Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – LEGĂMÂNTUL HARULUI LUI AVRAAM

17 Martie 1961 – Midletown, Ohio

Îţi mulţumesc, frate Sullivan. Bună seara, prieteni. Mă bucur să fiu din nou aici, în slujba marelui nostru Împărat şi Mântuitor, Isus Hristos. Cred că El a fost cât se poate de bun cu voi astăzi şi vă va binecuvânta şi în continuare.

Soţia mi-a spus că la noi ninge, aşa că voi mai sta puţin în Ohio. Am câteva zile de odihnă, dar nu pot sta acasă, pentru că acolo este mai rău ca oriunde.

Sunt destul de obosit, pentru că sunt plecat de la Crăciun. Mai întâi, am avut două săptămâni la Tabernacol, unde am vorbit despre „Cele şapte epoci ale Bisericii.” De acolo am plecat la Shreveport, Louisiana, iar apoi la Arlington, Texas; Phoenix, Arizona; Tucson, Arizona; Long-Beach, California, apoi la Richmond, Virginia, şi acum aici.

Fizic, mă simt bine, sunt puternic, dar pe dinăuntru sunt obosit şi nu pot gândi bine, dar cred că Dumnezeu va binecuvânta eforturile noastre de a-L sluji. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum ne vom apropia de Cuvântul Său, de un subiect profetic la care m-am gândit şi despre care am vorbit în zilele acestea. Totuşi, în seara aceasta aş vrea să abordez subiectul puţin diferit.

Mulţi dintre voi mi-au spus astăzi că nu au putut auzi bine în spate, pentru că în continuu s-a auzit un zumzet, un zgomot de fond. Asta este. Partea importantă este să înţelegem Cuvântul pentru că, până la urmă, Cuvântul este Cel care contează.

Nădăjduiesc că aseară nu am fost înţeles greşit. Vedeţi? Dacă ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să venim la invitaţia Cuvântului Său; trebuie să fim credincioşi Cuvântului. Dacă faci ceva, spui ceva sau predici ceva ce este contrar concepţiei inimii tale, nu poţi avea credinţă, fiindcă ştii ce faci şi nu eşti tocmai corect. Tu trebuie să faci exact ce crezi că este corect şi ştii că este adevărat, pentru că dacă nu faci aşa, nu poţi avea credinţă. Atunci mesajul tău nu va ajunge la oameni pentru că nu are ungere, pentru că în inima ta gândeşti altceva decât ceea ce vorbeşti. Nu merge aşa, pentru că tu trebuie să fii cu adevărat cinstit.

În Evrei 10, la care am făcut referire ieri, spune că „dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcat.” (v. 26). Israel avea făgăduinţa lui Dumnezeu. Lor li s-a promis ţara făgăduită, dar când au ajuns să pună mâna pe făgăduinţă, s-au îndoit. Este adevărat? Şi ce s-a întâmplat? Au murit. Din toţi, numai doi au intrat: Iosua şi Caleb, pentru că numai ei au crezut.

Vechiul Testament este o umbră a Noului Testament. Astfel, Israelul spiritual de astăzi a făcut aceeaşi greşeală ca şi Israelul natural; când a ajuns la locul adevărat, au făcut exact ca ei. (Exod 19).

Ei nu pot accepta Adevărul, iar dacă o fac, organizaţia îi taie jos. Ei au bărbaţi cumsecade: „Adunarea lui Dumnezeu” este sponsorul meu principal. Eu nu vreau să rănesc pe nici unul dintre ei, pentru că sunt fraţii mei şi oameni ai lui Dumnezeu. Sistemul, nu oamenii, nu poporul; sistemul este acela care îi separă pe unii de alţii. Ei nu pot face lucrul cutare sau cutare, pentru că sistemul în care sunt prinşi nu le permite aceasta. De aceea sunt împotriva acestor sisteme, fraţilor. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Eu ştiu că acesta este Adevărul lui Dumnezeu; ştiu că acel lucru trebuie să piară. Orice tip, umbră şi chiar şi Scriptura, dovedesc aceasta.

Eu îi iubesc pe fraţii din „Adunarea lui Dumnezeu” şi din celelalte biserici, şi nu fac nici o deosebire între ei din pricina organizaţiei de care aparţin. Cât timp sunt născuţi din nou şi umpluţi cu Duhul Sfânt, ei sunt fraţii mei. Eu am încercat să stau întotdeauna în spărtură şi am spus: „Voi sunteţi fraţii mei.”

Din câte ştiu, adunarea din seara aceasta a fost sponsorizată de un singur om, şi anume, de fratele Sullivan. Ar trebui să fim toţi împreună, toate bisericile. Aceasta arată că sunt tot atât de mult fratele vostru, aici la amvon,  cum am fost în Chatauqua. Sunt aceeaşi persoană, nu m-am schimbat deloc. Eu trebuie să am acelaşi mesaj, corect? Şi vă iubesc la fel de mult, orice mi-aţi fi făcut; dacă aş gândi altfel, aş fi greşit.

Dacă aş veni aici şi aş începe să pun păcatul şi necredinţa pe „banda de cioplire”, numai ca să fiu diferit de ceilalţi, aş dovedi că sunt nepotrivit pentru acest loc sfânt. Aşa este. Dacă nu fac acest lucru dintr-o convingere dumnezeiască şi cu dragoste frăţească în inimă, sunt greşit.

Eu am de înfruntat oameni bolnavi şi puteri demonice. Cum aş putea avea credinţă dacă m-aş ridica împotriva a ceva ce nu cred şi aş spune: „Da, este în ordine!” Mergeţi aşa mai departe.” Eu nu pot face aşa ceva; nu este felul meu şi Duhul Sfânt nu m-ar lăsa să fiu aşa. Trebuie să fiu aşa cum sunt şi toţi mă cunosc aşa; mai mult, şi eu vreau să-i cunosc pe toţi oamenii aşa cum sunt ei în realitate. Fiţi voi înşivă!

Congresmanul Upshaw, cel care a fost vindecat în adunările mele după ce fusese imobilizat timp de 66 de ani, spunea: „Tu nu poţi fi altceva decât ceea ce eşti în realitate.” Şi aşa este. Un necioplit nu poate răni foarte mult biserica, ci rănile adânci le face cel care vine în biserică şi se preface că este ceva ce nu este în realitate. Acesta este adevărul.

Aseară am văzut că atunci când Israelul a stat faţă în faţă cu făgăduinţa lui Dumnezeu şi cu toate acele lucruri care erau pentru ei, nu le-au crezut şi au vrut să se întoarcă înapoi la lucrurile vechi, de aceea Dumnezeu i-a făcut să pribegească prin pustie până când au murit toţi din generaţia aceea.

Uitaţi-vă ce scrie în Evrei 10.25: „Căci dacă păcătuim cu voia…” Ce este păcatul, fraţilor? Necredinţa. „…cine nu crede, a şi fost judecat…” (Ioan 3.18). Dacă nu crezi, comiţi adulter. De ce? Pentru că eşti un necredincios. Aşa este. Un credincios adevărat nu face aceasta; nu o poate face din pricina Duhului Sfânt din el. Astfel, Biblia spune că „…închinătorul odată curăţit nu mai are cunoştinţa păcatului.” Şi că „cel născut din Dumnezeu nu păcătuieşte.” (1 Ioan 3.9). Acela este credinciosul. Dacă Duhul lui Dumnezeu rămâne în voi, nu puteţi păcătui. Tu nu poţi fi şi credincios şi necredincios în acelaşi timp, ci eşti ori credincios, ori necredincios.

Bărbatul sau femeia care sunt împotriva învăţăturii Bibliei, sunt greşiţi.

Predicatorilor, oricine sunteţi şi de oriunde veniţi, eu vă spun cu dragoste dumnezeiască: dacă vedeţi aceasta şi ştiţi că este Adevărul, dar cu toate acestea îi întoarceţi spatele, „…nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii…” (Evrei 10.26-27).

Când ei aduceau ca jertfă micuţul miel, preotul îi tăia gâtul, iar el îşi vărsa sângele tremurând, ca o rugăciune, pe altarul de aramă al jertfei şi judecăţii. „Arama” vorbeşte despre judecata divină. În clipa când mielul înceta să mai tremure, închinătorul realiza că păcatele lui au fost acoperite; realiza că acolo ar fi trebuit să stea el, dar mielul i-a luat locul.

Dar jertfirea animalului nu putea să-l salveze pe om, pentru că în acel sânge era viaţa animalului şi aceasta nu se putea întoarce peste închinător. Deci păcatul era numai acoperit. Acesta era numai un act de credinţă care arăta spre adevăratul Miel care urma să vină.

Omul aflat sub Lege comitea din nou păcatul, iar dacă înainte de curăţirea în Templu era prins că a comis adulter, era omorât, fără milă,  cu pietre, pe baza mărturiei a doi sau trei martori care dovedeau că l-au văzut săvârşind acel păcat. Nu avea importanţă că era predicator, primarul oraşului sau cine era: era omorât fără milă.

Citiţi în Evrei 10.28-29: „Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.

Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit…” Acest lucru este valabil pentru oricine, fie că este vorba de un predicator sau orice ar fi cel care pretinde că are Duhul Sfânt.

…Cu cât mai aspră pedeapsă…” vei primi tu, care ţi-ai pus mâinile pe picioarele Domnului Isus şi ai simţit durerea şi chinul prin care a trecut când a murit pentru tine şi L-ai mărturisit ca Mântuitor personal, pentru că acolo nu este viaţa unui animal, ci este Viaţa lui Dumnezeu. Înţelegeţi?

Dacă nesocoteşti toate aceste lucruri… „dacă păcătuim cu voia…” Dacă nu vrem să credem şi spunem: „Nu pot primi aşa ceva!” sau: „Dacă primesc aşa ceva, voi fi dat afară din organizaţie şi nu voi mai avea unde să merg. Nimeni nu mă va mai susţine…” pentru tine nu mai există nici o şansă.

Cine a scris această Biblie? Organizaţia ta? Cine este răspunzător pentru Cuvânt? Organizaţia ta? Nu, Dumnezeu este răspunzător pentru Cuvântul Său, şi tot El îţi va purta de grijă şi te va sprijini. Categoric.

Dacă eşti metodist şi spui: „Botezul cu Duhul Sfânt a fost dat în ziua de Rusalii, dar…” şi vezi că este adevărul… Cum se poate revărsa puterea lui Dumnezeu peste oamenii care spun: „Ştiu că acesta este adevărul, dar dacă Îl accept voi fi dat afară din organizaţie.” Sigur că o vor face. Cu siguranţă.

Trebuie să faci o alegere. Tu ştii că este Adevărul şi că pentru cel ce nu crede, adică păcătuieşte cu voia, după ce a primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă. Eşti terminat pentru vecie. Aşa este. Iar penticostalii au ajuns în acelaşi loc…

Priviţi Israelul: ei aveau făgăduinţa; ţara şi toate binecuvântările promise de Dumnezeu le aparţineau, dar necredinţa şi împotrivirea lor a fost atât de mare încât, în loc să ia poziţie, s-au întors în pustie şi au pribegit timp de patruzeci de ani.

Despre acelaşi lucru vorbeşte şi Pavel în Evrei. Înţelegeţi acum? Aceasta este Scriptura, fraţilor. Când un om întoarce cu voia spatele la Adevăr, după ce a văzut că este Adevărul, este terminat. Pentru el nu mai rămâne decât „o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc , care va mistui pe cei răzvrătiţi.” (Evrei 10.27).

Şi dacă cel care a călcat Legea lui Moise, era omorât pe baza mărturiei a doi sau trei martori, cu cât va fi mai aspră pedeapsa pentru cel care întoarce spatele la Adevăr, din pricina organizaţiei lui, a mamei sau a tatălui său, sau din orice alt motiv care îl opreşte să meargă cu Dumnezeu?

Nădăjduiesc că înţelegeţi. Dacă v-am rănit, să ştiţi că nu am vrut să fac aceasta. Eu v-am prezentat doar Adevărul.

Şi eu m-am confruntat cu aceste lucruri, prieteni.  Şi mie mi-a spus diavolul că voi muri de foame şi că voi fi un proscris. Păstorul mi-a zis: „Vei fi un „holly-roller” O să-ţi pierzi minţile şi vei ajunge la spitalul de nebuni.” Dar eu am crezut Cuvântul lui Dumnezeu, L-am primit şi nu am regretat niciodată aceasta. Mai mult, Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru Duhul Sfânt care m-a condus la El, căci de atunci am stat singur.

Haideţi să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, Îţi mulţumim pentru fiecare Cuvânt scump care este scris în această Biblie. Noi vedem că suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori. Două milioane şi jumătate de oameni au murit în pustie şi numai la doi li s-a permis să treacă dincolo.

Tată, ajută-ne să vedem şi să înţelegem ce înseamnă să fim necredincioşi faţă de Cuvântul Tău, şi ajută-ne să nu fim doar ascultători, ci şi împlinitori ai Cuvântului. Îndură-Te, Doamne.

Îndură-Te de adunarea aceasta mică în care m-am simţit călăuzit să vin cu mesajul pe care mi L-ai pus pe inimă. Eu pot să seamăn sămânţa, dar Tu eşti Cel care o faci să crească. Te rog să îngădui ca Duhul Sfânt să ude aceste seminţe până vor face o unitate între fraţi şi aceste biserici din oraş, astfel încât Lumina să poată fi răspândită în lume.

Îndură-Te Tată, şi ajută-ne să facem aceasta, în timp ce vom înainta în Cuvântul Tău, prin credinţă, în Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Am ales un subiect despre care aş vrea să vorbesc în seara aceasta, dar îl voi prezenta din punct de vedere profetic. Este vorba de Geneza 22.14:

„Avraam a pus locului aceluia numele IeHoVaH-Jireh, de aceea se zice şi azi: „La muntele Domnului va fi văzut.” (traducere din engleză. În traducerea noastră scrie: Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă!”

„IeHoVaH-Jireh” înseamnă „Domnul va purta de grijă să aibă o jertfă.” Acest lucru s-a întâmplat în viaţa lui Avraam, care este părintele nostru al tuturor. Câţi dintre voi ştiu că pentru a putea ajunge în cer este nevoie să fim sămânţa lui Avraam? Şi singurul mod prin care putem deveni sămânţa lui Avraam este să primim Duhul Sfânt. Aceasta ne dă credinţa lui Avraam.

Avraam a primit această făgăduinţă înainte să fie dată porunca referitoare la tăierea împrejur, deci înainte să fie dată Legea, când era sub har. De aceea, nu putem primi nimic prin meritele noastre, ci totul este prin harul lui Dumnezeu.

Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar acest lucru i s-a socotit neprihănire. În ce priveşte Legea, ea a fost ceea ce a vrut omul, nu ce a vrut Dumnezeu.

Acum ne vom ocupa de Avraam, să vedem cine a fost el şi cum devenim sămânţa lui. Dacă vom reuşi să arătăm aceasta pe baza Cuvântului Domnului, atunci toată teama va dispărea pentru că ştim ce trebuie să facem.

Tinerilor, voi sunteţi de acord să mergeţi pe stradă, să luaţi o fată şi să vă căsătoriţi cu ea? Nu ştiu prea bine cum priviţi voi lucrurile, dar cred că înainte să faceţi aceasta, trebuie să ştiţi câte ceva despre ea: de unde vine, cine este, ce caracter are, etc. Trebuie să ne gândim bine la aceste lucruri, pentru că este vorba de tovarăşa noastră de viaţă.

La fel este şi duhovniceşte. Tu trebuie să alegi: poţi să ai Viaţă veşnică cu Dumnezeu, sau poţi fi despărţit de El şi să mergi în iad. Ori una, ori alta.

Noi vrem să ne apropiem de aceasta pe baza Scripturii; să ştim unde suntem, pentru că atunci vom avea credinţă. Dacă puteţi vedea pe unde mergeţi, veţi avea credinţă să mergeţi mai departe, dar dacă nu vedeţi nimic, bâjbâiţi doar prin întuneric şi nu ştiţi ce faceţi.

Îmi place când văd că sunt urmărit cu Scriptura… Aseară, am urmărit o doamnă pe care o apreciez mult. Oriunde am citit, ea a deschis Biblia şi m-a urmărit. Îmi place aceasta. Aşa trebuie dovedit Cuvântul: prin „Aşa vorbeşte Domnul” din Biblie.

Cineva m-a sunat şi mi-a zis: „Frate Branham, tot ce ai predicat tu am găsit în paginile Bibliei. Asta îmi place mult.” Vedeţi? Şi a mai spus: „Mulţi oameni te critică, dar eu am asculta benzile tale, apoi m-am dus la acei critici şi le-am zis: „Lăsaţi-mă să vă arăt aceste lucruri în Biblie.” Vedeţi? Asta-i bine. Acesta este Duhul Sfânt. Dacă ceea ce se vesteşte este Biblie, atunci este corect.

Acum vom merge în Geneza 12 şi ne vom ocupa de Avraam. El era un om obişnuit. Când am citit prima dată despre el, Avraam avea 75 de ani. Deci fraţilor, dacă vă gândiţi că la 50, 60 sau la 70 de ani sunteţi prea bătrâni să începeţi să umblaţi cu Dumnezeu, să ştiţi că nu este adevărat.

Deci, Avraam avea 75 de ani, iar soţia sa, care îi era pe jumătate soră, avea 65 de ani. Ei nu aveau copii, dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „…te fac tatăl multor popoare. Te voi înmulţi nespus de mult; şi voi face din tine neamuri întregi…” (Geneza 17.5-6), şi a făcut cu el un legământ. Dar acest legământ nu a fost făcut numai cu Avraam, ci şi sămânţa lui.

Acum haideţi să spunem împreună: „Toţi ne pregătim pentru serviciul de vindecare.” (Audienţa repetă după fratele Branham). Cu Avraam şi cu sămânţa lui. Înseamnă că ceea ce a făcut Dumnezeu pentru Avraam, face şi pentru sămânţa lui. Eu vă voi dovedi în seara aceasta, cu Biblia, acest adevăr şi sunt sigur că acest lucru vă va întări pe toţi.

Voi lua aceste două cărţi şi le voi pune aici, ca să vă ilustrez ceea ce vreau să spun. Cartea aceasta este Avraam, iar aceasta este sămânţa lui după el. Deci, ceea ce a făcut Dumnezeu pentru Avraam, şi ce i-a promis, este valabil şi pentru sămânţa lui după el.

Fiţi atenţi ca să nu pierdeţi ideea!

A cui sămânţă sunteţi voi? Dacă sunteţi morţi faţă de lucrurile lumii şi sunteţi în Hristos, prin Duhul Sfânt, sunteţi sămânţa lui Avraam. „Căci aţi murit faţă de lucrurile lumii şi aţi înviat în Hristos, prin Duhul Sfânt… Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” (Galateni 3.29). Aşa spune Biblia.

Aţi observat că legământul pe care l-a făcut Dumnezeu cu Avraam în Geneza 12, nu era ceva de felul: „Avraame, dacă faci cutare şi cutare lucru şi Eu voi face…”

Dumnezeu a făcut şi cu Adam un legământ, dar el l-a încălcat. De fiecare dată când a fost făcut un legământ cu omul, acesta l-a încălcat.

Atunci Dumnezeu a făcut un alt legământ, dar nu cu omul, nici prin Lege, ci a făcut un legământ cu Sine însuşi şi a hotărât să-L salveze pe om pentru că este fiul Lui. Astfel, El nu numai că a făcut un legământ, dar a şi jurat pe Sine însuşi. Şi omul face legăminte şi jură pe cineva mai mare decât el, dar Biblia spune că Dumnezeu nu a avut pe cineva mai mare pe care să jure, aşa că S-a jurat pe Sine însuşi că Îşi va ţine legământul.

Poate cineva spune: „Dacă aş fi avut binecuvântările lui Avraam; dacă aş fi avut promisiunile lui…” Dacă Hristos este în tine, le ai. Dacă ai murit în Hristos, primeşti Duhul Sfânt şi eşti sămânţa lui Avraam, pentru că Hristos este Sămânţa lui Avraam. Înţelegeţi? Aceasta pune la lucru ce este în noi: credinţa în Dumnezeu.

Dacă eşti sămânţa lui Avraam, tu nu vei da niciodată înapoi în ceea ce priveşte o făgăduinţă a lui Dumnezeu, ci o vei respecta întotdeauna. Vei considera că este Adevărul, indiferent ce se va întâmpla, pentru că aşa a făcut şi Avraam.

Oricine orice va spune, tu vei răspunde: „Nu contează! Dumnezeu a spus aşa şi aceasta rămâne!” Aceasta este sămânţa lui Avraam. Sunteţi voi sămânţa lui Avraam? Biblia spune: „…Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi…” (Romani 3.4). Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.

Deci, nu este posibil să pretinzi că eşti sămânţa lui Avraam şi apoi să-I întorci spatele lui Dumnezeu. Este imposibil. Dacă faci aceasta, eşti terminat, deoarece pentru necredinţa ta nu mai este nici o Jertfă. Înţelegeţi?

Când Dumnezeu a făcut legământul cu Avraam şi i-a dat făgăduinţa, nu a spus: „Avraame, dacă vei face cutare lucru, te voi face un popor mare!” ci a spus: „Eu am făcut-o deja!”

Să nu uitaţi că făgăduinţa este numai har; ea nu este amestecată cu nimic din Lege. Nu există nici un „dacă”, ci este alegerea absolută a lui Dumnezeu.

Chiar dacă nu sunteţi de acord cu unele lucruri, aveţi respect. Vedeţi? El nu priveşte la ce faci, nici la ce dorinţe ai. Avraam nu a dorit să-L urmeze, pentru că era păgân. Familia lui venea de la turnul Babel, din valea Şinear, din cetatea Ur care se afla în ţara haldeilor. Avraam era un om obişnuit; el n-a făcut şi nici n-a dorit ceva, ci Dumnezeu l-a ales prin har, prin alegerea Sa.

Aşa te-a ales şi pe tine, nu după ceea ce ai făcut.

Să nu uitaţi că este scris: „…lui Avraam şi seminţei lui…”

Tu crezi că dacă ai devenit predicator sau creştin şi oamenii te vorbesc de bine, dacă eşti sociabil sau aparţii de cea mai mare biserică din oraş, asta este totul. În realitate, te amăgeşti singur, pentru că atunci când vine vorba de creştinism eşti un nenorocit.

Dumnezeu alege prin alegerea Sa. Astfel, în Romani 9 citim: „Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine, nici rău, – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă…”  Dumnezeu a zis: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” (v. 11+13). De ce aceasta? Pentru că El a ştiut încă înainte de a fi lumea ce va face fiecare dintre ei.

Biblia spune că Dumnezeu te-a ales, în Hristos, înainte să vină lumea la existenţă, şi că tot atunci ţi-a scris numele în Cartea Vieţii Mielului. Nu când ai mers la altar, ci înainte de întemeierea lumii. Aşa spune Biblia.

În zilele din urmă, Antihristul va fi atât de religios, chiar rusalistic, încât ar vrea să-i înşele chiar şi pe cei aleşi, dacă ar fi cu putinţă.

Billy Graham a spus în mesajul lui de ieri că „Diavolul umblă răcnind până când îi va înşela pe cei aleşi.” Când am auzit aceste cuvinte, m-am gândit: „Billy, aici ai greşit. Cei aleşi nu pot fi înşelaţi pentru că sunt ascunşi în Hristos. Biblia spune că Antihristul va fi atât de aproape, încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela şi pe cei aleşi. Şi tot Biblia spune că el îi va înşela pe toţi aceia al căror nume nu a fost scris de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului. Aceasta scrie în Apocalipsa.

Voi sunteţi sămânţa lui Avraam prin alegerea lui Dumnezeu, nu a voastră. Nu voi L-aţi ales pe El, ci El v-a ales pe voi şi v-a scris numele în Cartea Vieţii Mielului.

Când a fost junghiat Mielul? În urmă cu 2000 de ani? În ochii lui Dumnezeu, El este Mielul junghiat înainte de întemeierea lumii. Astfel, când Dumnezeu a văzut ce a făcut Satana, Şi-a pus în aplicare Planul pe care Îl făcuse mai dinainte, fiindcă El ştia că Îl va trimite pe Fiul Său ca plată pentru păcatele noastre.

În gândurile lui IaHVeH, Mielul a fost junghiat înainte de întemeierea lumii şi tot atunci v-a pus numele în Cartea Răscumpărării. Slavă! Aceasta a făcut El. Da, Dumnezeu a făcut aceasta. Atunci de ce ne mai temem? Nu „Dacă…” ci: „Aşa este!”

Referitor la vindecare divină, voi întrebaţi: „Frate Branham, voi fi vindecat?” Voi sunteţi deja vindecaţi!

Dumnezeu v-a trimis Duhul Sfânt; v-a trimis păstori şi ei vă propovăduiesc Cuvântul. El v-a trimis daruri: vorbirea în limbi şi tălmăcirea, a trimis proroci şi slujbe, şi toate acestea ca să vă poată aduce la loc. Păstorul nu vă poate vindeca; vorbirea în limbi şi tălmăcirea nu vă vindecă; prorocul nu vă vindecă; nici un dar nu vă poate vindeca, ci, dacă este un dar adevărat, vă arată unde aţi fost vindecaţi. Pentru că sunteţi sămânţa lui Avraam, voi sunteţi deja vindecaţi şi salvaţi. Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt bate la uşa inimii voastre.

Isus a spus: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine.” (Ioan 6.37). Aşa este. De aceea propovăduim Evanghelia. De aceea facem toate aceste eforturi. De aceea şi ceilalţi lucrători fac eforturi să arunce marele năvod şi să-l tragă pentru a vedea ce s-a prins în el. Eu nu ştiu, şi nici ceilalţi predicatori nu ştiu ce este, dar semănăm tot timpul.

„Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu un pescar care a luat năvodul, s-a dus la mare şi l-a aruncat în apă. Când l-a tras afară, în el erau broaşte, şerpi, păienjeni şi peşti.” (parafrazare la pilda năvodului – Matei 13.47-48).

Fiţi atenţi ce se întâmplă! Năvodul Evangheliei îi prinde pe mulţi, dar după prima săptămână, bătrânul Şarpe zice: „Păi, trebuie să renunţ la lucrurile mele, la cărţi, la ţigări…” şi merge înapoi în apă.

Doamna Păianjen de apă se uită în jur şi zice: „O, vrei să zici că nu mai pot merge la club, că trebuie să-mi las părul lung, să renunţ la farduri, şi să nu mai port pantaloni scurţi?” Şi plop, plop, plop, se duce înapoi, ca şi scroafa în noroi şi câinele la vărsătura lui. (2 Petru 2.22).

Vedeţi? Năvodul a prins-o şi a adus-o la altar, dar ea a fost de la început un păianjen. Năvodul nu are nici un amestec, el doar i-a scos afară. Dar peştele a fost peşte de la început. Înţelegeţi?

Unii dintre ei sunt deştepţi, educaţi şi lustruiţi, dar aceasta nu are nici o importanţă, fiindcă trebuie să fie  smeriţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt. Şi El nu te va conduce nici măcar cu un cuvânt în afara acestei Biblii, ci te va ţine numai în pas cu ea. Aşa este.

Dacă vezi un verset aici şi altul dincolo, şi îl întrebi pe păstor cu privire la ele, iar el îţi răspunde: „O, aceasta a fost pentru un alt timp!” dacă eşti un copil al lui Dumnezeu nu vei crede aşa ceva. Nu, domnule.

Când este scris: „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci,” şi: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” tu vezi ce a făcut El şi crezi ce spune făgăduinţa şi nu ce spune păstorul, care zice: „O, nu-i nimic de acolo!” Desigur. Tu nu vei crede cuvintele lui, pentru că nu eşti nici păianjen, nici şarpe, ci eşti un peşte.  Aşa este. Tu nu eşti capră sau porc, ci eşti un miel.

Odată am predicat mesajul „Mielul şi porumbelul.” A fost cel mai măreţ mesaj pe care l-am primit de la Domnul. Când Dumnezeu S-a reprezentat pe Sine, a ales cea mai blândă pasăre dintre toate: porumbelul. Dumnezeu şi Duhul Sfânt sunt unul şi acelaşi. Dacă nu ar fi aşa, Isus ar avea doi taţi, pentru că în Matei 1.18 scrie că Maria „s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.” Dar El nu a fost un bastard, ci a fost Sfânt; a fost Fiul lui Dumnezeu. Aşa este.

Când a fost botezat Isus, Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip de porumbel. Dar acolo nu au fost trei persoane care stăteau de vorbă, pentru că nu sunt trei dumnezei, ci trei slujbe sau descoperiri ale aceluiaşi Dumnezeu:

  •  Tatăl – Dumnezeu în Stâlpul de Foc;
  •  Fiul – Dumnezeu în trup de carne;
  •  Duhul Sfânt – acelaşi Dumnezeu în voi.

Isus a spus: „În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine, şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.20). Dumnezeu Se întorcea la părtăşia cu făptura pe care a creat-o în grădina Eden.

El nu poate să-Şi încalce Legile. Omul a fost păcătos. Când a coborât pe Muntele Sinai, Dumnezeu a spus că oricine se va apropia de  munte, trebuie să fie omorât cu suliţa, dar când S-a făcut trup, am putut să-L atingem. Acum, El devine parte din noi ca să ne călăuzească şi să avem din nou părtăşie împreună.

Oamenii iau Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl tratează fără respect. Imediat ce cineva primeşte numai puţină lumină asupra Lui, fuge repede şi se organizează, după care se ceartă cu toţi ceilalţi. De ce nu spuneţi că este loc pentru toţi? Haideţi să mărşăluim spre Sion! Noi nu suntem împărţiţi, suntem creştini: metodişti, baptişti, prezbiterieni, luterani, penticostali, unitarieni, trinitarieni, Adunarea lui Dumnezeu, etc. Noi nu suntem împărţiţi. Când Îl primim pe Hristos ca Mântuitor personal, să fim umpluţi cu Duhul Sfânt, suntem rezultatul pecetluit al Duhului Sfânt.

În Efeseni 4.30 scrie: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care sunteţi pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Cât sunteţi pecetluiţi? Până când vine cineva şi te face nebun, pentru 2-3 ani sau până nu-L vei asculta o dată pe Dumnezeu? O, nu! Aşa ceva aţi putea găsi în Almanahul femeilor, dar nu în Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul spune clar: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care sunteţi pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.”

Legitimaţia veşnică este hotărâtă de Dumnezeu şi acolo sunteţi pecetluiţi. Aşa a făcut şi Avraam, care a crezut ce a spus El, iar lucrul acesta i-a fost socotit ca neprihănire. Apoi Dumnezeu i-a dat pecetea tăierii împrejur ca o confirmare a faptului că l-a primit: „Eu am făcut-o! Eşti proprietatea Mea.” Amin. Asta este.

Acum haideţi să mergem în Geneza 15, acolo unde Dumnezeu confirmă legământul cu Avraam. Fiţi atenţi! Aici, El a confirmat sau a „semnat” legământul cu Avraam.

Avraam l-a întrebat pe Dumnezeu: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da?” El îmbătrânea, de aceea a zis: „…mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” (Geneza 15.2).

Şi Dumnezeu i-a spus să ia „o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o juncană de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.” (v. 9). Mă auziţi? (Adunarea spune: „Amin!”).

În ordine. Fiţi atenţi, pentru că vreau să înţelegeţi ce spun.

El urma să confirme acest legământ făcut cu Avraam sau să-l semneze, pentru că îi spusese deja: „Îţi voi da ce ceri!” Aceasta este o făgăduinţă, aşa că El trebuia să semneze şi să-i arate cum va face.

Avraam a făcut tot ce i s-a poruncit şi a păzit jertfa până a apus soarele. Jertfa nu trebuia să fie atinsă de păsările răpitoare, aşa că Avraam a păzit-o până la asfinţitul soarelui. Apoi a căzut într-un somn adânc. Vă amintiţi? Acest somn reprezintă moartea fiecărui om. Şi Biblia spune că   „…s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoace…” Fiecare păcătos merită să ajungă în iad. Dar în spatele lui a mers o Lumină mică.

Fiecare om trece prin moarte, prin despărţire, iar iadul este mormântul. Dar în spatele acestuia a apărut o Lumină albă. Acea Lumină a trecut printre dobitoacele despicate confirmându-i lui Avraam ce avea să facă.

Orice predicator de aici sau din altă parte este de acord că acesta este momentul când Dumnezeu a confirmat legământul Său cu Avraam.

„Dar ce numeşti tu confirmarea legământului, frate Branham? Ce a făcut El?” Ştiţi ce a făcut? I-a arătat ce se va întâmpla mai departe.

Noi ce facem când încheiem o înţelegere sau semnăm un contract? De obicei luăm masa împreună, bem o cafea sau ceva de felul acesta, iar când totul este gata, dăm mâna unul cu altul şi „batem palma.” Aceasta înseamnă că suntem de acord.

Dacă, de exemplu, fraţii aceştia doi din Arkansas, ar veni la mine şi m-ar invita să merg să le fac o vizită, iar eu aş spune: „Promit că săptămâna viitoare vin la voi!” aceasta este o înţelegere, un legământ făcut între noi.

Ştiţi cum se face un legământ în Japonia? Iau o mână de sare şi o aruncă unul spre celălalt, pentru că sarea are viaţă, ţine, păstrează.

Isus a spus: „Voi sunteţi sarea pământului…” (Matei 5.13). Astfel, când fac un legământ, ei aruncă cu sare unul spre celălalt, ceea ce înseamnă că înţelegerea făcută trebuie ţinută. Sarea ţine, împiedică stricarea. Nimic nu poate strica înţelegerea lor: „Suntem de acord şi promitem să ţinem legământul pe care l-am făcut unul cu altul. Sarea va ţine înţelegerea, fiindcă nu se strică. Deci legământul nostru va fi ţinut.”

Dar în zilele lui Avraam era altfel. Când se făcea un legământ, ei aduceau ca jertfă un animal şi îl despicau în două. Pe vremea aceea, ei nu aveau hârtie şi scriau pe piei de animal. Noi ştim că scrierile vechi s-au făcut pe piatră sau pe piei de animale.

Deci dacă făceau un legământ, despicau acel animal în două şi unul lua o parte, iar celălalt partea cealaltă, apoi făceau un jurământ: „Dacă încălcăm legământul dintre noi, trupurile noastre să fie ca acest animal mort care stă între noi!”

Înţelegeţi ce vreau să spun?

Deci ce a făcut Dumnezeu? El i-a arătat ce urma să se întâmple în viitor cu sămânţa pe care n-o avea încă. O, fraţilor, el nici n-o avea încă, dar poseda făgăduinţa, ceea ce însemna că era un lucru făcut. Amin.

Tu zici: „Păi, mâna mea este oloagă…” Eu sunt sămânţa lui Avraam şi nu mai privesc la mâna mea. Este ca şi cum totul ar fi deja făcut. Dumnezeu mi-a promis şi asta este tot. Totul se rezumă la ceea ce a spus Dumnezeu nu la ceea ce văd eu. Aşa gândeşte adevărata sămânţă a lui Avraam.

Poate doctorul spune: „Nu te mai faci bine!” dar tu spui: „Doamne, Tu ce zici?” şi Tatăl îţi răspunde în inima ta: „Eu sunt Domnul care te vindecă de orice boală!”

Doctore, tu eşti un medic bun, dar în ce mă priveşte, eu sunt vindecat, pentru că aşa a spus Dumnezeu. Acesta-i adevărul. Aceasta este sămânţa lui Avraam. „Dumnezeu a spus că sunt vindecat şi asta este tot!” Da, domnule.

„Poţi să mănânci?”

„Nu contează! Eu sunt vindecat.”

Aţi văzut? Avraam a aşteptat 25 de ani împlinirea promisiunii, dar nu s-a descurajat ci a devenit tot mai puternic în credinţă.

Noi venim în rândul de rugăciune apoi auzim: „Încă am aceleaşi dureri. Mă simt rău, nu pot umbla.”

Fraţilor, sămânţa lui Avraam neagă tot ce este contrar. Dacă ţi-a fost descoperit, tu stai pe aceasta.

Eu nu am vindecat niciodată vreun om, şi nici Oral Roberts, Tommy Hicks sau altcineva, dar voi încercaţi să-l faceţi mare pe un om: „O, fratele cutare şi-a pus mâinile peste mine şi m-au trecut fiorii…” Este doar o senzaţie. Voi nu sunteţi vindecaţi printr-o senzaţie, ci prin credinţă. Nu trebuie să simţi nimic, pentru că nu este vorba de o senzaţie, ci de credinţă.

Isus nu a spus niciodată: „Simţi? Ai simţit ceva? Simţi asta?” Găsiţi-mi un singur text în care scrie că El ar fi spus aşa ceva. El a întrebat: „Crezi?” pentru că este vorba de credinţă. „Eu sunt sămânţa lui Avraam şi Îl cred pe Dumnezeu!” Asta-i tot.

Deci nu este nici un mare vindecător care vine în oraş. Dimpotrivă, păstorul tău are aceeaşi autoritate; vecinul tău, sora ta creştină, fratele tău creştin sau oricine altcineva care crede, are dreptul să se roage pentru tine, pentru că Biblia spune să vă mărturisiţi păcatele unii altora şi să vă rugaţi unii pentru alţii. Aşa este.

Noi încercăm să facem dintr-un om, o persoană importantă care ne costă un milion de dolari să-i sponsorizăm programul. Dar nu el vă vindecă, ci credinţa în Dumnezeu face vindecarea. Dacă aţi citi ce este scris aici, aţi vedea că El a făcut cu voi un legământ şi v-a dat Duhul Sfânt pentru confirmare. Asta este. Înţelegeţi?

Acesta-i motivul pentru care nu-mi place să-mi pun mâinile peste oamenii care spun: „Fratele Branham şi-a pus mâinile peste mine. Slavă lui Dumnezeu!” Eu n-am nimic a face cu aceasta. Nu eu trebuie să-mi pun mâinile peste voi şi nici voi peste mine, ci puneţi-vă mâinile peste El şi credeţi. Asta este tot.

Spuneţi-i păstorului vostru să se roage pentru voi, deoarece rugăciunea schimbă lucrurile. Ce face? Nu vă vindecă, ci vă dă credinţă să exprimaţi ceea ce a fost făcut deja: vindecarea. Înţelegeţi?

Deci ce i-a spus El lui Avraam? „Eu voi face un astfel de legământ, Avraame!” Apoi, l-a luat şi i-a arătat ce avea să facă cu Isus Hristos, Sămânţa împărătească a lui Avraam, fiindcă prin Avraam a venit Isaac şi prin Isaac a venit Hristos care a adus Jertfa supremă. Toţi ceilalţi erau sămânţa naturală, Israel, dar prin Hristos s-a dat la o parte perdeaua pentru ca evreul, grecul, robul, slobodul, bărbatul sau femeia, să poată intra în slava Shekinah, care până atunci fusese numai pentru evrei, dar acum este pentru oricine vrea să vină.

Aceasta este Sămânţa despre care a vorbit Dumnezeu. Şi ce a făcut cu ea? A dus-o la Calvar. L-a despicat; a murit sub judecata divină a lui Dumnezeu. Ca şi creştini, noi ştim aceasta. Şi ce a făcut El? A înviat; a despărţit sufletul Lui de trup; Duhul Lui, Viaţa Lui I-au părăsit trupul.

Apa, Sângele şi Duhul au ieşit din trupul Lui, dar a treia zi, Dumnezeu I-a înviat trupul şi L-a pus la dreapta Lui în cer şi a trimis Duhul Lui înapoi la noi.

Şi ce a făcut El, o denominaţiune? Dacă vă bazaţi pe aceasta sunteţi pierduţi. Când cele două bucăţi din contract veneau împreună, cele două părţi trebuiau să se potrivească perfect, fiecare literă, fiecare bucăţică ruptă din acea piele sau piatră. Nimic nu o putea înlocui. Trebuia să fie exactă ca şi confirmare. Dacă cineva ar fi încercat să aducă o altă bucată ca s-o aşeze lângă cealaltă, nu s-ar fi potrivit deloc. Ele trebuiau să se îmbine perfect.

Noi suntem Mireasa lui Hristos. Eu spun aceasta cu respect, cu nădejdea că prin credinţă suntem această Mireasă. Mireasa lui Isus Hristos va trebui să aibă în ea acelaşi Duh, ca cealaltă parte din contract care a fost aici pe pământ. Înţelegeţi ce vreau să spun? Dumnezeu a confirmat aceasta.

Înseamnă că Viaţa care a fost în Isus va fi şi în Biserica Lui, iar Biserica va face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut El, aşa cum este scris: „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.”

Necredinciosul vede lucrările lui Dumnezeu şi le numeşte „telepatie, Beelzebul, etc…” Desigur, el este deştept, educat, dar se află la un milion de mile depărtare de lucrarea lui Dumnezeu.

El a confirmat legământul în Geneza 15. Acolo a confirmat Cuvântul. Dar nu uitaţi un lucru! Dumnezeu nu a confirmat legământul decât atunci când Avraam L-a ascultat pe deplin. Acelaşi lucru este valabil şi pentru tine: El nu-Şi va confirma legământul decât atunci când te vei preda pe deplin în toate.

Aş vrea să ţineţi minte acest lucru, soră menonită sau ce eşti. Nădăjduiesc că aţi înţeles.

Acum haideţi să mergem în Geneza 17, unde vedem că Dumnezeu i-a dat putere lui Avraam. În Geneza 17.1 Dumnezeu I s-a arătat lui Avraam ca Cel Atotputernic. În vremea aceea, Avraam avea 99 de ani şi Sara 89. Ei aşteptau împlinirea făgăduinţei din vremea când Avraam avea 75 de ani şi Sara 65, şi nimic nu i-a putut clinti de la ceea ce credeau. Aşa trebuie.

Şi Dumnezeu a văzut că Avraam era neclintit în credinţa lui. O, binecuvântat să fie Numele Domnului! Dumnezeu îţi vede inima când îţi arată ceva şi orice ar spune cineva, este Cuvântul Lui, iar tu stai pe El şi nu Îl respingi ci păşeşti în El: „Dumnezeu a spus aşa…”

Dumnezeu este Duh şi Îşi călăuzeşte poporul în Duh şi adevăr. Cuvântul Lui este Adevărul: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan 1.1+14).

Deci Dumnezeu I s-a arătat lui Avraam ca „Cel Atotputernic”, în evreieşte „El Shaddai”. În evreieşte „Shadd” înseamnă „sân”. Deci El n-a fost „Shadd”, adică „Sânul lui Dumnezeu”, ci „Shaddai”, la plural. „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic, Dătătorul puterii, Dătătorul vieţii.”

Cu alte cuvinte, El i s-a arătat lui Avraam, când acesta avea 99 de ani. Vorbind în termeni omeneşti, când trupul lui Avraam era dus şi pântecele Sarei era mort. Totuşi, El i-a zis: „Eu sunt El Shaddai, Eu sunt Sânul, Dumnezeul mamă.”

Avraam era ca un copilaş bolnav şi slab, fără putere.

O, copilaşii din India sunt cea mai jalnică privelişte care există: pe moarte, cu burţile umflate din pricina foamei şi cu mamele lor întinse lângă ei. Li se cunoşteau dinţii prin buze. Erau doar nişte schelete mici, şi nici nu mai puteau plânge din pricina foamei. Când treceai pe lângă ele, mamele îşi întindeau copilaşii spre tine şi ziceau: „Ia-l!” Păi, dacă îl iei pe unul, sunt alte câteva mii care mor.

Şi aceasta în timp ce noi, penticostalii, ridicăm clădiri de milioane de dolari, fiindcă desigur, suntem creştini adevăraţi. Am adunat destul ca să-i putem hrăni şi pe ei. Nu vă spun aceasta din auzite, ci am fost acolo şi am văzut cu ochii mei. Eu asta aş face cu banii primiţi ca daruri de dragoste: m-aş duce la ei, le-aş da să mănânce şi le-aş vorbi despre Isus. Acesta este adevărul. Noi nu avem nimic aici.

Eu cred că Isus vine în curând şi nu mai este timp pentru lucruri măreţe ca cele de aici.

Haideţi să ducem mesajul la cei muribunzi, pentru că aceasta aşteaptă Dumnezeu de la noi. Aşa sună mesajul Lui: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură…” (Marcu 16.15). Acolo nu scrie: „Mergeţi şi faceţi clădiri şi denominaţiuni mari.” Desigur, aceste lucruri sunt în ordine, nu am nimic împotriva lor, dar nu aceasta ne-a cerut Isus. El a zis clar: „…propovăduiţi Evanghelia…” Ce este Evanghelia? Puterea şi demonstrarea Duhului Sfânt.

Fiţi atenţi la conjuncţia de aici. Conjuncţia leagă părţile propoziţiei. „Şi aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” (În traducerea noastră scrie: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce cred…”). Tu nu poţi lua Cuvântul singur, ci trebuie să ai lucrul care să-L sprijine, să se facă acele semne care-L urmează. Nu mergeţi să-i educaţi pe păgâni, ci duceţi-vă şi predicaţi Evanghelia, demonstraţi puterea lui Dumnezeu înaintea lor! Aceasta ne cere El. Dar ce-am făcut noi? Am făcut alte lucruri… Cred că înţelegeţi ce vreau să spun.

Deci Avraam era ca unul din copilaşii aceia cu burta umflată. Toată nădejdea era dusă, dar El i-a zis: „Eu sunt El Shaddai! Pune-te la pieptul Meu şi hrăneşte-te cu putere!”

O, sămânţă a lui Avraam! Aceasta face cu tine; aceasta este promisiunea lui. Nu luaţi ceva ce vi se pare magic, ci luaţi făgăduinţa. Nu luaţi ceea ce spune cineva despre aceasta, pentru că orice om este găsit mincinos, indiferent cât de adevărat şi de ştiinţific pare ceea ce spune, dar Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul.

Voi sunteţi hrăniţi din Vechiul şi din Noul Testament: „…El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5). Dacă ai intrare la Pieptul Lui, El te-a vindecat. Apucă-L ! Ce fel de intrare? „…prin rănile Lui am fost vindecaţi.” 1 Petru 3.24). Aceasta este pentru sămânţa lui Avraam.

Tu spui: „Eu nu am Duhul Sfânt.” „El a fost străpuns pentru păcatele noastre…” Pocăieşte-te, botează-te şi vei primi Duhul Sfânt, pentru că făgăduinţa aceasta este pentru tine, pentru copiii tăi şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Pieptul Lui este deschis pentru oricine va crede.

Dacă eşti bolnav şi în nevoie, El nu spune: „Nu voi face vindecarea decât dacă vei face cutare şi cutare…”, fiindcă este deja plătit pentru suplimentul de hrană. Isus a plătit pentru acesta, de aceea spune: „Eu sunt Dumnezeul care te hrăneşte. Veniţi toţi care vreţi: metodişti, baptişti, prezbiterieni, şi toţi ceilalţi. Puneţi-vă la pieptul Meu, fiindcă Eu sunt „sânul” pentru copiii Mei, Sămânţa lui Avraam.” Înţelegeţi ce vreau să spun?

Şi El nu este doar Dumnezeul care te hrăneşte, ci este şi Dumnezeul care te mulţumeşte. Bebeluşul apucă sânul mamei (nădăjduiesc că nu vorbesc prea direct, având în vedere că suntem într-o adunare amestecată). Astfel, bebeluşul nu îşi trage doar puterea din sânul mamei, ci şi mulţumirea, adică este mulţumit în timp ce face aceasta. El ştie că aceea este mama lui şi este bucuros. Aleluia!

Un bărbat sau o femeie se poate pune la pieptul lui Dumnezeu şi să zică: „Acesta este Tatăl care a creat cerurile şi pământul. El m-a creat şi după ce m-a făcut o făptură a timpului, m-a făcut o făptură nouă, o făptură a veşniciei. El este Cel care a dat făgăduinţa şi eu sunt mulţumit. Nu-mi pasă dacă mă doare stomacul, dacă mă doare capul sau dacă mâna îmi este aşa cum este: eu sunt mulţumit şi mă hrănesc cu făgăduinţa Celui Atotputernic. Amin! Amin! El este Dătătorul de putere pentru mine.

……………………………………………………………………………………….

„… Vei muri.”

„O, dar nu vreau să mor! Nu vreau!”

Şi primul lucru care îţi vine în inimă este un Cuvânt dintr-o predică, din citirea Cuvântului, din rugăciune:

„Eu sunt Vindecătorul tău. Eu sunt El Shaddai!”

„Cum?”

„…Eu am fost rănit pentru fărădelegile voastre şi în rănile Mele aţi fost vindecaţi.”

„Şi eu ce am de făcut?”

„Nimic. Nu trebuie să faci nimic pentru că este făcut deja. Sau dacă ai ceva de făcut, aceasta este să crezi.”

„Atunci trebuie să plec de la unitarieni la Adunarea lui Dumnezeu, sau la o altă grupare?”

„Nu trebuie să te alături nicăieri. Ceea ce spun eu nu are nimic a face cu aceste lucruri. El a mărturisit deja că eşti copilul Lui.”

„Pune-te la pieptul Meu şi hrăneşte-te!”

Da, dar doctorul spune că… Dacă este aşa, îi vei spune doctorului:

„Să-ţi spun ceva, doctore. Îţi voi plăti pentru serviciul ştiinţific pe care mi l-ai făcut, pentru că mi-ai dat tot ce ai ştiut, dar acum ai ajuns la capăt. Ai făcut tot ce ai putut face.”

„Aşa este, dar vei muri şi…”

„Doctore, eu semnez cecul acesta şi ţi-l dau, dar vreau să-ţi spun că eu nu voi muri!”

„De unde ştii aceasta?”

„Pentru că îmi trag puterea din El Shaddai.”

„Lăsaţi-l în pace, căci va muri oricum. Este în ordine.”

Dar tu ştii despre ce vorbeşti.

„Dar tu, Avraame, de unde ştii aceasta?”

„Este o făgăduinţă.”

„Cum poţi fi sigur că vei avea acel copilaş?”

„Pentru că aşa mi-a făgăduit El Shaddai.”

„Dar tu, ce ai făcut ca să te faci bine?”

„Nimic, nimic.”

„L-ai plătit pe predicator? (Dacă ai făcut aceasta, ai greşit). Ai făcut ceva?”

„Nu a trebuit să fac nimic.”

„Cum adică?”

„A fost făcut deja. Eu am crezut doar. El mi-a vorbit, m-a chemat şi am primit sânul, iar acum mă simt bine.”

Câţi dintre voi au avut această experienţă? O, frate… Sigur că da.

Eu nu am destul timp să predic aşa cum mi-ar plăcea. De fapt, nu sunt predicator, dar îmi place să vorbesc despre ceea ce ştiu.

Deci ce a făcut Dumnezeu? Un legământ cu Avraam şi sămânţa lui. Cine este sămânţa lui Avraam? Cel născut din nou şi umplut cu Duhul Sfânt.

Acum haideţi să vedem dacă El Şi-a ţinut făgăduinţa. În Geneza 12, Avraam a fost chemat afară şi pentru că a crezut Cuvântul lui Dumnezeu, L-a urmat: aceasta era neprihănirea. Este adevărat?

La fel s-a întâmplat cu biserica în zilele lui Martin Luther.

După ce s-a despărţit de toţi, în Geneza 15 Avraam a primit confirmarea legământului, prin sânge.

În Evrei 13.12 scrie: „De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.” Este adevărat?

Şi ce a făcut El? A trimis pe pământ un mesager cu un mesaj. Cine a fost mesagerul din epoca Bisericii Filadelfia? John Wesley, care a propovăduit sfinţirea. Atunci a confirmat El legământul, despărţirea de păcat.

Înţelegeţi? Avraam a crezut şi a ieşit în Geneza 12. Aceasta era neprihănirea. Apoi El a confirmat legământul prin sângele berbecilor şi a celorlalte animale şi l-a sfinţit pe Avraam, a sfinţit biserica.

Ce a urmat? În capitolul 17, El i-a dat Duhul Sfânt. Să nu uitaţi aceasta! „Eu sunt El Shaddai…” Vedeţi? Avraam urma să primească ceva în el: puterea. Aşa cum bebeluşul îşi trage puterea din puterea mamei lui, biserica a primit Duhul Sfânt şi trage în ea puterea Duhului Sfânt, Viaţa.

El a dat Bisericii Duhul Sfânt, propria Sa putere. Dumnezeu l-a întărit pe copilaşul Său slab, care şi-a mărturisit credinţa, i-a dat putere, iar acum era gata să facă ceva pentru el.

Puteţi vedea paralela?

În Geneza 12, Avraam a primit neprihănirea, iar Martin Luther, sămânţa lui Avraam, a primit mesajul neprihănirii pentru timpul lui.

În Geneza 15, avem confirmarea legământului, iar John Wesley a primit acelaşi lucru: sfinţirea.

Avraam avea o „ieşire” de unde să-şi tragă puterea pentru slăbiciunea sa: din puterea lui Dumnezeu. Înţelegeţi? Cei care înţelegeţi spuneţi „Amin”. Puterea lui Dumnezeu l-a hrănit printr-o făgăduinţă, acelaşi lucru întâmplându-se la Cincizecime, când a fost revărsat Duhul Sfânt, trezirea Vieţii lui Dumnezeu în cei 120.

Puteţi vedea? Aşa cum a făcut-o în mod natural cu Avraam, o face acum în mod spiritual cu sămânţa lui. „Lui Avraam şi seminţei lui după el.” Acum înţelegeţi ce am vrut să spun? Şi nu uitaţi că Biserica Lui încă propăşeşte.

Credeţi că Luther ar fi crezut altceva în afară de neprihănire? Nu, domnilor. Aceea era partea pentru epoca lui, şi cred că cei care au primit-o vor fi prezenţi la înviere. În ordine.

Sfinţirea. Ai putea să-i spui unui metodist de modă veche că sfinţirea nu este botezul cu Duhul Sfânt pentru timpul lui? Sigur că nu ai putea. Ei spun: „Sfinţirea este Duhul Sfânt.”

Şi voi, nazarinenii şi sfinţii pelerini credeţi aceasta şi spuneţi: „Sfinţirea este Duhul Sfânt!” Dar nu este aşa! Acestea sunt lucrările Duhului Sfânt, nu umplerea cu Duhul Sfânt. Nu, domnilor.

Apoi vin penticostalii cu botezul Duhului Sfânt. Exact. Dar ce au făcut ei? S-au organizat şi au murit.

Acum aş vrea să observaţi ceva. Cei care vă luaţi notiţe, notaţi versetele 4-5 din Geneza 17. După ce l-a chemat prin neprihănire, l-a sfinţit prin sângele legământului şi i-a dat propria Sa viaţă, botezul Duhului Sfânt, ce a urmat? Ştiţi ce a urmat, voi studenţi în Biblie? Aducerea unui fiu.

În Vechiul Testament, dacă într-o familie se năştea un fiu, era fiul lor dar nu era încă moştenitor. Tatăl nu ştia cum avea să fie acel copil, aşa că trebuia să-l crească până la o anumită vârstă, şi abia atunci era pus în drepturi.

Acelaşi lucru l-a făcut Dumnezeu în Matei 17. Isus i-a luat pe Petru, Iacov şi Ioan şi S-a dus cu ei sus pe munte, iar acolo a fost schimbat la faţă înaintea lor. Ce arăta prin aceasta? Punerea în drepturi a unui fiu.

Fiţi atenţi! În Vechiul Testament, după naşterea unui fiu, tatăl îi lua un tutore care să vegheze asupra lui. Tatăl căuta cel mai bun învăţător pentru fiul său, deoarece orice tată ar face aceasta. Tutorele acela veghea foarte atent asupra fiului, iar dacă băiatul era un renegat, nu era atent, nu asculta, era încă fiul acelei familii, fiindcă s-a născut în ea, dar nu avea nici o moştenire.

Fraţilor şi surorilor, puneţi-vă în funcţiune gândirea duhovnicească. Acel copil nu primea nici o moştenire chiar dacă era fiul acelei familii. Tatăl avea grijă de el, dar deşi era fiul lui de drept, nu primea nici o moştenire. Acesta este tabloul Israelului din pustie. Înţelegeţi?

Tutorele se prezenta înaintea tatălui băiatului, iar acesta îl întreba: „Ce face fiul meu?”

Atunci tutorele roşea şi spunea: „Vezi, el…  nu face bine…” Tatăl a angajat un bărbat onest, care spunea adevărul: „Fiul tău nu este bine. Nu ascultă şi nu îl pot învăţa nimic.”

„În cazul acesta nu va primi nici o moştenire.”

Cine este Tutorele nostru? Episcopul? Prezbiterul districtual? Atunci cine este? Duhul Sfânt. El nu minte, ci spune exact ce se întâmplă.

Astfel, Tatăl Îl întreabă: „Ce fac copiii Mei?” Şi El răspunde: „O, Tată, fiicele Tale şi-au tăiat părul… Folosesc farduri şi se poartă ca lumea; umblă îmbrăcate cu haine imorale şi cu haine bărbăteşti, iar fiii Tăi, predicatorii, le permit. Da, le permit să facă tot ce vor din cauză că se tem.”

Cum trebuie să se simtă Tatăl când aude aşa ceva?

Sunt copiii Lui, dar nu-i poate duce mai departe. El trebuie să aibă grijă de ei, dar ce povară sunt aceşti copii!

„Păi, de ce nu ascultă?”

„Chiar acum şi-au făcut o organizaţie şi s-au adunat ca cei din vechime care au ridicat Turnul Babel.”

„Da? Vor avea şi ei un sfârşit ca aceia!” Înţelegeţi? Ei şi-au ridicat un turn şi s-au gândit că vor atrage întreaga lume la ei, dar uitaţi-vă ce fac. O, aceasta L-a mâhnit nespus pe Tatăl. Cum credeţi că S-a simţit? Cum credeţi că Se simte Duhul Sfânt când trebuie să ducă Cuvântul în slavă şi să spună cum se poartă biserica, cum a acceptat doctrina lor de mâna a doua în locul Bibliei? Le-a fost prezentat Adevărul, dar ei I-au întors spatele, pentru că organizaţia lor nu crede aşa. Totuşi, ei ştiu că nu este în Biblie alt text, decât acela, căci dacă este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, va fi la fel de la Geneza până la Apocalipsa.

Ei acceptă stropirea în locul botezului, au tot felul de crezuri şi fac toate acele lucruri nebiblice. Cum se poate simţi Tatăl când vede toate acestea? Desigur, nu-i poate da nimic unui asemenea fiu.

Dar dacă Tutorele vine şi spune: „Unii sunt cu adevărat fiii Tăi. Orice s-ar întâmpla, ei vor sta numai pe ceea ce ai spus Tu şi se vor purta ca Tine. Dacă slujitorii angajaţi fac ceva greşit, nu face la fel ca ei, ci spune: „Tatălui meu nu-i place aceasta. El a spus asta şi asta, dar voi aţi luat poruncile lui Dumnezeu şi aţi făcut din ele obiceiuri omeneşti, deşi nu există nici un text biblic pentru aşa ceva.”

„O, acesta este fiul Meu! El crede cu adevărat Cuvântul Meu, la fel ca Avraam, deci este sămânţa lui.”

Penticostalii au crezut că imediat ce au fost născuţi din nou  şi au primit Duhul Sfânt, asta a fost tot, dar nu este adevărat. Acesta este abia începutul. Priviţi ce i-a făcut Dumnezeu lui Avraam. Ce a urmat?

Tatăl a dat o petrecere, Şi-a dus fiul într-un loc public, i-a dat o haină frumoasă şi l-a pus în faţa tuturor în drepturi. Spuneţi „Amin” toţi cei care ştiţi că acesta este adevărul.

Priviţi în Galateni 4, căci acolo vorbeşte Pavel.  El a ţinut ceremonia de înfiere şi şi-a aşezat fiul în drepturi. Când a văzut ce avea să facă fiul său, tatăl şi-a împlinit făgăduinţa făcută, fără să poată fi oprit de cineva, fiindcă şi-a zis: „Pot avea încredere în el!”

Vedeţi? Şi după ce fiul este înfiat, este pus în drepturi în împărăţia tatălui său şi are drepturi egale cu el. Cu alte cuvinte, dacă scrie un CEC în numele lui este la fel de valabil ca şi cum ar fi scris de tatăl.

Dumnezeu a făcut acelaşi lucru cu Isus pe muntele schimbării la faţă. Ce a făcut mai exact? A luat trei martori: pe Petru, Iacov şi Ioan, L-a dus într-un loc public şi L-a preumbrit. Când L-a preumbrit, Faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. Este adevărat? Iar un glas a spus din cer: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi.” (Matei 17.5). Amin. „Eu L-am pus în drepturi. El este Fiul Meu şi tot ce va spune, voi legitima şi voi întări. El a ţinut Cuvântul Meu, a luptat cu toate aceste denominaţiuni şi a păzit credinţa. N-a cedat nimic, ci a fost credincios în toate lucrurile şi a umblat numai în Lumina Mea. Când oamenii se uită la El, Mă văd pe Mine. Acesta este Fiul Meu; să ascultaţi de El.”

Vedeţi? Prin El a venit sămânţa lui Avraam.

În Geneza 17.4-5, Dumnezeu l-a scos pe Avraam afară, l-a înfiat şi i-a schimbat numele din Avram în Avraam:

„Iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.

Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri.”

Abraham vine de la Elohim, Numele lui Dumnezeu. El a asociat numele lui cu Numele lui Dumnezeu. Dumnezeu este Elohim. Câţi ştiu aceasta? Numele IaHVeH, Elohim, Cel ce există prin Sine însuşi.

Şi ce a făcut El? A luat terminaţia „ham” din Numele Lui şi a adăugat-o la numele lui Abram (în limba română „Avram”): „Abraham” (Avraam, la noi), deoarece Dumnezeu este Tatăl tuturor, iar Avraam este tatăl multor neamuri. Glorie! Elohim, Tatăl tuturor; Abraham, tatăl multor neamuri. Glorie! Aceasta este după ce Biserica Lui a primit Duhul Sfânt, după ce a trecut prin încercări şi a biruit.

Vedeţi? Penticostalii s-au organizat şi nu au putut merge mai departe. Astfel, când Dumnezeu face ceva, ei spun: „Nu vă uniţi cu aceasta! Biserica noastră nu învaţă aşa ceva.” Dar iată ce i-a făcut El lui Avraam şi seminţei lui după el.

Acum suntem încă la versetul 18. După cum am văzut deja, în Geneza 12, Dumnezeu i-a dat lui Avraam neprihănirea; în capitolul 15 i-a dat sfinţirea, iar în capitolul 17 i-a dat Duhul Sfânt. Şi la sfârşit, ce a urmat? Pentru celelalte etape au trebuit ani de zile. Sunteţi atenţi? Vă place? De la neprihănire la sfinţire au trecut un anumit număr de ani; de la sfinţire până la confirmare, la Duhul Sfânt, a trecut din nou un timp, dar cincizecimea este la cincizeci de ani.

Fiţi atenţi! La început, El L-a pus pe Fiul Său. Apoi a venit Martin Luther cu neprihănirea. După ani şi ani a venit sfinţirea. Au urmat alţi ani şi a venit botezul cu Duhul Sfânt, dar imediat după Cincizecime ei au făcut exact ceea ce au făcut ceilalţi înaintea lor. Atunci Dumnezeu Şi-a scos fiii afară, pe toţi cei care au stat pentru Adevăr.

Lui Avraam, Dumnezeu i-a dat ceva special, l-a înălţat înaintea oamenilor prin faptul că i-a dat un anumit lucru, pentru care el a stat credincios.

În acelaşi timp, biserica penticostală primeşte semnul timpului de sfârşit. Înţelegeţi?

Dumnezeu i-a schimbat numele lui Avram, l-a asociat cu Elohim. Nu este minunat acest lucru? Nu este minunat să fii un holly-roller? Vedeţi? El l-a poziţionat pe Avraam, l-a asociat cu El, i-a dat o parte din Numele Său.

Ce nume are Biserica Lui? Numele Lui. Este adevărat? Isus a spus: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi…” Numele ISUS. „Dacă va veni cineva în numele lui, cineva numit de organizaţie, pe acela îl veţi primi.”

Dar El l-a asociat pe Avraam cu Numele Lui, iar Biserica Lui are Numele Lui.

În lume sunt o mulţime de femei cumsecade, dar numai una dintre ele este doamna Branham şi ea merge cu mine.

O biserică ce trăieşte în Numele lui Isus: „Orice veţi face cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus…” (Coloseni 3.17). Poţi spune o minciună în Numele Domnului Isus? Poţi fura în Numele lui Isus? Poţi întoarce spatele Adevărului lui Dumnezeu în Numele lui Isus? Sigur că nu. Orice facem cu cuvântul şi cu fapta, facem totul în Numele lui Isus. Aşa este.

Ştiu că este deja târziu, dar vreau să mai spun ceva, pentru că mâine seară voi vorbi despre altceva.

Fiţi atenţi! El a schimbat numele lui Avraam şi i-a dat un semn. Într-o zi, cam pe la amiază, Avraam s-a uitat şi a văzut trei Bărbaţi care veneau spre el. Imediat a ştiut că erau deosebiţi.

Nu demult, un evreu convertit mi-a spus că cei trei bărbaţi au fost Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Nonsens! Avraam nu a spus cum spun păgânii: „Domnii mei”, ci a zis: „Domnul meu.” Lot i-a numit pe cei doi îngeri: „Domnii mei.” Cel decăzut de aici arată exact unde trăieşte aceeaşi clasă astăzi şi Îl împart pe Dumnezeu în 4-5 oameni diferiţi. Dumnezeu este un singur Dumnezeu.

Lot a spus: „Domnii mei” când a fost vizitat de doi dintre ei, dar la Avraam au fost trei. Şi primul lucru care s-a întâmplat este că a avut loc o discuţie. Citiţi în Geneza 18. Ce a făcut El? I-a arătat lui Avraam ce avea să-i facă seminţei lui.

După ce l-a făcut neprihănit, l-a sfinţit, l-a umplut cu Duhul Sfânt şi l-a poziţionat, a venit la el şi i-a dat un ultim semn.

El a venit să distrugă lumea rea şi păcătoasă din Sodoma, este adevărat?

Cred că vă amintiţi că Isus a vorbit despre acele zile şi a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.”

Domnul a rămas să discute cu Avraam, în timp ce cei doi îngeri s-au dus în Sodoma să propovăduiască Evanghelia. Este adevărat? Un Billy Graham modern care propovăduieşte la păcătoşi. Acolo nu s-a făcut decât o singură minune: toţi au fost orbiţi. Propovăduirea Evangheliei îi orbeşte pe cei necredincioşi.

Deci cei doi îngeri s-au dus să propovăduiască Evanghelia, pentru că acela era semnul lor: propovăduirea Evangheliei.

„Ieşiţi din locul acesta pentru că Dumnezeu îl va arde!” Este corect? Aceasta face Billy Graham şi însoţitorii care propovăduiesc.

Dar uitaţi-vă la Cel care a stat cu Avraam, cu Biserica aleasă, cu sămânţa lui Avraam. Înţelegeţi? Lot şi gruparea lui erau jos în Sodoma.

Să ştiţi că peste tot sunt trei feluri de oameni: credinciosul, cel care se dă drept credincios şi necredinciosul. Necredinciosul şi cel care se pretinde credincios stau împreună, dar credinciosul adevărat se separă de tot. Aceasta îl face biserica. Mă urmăriţi?

Toate aceste organizaţii mari colaborează şi au un timp măreţ. Unii oameni au râs de Billy Graham. Daţi-mi voie să mă opresc puţin aici. De ce un bărbat ca Billy Graham, care a influenţat atât de mulţi oameni, nu este penticostal? Pentru că nu poate fi. Are Billy Graham o parte la aceasta? Da. Aş vrea ca cei care sunteţi duhovniceşti să fiţi atenţi o clipă. Puneţi-vă mintea la contribuţie! Care este numele lui? „G-R-A-H-A-M”. Poate credeţi că este o nebunie ceea ce spun, dar fiţi atenţi! Numele lui se termină cu „H-A-M”, la fel ca „A-B-R-A-H-A-M”. Aţi observat?

El are un mesaj de pocăinţă şi nimeni nu poate spune nimic despre mesajul lui. Aşa este. El predică de parcă ar fi luat foc casa. Aşa este. De ce? Pentru că Dumnezeu l-a chemat să facă acest lucru. Şi unde merge el? Nu la penticostali, ci la grupările denominaţionale din păcătoasa Sodoma: cu farduri şi tot felul de femei în pantaloni scurţi, care cântă în cor, cu păstori şi diaconi căsătoriţi de 3-4 ori, etc. „Du-te Billy şi predică-le! Stai pe aceasta!” Vedeţi? Mai mult de atât nu poate face.

Nu uitaţi însă că acolo a fost Unul care a rămas cu Avraam, cu Biserica aleasă şi i-a dat un semn. Nu lumini puternice, flori şi programe mari. Acolo era Unul care a rămas cu Avraam. Este adevărat? Şi i-a dat un semn că vremea era aproape. Fiţi atenţi ce a făcut atunci, pentru că ce i-a făcut lui Avraam, îi face şi seminţei lui Avraam. Isus a confirmat aceasta, spunând că va fi la fel.

Fiţi atenţi! Îngerul, de fapt Dumnezeu, a stat cu spatele către cort şi a zis: „A-bra-ham”, pentru că cu câteva zile în urmă numele lui fusese schimbat din „Abram” în „Abraham.” Dar de unde ştia El că numele lui fusese schimbat? Deci El i-a zis: „Unde este nevastă-ta Sara?” Nu „Sarai”, ci Sara”, care înseamnă „Prinţesă”. Dar de unde ştia acel Bărbat că Avraam era căsătorit? De unde ştia că acum se numea Avraam? De unde ştia că nevasta lui se numea acum Sara?

Biblia spune că Avraam I-a răspuns: „Este în cort, în spatele Tău.” Ea nu era ca femeile moderne de astăzi, care trebuie să ia locul soţului lor şi să fie poliţiste pe stradă. Nu-i de mirare că nu mai este de lucru pentru bărbaţi. Aşa este. Femeia i-a ocupat locul.

Este o naţiune a femeilor. America are numărul unei femei, numele unei femei şi este controlată de femeie. Aşa este.

Dar Sara stătea în cort, stătea deoparte, pentru că venise un străin. Şi ce i-a spus lui Avraam? „Eu (pronume personal) te voi vizita conform făgăduinţei pe care ţi-am  dat-o!” Vedeţi? Acesta este motivul pentru care ştia că numele lui era Avraam: El i-l schimbase.

Şi Avraam I-a dat să mănânce carne de viţel, lapte, turte de mălai şi unt. Cui? Avraam L-a numit Elohim, adică Domnul Dumnezeu, ceea ce înseamnă că ştia cu cine stă de vorbă.

Cineva mi-a zis: „Doar nu crezi aceasta!” Ba cred fiecare cuvânt scris acolo.

Priviţi numai cum ajunge la sămânţa lui Avraam!

El a întrebat: „Unde este nevastă-ta Sara?”

„Este în cortul de la spatele Tău,” a răspuns Avraam.

„La anul pe vremea aceasta, te voi vizita din nou după făgăduinţa pe care ţi-am dat-o. În urmă cu 25 de ani te-am chemat la neprihănire, apoi ţi-am dat confirmarea legământului, te-am umplut cu Viaţa Mea şi te-am hrănit până acum, ca să capeţi putere să primeşti ceea ce ţi-am făgăduit.

Acum îţi voi da un semn ca să ştii că voi arde acest pământ. Timpul este aproape, pentru că sămânţa ta te urmează. Eu voi face aceasta pentru tine Avraame.”

Când a auzit acele cuvinte, Sara a râs în sinea ei.

Fii atentă Biserică, să nu pierzi aceasta! Scriptura vorbeşte singură. Sara a râs în sinea ei zicând: „Cum voi putea eu, o femeie de aproape o sută de ani, să mai am plăceri? Iar domnul meu bărbatul este şi el bătrân.” Ea l-a numit „domn” pe soţul ei.

Şi Omul acela (Dumnezeu care locuia în acel trup), care stătea cu spatele spre cortul în care se afla ea, a zis: „De ce a râs Sara şi a zis în inima ei că nu poate fi aşa?” Vedeţi? El cunoştea gândurile ascunse ale inimii Sarei. Este adevărat? Ce însemna aceasta? Că mai era puţin până la distrugere.

El face acelaşi lucru cu sămânţa lui Avraam, dar ei nu recunosc aceasta. Înţelegeţi ce vreau să spun, fraţilor?

Neprihănire, sfinţire, botez cu Duhul Sfânt şi punerea în drepturi a fiului ca moştenitor.

Dumnezeu locuind în Biserica Sa în trup omenesc, mâncând şi bând ca un Om. Duhul Sfânt, Dumnezeu Însuşi locuind în fiii lui Avraam şi manifestând acelaşi lucru despre care a vorbit Isus: „Cum era în zilele Sodomei… aşa va fi şi la venirea Fiului omului.”

Şi încă ceva! Ce s-a întâmplat ca să poată primi fiul care avea să vină? El a trebuit să facă ceva cu Avraam şi cu Sara. Noi suntem într-o adunare amestecată, de aceea vă rog să mă iertaţi pentru ceea ce voi spune, dar ei încetaseră de multă vreme să mai fie soţ şi soţie. Din pricina aceasta, El trebuia să facă ceva pentru ca ei să poată primi fiul făgăduit.

Biblia spune că pântecele Sarei era mort şi că Avraam, ca bărbat, era şi el mort. Este adevărat? Trecuseră mulţi ani de când ei nu mai erau soţ şi soţie sexual.

Astfel, El ştia că trebuie să facă ceva cu Sara, deoarece trupul ei era mort: trebuia să-i facă pântecele fertil. Este adevărat?

 Ei bine, femeile din zilele acelea nu fumau, de aceea nu trebuiau să-şi hrănească bebeluşii cu lapte de vacă din sticlă. Ele îi hrăneau într-un singur fel: de la piept. Deci Dumnezeu trebuia să pornească şi laptele din acele glande secate.

Aş vrea să mă iertaţi, surorilor, dar ascultaţi de doctor. Eu sunt fratele vostru şi vă întreb: Cum este posibil ca o femeie de 90 de ani să dea naştere unui copilaş? Dacă astăzi naşte o femeie de 45 de ani, trebuie să fie asistată de medic şi să primească oxigen şi tot ajutorul. Dar iată că aici avem de-a face cu o femeie de 90 de ani, fără respiraţie artificială.

Ce a făcut El cu ea? A întinerit-o. Dovada? Ei au călătorit 300 de mile până în Gherar, iar când au ajuns acolo, împăratul Abimelec s-a îndrăgostit de această bunicuţă, deoarece era cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse vreodată.

Vedeţi, El i-a făcut făpturi noi, i-a întinerit ca să poată trăi din nou împreună ca soţ şi soţie. A trebuit să-i aducă în starea normală pentru a primi fiul făgăduit.

Care a fost următorul lucru făcut după condamnarea păcatului? Dumnezeu l-a pregătit pe Avraam să primească fiul făgăduit.

Noi cum Îl vom primi? Desigur, nu-L putem primi în aceste trupuri, ci Îl vom întâlni în văzduh. Laudă lui Dumnezeu! Trâmbiţa va răsuna şi cei morţi în Hristos vor învia, iar noi, cei vii, vom fi transformaţi şi vom merge sus să ne întâlnim cu El în văzduh.

Ce face El acum? Ultimul semn înainte de transformare; ultimul semn înainte de răpire, pentru că bomba atomică poate distruge lumea în orice clipă. Şi noi, cei care suntem în viaţă, nu o vom lua înaintea celor adormiţi, pentru că atunci când va suna trâmbiţa lui Dumnezeu, mai întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi, cei vii, vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală de ochi, cel bătrân va fi din nou tânăr. Vedeţi? Noi vom fi pregătiţi să-L întâmpinăm pe Fiul făgăduit care vine. Aleluia! Noi nu vom schimba ordinea lui Dumnezeu.

Cum se va întâmpla? Aşa cum a stat Îngerul cu spatele spre cort şi i-a dat lui Avraam acel semn.

El a adus totul: neprihănirea, sfinţirea, botezul cu Duhul Sfânt, a aşezat daruri şi rânduieli, iar în final, chiar înainte de distrugere a arătat ultimul semn. Apoi El i-a schimbat pe cei doi.

El ar putea veni chiar înainte de încheierea acestui serviciu, dar pentru aceasta este nevoie ca fratele Kidd şi sora Kidd, care stau aici şi sunt veterani de război, să fie schimbaţi, să fie din nou tineri.

De ce a trebuit să-i schimbe pe cei doi? Pentru că era absolut imposibil ca acel bătrân şi acea bătrână să aibă relaţii sexuale. Dacă nu ar fi intervenit supranaturalul, era absolut imposibil ca ea să rămână însărcinată şi să aibă un copil. Şi singura cale a fost să fie transformate trupurile lor. Avraam trăia cu ea de optzeci de ani şi erau pe jumătate fraţi. Sara fusese întotdeauna stearpă, iar acum Dumnezeu trebuia să-i schimbe trupul fizic pentru a primi fiul făgăduit.

O Biserică! El va trebui să schimbe aceste trupuri fizice ca să poată fi luate sus. Noi nu putem pleca cu aceste trupuri, de aceea El le va schimba într-o clipă, la o clipeală de ochi şi Îl vom întâlni pe Domnul în văzduh. (1 Corinteni 15.52).

Noi vedem toate semnele: neprihănirea, sfinţirea, umplerea cu Duhul Sfânt şi aşezarea fiului. Ultimul semn a fost dat. Amin. Credeţi aceasta? În ordine.

 Cred că mă voi opri aici. Să ne plecăm capetele.

Dumnezeu să aibă milă. Nu vreţi să treceţi de această barieră a sunetului şi să fiţi gata să-L întâlniţi pe El? Este printre noi cineva care nu este încă pregătit să-L întâlnească şi ştie că dacă va suna trâmbiţa, va rămâne legat aici pe pământ şi va trebui să treacă prin necazul cel mare? Dacă refuză să facă aceasta este exact ca cei care au refuzat să intre în arcă şi au pierit în apă: copii, tineri şi bătrâni, au pierit fără milă, iar trupurile lor moarte au plutit pe ape şi ciorile şi muştele le-au devorat. Dar cei aflaţi în arcă erau în siguranţă.

În zilele lui Noe a fost distrus tot păcatul. În zilele Sodomei a ars tot ce a rămas în cetate, iar soţia lui Lot s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Dar niciunul din acele lucruri nu l-a atins pe Noe; niciunul nu l-a atins pe Avraam şi nici pe sămânţa lui nu o va atinge.

Eu v-am adus Evanghelia. Nu m-am numit în nici un fel, ci voi aţi spus că credeţi că Dumnezeu m-a chemat să fiu prorocul Lui. Ce înseamnă în ebraică cuvântul „proroc”? „Tălmăcitor divin al Cuvântului scris.” Cuvântul Domnului a venit întotdeauna la proroc sau văzător.

Eu v-am spus Adevărul, de aceea vă întreb: Vreţi să-L primiţi pe Hristos ca Mântuitorul vostru personal, Vindecător, Salvator şi ca Împăratul care vine? Dacă nu sunteţi gata să-L întâlniţi în văzduh, dacă El va veni deseară dar voi nu sunteţi pregătiţi, vreţi să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Frate Branham, roagă-te şi pentru mine. Dumnezeu să aibă milă de mine, pentru că ştiu că nu sunt gata.”?

Acum totul depinde de voi.

Eu nu mă rog de voi. Este timpul să vă treziţi, să fiţi bărbaţi şi femei, sau dacă veţi continua să păcătuiţi, vă veţi trezi că ziua harului a trecut şi nici măcar nu aţi ştiut, indiferent care este starea voastră. Dar dacă este Ceva care să vă trezească să vedeţi ceasul în care trăim, vreţi să fiţi amintiţi în rugăciune? Ridicaţi mâna.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi pe voi de acolo. Şi pe tine, cel din dreapta. Aceasta arată că Duhul Sfânt vorbeşte încă poporului. Uşa nu este încă închisă, dar ca slujitor al lui Dumnezeu, vă spun că va veni timpul când nu veţi mai ridica mâinile. Aceasta sună pentru mulţi. Aici sunt oameni care ştiu că eu văd peste ei acel ceva negru; ei ştiu că trebuie să ridice mâna şi totuşi nu o fac. Prin aceasta, îşi întorc faţa de la Adevăr şi resping ultima şansă de a primi har.

Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,

ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.” (Evrei 10.26-27).

Tată ceresc, ei au ridicat mâinile. Eu am făcut tot ce am ştiut mai bine după Cuvântul Tău. Asta-i tot ce ştiu. Am vorbit aşa cum mi-ai descoperit Tu, apoi am aşteptat şi iată că au ridicat mâna cam o duzină. Dar eu ştiu că Tu îi cunoşti pe fiecare dintre ei.

Duhul Sfânt le-a vorbit prin Cuvânt şi ei şi-au dat seama că încă nu sunt pregătiţi să plece.

Tată ceresc, dacă este cineva destul de sincer încât să-şi ridice mâna şi să mărturisească în faţa Ta că nu este pregătit, dar doreşte aceasta, Te rog să fii bun şi îndurător să-i pregăteşti inima ca să poată pleca să-L întâlnească pe Fiul Tău făgăduit. El ne-a fost făgăduit de două mii de ani, iar noi L-am aşteptat şi în curând va veni, fiindcă am văzut că tot ce ai făcut pentru Avraam este valabil şi pentru sămânţa lui.

Noi am primit ultimul semn, iar acesta eşti Tu, Dumnezeule, manifestat în trup omenesc.

Doamne, ei au ridicat mâinile, pentru că Fiul Tău Isus Hristos a spus: „Cine aude cuvintele Mele (şi eu, Dumnezeule, li le-am spus lor), şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Mare IaHVeH Elohim, Ţi-i dăruiesc Ţie, în Numele lui Isus Hristos, ca semne ale Cuvântului şi Jertfei Fiului Tău iubitor, în prezenţa Duhului Sfânt care Se manifestă printr-un trup omenesc. Sunt ai Tăi, de aceea Te rog să faci cu ei tot ce crezi că trebuie, pentru că sunt în Mâinile Tale.

Lucrătorii Tăi de aici îi vor călăuzi. Ajută-i să meargă la o biserică bună şi să facă botezul creştin, apoi să poată primi botezul Duhului Sfânt şi să fie aşezaţi în trupul lui Isus Hristos. Dă-ne aceasta, Doamne, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Este 9.55, aşa că nu mai avem timp pentru un rând de rugăciune, dar dacă va fi cu voia Domnului, îl vom face mâine seară.

Sunteţi bolnavi? Sunteţi în nevoi? Ridicaţi mâna dacă aveţi probleme. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Eu v-am vorbit din această Biblie şi v-am spus că ceea ce a făcut Dumnezeu pentru Avraam, aparţine şi fiilor lui Avraam. Astfel, Sămânţa împărătească a lui Avraam, Fiul făgăduit, a promis că „Aşa cum a fost în zilele Sodomei va fi şi la arătarea Fiului omului.”

Exact semnul pe care l-a dat Dumnezeu lui Avraam, ca să arate că sfârşitul formaliştilor păcătoşi şi al necredincioşilor era aproape, l-a dat şi pentru sămânţa lui Avraam. Acelaşi lucru se va întâmpla la venirea Lui, este adevărat?

Eu sunt un om, sunt fratele vostru, şi orice va face Dumnezeu pentru mine, trebuie să facă şi pentru voi.

Isus era Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ. Credeţi aceasta? Şi ce a făcut El când a fost pe pământ? A venit la ai Săi, dar bisericile lor L-au respins şi i-au ţinut pe oameni departe de El, este adevărat? Acelaşi lucru îl fac şi astăzi.

În epoca bisericii Laodicea L-am găsit afară şi bătând la uşă ca să intre din nou.

Astăzi este la fel: „Şi n-a putut face multe lucrări din pricina necredinţei lor… Dar tuturor celor ce L-au crezut, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Matei 13.58; Ioan 1.12). Este adevărat?

Am să vă întreb ceva. Voi, care sunteţi bolnavi, plecaţi-vă capetele. Câţi ştiu că Isus Hristos este Marele Preot care stă chiar acum la dreapta lui Dumnezeu? Dacă credeţi că ceea ce v-am spus este Adevărul, nu mă credeţi pe mine, ci Îl credeţi pe El. Şi dacă Îl credeţi pe El, veţi vedea că Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul. El stă la dreapta lui Dumnezeu şi este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre. Este adevărat? Spune Biblia aceasta? Ei bine, dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi voi vă atingeţi de El cu neputinţele voastre, cum ar trebui să procedeze ţinând cont că El este şi astăzi acelaşi? Exact ca atunci când s-a atins de El femeia aceea cu scurgerea de sânge.

Puteţi să-L atingeţi? Dacă da, El va proceda la fel. Aşa spune Biblia.

Amintiţi-vă că El a spus: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15.5). Dar nu viţa poartă roadele, ci mlădiţele care îşi iau viaţa din viţă, este adevărat? Amin. El este aici, iar noi suntem mlădiţele.

Dacă este ceva greşit cu voi şi aveţi nevoie de ajutor de la Dumnezeu, rugaţi-vă şi spuneţi: „Tată ceresc, bărbatul acela mic, chel  şi needucat, care stă acolo sus, nu mă cunoaşte. El este numai un om, dar mi-a spus că Tu eşti Acelaşi şi văd că tot ce a spus este adevărat: neprihănirea, sfinţirea, botezul cu Duhul Sfânt, aşezarea Fiului, schimbarea numelui cu unul asociat cu Numele lui Dumnezeu, Elohim.

Acum vedem aceleaşi semne. Îl vedem pe Billy Graham mergând în Sodoma, dar acest bărbat spune că va fi Unul care vine la Biserica aleasă.”

Fraţilor, spune aceasta Biblia? Atunci credeţi! Şi dacă Dumnezeu confirmă că v-am spus adevărul, înseamnă că este Adevărul.

Rugaţi-vă şi predaţi-vă Lui, căci o voi face şi eu şi astfel veţi vedea ce va spune Duhul Sfânt.

Biblia spune că Bărbatul acela stătea cu spatele către cort. Aş vrea ca cei care mă cunosc să nu se roage. Dacă mă cunoaşteţi şi ştiu că vă cunosc problema, să nu vă rugaţi. S-o facă doar cei care nu mă cunosc şi ştiu că nici eu nu îi cunosc şi nu ştiu nimic despre ei, căci atunci veţi vedea ce va face El. Staţi în rugăciune!

Doamne Isuse, slujba aceasta se va încheia în curând, deoarece cred că venirea Fiului aşteptat al seminţei lui Avraam va avea loc în curând.

Pentru ca Cuvântul Tău să poată fi împlinit, lasă să se cunoască în seara aceasta că Tu eşti Dumnezeu şi că eu sunt slujitorul, prorocul Tău, rânduit şi trimis pentru această lucrare, ca să poată fi un semn pentru biserică, pentru cei aleşi, pentru sămânţa chemată afară a lui Avraam, că sfârşitul este aproape. Îngăduie ca unii din sămânţa lui Avraam, care este aici, să se atingă de poala hainei Tale, apoi spune-mi, Tată, ce cuvinte trebuie să spun.

Rugaţi-vă. În timp ce stau cu spatele spre audienţă, văd în faţa mea o femeie care suferă cu stomacul. Ea a avut un accident de maşină şi nu este de aici ci vine din Kentucky. Numele ei este Allison. Ridică-te în picioare şi primeşte vindecarea. Doamnă, fă cu mâna dacă nu ne cunoaştem. Doamna care tocmai a fost vindecată, a ridicat mâna.

Îi rog şi pe restul să facă la fel. Mă voi întoarce din nou cu spatele.

Chiar în spatele acestei femei este o altă femeie care suferă. Ea are o infecţie la rinichi. Doamnă Brown, ridică-te şi primeşte vindecarea. Sunt un străin pentru tine? Da, noi nu ne cunoaştem, nu ştiu nimic despre tine. Dacă este adevărat, ridică mâna. Dumnezeu să te binecuvânteze. Este Dumnezeu încă Dumnezeu? Sigur că da. O, dacă aţi putea crede…

Probleme cu spatele, probleme cu rinichii, pe rândul acesta. Doamnă Day, vrei să primeşti vindecarea? Şi tu poţi s-o primeşti. Eu nu o cunosc pe femeie, n-am văzut-o în viaţa mea. Dacă este adevărat, ridică mâna. Vedeţi? Partea ta este să crezi, căci dacă vei crede, totul este posibil. Este adevărat?

Dar cei din partea aceasta? Credeţi! În faţa mea este un bărbat. El a avut o operaţie de hemoroizi, dar nu i-a reuşit bine. Domnule Short, ridică-te în picioare şi primeşte vindecarea. Cu Biblia în faţa mea, spun că nu l-am văzut niciodată pe bărbatul acesta.

Dar tu doamnă Bowman? Tu ai o umflătură la nas? Ce zici, vrei să ridici mâna şi să primeşti vindecarea? Eu nu o cunosc, nu am văzut-o niciodată. Crezi din toată inima?

Doamnă, tu ai probleme la picior şi te pregăteşti pentru operaţie. Doamnă Dixon, ridică-te şi primeşte vindecarea.

Eu nu i-am văzut pe niciunul dintre ei, Dumnezeu care este Judecătorul meu, ştie aceasta.

Biserică, este timpul sfârşitului. Dumnezeu l-a chemat pe Avraam prin neprihănire, sfinţire, Duhul a aşezat Fiul şi  S-a arătat în trup omenesc înainte de sfârşitul timpului, credeţi aceasta?

Câţi din cei care aţi ridicat mai devreme mâna că vreţi să fiţi amintiţi în rugăciune şi nu aţi mai văzut aşa ceva până acum, sunteţi bucuroşi că L-aţi primit pe Hristos ca Mântuitorul vostru personal? Ridicaţi-vă în picioare. Ridicaţi-vă în picioare toţi cei care aţi crezut şi L-aţi primit pe Hristos ca Mântuitor personal. Nu vă ruşinaţi! Dumnezeu să vă binecuvânteze. Câţi vreţi să fiţi vindecaţi şi credeţi că El este aici ca să vă ridice?

Vedeţi, eu nu m-am apropiat de oamenii aceia, dar ei s-au atins de Ceva. Microfonul acesta este mut dacă nu vorbeşte cineva prin el. Şi eu sunt mut în ceea ce priveşte problemele voastre… Cum aş putea să cunosc eu toate aceste lucruri? Dar ei s-au atins de Dumnezeu, iar El a vorbit prin mine  şi le-a spus tot ce au avut nevoie. Este adevărat? Îl face aceasta Acelaşi ieri, azi şi în veci? Atunci vă îndemn pe fiecare din cei care aveţi nevoie de vindecare în trup, să vă ridicaţi în picioare în Numele lui Isus Hristos.

Biserică, îi vedeţi pe oamenii aceştia care doresc vindecarea?

Câţi din cei care sunt aproape de ei sunteţi credincioşi? Ridicaţi mâna. Biblia spune: „Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede…” Ridicaţi-vă şi puneţi-vă mâinile peste ei. Puneţi mâinile unul peste celălalt în toată audienţa, după cum este nevoie.

Cum vă rugaţi în biserica voastră? Aşa cum vă rugaţi când sunteţi singuri în odăiţa voastră, să vă rugaţi şi pentru persoana peste care vă întindeţi mâinile, în timp ce eu mă voi ruga pentru voi.

Tată ceresc, a fost o întâlnire mai lungă, dar fără îndoială îşi vor aminti de ea, pentru că suntem la sfârşitul timpului şi vedem cu toţii aceasta. Nimeni nu poate opri acest lucru, pentru că aşa a spus Dumnezeu. Cuvântul Lui este Adevărul şi noi am văzut aceasta în fiecare umbră, preumbrire despre care am vorbit.

Marele Tău Duh este în sală. Nu există nici o umbră de îndoială că acelaşi Dumnezeu care a predicat mesajul, acelaşi Duh care a vorbit, este Cel care a dovedit că El este Acelaşi care a fost în trup omenesc, a mâncat şi a băut ca Om şi a stat înaintea lui Avraam, chiar înainte de sfârşitul acelei generaţii. Tot aşa este şi acum, Doamne.

Sfârşitul timpului este aici, iar aceşti oameni ştiu că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a spus că aceste lucruri se vor întâmpla din nou, înainte de sfârşitul timpului, aşa cum a fost în Sodoma.

Doamne Dumnezeule, noi nu avem nici o umbră de îndoială cu privire la aceasta.  Ei se roagă unii pentru alţii, fiindcă cred şi s-au ridicat să-şi mărturisească credinţa.

Eu condamn diavolul de boală şi afecţiuni sau păcat, care îi supără şi necredinţa care îi împiedică să primească vindecarea!

Dumnezeule, Te rog să îndepărtezi umbra necredinţei şi să laşi Duhul Sfânt să Se reverse peste aceşti copii ai lui Avraam. Vindecă-i în timp ce îl voi condamna pe diavolul şi eliberează-i în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Amin

– Amin –

Posted in Slujba Incincita

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *