur. Aleluia! Astăzi, Pecetea Dumnezeului celui viu este botezul Duhului Sfânt peste inima omului. (Cercetaţi Scripturile). Amin.

În Efeseni 4.30 se spune:

Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

Prin botezul Duhului Sfânt, tu primeşti Pecetea lui Dumnezeu, recunoaşterea lui Dumnezeu că faci parte din Trupul Lui, că eşti creştin.

Cel născut din Duhul lui Dumnezeu păşeşte plin de credinţă şi de smerenie spre Tronul harului pentru că ştie că are dreptul să mănânce din Pomul vieţii. El a experimentat personal un eveniment pe care nu l-a găsit nicăieri în lume.

Da, fiecare bărbat şi fiecare femeie care sunt născuţi din Duhul lui Dumnezeu, au o experienţă lăuntrică şi ştiu exact când, cum şi ce s-a întâmplat cu ei, pentru că în viaţa lor s-a produs o schimbare. Ce este aceasta? Naştere din nou.

Aşa cum am spus azi dimineaţă, voi aveţi o coală veche, plină de cerneală şi murdară. Nimic nu o mai poate curăţa, dar dacă o scufundaţi într-un vas cu clor când o scoateţi afară, nu mai are nici o pată, este albă şi curată.

Aşa este şi Sângele lui Isus Hristos pentru credinciosul care-şi mărturiseşte păcatul.

 

Există o fântână plină cu Sânge,

Ce curge din venele lui Emanuel

Când păcătoşii stau sub revărsare,

Sunt curăţiţi de pata lor, de vină!

 

Apoi, când Dumnezeu o scutură şi vede că este uscată de vânturile sfinte ale lui Dumnezeu care vin ca un vâjâit puternic din cer, o pecetluieşte cu Duhul Său cel Sfânt pentru ziua răscumpărării.

Satana vede acea Pecete şi nu mai poate face nimic ca s-o murdărească. El poate să mai bâzâie în jurul ei; poate să strige la ea, dar nu o mai poate atinge.

Acesta-i adevărul! El nu o mai poate murdări pentru că poartă o Pecete care-i interzice (Aleluia!) s-o atingă! Ea este proprietatea lui Dumnezeu. Aleluia! Da, domnilor!

Aceasta este Ceea ce-l face pe om să umble plin de îndrăzneală! El nu se mai teme că va da înapoi! Nu, domnilor! El nu se mai teme de ceea ce va spune Diavolul!

Există o singură problemă: s-ar putea ca voi să încercaţi să pătrundeţi aceste lucruri prin raţiune, să vă limitaţi la raţiune! Să nu faceţi aşa ceva! Nu încercaţi să pătrundeţi aceste lucruri prin raţiune!

Voi ziceţi: „Am să văd. Poate voi face şi eu aceasta.” Să nu raţionaţi problema naşterii din nou, ci credeţi-o! Dumnezeu nu vine pe calea raţiunii, ci prin credinţă. De aceea nu poate fi explicat de nimeni. Nimeni nu L-a cunoscut vreodată pe Dumnezeu prin raţiune şi nici nu-L va cunoaşte! Voi Îl aveţi pe Dumnezeu prin credinţa simplă de copil, prin acceptarea Cuvântului Său. Voi spuneţi că El este Adevărul şi Îl credeţi. Deci, voi Îl puteţi cunoaşte pe Dumnezeu numai prin credinţă, nu prin puterea voastră de raţiune. Credinţa vine de la Dumnezeu, ea este darul lui Dumnezeu care se naşte în voi: „…credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare în lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11.1). Aleluia!

Ea vine de la Dumnezeu, prin puterea Domnului Isus Hristos, care face din voi un om nou prin botezul Duhului Sfânt. (fratele Branham bate de cinci ori în amvon).

El vă spală, vă sfinţeşte şi vă pecetluieşte pentru ziua răscumpărării, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, astfel încât ştiţi pe ce staţi. Nici toţi dracii din iad nu pot să vă mai clintească din locul vostru, nici chiar dacă vă ameninţă cu moartea. Ei pot întoarce chiar şi o mitralieră împotriva voastră.

De fapt Satana a şi încercat acest lucru.

Cu câteva săptămâni în urmă, am vizitat catacombele din Roma, unde au murit foarte mulţi sfinţi şi martiri. Am stat şi în arena în care au fost daţi la lei sau au fost ucişi pe diferite alte căi mii de creştini. Ei au mers la moarte fără să clipească, pentru că ştiau că „Îl cunosc pe El în puterea învierii Lui,” iar într-o zi ei vor fi ridicaţi de Dumnezeul cel viu care i-a spălat în Sângele Său.

Oh, frate, un om care s-a întâlnit vreodată cu Dumnezeu nu mai poate fi acelaşi.

Îmi amintesc când a venit omul acela şi l-a întâmpinat pe Isus Hristos. El era posedat de o legiune de draci, dar odată ajuns în prezenţa lui Hristos, a fost eliberat şi s-a dus acasă să le spună la ai lui ce lucruri bune a făcut Dumnezeu pentru el.

Oamenii spun că religia îl înnebuneşte pe om, dar nu este adevărat. Tu nu eşti în toate minţile cât timp nu-L ai pe Hristos, pentru că El este singurul Dătător al Vieţii; singurul care-ţi poate da mintea întreagă…

…prin sângele lui Isus avem intrare slobodă în Locul prea sfânt,

pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său.” (Evrei 10.19-20).

Ce face trupul? Înveleşte sângele. Sângele este viaţa. Singura modalitate de a ţine viaţa în templul (trupul) în care locuiesc eu este ca ţesuturile, muşchii şi carnea să ţină sângele în locurile pregătite pentru el. Este adevărat? (adunarea răspunde: „Amin!”).

Aşa S-a învelit şi Dumnezeu de oameni – în sângele, muşchii, carnea şi pielea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Naşterea Lui a fost supranaturală prin faptul că Dumnezeu Tatăl a umbrit-o pe fecioara Maria, creând în pântecele ei celula de Sânge a propriei Sale Fiinţe – o creaţie. Apoi, El S-a ascuns de oameni înăuntrul acelui trup.

Dar într-o zi, omul păcătos I-a deschis inima cu o suliţă şi Sângele Lui a curs pe pământ. El a curs fără plată pentru păcatele lumii. Astăzi, acest lucru este descoperit.

Şi aşa cum mai întâi a venit Sângele Lui, apoi Duhul, când noi suntem născuţi din nou în Împărăţia lui Dumnezeu, când devenim oameni noi în Hristos, mai întâi vine apa spălării, apoi Sângele sfinţirii, iar în final vine Duhul Sfânt.

După trei zile, Dumnezeu a luat trupul acela mort, care zăcea în mormânt şi l-a înviat pentru neprihănirea noastră. Iar în seara aceasta, El stă şi face mijlocirea între Dumnezeu şi oameni. Ce fel de oameni ar trebui să fim noi, care beneficiem de această mare salvare? Eşti cumva un laş? Te temi să-i spui şefului că tu eşti mântuit? Te temi să-i spui beţivului că tu eşti născut din nou?

Nu! „Noi avem îndrăzneală (Aleluia!), fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul preasfânt.” (Evrei 10.19).

Oh, oamenii te vor numi „holly-roller”, te vor batjocori, dar ce contează aceasta? Ei L-au numit şi pe El „Beelzebul”, vedeţi? Dar ce contează cum te numesc ei? Ceea ce contează este cum te numeşte Dumnezeu. Lumea Îl numea pe Isus: „copil din flori, neştiutor, fanatic, etc.”

Biserica spunea: „Este un rătăcit! Un om care şi-a pierdut minţile!” Dar Dumnezeu a spus despre El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit…” (Matei 17.5). Eu prefer aceasta, decât toate laudele oamenilor! Eu nu vreau să fiu bătut pe umăr de oameni şi lăudat, ci doresc să fiu luat de mână de Hristos. Amin! Vă puteţi identifica cu această mărturie?

Îmi amintesc că o dată, pe vremea când David era împărat peste Israel, chivotul (era luat de filisteni) a fost dus în casa lui Obed – Edom la Ierusalim „în strigăte de veselie şi în sunet de trâmbiţe.” David era plin de bucurie „juca din răsputeri înaintea Domnului şi era încins cu efodul.

Dar „…Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră: şi văzând pe David sărind şi jucând, l-a dispreţuit în inima ei.

Vedeţi, chiar şi soţia lui l-a dispreţuit şi şi-a bătut joc de el: „Cu câtă cinste s-a purtat împăratul….descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic.” Dar el nu a luat-o în seamă, deoarece se purtase aşa în cinstea Domnului.

Şi Mical, fata lui Saul, n-a avut copii până în ziua morţii ei.” – ea a devenit stearpă. (2 Samuel 6.15, 14, 16, 20, 23) şi numele ei a pierit din Israel.

Dar Dumnezeu cum a privit purtarea lui David? El a spus: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Fapte 13.22).Da, domnilor.

Eu prefer să am aceasta decât toate favorurile oamenilor sau orice altceva. Eu doresc să fiu plăcut Domnului.

Dumnezeu spune: „Eu am un slujitor pe care pot pune degetul; care Mă va crede şi care se va încrede în Mine!” (fratele Branham bate de două ori în amvon). Acesta-i adevărul.

Tu nu poţi face o jumătate de mărturie! Tu nu poţi face aceasta cu o minte încurcată! Acest lucru trebuie făcut cu o credinţă curată, neamestecată, prin Sângele lui Isus Hristos. Atunci ştii că ai ajuns sus, în locurile cereşti, că L-ai atins pe Dumnezeu şi că eşti slujitorul Lui. Tu nu te mai temi de nimic, pentru că: „prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în locul preasfânt,

prin calea cea nouă şi vie… prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său.” (Evrei 10.19).

Să citim acum puţin mai departe:

şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, (fiţi atenţi):

să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţa deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (v. 21-22).

Noi am trecut prin versetul acesta azi dimineaţă.

Cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, adică eliberate de cunoştinţa noastră firească, de păcate, de rău şi de necunoştinţa Lui.

şi cu trupul spălat de o apă curată”, prin botezul în Numele lui Isus Hristos.

Prin aceasta, noi păşim liberi şi cu îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, fiindcă ştim că viaţa murdară şi răul pe care l-am iubit cândva nu mai există. Şi aceasta nu prin puterea mea, nu eu am făcut-o, ci pentru că El însuşi a venit în inima mea şi a făcut-o. El m-a salvat prin har. Eu L-am crezut şi   L-am urmat, iar El mi-a dat Duhul Sfânt. Prin aceasta, lucrurile pe care le-am urât cândva mi-au devenit scumpe, iar cele pe care le-am iubit, le-am pus de-o parte. Astfel, dacă înainte îmi era greu să merg la casa Domnului, acum o fac cu plăcere. Înainte nu-mi plăcea să-i văd pe oameni cântând, strigând şi lăudându-L pe Domnul, dar acum îi iubesc.

De ce? Pentru că în viaţa mea s-a produs o schimbare, aşa că acum merg „pe o cale nouă şi vie”. Eu am fost ancorat pe această cale, atunci când m-am lăsat botezat în apă în Numele Domnului Isus Hristos

De ce? Pentru că El a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2.38).

Pentru că am făcut aceasta am fost vorbit în public, batjocorit, înjosit şi certat, dar aceasta nu cotează câtuşi de puţin! Dumnezeu a poruncit să fac aşa şi eu Îl cred pe El. Acesta este adevărul desăvârşit.

Oamenii îmi spun: „Tu eşti unul din mişcarea „Numai Isus”, eşti unitarian, etc.”, dar pe mine nu mă interesează ce spun ei, eu cred Cuvântul lui Dumnezeu pentru că El este Adevărul. Pe mine nu mă interesează favoarea oamenilor, ci doresc să primesc favoarea Lui.

Eu am vorbit de curând cu un predicator renumit şi i-am cerut să predice acest Adevăr, dar el mi-a spus: „Acesta este Adevărul, dar dacă l-aş predica în adunarea mea, m-ar da afară.”

Eu i-am spus: „Prefer să predic la cei patru pereţi şi să spun Adevărul, „pentru că Dumnezeu este în stare să ridice din aceste pietre copiii lui Avraam”, decât să compromit Evanghelia!” Da, domnilor! Şi aceasta, pentru că într-o zi această Carte mă va judeca. Acesta-i adevărul! Cuvintele lui Dumnezeu vor fi Judecătorul meu în Ziua Judecăţii! Eu trebuie să predic Adevărul indiferent cum sau pe cine va răni El!

Ascultaţi acum, pentru că vom citi mai departe.

Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10.23).

Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi fapte bune.” (.24).

„A îndemna” înseamnă „a încuraja”. Deci: „să ne încurajăm unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune.” Dacă veţi vedea că doi fraţi din biserică au ceva unul împotriva celuilalt, să nu spuneţi ceva care să agraveze şi mai mult situaţia, ci vorbiţi în aşa fel încât să-i împăcaţi.

îndemnaţi-vă unii pe alţii la dragoste şi fapte bune.” Aceasta este ceea ce trebuie să facem noi.

Cum este un astfel de om? Născut din nou.

Dacă tu, fratele meu, nu simţi în felul acesta când vezi că doi fraţi se ceartă şi îşi spun cuvinte tăioase, dacă nu simţi că trebuie să-i împaci, atunci este timpul să mergi chiar atunci la altar! Acesta-i adevărul. Înseamnă că în viaţa ta s-a întâmplat ceva rău, că undeva ai fost amăgit, că nu ai experienţa pe care o vrea Dumnezeu!

Când Isus a fost batjocorit, El nu a răspuns cu batjocură! Când a fost vorbit de rău, El a tăcut. Când I s-a făcut rău, El a răspuns cu bine. Când L-au bătut şi L-au pironit pe cruce, El a privit spre ei cu milă şi a spus: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” (Luca 23.34).

Dacă tu nu răspunzi la fel ca El, înseamnă că Duhul Sfânt nu a venit încă în inima ta, pentru că Duhul Sfânt este Duhul care a locuit în Hristos Isus.

Biblia spune: „…veţi cunoaşte… că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.20). Hristos este în Biserica Sa.

Acum, voi, cei din Tabernacolul Branham, ştiţi că noi nu suntem o organizaţie, că nu avem un nume, sau altceva de felul acesta. Singurul lucru pe care-l avem noi este părtăşia în jurul Cuvântului lui Isus Hristos.

Noi suntem de asemenea bucuroşi pentru cei care au venit în seara aceasta în mijlocul nostru, ca să aibă părtăşie cu noi în Isus Hristos. Ne bucurăm să fiţi printre noi în fiecare seară, sau oridecâte ori ne întâlnim. Noi vă dorim în mijlocul nostru. Pentru aceasta, nu sunteţi obligaţi să aderaţi la gruparea noastră. Nu, ci singurul lucru pe care îl aveţi de făcut, este să veniţi să vă închinaţi împreună cu noi, şi să ţineţi sus adevărata taină a lui Dumnezeu fără nici o şovăire! Veniţi la închinare, veniţi la altar şi iubiţi-vă unii pe alţii! Trăiţi în pace unii cu alţii!

Dacă vedeţi că un frate părăseşte cărarea, duceţi-vă la el şi fiţi împăciuitori. Aceasta-i ceea ce trebuie să facem noi. Ce se întâmplă dacă nu procedezi astfel? Eşti cel mai nenorocit om, nicidecum un creştin adevărat! Atunci toată osteneala şi alergarea ta este zadarnică. Nu a spus Isus că: „Degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.”? (Marcu 7.7).

Voi ziceţi: „Păi, am aderat la biserică. Eu mi-am trecut numele în registrul ei şi am făcut toate celelalte.” Aceasta nu are nici o legătură cu problema noastră!

…dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.5).

Să revenim acum din nou la Evrei şi să citim versetul 25, înainte de a intra în tema noastră.

Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obiceiul; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.

Oamenii părăsesc părtăşia, ei nu mai merg la biserică. Bisericile încep să fie goale. Acum războiul s-a terminat şi oamenii au început s-o ducă din nou bine: fiecare este bine hrănit, bine îmbrăcat, au servicii bune, au stabilitate, dar nu-i mai interesează de cel de lângă ei!

Zilele trecute am sunat la un magazin de reparat cuptoare de încălzit, iar cei de acolo m-au întrebat:

„Noi vi l-am montat?”

„Nu, am răspuns eu, dar cei care mi l-au făcut au dat faliment.”

„Atunci, caută-i pe cei care au dat faliment!”

Da, toţi sunt dezinteresaţi. Cu câţiva ani în urmă, aceste firme solicitau de lucru şi făceau orice, dar acum au destui bani şi nu le mai pasă de nimic.

Dar daţi-mi voie să vă spun ceva: aceasta va roade ca şi cangrena în voi!

Poetul spune:

 

Nu poftiţi bogăţiile trecătoare ale lumii,

Căci ele putrezesc rapid!

Căutaţi să câştigaţi comorile cereşti,

Căci ele nu vor trece nicicând!

 

Eu am trecut prin necazuri şi am avut şi propăşire. Am gustat şi una şi alta, dar vă spun că prefer să fiu dus de mâna lui Isus Hristos, decât să am toţi banii şi toate bogăţiile ce se pot îngrămădi pe acest pământ!

El este Prietenul meu şi când sunt sărac şi când sunt în belşug. Pe El Îl iubesc şi când sunt flămând şi când am tot ce-mi trebuie; şi când sunt trist şi când sunt fericit. Da, eu Îl iubesc pentru că El m-a iubit mai întâi. Amin. Aleluia!

Când am fost bolnav, zăcând între viaţă şi moarte, El a fost Prietenul meu. În seara aceasta, când sunt fericit, El este tot Prietenul meu, iar atunci când voi pleca de aici, El va fi acelaşi Prieten. Când firul acesta firav al vieţii se va rupe şi voi pleca în veşnicie, El va rămâne Prietenul meu. Când vor trece veacurile, iar noi Îi vom cânta laude pentru că ne-a luat de aici, El va fi tot Prietenul meu. (fratele Branham bate de patru ori în amvon). Da, domnilor! Când nu va mai fi nici lună nici soare, nici acest pământ, El va fi tot Prietenul meu.

Oh, cât de mult ar trebui să-L iubim!

Ce este toată osteneala voastră? Ce este bogăţia voastră? Ce este renumele vostru? Cine sunteţi voi? Da, cine sunteţi voi ca să-I întoarceţi spatele la Dumnezeu? Cine sunteţi voi ca să refuzaţi să vă supuneţi Cuvântului Său? Cine sunteţi voi ca să întoarceţi capul de la ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu pentru că un predicator sau oricine altcineva v-a spus că partea cutare din Scriptură este pentru o altă zi? Cine sunteţi voi de ascultaţi mai repede cuvintele unui om decât Cuvântul lui Dumnezeu? Voi să-L credeţi pe Dumnezeu, nu pe oameni, pentru că numai aşa veţi putea fi prietenii lui Dumnezeu!

Priviţi! După toate cele spuse până acum, Pavel dă un mare răspuns:

Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,

ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.” (Evrei 10.26-27).

Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.”

Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?” (v.28-29)

Auziţi? „cu cât mai aspră pedeapsă!”(v.28). Dacă sub Legea lui Moise, când jertfa adusă pentru păcat era un miel, cel care o dispreţuia sau o respingea, trebuia să fie ucis fără milă, cu cât mai mult va fi pedepsit omul care respinge şi dispreţuieşte Sângele lui Isus Hristos?

Primul lucru pe care vrem să-l ştim acum, este: ce este de fapt păcatul de neiertat?

Unii oameni spun: „Păcatul de neiertat este sinuciderea!”

Alţii spun: „Este avortul!”

Vedeţi, unii spun una, alţii altceva.

Unii spun: „Păcatul de neiertat este atunci când un om primeşte Duhul Sfânt, iar după aceea cade din credinţă şi Duhul Sfânt îl părăseşte!” Nu, nu este nici aceasta! Nu, domnilor!

Să privim la ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.

În Matei 12.22-37: „Isus a tămăduit un îndrăcit şi un orb şi mut, aşa că mutul vedea şi vorbea.” (v.22)

Când oamenii au văzut acest lucru, au spus:

„Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” (v.24).

Cum puteau să creadă ei, care aveau inimile pline de nelegiuire şi de păcate? De ce i-a condamnat Domnul? De ce? Pentru că au fost condamnaţi chiar de Cuvântul lui Dumnezeu Însuşi!

Ce le-a spus Petru în ziua Cincizecimii, în Fapte 2.22: „Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi.

Şi Isus le-a spus acestor farisei în Matei 12.32 că:

Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

Ce înseamnă cuvintele: „va vorbi împotriva Duhului Sfânt” ?

Faptul că cineva strigă, este Duhul Sfânt? Poate da, poate nu! Uni spun: „Vorbirea în limbi este dovada că omul acela posedă Duhul Sfânt?” Poate că da, poate că nu! Acesta este adevărul! Eu am avut ocazia să văd că nu toţi cei care vorbesc în limbi au Duhul Sfânt peste ei!

Eu am văzut draci care vorbesc în limbi. Am văzut vrăjitori care vorbesc în limbi. Ei beau sânge dintr-un craniu de om, după care vorbeau în limbi. Am văzut de asemenea cum vrăjitorii îşi puneau creioanele pe masă şi cum ele scriau singure într-o limbă necunoscută pe care vrăjitorii o puteau citi apoi! Aceasta însă nu înseamnă că ei sunt creştini!

Eu am văzut oameni care săreau în sus şi în jos, Îl lăudau pe Domnul, iar când plecau de acolo, furau, minţeau, înşelau şi făceau toate celelalte rele. Aşa ceva nu vine de la Domnul!

Dar eu îţi spun, frate, că acolo este dragoste divină desăvârşită, unde Dumnezeu stăpâneşte inimile oamenilor şi Se odihneşte în ele, Acelaşi ieri, azi şi înainte, poţi să te gândeşti la prezenţa Duhului Sfânt.

Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13.35).

Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;

Dar când va veni ce este desăvârşit, dragostea, acest „în parte” se va sfârşi.” (1 Corinteni 13.8-10). Dragostea lui Hristos nu va înceta niciodată! Acesta este adevărul!

Eu nu pot să vă judec pentru ceea ce faceţi deoarece singurul nostru Judecător este Dumnezeul cel Atotputernic! Dar Isus a spus: „îi veţi cunoaşte după roade.” (Matei 7.16).

Aici este baza fiecărui verset din Biblie.

Vom merge mai departe şi în câteva minute vom arăta care este păcatul de neiertat.

Pavel vine şi pune capac la aceasta, spunând:

Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate.” (Evrei 10.26). Deci păcatul de neiertat este „păcatul săvârşit cu voia”. Este adevărat? „dacă păcătuim cu voia…” (v.26).

Acum să vedem ce este păcatul? Primul lucru pe care trebuie să-l ştim, este ce este păcatul? Păcatul este necredinţa, nesupunerea, respingerea.

În nota explicativă a Bibliei Scofield, ni se spune că „Păcatul este respingerea voii descoperite a lui Dumnezeu”. (Face referire la Romani 3).

Deci, păcatul în forma lui iniţială este să respingi Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu sau voia lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu descoperă voia Sa, Cuvântul Său, şi tu Îl respingi, aceasta este o hulă (un refuz) împotriva lui Dumnezeu.

Care a fost primul păcat? Pentru aceasta, vom merge în Geneza 3 (Dacă vreţi puteţi citi acasă acest capitol). Când Dumnezeu i-a pus pe Adam şi pe Eva în Eden, le-a spus ce aveau voie să facă şi ce nu. Acela era Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar priviţi ce s-a întâmplat.

Când a venit Satana la Eva (prin şarpe), a spus:

Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ”Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” (Geneza 3.1).

Hotărât că nu veţi muri.” (v.4).

Vedeţi? Înţelegeţi? Şi Eva a păcătuit cu voia, deoarece a ştiut că Dumnezeu le-a poruncit să nu facă acel lucru. (Geneza 2.17). Este adevărat? („Amin”).

Şi când Eva a încălcat Cuvântul cu voia, a comis primul păcat. Este adevărat? (Amin).

Ea a cunoscut voia lui Dumnezeu, dar a refuzat s-o împlinească. Este adevărat? (Amin).

Acesta a fost primul păcat.

Atunci ce este păcatul?

Domnul Isus spune în Ioan 3.18 că:

…cine nu crede, a şi fost judecat…”. Este adevărat? Aceasta înseamnă că de fapt păcatul este necredinţa.

În discuţia avută cu Eva, Satana a spus: „Dumnezeu a spus aceasta, dar nu o va face.” Vedeţi cum a văruit el Cuvântul? „Păi, Dumnezeu a spus aceasta, dar nu o va face!” Cu alte cuvinte: „Vi se vor deschide ochii şi veţi avea mai multă cunoştinţă.”

Exact cu aceeaşi minciună putredă vine Satana şi astăzi la predicatori şi la membrii bisericii (fratele Branham bate de două ori în amvon). El spune: „Cuvântul lui Dumnezeu spune într-adevăr aşa şi aşa, dar nu înseamnă aceasta, ci aceea!” Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă exact ceea ce spune El.” (fratele Branham bate de patru ori în amvon). Acesta-i adevărul.

Eu nu aduc niciodată învăţătură în adunările de vindecare sau în cele pe care le ţin în alte biserici, pentru că acolo este un grup amestecat. Dar aici, în biserica mea, eu predic ceea ce cred că este Adevărul. Şi când vorbesc în alte părţi eu predic Adevărul, dar nu intru în amănunte.

Odată, când cineva m-a văzut botezând aici în Numele Domnului Isus Hristos mi-a zis: „Frate Branham, până acum eu am crezut că tu eşti trinitarian.”

„Acesta este gândul tău, dar tu nu poţi să-mi arăţi nici un verset în Biblie, unde cineva ar fi fost botezat vreodată altfel decât în Numele lui Isus Hristos.”

„Bine, dar…”

„Cuvântul acesta stă şi în faţa ta.”

Odată am fost vizitat de un frate adventist de ziua a şaptea, care a venit chiar acasă la mine ca să mă provoace la o discuţie (fratele lui este printre noi).

El avusese o discuţie cu fratele său şi îi spusese:

„Cine este acest Bill Branham ca să ascult de el?”

Aşa că fratele l-a adus la mine ca să discut cu el. Eu   i-am zis:

„Fratele meu, te rog să laşi jos îndrumătorul tău şi să luăm amândoi Biblia.”

„Da, Biblia…”

„Dacă Cuvântul va dovedi că învăţătura ta este greşită, eşti de acord să mă laşi să te botez în Numele Domnului Isus Hristos? Dacă tu vei dovedi că botezul corect este cel făcut în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, mă voi lăsa eu botezat de tine.”

A fost de acord cu aceasta, aşa că am început discuţia.

El nu a putut să aducă decât un singur verset, dar cu toate că i-am dovedit că nu are dreptate, nu a vrut să mă lase să îl botez. Ce a făcut prin aceasta? S-a condamnat singur pentru că Biblia spune că „dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate.” (Evrei 10.26). Acesta este păcatul de neiertat.

Dacă voi luaţi cunoştinţă despre Adevărul Evangheliei care este pus înaintea voastră, dacă Dumnezeu vă descoperă voia Sa şi ştiţi că acesta este Adevărul, şi cu toate acestea refuzaţi să-L primiţi pentru că doriţi să fiţi bine văzuţi în adunarea voastră, de predicatorul vostru, sau pentru că vreţi să vă vedeţi în continuare de problemele voastre în loc să urmaţi Cuvântul lui Dumnezeu, nu uitaţi că Pavel a spus: „dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate…

Acesta este păcatul de neiertat: dacă luaţi cunoştinţă de Adevăr şi refuzaţi să umblaţi în El. Credeţi că acesta este adevărul? („Amin”).

Aceasta spune Biblia: „…dacă păcătuim cu voia” Păcatul este necredinţa.

Poate ziceţi: „Este fumatul un păcat? Sau băutura? Sau celelalte?” Nu, nu! Toate acestea sunt atribute ale necredinţei! Voi faceţi toate aceste lucruri pentru că nu credeţi. Dacă un om spune că el crede Cuvântul, atunci trebuie să fie un creştin adevărat, adică să umble conform Cuvântului. Vedeţi, i se cer roade (atributele credinţei).

Mărul nu este pomul, el este doar rodul, un atribut al pomului.

Tot aşa, dacă tu minţi, înşeli, furi, fumezi, etc., şi apoi spui că eşti creştin, dovedeşti că în realitate nu eşti născut din nou. Acesta-i adevărul. Viaţa ta dovedeşte cine eşti!

Isus a spus: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor.” (Matei 7.16).

Pe altă parte, Biblia spune că: „dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2.15).

Aceasta dovedeşte că sunteţi doar nişte religioşi, dar în realitate nu aţi gustat niciodată salvarea.

Religia este o acoperire, dar salvarea este libertate! Aleluia! (fratele Branham loveşte amvonul de şase ori).

Salvarea descoperă, arată cine eşti tu. Acesta-i adevărul! Motivul pentru care facem lucruri greşite este că nu credem.

Dar dacă voi credeţi din toată inima că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu este obligat, dacă mărturia voastră este adevărată, să vă dea botezul Duhului Sfânt, să vă sigileze în Împărăţie până ziua răscumpărării. Acesta-i adevărul.

Dar dacă voi spuneţi: „Păi, eu am primit Duhul Sfânt! Slavă lui Dumnezeu! Eu ştiu că Îl am, pentru că am căzut sub puterea Lui!”

Oh, aceasta nu este dovada că posedaţi Duhul Sfânt! Nicidecum. Prieteni, eu am văzut tot felul de lucruri; am văzut cum oamenii pot să cadă sub influenţa diferitelor duhuri. Acesta-i adevărul. Aceasta nu este o dovadă că posedaţi Duhul Sfânt!

Dar când posedaţi dragostea lui Hristos în inima voastră, când Dumnezeu face din voi un creştin adevărat şi vă pecetluieşte cu Duhul Său în Împărăţia lui Dumnezeu, s-ar putea să cădeţi sub puterea Duhului. Voi veţi face una sau alta, orice ar fi acesta, dar viaţa voastră va dovedi mărturia voastră. Viaţa voastră mărturiseşte atât de puternic cine sunteţi, încât nu contează ce spuneţi. Oamenii nu vă vor crede dacă nu o trăiţi. Nu, ei nu vor crede! Nimeni nu vă va crede, nici chiar voi înşivă, aşa că sunteţi cei mai nenorociţi oameni, pentru că nu sunteţi nici cu lumea nici cu Dumnezeu.

De ce nu vreţi să veniţi din toată inima la El şi să-I spuneţi: „O, Dumnezeule, mărturisesc toate greşelile pe care le-am făcut şi cred în Isus Hristos din toată inima mea. Dă-mi, Te rog, Duhul Tău cel Sfânt, Doamne!”? Şi El o va face! Atunci roada Duhului va veni în viaţa voastră şi vă va legitima că credeţi.

Poate cineva zice: „Păi, eu m-am lăsat de fumat. M-am lăsat de băut, am încetat să mai fac asta sau cealaltă.”

Frate, orice păcătos poate face aceasta! Desigur. Acesta este adevărul.

Dar fii atent! De exemplu, este război şi vedeţi un om îmbrăcat în uniformă americană. Frate Roberson, frate Frank şi voi ceilalţi care aţi fost în război, nu aţi putut avea încredere în el pentru că avea uniformă americană, deoarece ar fi putut să fie un spion. Putea fi un german. Putea fi un duşman. Vedeţi, faptul că un om poartă uniformă americană nu-l face obligatoriu american! Nu, domnilor!

Aleluia! Voi puteţi aparţine la toate bisericile din ţară; puteţi întoarce în fiecare an o pagină nouă în viaţa voastră, etc., dar aceasta nu vă face un creştin adevărat.

Frate, tu eşti american atunci când ai un act autorizat, cu amprente digitale, care dovedeşte aceasta (fratele Branham bate de cinci ori în amvon).

Tot aşa, dacă tu ai primit botezul Duhului Sfânt şi puterea lui Dumnezeu lucrează în viaţa ta făcându-te să trăieşti smerit şi plin de pace în această lume, zi de zi, săptămână de săptămână, an de an, oamenii vor vedea unde stai tu.

David a spus în Psalmul 1 că un astfel de om „este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul lui şi ale cărui frunze nu se veştezesc:

       tot ce începe duce la bun sfârşit.” Da, domnule! El îşi va aduce rodul în anotimpul lui.

       „Nu tot aşa este cu cei răi: Ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.” (v. 3-4).

Aceştia au nevoie tot timpul de noi şi noi treziri, dar un creştin adevărat, care este ancorat în Hristos, ştie pe ce stă! Acesta-i adevărul!

…dacă păcătuim cu voia…”. Vedeţi? Este vorba de   p-ă-c-a-t, păcat. Ce este păcatul? Necredinţa. Câţi ştiţi aceasta? Luaţi dicţionarul Webster şi veţi vedea că aşa este.

Primul păcat din Biblie a venit din cauza necredinţei. Este adevărat? Şi „cine nu crede, este deja condamnat.”

Prin toată Scriptura, păcatul este necredinţa.

Dacă spun: „Este noapte pentru că afară este întuneric!” nu contează cât este de întuneric afară. Afară este întuneric. Este adevărat?

Dacă spun: „În camera aceasta este lumină!”, nu are importanţă cât este de puternică această lumină! Este lumină pentru că este lumină!

Aşa că, dacă eşti credincios, eşti creştin! Dacă nu eşti credincios, nu eşti creştin. Asta-i tot!

Tu nu eşti salvat prin faptele tale bune! Nu eşti salvat pentru că strigi! Nu eşti salvat pentru că joci în Duhul! Nu eşti salvat pentru că vorbeşti în limbi! Nu eşti salvat pentru că nu mănânci carne! Nu eşti salvat pentru că ai aderat la o biserică! Nu eşti salvat pentru că te-ai botezat în apă!

Tu eşti salvat prin credinţă, prin harul Său! Acesta este adevărul. Iar dacă eşti salvat cu adevărat, toate celelalte lucruri vin pe deasupra. Atunci tu poţi striga, Îl poţi lăuda pe Domnul, etc. Atunci, tu eşti supus pentru că „duhul prorocului este supus prorocului.” (1 Corinteni 14.32), iar când păstorul vede ceva greşit şi te mustră, tu eşti supus.

Tu recunoşti că ai greşit şi spui: „O, Dumnezeule, iartă-mă pentru că nu am vrut să ies din ordine. Nu am vrut să fac aceasta.”

Oh, dacă biserica ar merge înainte, aţi vedea o biserică ce se mişcă pentru slava lui Dumnezeu! „Duhul prorocului este supus prorcului!” Vedeţi? Fiecare lucru este în ordine; biserica este aşezată în ordine.

Dar dacă staţi cu capul sus şi spuneţi: „Nu, nu cred aşa ceva! Nu pot să cred!”, aceasta arată că cu voi s-a întâmplat ceva rău! O asemenea atitudine este greşită! Ceva este pe dos cu voi! Voi nu puteţi suporta să fiţi corectaţi! Înţelegeţi ce vreau să spun?

Scriptura spune: „Dacă n-ascultă cineva de ce spunem noi… însemnaţi-l…” (2 Tesaloniceni 3.14). Aceasta se întâmplă dacă nu puteţi suporta corectarea. Dacă nu vreţi să staţi în rânduială, dacă nu vreţi să staţi în lucrurile lui Dumnezeu, atunci daţi-vă la o parte!

Pavel a spus: „au plecat pentru că nu erau dintre ai noştri.” Acesta-i adevărul.

El a mai spus:

…aud că între voi sunt dezbinări, că unul trăieşte cu propria lui mamă, în timp ce alţii se îmbată la masa Domnului.” Iar când ei au plecat, a spus: „Au plecat dintre noi deoarece nu erau dintre ai noştri.” Acesta este adevărul!

Voi nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.” (1 Corinteni 10.21), şi apoi să mai spuneţi că sunteţi creştini!

Pavel i-a tăiat! I-a făcut bucăţele. El i-a iubit, dar le-a spus Adevărul! Iar când generaţia lui Pavel va învia, el va sta în faţa lor şi-i va judeca, pentru că el a putut spune în Fapte 20.26-27 că:

…sunt curat de sângele tuturor.

       Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.” (fratele Branham bate de două ori în amvon).

Eu nu va trebui să răspund pentru ziua lui Pavel, dar când această generaţie se va ridica pentru judecată, eu voi sta acolo ca un martor al Său, pentru timpul acesta. Acesta este motivul pentru care trebuie să spun Adevărul. Dacă ştiu că acesta este Adevărul şi cu toate acestea refuz să-L spun oamenilor ca să nu-mi pierd popularitatea, în ziua aceea voi fi condamnat ca făţarnic! (fratele Branham bate de patru ori în amvon). Dar eu nu voi face aşa ceva, ci prefer să fiu dat afară de toţi, să fiu numit impostor, fanatic sau oricum le place, pentru că în ziua aceea, când va veni Domnul, să-mi poată spune: „Fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării…” (Apocalipsa 3.10). Aceasta este tot.

Dacă Biblia ar învăţa că astăzi nu mai este nevoie de botezul Duhului Sfânt, aş învăţa şi eu la fel, dar Biblia spune că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci”. (Evrei 13.8). Dacă Ea ar spune că minunile au încetat o dată nu moartea apostolilor, eu aş crede aceasta, dar Dumnezeu a spus în Marcu 16.17: „Iată semnele care îi voi însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu…”, iar eu cred aceasta.

Dacă Biblia ar spune că numai în epoca apostolilor s-a vorbit în limbi, iar acum nu mai este aşa ceva, aş crede, dar Biblia spune: „vor vorbi în limbi noi…” (v.17).

Dacă Biblia ar învăţa că botezul în apă în Numele lui Isus Hristos s-a făcut numai în timpul apostolilor, iar apoi s-a făcut aşa cum îl învaţă biserica catolică (în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt), aş crede, dar Biblia spune că:

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24.14).

Dacă Biblia nu ar vorbi despre spălarea picioarelor, nu aş vorbi nici eu, dar Biblia spune: „Dacă ştiţi aceste lucruri ferice de voi dacă le faceţi” (Ioan 13.17). (fratele Branham, bate de două ori în amvon). Eu v-am spus adevărul!

Dacă Cina ar fi numai simbolică, aş spune şi eu aşa, dar Isus a spus: „…să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea…

Pentru că ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.” (1 Corinteni 11.25-26). Eu am stat cu aceasta.

Dacă Domnul ar fi spus că vindecarea divină a încetat o dată cu moartea apostolilor, aş crede-o, dar Isus a spus:

îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.18). Eu cred că acesta este adevărul, cred că aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede!

Eu pot să văd însă cum astăzi se ridică o mulţime de fanatici care imită şi batjocoresc Adevărul. Prin ceea ce fac afară, ei aduc numai batjocură şi reproşuri! Ei stau în biserică şi vorbesc în limbi, iar când merg acasă se supără şi se ceartă. Acela nu-i Duhul Sfânt. (fratele Branham bate de trei ori în amvon). Acesta-i adevărul! „Prin roadele lor îi veţi cunoaşte”. (Matei 7.16).

Dacă tu mergi la un om şi-i spui Adevărul, adică-i zici: „Iată-L pe „aşa vorbeşte Domnul”, şi el nu vrea să te asculte, ci spune: „Oh, eu nu cred aşa ceva!”, acel om păcătuieşte împotriva Duhului Sfânt. El face un păcat care nu va fi iertat niciodată, până când nu vine să îndrepte acel lucru.

Dacă de exemplu, eu vin pe lângă Ohio în jos şi vreau să trec pe partea cealaltă, iar oamenii îmi spun că mai jos este podul, ce voi face? Poate voi zice: „Am să trec prin altă parte!” dar acolo se află podul. El a fost pus acolo ca să pot trece peste el dincolo. Ca să pot trece însă, trebuie să plătesc o taxă. Ca să pot merge din Jeffersonville la Kentucky, trebuie să trec podul. Este adevărat? Dar eu nu vreau, ci zic: „Nu voi trece pe acolo! Am să închiriez o barcă şi voi trece cu ea!” Dar dacă încerci aceasta, când vei ajunge pe malul celălalt, vei fi întâmpinat de autorităţi, care te vor aresta pentru această faptă. Acesta este adevărul.

Nu-i de mirare că Isus a spus în pilda nunţii fiului de împărat că:

Împăratul a zărit (printre invitaţii de la ospăţ) un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit.” (Matei 22.11-12).

Omul acela a stat neputincios. De ce nu avea el haina de nuntă? Pentru că în Orient este obiceiul ca atunci când serbează cina nunţii, mirele să-şi întâmpine invitaţii şi să dea acele robe cui vrea.

Isus Hristos a aşezat Cina Nunţii la sfârşitul veacului, şi depinde de El cine va primi roba şi cine nu!

Fiecare om care venea la nuntă trebuia să prezinte invitaţia, iar după aceea primea haina de nuntă (roba). Fie că acel om era sărac sau cel mai bogat om din zonă, acolo toţi erau îmbrăcaţi la fel. Acesta este adevărul.

Frate, atunci când noi vom merge la Cina Nunţii, trebuie să avem cu toţii aceeaşi robă ca apostolul Pavel. (fratele Branham bate de câteva ori în amvon). Noi trebuie să avem acelaşi botez al Duhului Sfânt. Noi trebuie să avem aceeaşi Evanghelie, aceeaşi dragoste arzătoare, sau vom fi daţi afară!

Poate cineva zice: „Bine, frate, eu am fost penticostal. Eu…” Nu, domnule! Aceasta nu îţi va ajuta cu nimic.

„Eu am fost baptist”, „Eu am fost prezbiterian”; „Eu am făcut parte din Tabernacolul Branham.” Oh, aceasta nu are nici o importanţă!

Voi trebuie să posedaţi adevărul Evangheliei! Cum a botezat Pavel? Dar biserica primară? În Numele Domnului Isus Hristos Despre ce au învăţat ei? Despre vindecarea divină, despre puterea lui Dumnezeu, despre revenirea lui Hristos în chip vizibil, despre Cina Domnului, despre spălarea picioarelor. Ei au frânt pâinea din casă în casă şi au fost o inimă şi un gând. Este adevărat? (Amin). (fratele Branham bate de câteva ori în amvon). Da, domnilor.

Ei au crezut şi au mustrat păcatul! Ei au pus tot răul deoparte! Cu siguranţă, lui Petru nu i-a fost uşor să rostească sentinţa împotriva lui Anania şi Safira, dar cu toate acestea a făcut-o şi totul s-a întâmplat întocmai.

Când Simon vrăjitorul a văzut că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani să-L cumpere şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta…” „Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine…” (Fapte 8.18 –20).

Dumnezeu să-i binecuvânteze pe aceia care au trăit adevărata lucrare a Duhului Sfânt, pentru că ei au văzut şi spun Adevărul!

Şi Simon vrăjitorul a înţeles că el este greşit.

Acum, dacă tu refuzi să umbli în Adevăr, faci hulă împotriva Duhului Sfânt, iar Biblia spune că „dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate.” (Evrei 10.26)…

…să nu furi. Tu să nu minţi!

Dimineaţă, noi am trecut prin aceste lucruri şi am văzut că păcatul nici măcar nu era cunoscut până când nu a venit Legea care l-a mărit.

Legea a adus cunoştinţa păcatului.

Dacă, de exemplu, legea nu ar spune că nu este voie să treci strada pe culoarea roşie, şi eu aş trece, nu aş face nici o greşeală prin aceasta. De ce? Pentru că nu există nici o lege care să mă oprească să fac acest lucru. De asemenea, eu nu aş greşi dacă nu ar fi o lege care să-mi spună că nu am voie să merg cu o viteză mai mare de nouăzeci de kilometri pe oră. Noi nu am fi cunoscut păcatul dacă n-ar fi fost Legea. „dar când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.” (Romani 7.9). Prin harul lui Hristos însă, dorinţa de a păcătui a fost îndepărtată din inima noastră şi astfel păcatul a fost îndepărtat.

Aţi ştiut că pentru a ne salva, Dumnezeu Însuşi S-a făcut cel mai josnic lucru din lumea aceasta, îngăduind să fie simbolizat prin şarpe? Aţi ştiut aceasta? El a fost simbolizat prin şarpele de aramă ridicat de Moise în pustie. Este adevărat?

Dumnezeul cel Atotputernic S-a coborât până la cea mai josnică făptură pe de pământ; Cel Sfânt a fost făcut păcat pentru noi, ca să poată lua păcatul fiecăruia dintre noi. Da, El a murit ca păcătos, luând păcatele omenirii asupra Sa.

Cel care a ridicat păcatul lumii nu a fost prima persoană, a doua sau a treia persoană a dumnezeirii, nici un înger, ci Dumnezeu Însuşi a venit jos şi S-a făcut păcat pentru noi ca să ne poată elibera din robia păcatului.

Deci, voi bărbaţi şi femei priviţi la ceea ce a spus El şi credeţi-L pentru că altfel Biblia spune că „dacă păcătuim cu voia…

Sub Lege, închinătorul venea la marele preot şi aducea ca jertfă pentru păcat un miel. El spunea (de exemplu): „Am comis adulter şi el aducea acest miel fără cusur ca să-l ofere ca jertfă pentru păcatul său.” – mielul era un simbol spre Hristos. Apoi îşi punea mâinile peste capul mielului, care era junghiat pentru păcatele lui. În timp ce sângele mielului se scurgea şi murea, închinătorul ştia că acel animal moare pentru păcatele lui, ştia că în locul mielului ucis trebuia să fie el însuşi şi că acel animal nevinovat a luat locul lui.

Atunci numele lui era luat în evidenţă (de exemplu domnul John Doe). Numele lui era trecut de scrib într-un registru, cu remarca: „El a comis adulter şi pentru aceasta a adus ca jertfă un miel.”

Prin aceasta, închinătorul recunoştea ceea ce a spus Cuvântul lui Dumnezeu: să aducă o jertfă pentru păcat o dată pe an. Aceasta era tot. Dar când pleca de acolo, avea aceleaşi dorinţe pentru păcat. Dacă vedea o femeie comitea din nou adulter; aduna lemne în ziua Sabatului, etc.

Dacă însă între timp era prins asupra faptului, era adus în faţa marelui preot, care îl întreba:

„Cum te numeşti?”

„John Doe.” (şi scribul îl căuta în registru).

„Care este vina ta?”

„Am comis adulter.”

Iar martorii spuneau: „Noi l-am prins în fapt!”

„Da, este trecut aici. Păi, tu ai mai făcut aceasta odată şi ai avut un ispăşitor! Cuvântul lui Dumnezeu cere să fii ucis cu pietre!”

După aceea îl scoteau afară de acolo şi îl împroşcau fără milă cu pietre. Nu conta cine era acel om: putea fi primarul oraşului sau oricare altul – era ucis fără milă, deoarece a respins Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu a cerut un miel, iar el a respins ispăşirea lui.

Şi Pavel spune în Evrei 10.28-29 că:

Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.

Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului (harului), cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Inima Lui a fost sfâşiată! A fost bătut fără milă. Cununa de spini i-a fost înfiptă în frunte, sângele Îi curgea pe faţă amestecându-se cu lacrimile, iar trupul Îi era numai răni şi sânge.

Şi după toată această suferinţă, un om vine şi spune: „Da, eu sunt convins că El este Fiul lui Dumnezeu”, după care pleacă nepăsător, refuzând harul şi îndurarea Lui, nesocotind Cuvântul Lui!

Pavel a spus clar: „căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,

ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.” (Evrei 10.28-29).

Fratele meu, aceasta se întâmplă dacă tu refuzi Adevărul Lui!

Eu pun aceasta ca o temelie de bază pentru trezirea care urmează. Să vă aduceţi Bibliile în fiecare seară. Aduceţi-vă şi creioane şi caiete ca să vă puteţi lua notiţe, iar dacă nu înţelegeţi ceva, vom privi împreună cum stau lucrurile. Şi eu doresc să ştiu adevărul. Eu sunt tot atât de doritor pentru aceasta, ca şi voi. Eu vreau să ştiu tot ce este drept şi tot ce este greşit, pentru că doresc să împlinesc fiecare Cuvânt spus de El. Vedeţi? Eu vreau fiecare bucăţică din El în inima mea, dar aceasta trebuie să vină prin Cuvânt, „căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate.

Lăsaţi-mă să vă spun aceasta, apoi vom încheia imediat.

Atunci când Isus le-a spus fariseilor despre hula împotriva Duhului Sfânt, a arătat că acesta este păcatul de neiertat.

Priviţi la ceea ce au spus Isaia, Ieremia, Moise, etc: „Mesia va fi Dumnezeu Însuşi” Isus Hristos era Cuvântul lui Dumnezeu. Este adevărat? (Amin). De aceea, cine-L refuză pe El respinge Cuvântul. Este adevărat? (Amin.)

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

….Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” (Ioan 1.1. 14).

El era Cuvântul scris al lui Dumnezeu, descoperit pe pământ într-un trup asemenea nouă.

El era fiecare Cuvânt vorbit de Dumnezeu în Biblie, fiecare paragraf la care S-a referit El vreodată. El era Cuvântul lui Dumnezeu. Şi când S-a descoperit pe pământ, oamenii au văzut Cuvântul viu şi L-au respins. Înţelegeţi ce vreau să spun? Ei L-au respins pentru că trebuiau să renunţe la popularitatea de care se bucurau în mijlocul poporului şi să părăsească biserica din care făceau parte.

Bisericile au spus: „Cine Îl va urma pe ereticul acela, va fi dat afară din biserică!” De aceea, nu L-au primit. Ei L-au crezut în inima lor, dar nu L-au urmat. S-au temut să declare public că cred în El deoarece se temeau că vor fi excluşi din biserică. Ei doreau mai mult laudele şi favoarea oamenilor decât lauda şi favoarea lui Dumnezeu!

Ei au spus: „Păi, biserica noastră nu învaţă aşa, deci noi…”

Priviţi! Aceiaşi draci bătrâni trăiesc şi astăzi! Desigur. Ei trăiesc şi astăzi.

Astăzi oamenii spun: „Păi, mama mea era catolică…” „Mama mea era prezbiteriană aşa că…”

Mama ta a umblat în Lumina pe care a avut-o ea, dar astăzi eşti chemat să urmezi Lumina Evangheliei pentru timpul tău. Iată că teologia bisericilor eşuează! Ele mor! Dar Dumnezeu vă ridică pe voi ca să Se descopere pe Sine din nou prin Biserica Sa, Trupul înviat al Domnului Isus Hristos. Înviat afară din religie; înviat afară din bisericile reci şi formale; înviat afară din fanatism. Dumnezeu ridică această grămadă de oase uscate şi pune pe ele vene, carne şi piele, prin Puterea Duhului Sfânt care aduce în aceste zile din urmă, Evanghelia urmată de semne şi minuni!

Biserica lui Hristos va învăţa Cuvântul, va sta pe El, va trăi prin El! Ea nu va face nici un fel de compromis cu privire la Cuvânt, nici la stânga, nici la dreapta, ci va merge înainte stând dreaptă pe Cuvânt. Iar Dumnezeu va fi cu ea în fiecare zi, confirmând Cuvântul Său cu semne şi minuni. Aleluia! Voi, stelele dimineţii, răsăriţi şi străluciţi cu putere! Aleluia!

Oh, străjerule, mai este mult din noapte?

Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, şi este tot noapte.” (Isaia 21.11-12).

 

Priviţi timpul în care trăim noi. Înainte oamenii socoteau timpul din noapte cu ajutorul stelelor. Şi chiar înainte de a se lumina de ziuă, lumina presează întunericul care devine mai întunecos parcă. Înainte de a se lumina de ziuă este o întunecime mai mare.

Cei care străbat munţii ştiu cum bate vântul acolo. El vine în vale şi se opreşte când luminează de ziuă.

Când am fost în munţi cu fratele Funk, Roberson şi ceilalţi, eu mi-am luat pantofii şi am plecat afară din cort şi apoi m-am întors din nou în cort în timp ce ei dormeau. Am alergat, am plâns şi apoi m-am întors din nou în cort – eu primisem o descoperire.

Când am intrat în cort, fratele Woods dormea liniştit, dar eu tremuram şi plângeam pentru că avusesem o vedenie.

„Da, Doamne, am zis eu, vine noaptea, dar vine şi ziua!”

Noi trecem printr-un timp întunecos, în care fiecare biserică spune: „Veniţi, aderaţi la noi!”

Dar aşa cum acel vârtej puternic de vânt vine pe canal la vale, înainte de a se lumina de ziuă, tot aşa, va veni vâjâitul puternic al Vântului (Duhului), pe canal, drept în mijlocul Bisericii adevărate, înainte de a se lumina de Ziuă!

Da, aceasta se va întâmpla înainte de a se lumina de ziuă, pentru că aceeaşi putere a Duhului Sfânt care a fost la început, va legitima aceeaşi Evanghelie (fratele Branham bate de câteva ori în amvon).

El ne-a descoperit-o din nou astăzi! Aleluia! Oh, Doamne, sunt atât de fericit pentru că noi mărşăluim spre Sion, Biserica Dumnezeului celui viu! Aleluia! Eu cred aceasta!

Credeţi că sunt prea gălăgios? O, eu am un motiv să fiu aşa! Fratele meu, ştii ce înseamnă să fii curăţat de tot păcatul prin Sângele lui Isus Hristos? Eu am deja douăzeci şi trei de ani de când Duhul Sfânt mă călăuzeşte în toate lucrurile, de când m-am predat pe braţul Lui şi de când nu mai dau nici o atenţie la ceea ce se spune în jur. El a pus în inima mea ceva care m-a ancorat în Hristos, şi pentru care eu însumi nu am făcut nimic. Duhul Sfânt a făcut aceasta. Dumnezeu mi-a dăruit Lumina Adevărului Său şi eu voi umbla numai în această Lumină, pentru că Lumina este Dumnezeu. Eu voi avea părtăşie cu El, pentru că sângele lui Isus Hristos m-a curăţat de toată fărădelegea mea.

Dar, „…pentru cel ce păcătuieşte cu voia după ce a primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate…

Acum ascultaţi-mă cu atenţie, voi, bărbaţi, femei, prieteni şi creştini. Dacă singurul lucru pe care-l ştiţi voi este simpla frecventare a unei biserici, opriţi-vă chiar acum s-o mai faceţi! Opriţi-vă să mai gândiţi că sunteţi în ordine!

Dacă îţi imaginezi că eşti bine pentru că zici: „Eu cred că sunt salvat!” dar cu toate acestea te cerţi, sau eşti lacom după una sau alta, înseamnă că cu tine este ceva rău. Da, cu tine nu este în ordine ceva dacă inima ta este plină de duşmănie, etc.

Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă batjocorit”. Ce seamănă omul aceea va secera!” (Galateni 6.7).

Acesta este adevărul.

Voi ziceţi: „Păi, eu cred că am Duhul Sfânt!” dar dacă nu se văd roadele Duhului: bunătatea, smerenia, blândeţea, iertarea, şi aşa mai departe, este vremea să te trezeşti şi să te dezbraci de tine însuţi!

Căci, dacă tu păcătuieşti cu voia, după cei ai primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate până când îndrepţi lucrul acela. Acesta-i adevărul. Dacă eşti conştient de faptul că mergi greşit, cercetează Cuvântul cu toată umilinţa şi păşeşte drept înainte.

„Păi, am s-o fac într-una din zilele acestea!” Poate că una din aceste zile va fi prea târziu pentru tine! Poate nu vei mai trăi ca să apuci „una din aceste zile”, de aceea, ar fi bine să cercetezi chiar acum Cuvântul Său. Acesta-i adevărul! Priveşte Cuvântul şi vei vedea adevărul! Şi dacă vei vedea că Cuvântul este adevărul, umblă în El şi atunci Dumnezeu te va binecuvânta.

Lăsaţi-mă să vă mai spun ceva, apoi vom încheia. Îmi pare rău că vă ţin aşa de mult, dar daţi-mi voie să vă spun unele lucruri care îmi dau putere să stau în faţa tuturor lucrurilor şi puterilor întunericului:

Primul lucru este că în adâncul inimii mele ştiu că v-am spus întocmai Cuvântul Său, aşa cum mi L-a spus El şi că El a făgăduit că va legitima acest Cuvânt.

Pe mine nu mă interesează cine-l predică, de unde vine acel om, dacă este un om sincer sau un făţarnic. Eu ştiu un singur lucru: că Dumnezeu va legitima Adevărul!

Credeţi aceasta? Pe mine nu mă interesează că acel om este cel mai mare făţarnic din lume – Dumnezeu va legitima Adevărul! Aceasta este totul pentru mine. Eu ştiu că acest Cuvânt este Adevărul pentru că L-am citit din această Biblie.

Da, Cuvântul acesta este adevărul.

Şi cel de-al doilea lucru pe care mă bazez sunt cuvintele pe care mi le-a spus Îngerul Domnului când a venit la mine: „Nu te teme, pentru că Eu voi fi cu tine!” Acesta-i adevărul.

Acesta este motivul pentru care am păşit înainte fără nici o frică, chiar dacă nu am avut nici o vedenie şi nu am ştiut ce trebuie să fac. Când am o vedenie, eu ştiu exact ce trebuie să fac, dar când El nu-mi arată nimic trebuie să merg înainte fără să ştiu ce va urma.

Atunci, mă gândesc: „Doamne, eu nu m-am sfiit să vestesc tot planul Tău, şi Tu ştii că am încercat să urmez fiecare Cuvânt pe care mi L-ai spus. În inima mea locuieşte Cuvântul Tău, iar Tu eşti obligat să veghezi asupra Cuvântului Tău. Dacă există vreun lucru pe care nu l-am făcut pentru că nu am ştiut că trebuie să-l fac, arată-mi-l Tu. Eu ştiu că am încercat să umblu în toate lucrurile cum Mi-ai spus Tu şi că Tu ai legitimat Cuvântul Tău.”

Eu am spus oamenilor tot ce mi-a arătat Dumnezeu chiar dacă uneori Cuvântul Său a provocat dureri. Eu nu le-am spus niciodată să facă ceva, până când nu am făcut mai întâi eu acel lucru. Da.

Eu am mers numai înainte. De multe ori am stat în faţa demonilor, gata să mă provoace, şi trebuia să merg mai departe. Atunci ziceam: „Doamne, acesta nu este cuvântul meu, ci este Cuvântul Tău şi eu stau pe El.” Şi astfel mergeam mai departe.

Alteori îmi ziceam: „O, Îngerule al lui Dumnezeu, lasă ca Prezenţa Ta să mă însoţească, fiindcă eşti Slujitorul Lui trimis să mă protejeze în aceste ceasuri. Tu mi-ai promis că dacă voi merge, vei fi cu mine!”

Astfel, păşesc în faţă şi spun: „Eu spun Adevărul în Numele Domnului Isus Hristos.” Atunci pot să văd cum demonii pleacă urlând, şi privesc lucrurile care se petrec, pentru că Dumnezeu este obligat faţă de Cuvântul Său.

Dar dacă cineva ştie că acest Cuvânt este Adevărul, că botezul în apă, botezul Duhului Sfânt, Cina şi toate celelalte lucruri sunt adevărul Scripturii, şi cu toate acestea nu le vesteşte pentru că vrea să fie popular, să fie recunoscut şi lăudat de oameni, pentru că vrea să fie numit „doctor, reverend, episcop”, etc., „ai ţinut o predică bună…”, să nu uitaţi că aceasta este numai o laudă a omului.

În ce mă priveşte, eu prefer să fiu batjocorit, să râdă de mine şi să spună glume la adresa mea, numai să ştiu că am stat pe deplin devotat lui Dumnezeu. Acesta-i adevărul. Eu nu vreau laudele oamenilor, ci vreau lauda lui Dumnezeu. De aceea, nu mă ruşinez niciodată să vă spun adevărul. În ce vă priveşte, este treaba voastră dacă Îl primiţi sau Îl respingeţi! Vedeţi? Acesta este Adevărul!

De aceea, daţi-mi voie să vă spun Adevărul Evangheliei pentru trezirea care urmează:

Dacă un om nu se naşte din nou, din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.5).

Isus a spus aceste cuvinte unui mare fruntaş al iudeilor, unui om religios; unui om renumit, care era foarte evlavios. El era un învăţător al Legii (Nicodim), un om învăţat. Tot ce aţi putea dori de la un om, poseda acel bărbat, dar cu toate acestea, Isus i-a spus clar că „el nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu dacă nu se naşte din nou”. Nu avea importanţă cât era de religios. El aparţinea la cea mai mare biserică, era un bărbat renumit şi un învăţător al Bibliei, dar cu toate acestea nu trăise experienţa naşterii din nou.

Dar voi cum staţi în seara aceasta?

Dorinţa mea este să vă pun o întrebare, şi aceasta nu ca să vă fac să vă ruşinez. Dar eu aş prefera să rămân de ruşine aici, decât să rămân de ruşine dincolo. Voi nu gândiţi aşa? Printre noi sunt mulţi care doresc botezul Duhului Sfânt.

Mulţi dintre voi mă cunoaşteţi din vremea când eram doar un copilaş pe drumul Evangheliei, dar eu nu am deviat niciodată, nici măcar un pas de la Adevăr. Eu învăţ încă şi astăzi aceeaşi Evanghelie. Voi ştiţi că eu nu am învăţat-o într-un seminar şi nici de la vreun om, ci am primit-o prin descoperire dumnezeiască. Acesta-i adevărul. Acesta este motivul pentru care am rămas un credincios: pentru că ştiu că vine de la Dumnezeu!

Sunt deja mulţi ani de când predic botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos; sunt mulţi ani de când vorbesc despre curăţirea sufletului uman prin sângele lui Isus Hristos, sfinţirea; de când predic botezul Duhului Sfânt ca o confirmare, sau pecetluire a poporului lui Dumnezeu pentru Împărăţia Sa.

Voi ştiţi că acesta este Adevărul. Eu am învăţat despre vindecarea divină, despre a doua revenire a lui Hristos, despre Cina Domnului, despre spălarea picioarelor. Am învăţat sfinţirea înaintea Domnului şi toate celelalte lucruri.

De asemenea, v-am învăţat că vorbirea în limbi nu este dovada botezului cu Duhul Sfânt şi că nici faptul că strigaţi nu este dovada Duhului. Acestea nu sunt dovada botezului cu Duhul Sfânt, dar pot fi dovada că Duhul Sfânt este acolo. Cântatul poate să fie dovada că Duhul Sfânt este acolo şi la fel vorbirea în limbi. Toate aceste lucruri pot să arate că Duhul Sfânt este acolo, dar Cel care poate să dovedească că Duhul Sfânt va pecetluit, este Dumnezeu Însuşi. El este Judecătorul. Eu am putut să văd oameni care vorbeau în limbi, strigau şi cântau, etc., şi cu toate acestea nu posedau Duhul Sfânt. Roadele lor nu dovedeau că-L au.

Mă gândesc că voi credeţi că eu Îl am. Şi eu cred aceasta, aşa cum cred că şi voi Îl aveţi. Eu cred aceasta cu adevărat, pentru că sunteţi buni, iubitori, blânzi, răbdători în orice problemă, etc. Aceasta mă face să cred că sunteţi creştini. Eu cred că posedaţi Duhul Sfânt, dar nu pot să jur pentru aceasta. Dumnezeu o ştie mai bine. Acesta-i adevărul. De aceea, noi nu putem judeca după aceste lucruri. Voi nu puteţi să-L ţintuiţi pe Dumnezeu (printr-o doctrină) şi să spuneţi: „Acesta este El!”, deoarece El este Judecătorul. Noi nu am fost trimişi să judecăm, ci ca să predicăm Cuvântul Său. Este adevărat? Da, acesta este Adevărul. Să predicăm!

Eu vă aduc Adevărul, dar dacă voi Îl respingeţi, nu uitaţi că Biblia spune că nu mai aveţi nici o iertare până nu rezolvaţi problema aceasta. De aceea, dacă auziţi Adevărul umblaţi în El!

Aş vrea să vă întreb ceva:

Câţi dintre cei prezenţi sunt gata să spună: Frate Bill, s-ar putea ca eu să mor înainte de a părăsi această adunare, de aceea doresc ca Dumnezeu să ştie, şi la fel oamenii, că vreau să primesc şi eu adevăratul botez al Duhului Sfânt!”? Vreţi să ridicaţi mâinile în timp ce spuneţi: „Eu doresc botezul Duhului…”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Noi avem o şansă pentru o trezire.

Să nu veniţi spunând: „Păi, mă simt rece, şi dacă Îl primesc aşa cum L-a primit sora…” Voi să nu încercaţi să-L primiţi ca sora.

Voi veniţi doar la El cu o inimă curată, crezând că Isus Hristos este Salvatorul. Acceptaţi-L, credeţi că Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul şi căutaţi să primiţi botezul Duhului Sfânt, pentru că El este gata să vi-l dea.

Spuneţi-I: „Doamne, eu doresc să primesc Duhul Sfânt. Aceasta este tot ce doresc – Duhul Sfânt. Înlătură Tu tot egoismul din inima mea şi dă-mi ceea ce înlătură frica şi îndoiala din mine. Nu Îţi cer să mă faci să strig, pentru că i-am văzut şi pe alţii strigând şi cu toate acestea nu au primit Duhul Tău. Nu Te rog să-mi dai vorbirea în limbi, Doamne, pentru că i-am văzut şi pe alţii vorbind în limbi şi nu au trăit Aceasta. Pune Tu în mine Ceva care să trăiască în mine, şi care să mă facă să umblu în fiecare zi ca un creştin adevărat. Ceva care să mă facă să-i iubesc şi pe vrăşmaşii mei; care să mă facă să-i vorbesc de bine pe cei ce mă vorbesc de rău. Care să îmi dea putere să mă pocăiesc de tot ce este rău, în aşa fel încât să pot ieşi în faţă şi să mărturisesc totul.

Atunci voi putea spune: „Doamne, iartă-mă Te rog, pentru că sunt greşit!”

Acesta este Duhul doresc să vină în inima mea. (Amin) Da, domnilor. El mă va ajuta să mă smeresc. Când păstorul va vedea ceva greşit în mine şi-mi va spune: „Frate (soră), nu este bine ceea ce faci!” Nu mă voi mai supăra, ci voi primi mustrarea spunând: „Aşa este frate, ajută-mă te rog, pentru că aş vrea să ne rugăm chiar acum pentru mine. Eu doresc ca acest duh să mă părăsească!”

Aşa-i că nici voi nu vreţi un asemenea duh peste voi? („Nu!”). Voi nu mai vreţi să mergeţi înainte îngâmfaţi şi spunând: „Păi, nu-i treaba lui să mă corecteze! Eu ştiu mai bine cum sunt!” Dacă procedaţi aşa prieteni, aceasta este dovada că nu sunteţi în ordine, că sunteţi în afara voii lui Dumnezeu.

Nu ar fi mai bine să fiţi umili şi să vă supuneţi Duhului Sfânt spunând: „Da, eu am să-mi ridic mâinile împreună cu toată Biserica Dumnezeului Celui viu şi voi merge înainte. Dacă văd ceva rău în sora mea, am să mă rog pentru ea, iar dacă văd ceva rău la fratele meu, am să merg la el şi am să-i spun: „Frate, dă-mi voie să-ţi strâng puţin mâna. Tu mă iubeşti?”

„Da, eu te iubesc.”

„Tu ştii că noi venim de multă vreme împreună pe această cale.” El nu vrea să meargă în iadul pregătit pentru diavol. „Am observat că tu faci un anumit lucru rău şi am venit la tine ca să ne rugăm pentru aceasta.” Vedeţi, aşa este corect.

Dacă fratele refuză să primească ceea ce îi spui tu, nu mai poţi face nimic. Atunci tu trebuie să mai iei un frate cu tine şi să mergi la el. Dacă şi atunci el rămâne tot aşa de încrezut, tu ţi-ai făcut partea ta. Atunci du-te şi spune-i bisericii şi biserica va hotărî ce este de făcut.

Voi, cei din biserica aceasta, aţi putut să vedeţi mâna Atotputernicului Dumnezeu în toate lucrurile. (fratele Branham bate de unsprezece ori în amvon). Voi cunoaşteţi oameni care au fost în mijlocul nostru şi care au pretins chiar că au Duhul Sfânt. Ei au venit printre noi plini de mândrie şi de indiferenţă, după care au plecat afară.

După ce au plecat, l-am întrebat pe păstor:

„Ai mai fost să-i vezi?”

„Da.”

„Ai mai luat pe cineva cu tine?”

„Da.”

Îmi amintesc că atunci când fratele Shelby mi-a vorbit despre unii care au plecat, eu am mers la ei. Oh, ei m-au batjocorit spunând tot felul de lucruri la adresa mea. M-au numit cum au vrut ei.

Eu am spus: „Prietenul meu drag, ceea ce faci tu nu este corect! Oh, Doamne, tu ai alunecat din credinţă şi ai ajuns în lume! În felul acesta nu vei mai putea ajuta pe oameni să vină la salvare. Nu crezi că Duhul Sfânt este Cel care mă conduce?”

„O, tu eşti greşit! Tu eşti aceasta şi cealaltă. Tu trebuie să mă asculţi pe mine, pentru că eu am dreptate!”

Atunci tu poţi să vezi că acel om este călăuzit de Diavolul.

Şi eu am continuat: „De azi înainte tu nu mai eşti în legături de pace cu biserica. Eu te iubesc, dar dacă nu vei veni înapoi… Eu am fost la tine de patru sau de cinci ori. Am venit şi însoţit de alţi fraţi, dar eu văd că cu toate acestea nu vrei să te împaci cu biserica. Eu voi spune aceste lucruri în faţa bisericii şi astfel vei fi pentru toţi ca un păgân şi ca un vameş.” Aceasta spune Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă pare foarte dur! Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu!

După aceea am mers în faţa bisericii şi am spus:

„De acum încolo, oamenii aceştia nu mai sunt fraţii şi surorile noastre deoarece s-au separat de noi. După ceea ce au făcut, se pare că ei nu au Duhul Sfânt – de aceea au plecat afară. Acesta-i adevărul. Voi vedeţi ce s-a întâmplat.”

Voi nu puteţi ocoli Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu spune că trebuie să faceţi un anumit lucru, atunci voi trebuie să faceţi exact ce spune El. Acesta este adevărul.

De aceea, noi trebuie să fim uniţi. Dacă vreţi, puteţi să luaţi numele meu jos de acolo şi să numiţi acest loc simplu: „biserică”. Aici nu trebuie să fie biserica lui Branham, pentru că Branham nu are nimic de-a face cu aceasta. Fraţii mi-au scris numele la intrare pentru că contractul este făcut pe numele meu.

Fraţii au adunat zeciuielile şi mi le-au dat mie. Dar eu nu le-am folosit pentru mine, ci am pus partea mea de zeciuială în slujba Domnului şi am ridicat această biserică.

Ea a fost zidită din darurile oamenilor care mi-au dat aceşti bani pentru mine. De aceea, oamenii o numesc biserica lui Branham. Locul acesta poate fi numit şi biserica lui Neville, aceasta nu are nici o importanţă. Important este că Dumnezeu ne-a dăruit locul acesta ca să avem unde să ne punem capul. Şi noi venim aici ca să ne închinăm şi ca să învăţam Cuvântul Domnului. Această Evanghelie a fost vestită printre toţi oamenii, dar cu toate acestea a rămas curată, întreagă şi neamestecată.

Haideţi şi uniţi-vă cu noi! Dar nu prin aderare sau printr-o unire firească, ci haideţi şi uniţi-vă cu noi în Isus Hristos. Iubiţi-L din toată inima voastră.

Şi eu sunt convins că dacă Dumnezeu a legitimat Cuvântul Său vindecându-i pe cei bolnavi, ridicându-i pe cei nenorociţi, etc., El nu va îngădui să mergem niciodată în eroare! De ce ar face aceasta, dacă noi stăm pe Cuvântul Său? Să nu-L respingeţi, fraţii mei! Primiţi-L, deoarece El este Domnul!

Atunci veţi primi botezul Duhului Sfânt şi vom fi ca o familie mare şi frumoasă.

Să nu veniţi înăuntru zicând: „Eu am Duhul Sfânt! Glorie lui Dumnezeu pentru că am darurile Lui!”

Lăsaţi darurile în pace, pentru că se vor îngriji ele însele de aceasta. Dacă Dumnezeu vrea să te folosească pentru ceva, şi îţi va spune ce trebuie să faci, du-te şi fă tot ce-ţi spune! Voi nu trebuie să alergaţi după daruri, ci căutaţi-L pe Dătător! Veniţi înăuntru şi primiţi Duhul Sfânt, şi eu cred că vom avea un timp minunat, voi nu credeţi la fel? („Amin”).

Acum, ce este păcatul de neiertat? Dacă păcătuieşti cu voia după ce ai primit cunoştinţa adevărului! Este adevărat?

Căci, dacă păcătuim cu voia…

Ce este păcatul? Necredinţa. Dacă priviţi spre El şi spuneţi: „Acesta este Adevărul!” iar apoi refuzaţi să-L primiţi, să nu uitaţi că „dacă păcătuim cu voia, după ce aţi primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate.” Acesta este adevărul.

Cine Îl primeşte pe Isus Hristos, primeşte Viaţa, iar cine Îl refuză, va muri! Faceţi ceea ce credeţi voi.

Dacă ziceţi: „Eu nu pot să cred aceasta!”, este treaba voastră, dar nu uitaţi: dacă Îl refuzaţi, nu aveţi Viaţa. Desigur. Pentru că acest Cuvânt este Adevărul.

Dacă voi nu vreţi să primiţi Cuvântul lui Dumnezeu, dacă-L refuzaţi, faceţi păcatul de neiertat! Atunci nu mai aveţi nici un drept. Dacă ziceţi: „Păi, eu nu cred că El este Hristosul”, nu vei putea fi salvat niciodată până nu te vei pocăi şi vei rezolva această problemă.

Dacă ziceţi: „Acesta este adevărul lui Dumnezeu”, şi apoi Îl puneţi de-o parte, eşti tăiat de Dumnezeu până când te vei pocăi şi te vei întoarce la Adevăr. Este adevărat?

Fie ca Domnul să vă binecuvânteze din belşug! Fie ca El să vă păstreze sănătoşi.

Rugaţi-vă pentru mine în timpul cât voi fi plecat, pentru ca Domnul să mă călăuzească şi să mă ajute să mă întorc pentru trezirea anunţată. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze în timp ce ne plecăm capetele.

Frate Teddy, aş vrea să vii puţin la pian ca să ne dai tonul la un cântec, în timp ce suntem în rugăciune.

Tată, am avut o învăţătură lungă şi severă. Noi am simţit că Duhul Tău a venit în adunare şi ne-a binecuvântat. El a fost aici de la începutul serviciului. Ajută-ne să ne întoarcem la Cuvântul Tău; să nu-L respingem niciodată, pentru ca nu cumva să facem acest păcat de neiertat.

Noi privim spre Tine, Tată şi Te rugăm să ne cureţi de toată necredinţa. Ajută-ne să credem că această Biblie este Cuvântul Tău. Ajută-ne să credem că El este scris pentru corectarea şi îndreptarea noastră, ca să putem sta fără vină înaintea Ta, deoarece ştim că tot prin acest Cuvânt vom fi judecaţi.

Tu ai spus în Cuvântul Tău că:

„este ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

       Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în ea.

       Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

       Şi dacă scoate cineva ceva din cartea acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă scrise în cartea aceasta.” (Apocalipsa 22. 14,15,19,18).

Dumnezeule, îngăduie ca biserica aceasta, să umble întotdeauna în Lumina Ta şi să facă numai ceea ce spune Biblia. Să nu privim nici în dreapta, nici în stânga, ci să Te credem pe Tine. Să credem că Cuvântul Tău este Adevărul! Ajută-ne, Tată!

Am văzut ridicate vreo cincisprezece sau douăzeci de mâini care doresc botezul Duhului Sfânt, Doamne, aceasta dovedeşte că ei sunt flămânzi.

Tu ai spus că este „ferice de cei flămânzi după neprihănire”. De ce? Pentru că Duhul Tău le-a vorbit şi ei sunt binecuvântaţi ca să flămânzească după Tine. Oh, şi dacă sunt flămânzi, înseamnă că este Ceva care le poate potoli această foame.

Te rog, Tată, îngăduie ca aceşti oameni să fie umpluţi cu Duhul Tău, chiar înainte de a începe trezirea. Îngăduie Doamne, ca înainte de a pleca de aici, Duhul Tău să vină în fiecare fiinţă muritoare şi să ne umple inimile cu Puterea şi călăuzirea Sa. Îngăduie aceasta, Tată.

Vindecă bolnavii care sunt în mijlocul nostru şi binecuvântează-ne. Binecuvântează-l şi pe scumpul nostru frate Neville. Te rugăm să-l păstrezi smerit. Călăuzeşte-l ca să predice Cuvântul Tău, ca să înveţe biserica Ta învăţătura sănătoasă şi adevărată a Evangheliei neamestecate a lui Isus Hristos. Binecuvântează-i de asemenea soţia şi familia. Binecuvântează-ne şi pe noi, pe bătrânii bisericii şi pe toţi ceilalţi, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vrei să ne spui ceva, frate Nevile, referitor la transmisia radiofonică de sâmbăta viitoare? (fratele Neviile răspunde „Da!”) Câţi îl veţi asculta? Cred că el va vorbi o jumătate de oră. Este adevărat? (fratele Neville vorbeşte cu fratele Branham). Da, du-te înainte! Fratele Neville spune că orice contribuţie financiară este binevenită. Cine doreşte să facă aceasta, poate veni la el după terminarea serviciului, pentru că nu avem suficienţi bani pentru transmisia de sâmbătă. Noi suntem mulţumitori celor care vor să ne ajute. Domnul să vă binecuvânteze.

Frate Neville, poţi să stai la uşă când vor ieşi oamenii şi cine doreşte să participe la această contribuţie poate s-o facă. (Amin).

De multe ori sunt oprit de oameni care-mi spun: „Reverend Branham, nu poţi să te rogi pentru mine?”

„Vino la Tabernacol şi mă voi ruga”, dar ei îmi spun: „Păi, să vezi… nu am timp pentru aceasta.”

Ştiţi de ce? Pentru că au gâtul înţepenit şi nu vor să se smerească. Acesta-i adevărul. Poate unii se tem să nu fie văzuţi de cineva din biserica lor în compania noastră. Dacă ei gândesc în felul acesta, rugăciunea mea nu le va fi de nici un folos.

Ştiţi ce i-a spus proorocul Elisei lui Naaman când a venit la el ca să se roage pentru a fi vindecat de lepră?

Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.” (2 Împăraţi 5.10).

Supărat, Naaman a spus: „Nu sunt oare râurile Damascului mai bune decât toate apele lui Israel?” (v. 12).

„Păi, dacă nu vrei să faci aceasta, n-ai decât să mergi înapoi cu lepra ta! ” Dar când s-a smerit şi a fost de acord să facă cum i-a spus proorocul, lepra l-a părăsit. Acesta este adevărul!

Dacă oamenii sunt prea mândri şi ţepeni ca să vină în această biserică, n-au decât să rămână cu lepra lor! Acesta este adevărul!

O, Dumnezeule, fii milostiv!

O, prieteni, când văd cum trece timpul şi cum îmbătrânesc, ştiu că ziua plecării mele se apropie şi atunci mă întreb, ce am făcut oare pentru El? Mă simt de parcă n-aş fi făcut nimic! Aceasta mă face să doresc să ies afară să predic Evanghelia ca să câştig suflete pentru Hristos. Eu doresc să-i aduc pe oameni în ordine cu Dumnezeu. Asta-i tot. Din câte ştiu, mai bine de o jumătate de milion de oameni au primit Cuvântul Lui, dar ce este aceasta pe lângă miliardele de locuitori ai planetei?

Priviţi la miliardele la care trebuie vestită Evanghelia! Să mergem, prieteni! Haideţi să mergem. Poate voi nu veţi traversa oceanul, dar puteţi traversa strada. Să facem ceva spre slava lui Dumnezeu!

Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce ne ridicăm în picioare.

În timp ce vom cânta cântarea: „Ia Numele lui Isus cu tine!”, aş vrea să vă întreb ceva:

Primiţi acest Nume! Luaţi-L ca un scut împotriva duşmanului! Când eşti împresurat de ispite, rosteşte Numele lui Isus în rugăciune!

Câţi dintre voi sunt gata să-L ia cu ei începând din seara aceasta? Câţi sunt gata să spună: „Doamne, doresc să Te slujesc! Vrei să mergi cu mine?” Ridicaţi-vă acum mâinile.

Acesta este adevărul. Dumnezeu să fie cu voi frate şi soră. În ordine.

 

Ia Numele lui Isus cu tine,

Copil al întristării şi al suferinţei,

El, bucurie şi odihnă îţi va da.

Ia-L oriunde vei merge.

 

Nume scump, o, ce dulce e!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului!

Nume scump, o, ce dulce e!

Nădejdea pământului şi bucuria…

 

Acum, în timp ce vom cânta următoarea strofă, întoarceţi-vă şi daţi mâna cu cei din jur.

 

Ia Numele lui Isus smerindu-ne,

Cădem, prosternaţi la picioarele Lui.

Împărat al împăraţilor în cer Îl vom încorona

Când călătoria noastră se va sfârşt.

 

Nume scump, o, ce dulce e!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului!

Nume scump, o, ce dulce e!

Nădejdea pământului şi bucuria…

 

Aş vrea să vă întreb ceva: „Voi mă iubiţi?” („Amin”). Dorinţa mea este ca noi să fim un grup de oameni prietenoşi. Să dăm mâna cu fiecare. Nu staţi să discutaţi prea mult cu o persoană, ci daţi mâna cu fiecare şi treceţi mai departe spunând: „Ne bucurăm că te avem printre noi frate (soră). Mai vino, te rugăm!”

„Ne bucurăm că te avem printre noi soră (frate). Dumnezeu să te binecuvânteze.”

Daţi mâna cu fiecare. Dacă doriţi să discutaţi mai mult, puteţi să vă vizitaţi acasă. Acum însă daţi mâna cu fiecare. Mergeţi şi daţi mâna cu fiecare, apoi părăsiţi clădirea plini de bucurie. Vreţi să faceţi aceasta? Dumnezeu să vă binecuvânteze. În timp ce ne plecăm capetele, îl rugăm pe fratele Ruddell să ne conducă în rugăciune.                                                   

– Amin –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *