Meniu Închide

WILLIAM MARRION BRANHAM – ALEGEREA UNEI MIRESE

 

29 Aprilie 1965 – Los Angeles, California

 

Doamne, aici sunt mulţi oameni bolnavi şi eu nu pot ajunge deodată la toţi dintre ei, dar mă bucur pentru că în seara aceasta pot fi din nou în mijlocul acestui auditoriu, printre aceşti oameni minunaţi. Când am venit, oamenii de afară mi-au spus că nu au reuşit să intre înăuntru. Îmi pare rău pentru aceasta şi i-am asigurat că altă dată vom încerca să facem rost de un auditoriu mai mare. Ei mi-au spus că şi subsolul este plin deja. Îmi pare rău pentru situaţia aceasta.

Sunt totuşi bucuros pentru că pot fi în mijlocul acestui grup frumos, printre predicatori, oameni de afaceri, comercianţi, reprezentanţi ai diferitelor biserici din ţară, etc.

Dimineaţă am avut ocazia să vorbesc în faţa unui public numeros despre tema: „Pleava nu va moşteni împreună cu grâul.”

Nu am reuşit să-mi închei predica cu toate că fratele Demos a încercat să prelungească timpul de închiriere al sălii. Cei care aţi fost prezenţi acolo aţi înţeles ce am vrut să spun? Cred că s-a spus suficient pentru ca voi să înţelegeţi.

În seara aceasta avem un prilej în care ştiu că mulţi ne vor trimite întrebări referitoare la botezul cu Duhul Sfânt. Această întrebare s-a născut ca urmare a emisiunii care a fost ţinută la televiziune de fraţii creştini ai Evangheliei depline din Los Angeles.

Mă bucur mult când văd că există asemenea oameni şi-mi plac şi întrebările puse de ei. Acest lucru mă face să mă simt bine şi cred că Domnul va adăuga binecuvântarea Lui la Cuvântul vorbit, astfel încât toţi cei prezenţi să poată crede fără să vadă. Aceasta este rugăciunea mea sinceră înaintea Domnului.

Astăzi am primit foarte multe scrisori şi telefoane de la cei care au fost vindecaţi în adunarea aceasta. Veştile primite m-au bucurat foarte mult pentru că slujba mea este să mă rog pentru bolnavi. Eu nu am pretenţia că sunt un „predicator modern”, cum spune lumea, deoarece vin în mijlocul vostru cu limbajul meu de Kentucky, care este destul de greoi. Eu nu mă pot numi predicator modern, pentru că nu am nici o pregătire, dar doresc să dau şi altora ceea ce am primit de la Domnul. El este toatăviaţa mea, este tot ceea ce îşi poate dori un om care trăieşte pe acest pământ.

Când eram copil mi-am dorit întotdeauna să am un prieten adevărat, iar astăzi pot spune că sunt foarte bucuros pentru prietenii mei din diferite comunităţi religioase.

Pentru tema de astăzi vom citi câteva versete biblice, pentru că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Eu cred că este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. La aceste versete aş vrea să mă refer în următoarele aproximativ patruzeci şi cinci de minute, apoi vom ieşi, ca să ne vedem din nou în seara aceasta, la această masă rotundă minunată. Am încredere că Dumnezeu va continua să vă binecuvânteze chiar prin ele.

Dorinţa mea este ca în seara aceasta să plec la Tucson. Este un drum lung până acolo, aproximativ zece ore de condus, iar de acolo aş vrea să merg la Ubersec, deoarece mâine dimineaţă trebuie să primesc un vaccin contra febrei galbene. Ultima dată când am fost acolo am refuzat să-l fac, dar acum trebuie să merg din nou acolo şi nu se acceptă nici un refuz. Mai am de făcut şi un vaccin contra tetanosului şi a febrei tifoide.

Acum mă bucur însă pentru ocazia aceasta minunată şi pentru toate aceste adunări care mi-au mişcat inima. Credinţa mea este că Domnul va binecuvânta acest grup frumos de oameni, şi-l va salva în ziua aceea când continentul va fi zguduit cu putere, aşa cum s-a întâmplat acum câteva zile în Alaska. Unii dintre voi m-au întrebat: „Frate Branham, când se va întâmpla lucrul acesta?” Nu pot spune aceasta pentru că nu ştiu, dar se va întâmpla.

Eu mi-am dorit întotdeauna să fiu sincer cu voi, de aceea nu vreau să vă spun presupunerile sau părerile cuiva. Dacă El îmi va spune ceva referitor la acest eveniment, desigur veţi afla şi voi. Eu ştiu că întreaga lume este într-o stare de clătinare pentru că trăim în timpul sfârşitului.

Fratele Demos a povestit dimineaţă cum a umblat printre rânduri şi a adunat numerele de rugăciune înainte ca oamenii să vină sus, apoi a fost atent la mine dacă voi spune exact ceea ce era scris pe ele. Voi ştiţi că oamenii scriu pe acele bileţele tot ce este mai important cu privire la ei. Şi fratele spunea că din sutele de bilete pe care le-a urmărit, nu am greşit nici măcar o dată. De ce? Pentru că atâta timp cât Dumnezeu stă în spatele lucrării Sale nu se poate infiltra nici măcar o greşeală. Dacă aş plănui ceva de la mine, ar fi o greşeală încă înainte de a spune ceva.

Nu demult am fost vizitat de o fetiţă care mi-a povestit un vis. După ce a terminat, m-a întrebat: „Frate Branham, ce înseamnă visul acesta?” Eu i-am răspuns simplu: „Nu ştiu, soră! Nu ţi-l voi putea tălmăci decât după ce îmi va arăta Domnul însemnătatea lui.” Aşa se face că   L-am întrebat pe Domnul, dar nu mi-a răspuns niciodată nimic cu privire la el. Fetiţa a revenit mai târziu şi m-a întrebat: „Ce înseamnă visul meu? Care este tălmăcirea lui?”

Eu i-am răspuns: „Vino încoace, iubito şi stai jos.” Apoi am continuat: „Tatăl şi mama ta îmi sunt prieteni buni. Ei au venit de departe, din Canada şi stau cu mine. Ei au crezut întotdeauna tot ce le-am spus şi cred că nimeni nu mă poate acuza că aş fi spus ceva greşit. Dacă m-aş gândi că visul tău înseamnă cutare lucru, aş greşi, de aceea aştept să primesc visul tău şi după aceea El îmi va spune ce înseamnă şi astfel îţi voi putea da răspunsul. Dacă aş încerca să ţi-l tălmăcesc după părerea mea, aş face o greşeală pentru că tu vei lua ceea ce vei auzi şi te va influenţa.” Dar când vă spun ceva în Numele Domnului, este Adevărul absolut pentru că vine de la El. Tot ce v-am spus în anii aceştia s-a dovedit a fi adevărul peste tot în jurul lumii şi nu a greşit niciodată. Noi oamenii facem tot timpul greşeli, de aceea avem nevoie de călăuzirea Duhul Sfânt pentru că Dumnezeu nu greşeşte niciodată.

Şi vreau să vă mai spun ceva: Eu am un Mesaj de care sunt răspunzător înaintea lui Dumnezeu, dar de multe ori oamenii mă privesc ca şi cum aş fi o fiinţă îngrozitoare, unul care nu am dragoste, ci îi urăsc pe oameni. Aceasta este însă o minciună. Eu îi iubesc pe oameni, dar voi ştiţi că uneori dragostea este nevoită să mustre şi să pedepsească.

Dacă băieţelul tău iese în stradă deşi îi spui: „Dragul meu, nu mai ieşi în stradă pentru că poţi fi accidentat de maşini!” ba mai mult, după ce îl aduci în curte fuge din nou în stradă, ce va urma? Vei lua nuiaua şi îl vei corecta. Dar aceasta nu înseamnă că îl urăşti, ci dimpotrivă.

Dacă vezi pe râu un bărbat care se îndreaptă cu barca spre cascadă, unde şi-ar pierde cu siguranţă viaţa, oare nu-i vei spune nimic? Nu vei striga: „Stai, nu mai înainta nici un pas! Mai gândeşte-te, fiindcă s-ar putea să nu reuşeşti!” Şi dacă el nu te-ar asculta, în caz că poţi, sunt sigur că l-ai arunca din barcă sau l-ai răsturna. De ce faci aceasta? Pentru că îl iubeşti şi vrei să-l salvezi.

În aceste mesaje pe care le vorbesc, eu nu încerc niciodată să aduc vreo învăţătură, pentru că aceasta o fac în biserica mea. Dar aici afară, între oamenii care sunt din diferite confesiuni şi au păreri diferite, încerc să vorbesc mai blând şi mai explicit, pentru ca cei care sunt născuţi din Duhul lui Dumnezeu să poată înţelege ce înseamnă denumirile: metodist, baptist, penticostal, etc., printre oamenii creştini.

Pentru tema din seara aceasta aş vrea să citesc din Geneza 24, începând cu versetul 12, unde scrie;

 

„Şi a zis: „Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog dă-mi izbândă astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam!

Iată, stau lângă izvorul acesta de apă şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau, şi care va răspunde:

Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale, să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu!” (v. 12-14).

 

În continuare voi citi din Apocalipsa 21.9. Cred că voi cunoaşteţi tot capitolul 24 din Geneza, iar dacă nu, îl vom citi tot. Cred că gândim la fel dacă spunem că Dumnezeu l-a trimis pe Eliezer, mai mult decât Avraam, ca să aleagă o mireasă pentru Isaac. Şi frumoasa Rebeca a venit din cetate şi a împlinit întocmai semnul pe care l-a pus Eliezer înaintea Domnului.

Să citim acum din Apocalipsa 21.9:

 

Apoi, unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine si mi-a zis: „Vreau să-Ţi arăt Mireasa, nevasta Mielului!”

 

Mesajul din seara aceasta se intitulează „Alegerea unei Mirese!” iar tu, fratele meu, care înregistrezi, poţi să dai această hrană celor care însetează după neprihănire.

Eu nu vorbesc numai adunării din locul acesta, pentru că aceste benzi vor face înconjurul pământului. Ele vor fi traduse în toate limbile, chiar şi în ţările păgâne. Dar nu vor fi numai ascultate, ci vor fi şi trăite de cei care le vor crede.

În India şi în Africa sunt trimise gratuit, iar acolo vor fi traduse în limbile respective. Cu un cuvânt, aceste Mesaje vor face înconjurul pământului.

Să trecem acum la tema noastră: „Alegerea unei Mirese!”

În viaţă, noi suntem puşi de foarte multe ori în faţa alegerii. De fapt drumul vieţii în sine este o alegere. Noi avem dreptul să alegem drumul, calea pe care vrem s-o urmăm în viaţă.

Pregătirea noastră şcolară este o alegere. Astfel, putem alege dacă vrem să învăţăm sau nu. Aceasta este o alegere care ne aparţine.

Fiecare bărbat, femeie, băiat sau fată au de ales dacă vor să trăiască corect sau murdar. Voi sunteţi liberi să alegeţi ce vreţi, dar nu uitaţi că alegerea este un lucru extraordinar.

În seara aceasta puteţi alege locul vostru veşnic şi poate că unii dintre voi vor ajunge acolo chiar înainte de terminarea acestui serviciu.

S-ar putea ca în seara aceasta să-l refuzi pentru ultima dată. Aici este o graniţă, o linie de demarcaţie între har şi judecată şi fiecare bărbat, femeie, fată sau băiat este în pericol depăşească această linie a harului, iar depăşirea ei înseamnă moarte. Nu mai ai nici o posibilitate de întoarcere. Acesta este motivul pentru care am spus că pentru unii dintre noi s-ar putea să fie seara în care se hotărăşte locul în care ne vom petrece veşnicia.

În viaţa aceasta mai este însă încă o alegere şi anume, alegerea pe care o fac doi tineri care păşesc împreună în viaţă. Ambii au dreptul să aleagă, adică pot face ce vor. Tânărul are dreptul să-şi aleagă mireasa, iar ea are dreptul să-l accepte sau să-l refuze.

Deci şi bărbatul şi femeia au dreptul să aleagă.

Ca şi creştin, tu ai dreptul să alegi cărei biserici vrei să-i aparţii. Aici în America oamenii au această libertate de alegere. Este dreptul nostru de a alege biserica de care dorim să aparţinem.

Aceasta este o alegere. Dacă vreţi, puteţi să nu mergeţi nicăieri sau puteţi să vă schimbaţi de la metodişti la baptişti sau de la catolici la protestanţi şi aşa mai departe; nimeni nu vă opreşte să faceţi ceea ce doriţi. Aceasta este libertatea noastră, democraţia noastră. Fiecare om are libertatea de a alege religia pe care doreşte s-o urmeze şi eu vă spun că această alegere este foarte grea. Dumnezeu să ne ajute să păstrăm această libertate cât putem.

Tu poţi alege dacă vrei să rămâi în biserica aceasta sau poate ai găsit alta care îţi va da siguranţa veşnică.

Tu poţi să alegi mărturia de credinţă a unei biserici, dacă crezi că este cea corectă, poţi alege dogma altei biserici, sau poţi alege Cuvântul lui Dumnezeu.

Va trebui însă să faci o alegere, o alegere personală. Alegerea este o lege nescrisă a fiecărui om.

Eu cred că pe Muntele Carmel, Ilie a fost într-o luptă hotărâtoare, într-un ceas groaznic, într-un moment de răscruce, într-un punct în care am ajuns şi noi astăzi. Poate că în seara aceasta este rândul meu sau al tău să facem această alegere, la fel ca pe Muntele Carmel. Sincer, eu cred că aceasta se întâmplă pe plan mondial. Da, în curând veţi fi puşi în faţa unei alegeri.

Voi, cei din denominaţiuni credeţi că acest ceas va fi de partea voastră, dar adevărul este că veţi intra în Consiliul Mondial al Bisericilor, iar din clipa aceea nu vei mai fi o denominaţiune.

În curând veţi fi puşi în faţa acestei alegeri şi este foarte periculos să staţi şi să aşteptaţi până în ultima clipă, pentru că s-ar putea să primiţi ceva de care nu vă veţi mai putea scăpa niciodată.

Astăzi avem un timp în care puteţi fi avertizaţi, dar dacă depăşiţi linia de demarcaţie sunteţi deja însemnaţi cu fierul roşu, treceţi de partea cealaltă (ieşiţi din har).

Gândiţi-vă la Anul Jubiliar. (Exod 21.1-6). Când răsuna trâmbiţa care vestea eliberarea din robie, orice rob putea să plece de la stăpânul lui. Era liber. Dar dacă refuza să primească libertatea, era dus la un uşcior din Templu şi i se găurea urechea în partea de jos, ceea ce însemna că rămânea rob pentru totdeauna.

Acest semn făcut la urechea robului este un simbol spre ascultare, deoarece credinţa vine prin auzirea Cuvântului. El a auzit acea Trâmbiţă, dar nu a vrut să asculte.

De multe ori, bărbaţii şi femeile aud Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl văd ca un Adevăr legitimat şi dovedit, dar cu toate acestea nu vor să Îl asculte. De ce aceasta? Pentru că au făcut o altă alegere şi au refuzat Adevărul şi realitatea. Aceasta face ca urechile lor să rămână închise pentru Adevărul Evangheliei şi nu-L vor mai putea asculta (înţelege) niciodată. Sfatul meu este ca atunci când Dumnezeu vorbeşte inimilor voastre, să vă grăbiţi să acţionaţi chiar atunci.

Ilie a pus poporul în faţa unei alegeri şi ei au trebuit să se decidă.

Alegeţi în această zi, cui vreţi să slujiţi. Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal.” (1 Împăraţi 18.21).

După cum am învăţat, toate lucrurile naturale sunt un simbol pentru lucrurile duhovniceşti. Noi am văzut aceasta dimineaţă când am vorbit despre soare, grâu, neghină, etc.

Natura a fost prima mea Biblie. Înainte de a citi Biblia, eu L-am cunoscut pe Dumnezeu în natură, pentru că Biblia este scrisă peste tot, natura fiind în deplină concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, moartea, înmormântarea şi învierea sunt simbolizate perfect în natură; răsăritul şi apusul soarelui, care a doua zi răsare din nou şi aşa mai departe; dar acum nu avem timp să ne ocupăm de aceasta.

Deci dacă lucrurile naturale sunt un simbol al celor duhovniceşti, atunci alegerea unei mirese naturale este un simbol al alegerii Miresei duhovniceşti.

Alegerea unei soţii este o problemă foarte serioasă.

Alegerea un soţ sau a unei soţii şi apoi căsătoria, este un legământ de credincioşie valabil doar pentru viaţa aceasta, „Până când moartea ne va despărţi.” Aşa este. Voi faceţi acest jurământ înaintea lui Dumnezeu şi trebuie să-l ţineţi .

Mă gândesc că un bărbat ar trebui să-şi aleagă soţia cu multă atenţie şi cred că cel care se gândeşte la viitor şi are o judecată bună, va face întocmai aşa, pentru că îşi poate distruge întreaga viaţă. Fiţi atenţi ce faceţi!

Şi femeia ar trebui să fie foarte atentă înainte de a accepta cererea unui bărbat, mai ales în timpul acesta.

Bărbatul ar trebui să se roage şi să cugete bine la ceea ce face înainte de a-şi alege soţia.

Eu cred că aici se ascunde motivul pentru care avem atât de multe divorţuri astăzi. În privinţa aceasta America ocupă primul loc. Ţara noastră are cele mai multe divorţuri deşi pretindem că suntem o naţiune creştină.

Ce ruşine sunt procesele noastre de divorţ! Părerea mea este că toate aceste procese de divorţ au o singură cauză: bărbaţii şi femeile s-au îndepărtat de Dumnezeu.

Ce bine ar fi dacă bărbatul şi femeia nu ar privi la ochii atrăgători din dreapta sau din stânga, nici la poziţia socială pe care o deţine „X” sau „Y”, ci ar privi la Dumnezeu şi ar spune: „Doamne, ceea ce vreau să fac este conform voii tale?” Dacă aţi proceda în felul acesta s-ar întâmpla cu siguranţă ceva.

Astăzi avem foarte multă înşelăciune, ca în şcoală.

Mulţi copii din vecini vin dimineaţa pe la mine şi mă roagă să mă rog pentru ei, deoarece au teză sau un test pe care trebuie să-l treacă. Îmi spun că ieri au lucrat toată ziua, iar acum se tem că nu vor reuşi. Ba unii vin şi-mi spun că nu au învăţat toate lecţiile pentru că ieri s-au jucat prea mult. Ce urmează? A doua zi merg la şcoală nepregătiţi şi îşi copiază lecţiile unii de la alţii.

Eu cred că ar trebui să le spuneţi adevărul părinţilor voştri, iar dimineaţa la masă puteţi să-i spuneţi mamei voastre (dau un exemplu): „Mamă, John are astăzi un test. Haide să ne rugăm pentru el,” sau pentru orice altceva. Aceasta ar fi mult mai corect decât să copiezi de la unul sau de la altul şi să profiţi de osteneala colegului. Eu cred că în toate aceste situaţii ar trebui să ne rugăm ca să facem o alegere bună.

Şi cred că atunci când este vorba de alegerea bărbatului sau a femeii cu care vrem să ne căsătorim, ar trebui s-o facem cu mult mai mult. O, cum ar trebui să cugetăm la această problemă! Un bărbat ar trebui să se roage necurmat, deoarece ar putea să-şi ruineze întreaga viaţă şi aceasta pentru că legământul pe care-l face sună: „Până când moartea ne desparte!” Aceasta înseamnă că o alegere greşită vă va ruina întreaga viaţă.

Dacă un bărbat ştie că face o greşeală, că alegerea lui este greşită şi totuşi se căsătoreşte cu o femeie nepotrivită pentru el, este greşeala lui. Dacă femeia se hotărăşte pentru un bărbat care nu este potrivit pentru ea, şi ştie aceasta, atunci greşeala este a ei. Astfel, voi nu ar trebui s-o faceţi până când nu vă rugaţi.

Acelaşi lucru se întâmplă şi la alegerea unei biserici. Voi trebuie să vă rugaţi înainte de a alege biserica cu care vreţi să aveţi părtăşie. Gândiţi-vă la faptul că fiecare biserică are duhul ei.

Să nu mă înţelegeţi greşit. Eu ştiu că sunt deja un bărbat bătrân iar într-o zi va trebui să mă înfăţişez la judecată ca să răspund pentru tot ceea ce spun în seara aceasta sau cu alte ocazii. Acesta este motivul pentru care trebuie să fiu sincer şi deplin încredinţat în ceea ce învăţ.

Dacă veţi merge la o biserică şi veţi privi cu atenţie comportamentul păstorului, veţi înţelege imediat starea bisericii respective, deoarece biserica se comportă la fel ca păstorul ei. Uneori mă întreb dacă noi nu primim doar duhul unul altuia, în locul Duhului Sfânt. Eu mă mir foarte mult când văd că în loc să accepte călăuzirea Duhului Sfânt şi să Îl lase pe El să lucreze în viaţa lor, oamenii acceptă foarte uşor părerile altora. Astfel, dacă aveţi ceva temeinic şi puneţi înaintea unui păstor, iar el nu acceptă ci rămâne în continuare la învăţătura lui, biserica lui va avea aceeaşi poziţie.

Am fost la o biserică unde păstorul are unele ticuri: clatină din cap înainte şi înapoi, etc. Adunarea făcea la fel.

Priviţi un păstor care calcă totul în picioare. Biserica lui va face acelaşi lucru. Acesta este motivul pentru care dacă aş fi pus în faţa alegerii, aş alege o biserică sinceră, o adunare cu Evanghelia deplină. Într-o astfel de biserică mi-aş duce familia.

Alegere. Zilele trecute, băieţii, fiul şi ginerele fratelui Shakarian, m-au dus aici sus să mă rog pentru un băiat tânăr, un cântăreţ, un băiat gingaş, care tocmai se întorsese dintr-o călătorie. Era bolnav şi m-au sunat să mă rog pentru el. Se numea Fred Braker. Înainte de-a ajunge la el am aflat că a făcut o puternică hemoragie pe creier, că a paralizat şi că este pe moarte. Soţia lui dorea să mă rog pentru el.

Eu mi-am zis: „Dacă încerc să zbor cu avionul până la el, s-ar putea să moară înainte de sosirea mea. Acesta este motivul pentru care am sunat repede şi am găsit la telefon o domnişoară pe care am rugat-o să pună telefonul la urechea lui Fred. Tânărul nu putea să înghită şi din cauza aceasta medicii au intervenit şi i-au pus ceva artificial pentru a-l ajuta. Imediat după ce ne-am rugat pentru el, ni s-a spus că şi-a revenit şi că medicii au scos afară acel obiect ajutător pentru că putea să înghită. Medicii erau foarte surprinşi şi nu le venea să creadă că este posibil acel lucru, dar după puţină vreme el a putut să se ridice şi să meargă.

O biserică, alegerea unei biserici.

Azi dimineaţă am primit un telefon şi mi s-a spus că a încetat din viaţă o soră, o adevărată creştină din biserica mea. Şi fraţii din biserica mea, un adevărat grup de oameni sfinţi, s-au adunat, s-au dus împreună acasă la ea şi înainte ca antreprenorul de pompe funebre s-o îmbălsămeze, au îngenuncheat şi s-au rugat până când viaţa a revenit în trupul ei, astfel încât în seara aceasta sora este bine. Acest lucru l-au făcut bătrânii din biserica mea. De ce au făcut aceasta? Pentru că au fost învăţaţi să creadă că toate lucrurile sunt posibile celui ce crede. Veniţi sinceri la Dumnezeu!

Aşadar, voi trebuie să faceţi o alegere corectă.

Femeia aleasă de un bărbat reflectă caracterul şi ambiţiile lui. Dacă un bărbat îşi alege o femeie greşită, ea va reflecta tocmai caracterul lui greşit. Femeia cu care se căsătoreşte arată ce este în el, ce zace în el. Nu contează ce spune el, uitaţi-vă la alegerea lui în căsătorie şi totul va fi clar.

De curând am fost în birou la un bărbat. El mi-a spus că este creştin, dar peste tot pe pereţi, pe birou, pretutindeni unde priveai erau doar poze cu femei goale, în timp ce atmosfera din interior era inundată de muzică „boogie-woogie”. Vedeţi, pe mine nu mă interesează ce spune el; eu nu pot crede mărturia buzelor lui pentru că duhul lui se hrăneşte cu lucrurile acestei lumi. Cum ar fi dacă un asemenea bărbat s-ar căsători cu una din aceste femei care dansează goale, sau cu cea mai frumoasă „Miss sexy”? Aceasta reflectă ce este în gândurile lui, cum va arăta căminul lui şi cum îşi va creşte copiii. Prin ceea ce face, bărbatul descoperă ce este în el.

Un bărbat care se căsătoreşte cu o astfel de femeie, arată gândirea pe care o are cu privire la viitor. Puteţi să vă închipuiţi că un creştin face aşa ceva? Eu nu pot accepta aşa ceva, dragii mei! Un creştin adevărat nu priveşte după o Miss sexy, ci caută un caracter creştin.

Dar într-o alegere firească nu puteţi avea toate lucrurile. Poate aici sunt două fete: una arată bine pe când cealaltă nu este chiar aşa drăguţă, iar tu trebuie să renunţi la una dintre ele. Cum vei alege? După ce criteriu te vei ghida? Te va interesa dacă are calităţile unei doamne – dacă este manierată, frumoasă, prezentabilă? Pe mine nu mă interesează aceste lucruri, ci eu voi privi la caracterul ei! De acesta am nevoie, nu de frumuseţe.

Dacă un creştin îşi alege o soţie, atunci să-şi aleagă o femeie adevărată, născută din nou. Nu contează cum arată ea, fiindcă ceea ce este în ea o face cine este. Aceasta contează, pentru că o astfel de femeie va reflecta caracterul lui Dumnezeu.

Dacă alege în felul acesta, el va reflecta caracterul lui Dumnezeu; va reflecta ce este în gândirea lui, cum va fi căminul lui şi planurile viitoare pentru casa lui.

Dar dacă se căsătoreşte cu una din aceste femei moderne va împărtăşi lucrurile murdare ale lumii. Ce ar putea aştepta de la viaţă un astfel de om? Ce fel de cămin va avea el?

Gândiţi-vă ce va secera el dacă se căsătoreşte cu o fată imorală, care nu se interesează de gospodărie ci preferă să lucreze undeva, în biroul unui bărbat, în loc să-şi crească copilul? Ce fel de gospodină ar fi o asemenea femeie? În cazul acesta ar fi nevoie de o menajeră care să spele, să gătească şi să le îngrijească copiii.

În ce mă priveşte, cred că femeia nu ar trebui să lucreze decât în cazul când o impune starea materială.

Când am văzut pentru prima dată femeile poliţiste îmbrăcate în uniformă şi plimbându-se cu motocicletele,    mi-am zis că este o mare ruşine pentru fiecare oraş care permite aşa ceva. În timp ce mulţi bărbaţi nu au unde să lucreze, ele ocupă asemenea funcţii arătând astfel gândirea modernă greşită a oraşului nostru, arată degradarea. Noi nu ar trebui să le permitem femeilor să facă aceasta pentru că nu sunt chemate la aşa ceva.

Când Dumnezeu îi dă bărbatului o femeie, El îi dă cel mai bun şi mai potrivit lucru, după mântuire, dar dacă ea încearcă să ia locul bărbatului, acesta este cel mai rău lucru pe care îl poate avea el. Acesta este adevărul.

Putem vedea acum sensul duhovnicesc al lucrurilor? Vedeţi, noi ştim că este rău, dar trebuie să privim în faţă lucrurile rele şi să facem faţă faptelor, aşa cum ne învaţă Biblia.

În aceste simboluri naturale, noi vedem Planul lui Dumnezeu cu privire la Căminul Lui viitor şi al Miresei, care vine în vedere acum.

Dacă un bărbat se căsătoreşte cu o „miss-sexy” poţi vedea ce părere are el despre viitor. Dacă se căsătoreşte cu o femeie care nu vrea să stea acasă, vei vedea cum priveşte el spre viitor.

Ştiu că ceea ce spun sună îngrozitor, dar trebuie să fac aceasta pentru că aşa vrea Dumnezeu.

Cu ani în urmă am lucrat la o fermă care cumpăra vite şi le creştea. Eu am observat că bătrânul acela privea întotdeauna foarte atent vacile în ochi înainte de a da ultimul preţ. Le întorcea capul şi le privea din toate părţile, examinându-le de sus până jos, iar dacă îi plăcea cum arată le privea din nou în ochi. Uneori observam că pleacă dând nemulţumit din cap, ceea ce m-a făcut să-l întreb odată:

„Jeff, aş vrea să te întreb ceva.”

„Spune, Bill”, a răspuns el.

„De ce te uiţi atât de atent în ochii vacilor doar sânt frumoase şi solide?”

„Aş vrea să-ţi spun ceva, băiete, pentru că şi tu îi vei învăţa pe mulţi. Pe mine nu mă interesează cum arată vaca. Poate să aibă ugerul până la copite, pentru că dacă are privirea sălbatică n-o voi cumpăra niciodată.”

Am înţeles imediat că are dreptate în ceea ce spune, aşa că am continuat discuţia:

„De ce, Jeff?”

„În primul rând pentru că o asemenea vacă nu se va linişti niciodată şi apoi nu va fi o mamă adevărată pentru viţelul ei. Este atât de grasă pentru că stăpânii ei au ţinut-o în grajd dar dacă îi dai drumul fuge până când moare.”

„Ştii că am învăţat ceva aici?” l-am întrebat. „Cred că ceea ce spui se potriveşte şi la femei.”

Şi eu îţi dau un sfat, tinere: ar fi mai bine să rămâi departe de această privire sălbatică, holbată, arătând ca Ricketa. Iar în ce priveşte albastrul de deasupra ochilor, spune-i să se spele pentru că aceasta este o sfidare la adresa lui Dumnezeu. De ce? Pentru că prin aceasta mărturiseşte că Dumnezeu a avut şi lipsuri în ceea ce a creat.

Eu nu vreau aşa ceva! Pe mine nu mă interesează ce numeşte frumos televiziunea sau ziarele! Ochii aceştia vopsiţi şi privirea sălbatică sunt cele mai oribile şi hidoase lucruri pe care le-am văzut în viaţa mea.

Într-o dimineaţă am văzut intrând într-o cofetărie mai multe domnişoare. Aceasta s-a întâmplat când am fost pentru prima dată în California. Eram însoţit de fratele Arganbright. În timp ce el a coborât până la subsol, privirea mi-a fost atrasă de faţa uneia dintre acele domnişoare. „Oare ce-o fi având?” m-am întrebat mirat. Nu mai văzusem niciodată aşa ceva. Parcă avea faţa mâncată de lepră. Semăna cu un clovn (Nu spun aceasta pentru amuzament). Eu sunt misionar şi am avut ocazia să văd tot felul de creaturi şi o mulţime de boli, dar aşa ceva nu mai întâlnisem până atunci. Eram gata să merg la tânăra domnişoară şi să-i spun: „Sunt predicator şi mă rog pentru bolnavi. Îmi dai voie să mă rog şi pentru tine?” Atunci am observat că au mai intrat câteva fete care aveau faţa la fel ca domnişoara, aşa că m-am retras şi am aşteptat, iar când a revenit fratele Arganbright l-am rugat să-mi spună ce este cu acele fete.

„Acelea sunt greşeli cosmetice”, mi-a spus el.

„O, Doamne! Şi eu care am crezut că fata aceasta ar trebui dusă la un spital de boli contagioase!” Adevărul este că ele chiar ar trebui duse undeva ca să nu se molipsească şi celelalte femei.

Deci voi, care ştiţi ce doriţi de la viaţă, rugaţi-vă înainte de a face vreo alegere pentru că această alegere va reflecta caracterul vostru. De ce? Pentru că femeia îl reflectă pe bărbat.

Puteţi accepta ca un bărbat umplut cu Duhul Sfânt să se căsătorească cu o astfel de femeie? În ce mă priveşte, eu nu pot concepe aşa ceva chiar dacă unii dintre voi mă vor considera un bătrân comic, care nu poate înţelege aşa ceva.

Observaţi. Femeia reflectă ceea ce este în bărbat, iar Cuvântul spune că ea îl va ajuta să-şi facă viitorul cămin.

Să revenim puţin la partea duhovnicească a lucrurilor. Dacă priviţi o biserică lumească, ce procedează ca lumea, doreşte lumea şi deşi are poruncile lui Dumnezeu le nesocoteşte şi le încalcă de parcă n-ar fi fost scrise niciodată, cred că veţi fi de acord cu mine când afirm că Hristos nu va alege niciodată o asemenea Mireasă. Sau puteţi accepta că El va alege ca Mireasă a Sa biserica lumească modernă de astăzi? Nu, domnii mei, eu nu pot concepe aşa ceva! Nu!

Gândiţi-vă la Cuvântul Scripturii care spune: „Bărbatul şi femeia se vor face un singur trup.” (Geneza 2.24).

Te-ai uni cu o asemenea femeie? Dacă ai face aşa ceva, acest lucru mi-ar clătina profund încrederea în tine.

Şi vă întreb: Cum s-ar putea uni Dumnezeu cu aşa ceva, cu o prostituată confesională? Credeţi că El va face vreodată aşa ceva? Nu, pentru că aceste denominaţiuni au o formă de evlavie dar Îi tăgăduiesc puterea. O, El nu va face niciodată aşa ceva pentru că Biserica trebuie să aibă caracterul Lui!

Biserica adevărată născută din nou trebuie să aibă caracterul lui Hristos, pentru că bărbatul şi nevasta lui sunt una. Deci, dacă Isus a făcut numai ceea ce era plăcut înaintea lui Dumnezeu, a ţinut Cuvântul Lui şi L-a manifestat, şi Mireasa trebuie să aibă acelaşi fel de caracter. Ea trebuie să ţină acelaşi Cuvânt şi să-L trăiască întocmai.

Astfel, Mireasa nu va putea deveni niciodată, în nici o împrejurare, o denominaţiune. Oricine vrea să contrazică lucrul acesta o face zadarnic pentru că eu nu îl pot crede. Ea nu poate fi controlată de nimeni, cum se întâmplă în cazul denominaţiunilor, cărora li se spune ce să facă şi ce să nu facă; în ce zi şi la ce oră să se adune, etc. În Biserica adevărată toate acestea sunt în mâna Bărbatului ei, care o conduce şi o călăuzeşte prin Duhul Sfânt. Toate strădaniile făcute de o denominaţiune s-au dovedit de multe ori a fi zadarnice, la un milion de mile depărtare de Cuvântul adevărat.

Este foarte rău că ne-am îndepărtat de adevăratul Conducător, pe care Dumnezeu L-a lăsat să conducă Biserica. El nu a trimis niciodată un episcop sau un papă ca să Îi conducă Biserica, ci L-a trimis pe Duhul Sfânt.

Ioan 16.13: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă conducă în tot adevărul.” Dacă Duhul Sfânt a venit, El vă va conduce în tot adevărul; vă va descoperi toate lucrurile, aşa cum a făgăduit Isus; vi le va aduce aminte pe cele trecute şi vi le va descoperi pe cele viitoare. Acest lucru trebuie să fie făcut de Duhul Sfânt, dar biserica modernă urăşte lucrul acesta; nu îi place ca El să facă aceasta. Şi vă întreb: Atunci cum poate fi Mireasa lui Hristos?

Oamenii din timpul nostru aleg o denominaţiune modernă care reflectă doar înţelegerea lor limitată despre Cuvânt. Nu vreau să vă supăr, dar vorbesc aşa ca să fiu bine înţeles.

Eu am avut ocazia să căsătoresc multe perechi tinere şi întotdeauna am încercat să văd în ele tabloul lui Hristos şi al Miresei Lui.

Cu puţin timp în urmă v-am vorbit despre o experienţă deosebită pe care am trăit-o cu mulţi ani în urmă, pe vremea când eram un predicator tânăr.

Fratele meu lucra pentru WPA. Cei care şi-l amintesc ştiu că pe vremea aceea el avea vârsta pe care o am eu acum. Împreună cu fratele meu lucra un bărbat tânăr din Indianapolis, care este la aproximativ o sută de mile de oraşul meu natal, Jeffersonville.

Şi acest tânăr i-a spus fratelui meu:

„Doc, vreau să mă căsătoresc şi am destui bani ca să-mi scot actele, dar nu destui ca să-l plătesc şi pe predicator. După ce mă voi căsători însă, când voi avea suficienţi bani îl voi plăti şi pe predicator.”

„Dar fratele meu este predicator şi dacă vrei, poate să vă cunune. El nu ia bani de la oameni pentru aşa ceva”, i-a răspuns fratele meu.

„Vrei să-l întrebi dacă este de acord să ne cunune şi pe noi?”

Şi chiar în noaptea aceea fratele meu m-a întrebat despre lucrul acesta, iar eu i-am răspuns:

Dacă nici unul dintre ei n-a mai fost căsătorit, totul este în ordine. Spune-le că pot să vină când vor.”

Când a sosit ziua hotărâtă, tânărul a venit la mine. Era o după-amiază ploioasă. În faţa casei mele a oprit un Chevrolet vechi, cu farurile legate cu sârmă. Era la puţină vreme după ce-mi pierdusem soţia şi locuiam în două camere mici.

Alături de mine stătea Doc, fratele meu, care-l aştepta pe tânăr. Când a ieşit din maşină, băiatul era într-o ţinută care numai de mire nu era: pantalonii de pe el erau foarte largi, pantofii deformaţi (pentru că erau foarte vechi), iar în loc de haină avea o jachetă veche, care parcă fusese trecută prin maşina de spălat şi nu se mai călcase. Alături de el păşea o tânără mică şi sfioasă. Avea o rochie simplă, în carouri, iar în picioare purta o pereche de pantofi. Cred că aceasta era toată îmbrăcămintea ei. Au urcat treptele şi au intrat: un tânăr şi alături de el o fiinţă plăpândă, care avea părul prins în două codiţe lungi şi subţiri. Fata părea foarte tânără.

Când am văzut-o, am întrebat-o:

„Eşti destul de în vârstă ca să te poţi căsători?”

„Da, domnul meu”, a răspuns ea. „Am aprobarea scrisă de tatăl şi de mama mea.” (La care i-am spus că nu este nevoie să mi-o arate).Dar ea a continuat:

„Eu am nevoie de această aprobare pentru că trebuie s-o arăt autorităţilor ca să-mi elibereze actele.”

„Este în ordine”, am răspuns eu.

Apoi m-am adresat amândoura:

„Înainte de a vă cununa aş vrea să vorbesc puţin cu voi.”

S-au aşezat, iar băiatul privea tot timpul în jur gândindu-se că va trebui să-mi plătească. Am observat că nu este atent la ceea ce spuneam, aşa că l-am atenţionat:

„Fiule, aş vrea să asculţi ce vă spun!”

„Da, domnul meu”, a răspuns el.

„O iubeşti pe tânăra aceasta?” am continuat eu.

„Da, domnul meu, o iubesc.”

„Dar ai un loc în care s-o duci pe tânăra ta soţie după ce vă cununaţi?”

„Da, domnul meu.”

„Este în ordine, dar aş vrea să te mai întreb ceva: Ştiu că lucrezi la W.P.A…”

„Da, domnul meu, şi câştig aproximativ doisprezece dolari pe săptămână,” a răspuns el.

„Crezi că cu banii aceştia vei fi în stare să-ţi întreţii familia?”

„Voi face tot ce pot.”

„Acum aş vrea să te întreb şi pe tine ceva”, am spus întorcându-mă spre tânără. „Ce se va întâmpla dacă soţul tău îşi va pierde slujba? Îl vei părăsi şi vei pleca înapoi la părinţii tăi, soră?”

„Nu, domnul meu, voi rămâne cu el.”

„Ce vei face dacă vei avea trei sau patru copii şi nu vei avea cu ce să-i hrăneşti dacă nu vei mai avea serviciu? O vei trimite înapoi?”

„Nu, domnul meu, voi lupta mai departe şi o vom scoate cumva la capăt.”

Mă simţeam atât de mic în faţa lor când am văzut că se iubeau cu adevărat. Apoi i-am căsătorit.

După câtva timp l-am întrebat pe fratele meu unde sunt cei doi tineri.

„Du-te jos în New Albany şi jos lângă râu sunt câteva barăci construite de autorităţi. Ei locuiesc în una din ele.”

În vremea aceea lucram ca telegrafist şi treceam în fiecare zi pe acolo pentru a mă recrea în timpul când colegii mei glumeau sau povesteau una sau alta. Atunci mă retrăgeam şi mă rugam sau citeam din Biblie.

Tânărul despre care vă povestesc locuia împreună cu soţia lui într-unul din vagoanele vechi aflate în apropiere de locul unde mă retrăgeam. El petecise acel vagon vechi cu tot felul de lăzi, resturi de lemn şi ziare, apoi s-a îngrijit să facă rost de nişte lăzi vechi din care a făcut câteva trepte, o altă ladă servindu-le ca masă în camera din vagon.

Într-una din zile m-am hotărât să-i vizitez ca să văd ce mai fac.

Dar înainte de a vă povesti mai departe despre această pereche, am să vă vorbesc despre alta. Cu aproximativ şase luni în urmă o cunoscusem pe fiica lui E.V. Knight şi pe fiul lui E.T. Slider. E.V. Knight este unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe râul Ohio. El conducea un şantier de construcţii civile (Vagoanele de lângă râu aparţinuseră lucrătorilor de pe şantier, iar acum erau părăsite), iar domnul E.T. Slider era fabricant. Deci aceşti doi tineri erau copii de milionari, iar eu i-am căsătorit.

Într-o zi am simţit dorinţa de a cerceta cele două familii tinere. Pentru aceasta m-am retras aproximativ două săptămâni în rugăciune, iar într-o dimineaţă m-am hotărât şi am plecat în vizită la familia bogată.

Ei nu erau nevoiţi să lucreze pentru că părinţii lor erau milionari. Când s-au căsătorit, ei au primit în dar o casă mare şi frumoasă. Am să vă dau numai un exemplu ca să vă puteţi da seama cât erau de bogaţi. Domnul E.V. Knight avea clanţa de la uşă făcută din aur masiv de paisprezece carate. Cred că vă puteţi imagina în ce fel de casă locuia fiica lui. Ei nu trebuiau să muncească, nici să-şi facă probleme cu privire la ziua de mâine. Când s-au căsătorit, au primit un Cadillac foarte frumos ca dar de nuntă, apoi, în fiecare an primeau altul. Cu un cuvânt, aveau tot ce-şi puteau dori.

Să vă spun cum i-am cunoscut? Unul dintre prietenii lor era prieten bun şi cu mine. Aşa se face că atunci când au dorit să se căsătorească, acest prieten m-a dus pe mine să-i cunun.

Şi într-o zi m-am dus să-i vizitez. Am urcat scările înainte ca să fiu anunţat şi mi-am dat seama că între ei avea loc o discuţie aprinsă (o ceartă). Aceasta m-a făcut să mă apropii mai mult de uşă ca să înţeleg ce spun. Se certau pentru că erau geloşi unul pe celălalt. Tocmai sosiseră de la o petrecere. Ea era o femeie foarte frumoasă şi fusese aleasă „Miss” la un concurs de frumuseţe, ceea ce a făcut să câştige multe lucruri frumoase şi maşini de lux. Şi normal, doar era o regină frumoasă.

Când am intrat, am văzut că unul stătea într-un colţ, iar celălalt în altul şi se certau din pricina unui băiat sau a unei fete, nu am înţeles prea bine.

Când m-au văzut, s-au luat de mână şi s-au îndreptat spre mine zicând:

„Bună ziua, frate Branham, ce mai faci?”

„Minunat”, am răspuns eu, „dar văd că vouă nu vă merge chiar aşa de bine.”

„O, dar suntem foarte fericiţi, nu-i aşa iubito?” a spus el privindu-şi soţia.

„Da, iubitule”, a răspuns ea.

„Totuşi, eu am văzut că nu este chiar aşa cum spuneţi.”

Vedeţi? Voi nu vă puteţi încălzi la un foc desenat, aşa cum se întâmplă cu unele biserici care încearcă să zugrăvească Rusaliile, adică ceea ce s-a întâmplat acum aproape două mii de ani.

Voi nu vă veţi putea încălzi la un foc pictat, ci aveţi nevoie de Rusaliile care astăzi sunt la fel de adevărate ca la început. Vedeţi, Focul sfânt mai cade încă, ceea ce înseamnă că nu este un foc zugrăvit, ci este un Foc real.

În ce mă priveşte, nu aş vrea să fiu găsit printre aceşti făţarnici.

Dar să continuăm:

Apoi m-am gândit la familia săracă de dincolo de râu, care nu trăia în lux ci în nevoi, iar într-o sâmbătă după-amiaza m-am dus să-i vizitez şi pe ei. Aşa cum eram, cu mâinile şi faţa murdară, m-am îndreptat spre locuinţa lor. Era cam la un an de când îi cunoşteam. Când am ajuns aproape de căsuţa lor, am observat că uşa era deschisă şi am putut auzi ce vorbeau. Vocea lui nu era vocea unui făţarnic. Adevărul este că mie îmi place să privesc întotdeauna lucrurile ascunse ca să ştiu sigur despre ce vorbesc. De altfel, aşa procedez şi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Este Adevărul sau nu este Adevărul? Îşi va ţine El Cuvântul sau nu-L va ţine? Dacă nu-Şi ţine Cuvântul, nu este Dumnezeu. Înţelegeţi? Dar dacă Îşi ţine Cuvântul, El este Dumnezeu.

Acesta este motivul care m-a determinat să-i vizitez.

M-am apropiat foarte încet ca să nu fac nici cel mai mic zgomot, în dorinţa de a asculta discuţia dintre ei:

„…Dragă, aş dori foarte mult s-o primeşti…” îi spunea el.

„Dar uită-te iubitule, ce bine îmi vine şi rochia aceasta…”

„Foarte bine, dragă…” a continuat el.

„Atunci de ce nu mai este bună?”

„Mie îmi place foarte mult, dar uită-te…”

M-am apropiat şi mai mult, mergând pe vârful picioarelor, ca să-i pot vedea prin crăpătura uşii deschise a vagonului.

El stătea jos şi o ţinea în braţe, în timp ce braţul lui era în jurul ei, iar braţul ei era în jurul lui. Apoi, cu mâna cealaltă, el a golit din pălăria uzată tot câştigul de pe săptămâna aceea.

„Atâţia sunt pentru alimente, atâţia pentru asigurare, atâţia pentru maşină…”

Dar nu erau destui. Atunci am înţeles că el văzuse în oraş o rochie frumoasă pe care dorea s-o cumpere pentru soţia lui. Rochia costa un dolar şi ceva, iar el dorea ca ea să fie de acord cu propunerea lui.

„Ţi-ar sta atât de bine cu ea, iubito”, a continuat el.

„Bine, dar eu am o rochie, iubitule şi nu mai am nevoie de alta…”

O, dragii mei, priviţi această împărăteasă mică. Mi-am întors privirea şi am privit peste râu la casa în care locuiau ceilalţi doi tineri, cei bogaţi, şi m-am gândit:

„O, dacă ar trebui să aleg între aceste două cămine, pe care l-aş alege? La care m-aş duce? În ce mă priveşte pe mine, n-aş alege-o în nici un caz pe tânăra aceea frumoasă şi bogată, ci aş alege caracterul acesta de aici de jos, pe fata aceasta simplă, care este o mamă şi o gospodină adevărată. Aş alege-o pe aceea care mă iubeşte cu adevărat, care doreşte să-şi făurească un cămin fără să urmărească vreun interes (care nu ar pretinde mai mulţi bani decât îi pot oferi), care să fie întotdeauna alături de mine… Şi aş vrea să vă mai spun ceva: aş alege-o pe aceea care este o parte din mine.

Vă rog să mă credeţi: Acest lucru m-a mişcat întotdeauna.

Vedeţi, unul dintre tineri a ales o fată frumoasă, în timp ce celălalt a ales un caracter frumos.

Sfatul meu în privinţa alegerii pe care o faceţi este acesta: mai întâi priviţi la caracter, iar dacă îl găseşti pe cel căutat şi o iubeşti, totul este în ordine.

Primul Adam nu a avut posibilitatea de-a alege pentru că Dumnezeu a făcut o singură femeie. Astfel, noi aflăm că ea l-a rătăcit de la Cuvântul lui Dumnezeu. El n-a avut posibilitatea să se roage pentru această problemă, ca mine şi ca tine, pentru că nu a fost pus să aleagă. Ea l-a îndepărtat din poziţia lui de drept prin faptul că i-a arătat o cale mai modernă de trai, adică tocmai ceea ce nu aveau voie să facă şi astfel şi-a pierdut dreptul de fiu al lui Dumnezeu. Caracterul ei a arătat că era greşită; motivele şi obiectivele ei erau greşite şi l-a convins prin raţionamentul ei că nouă lumină modernă pe care a aflat-o şi care era contrară Cuvântului lui Dumnezeu, era o modalitate mai bună de a trăi.

O, câte femei îi îndepărtează şi astăzi pe bărbaţi de Dumnezeu, încercând să le arate că religia lor este mai bună.

Oh, voi bieţi penticostali…

„Religia aceea”, spun ei, „oh, este de modă veche; eşti un om cu vederi învechite! Să nu credeţi aşa ceva!” Mai bine te-ai ruga stăruitor înainte de a te căsători cu fata aceea. Pe mine nu mă interesează cât este de frumoasă, acesta este sfatul meu pentru un bărbat.

Eva l-a convins înafara voii lui Dumnezeu şi l-a determinat să facă ceva ce nu ar fi trebuit să facă, prin aceasta provocând moartea întregii rase umane. De aceea, Biblia îi interzice femeii să înveţe, să predice sau să se ocupe de Cuvântul lui Dumnezeu în orice fel.

Ştiu surorilor că multe dintre voi spuneţi:

„Domnul m-a chemat să fiu predicatoare!” Eu nu mă voi certa cu voi, dar am să vă arăt că Cuvântul spune că nu aveţi voie s-o faceţi:

„Femeii nu-i dau voie să înveţe şi nici să se ridice asupra bărbatului, ci să stea în tăcere, şi să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.” (1 Timotei 2.11-12).

Cu toate acestea voi spuneţi: „Domnul mi-a poruncit s-o fac!” Eu nu mă îndoiesc nici un pic de aceasta.

Aţi ascultat mesajul meu despre Balaam? Balaam a avut la început o poruncă clară de la Domnul, care i-a spus: „Să nu te duci cu ei…” (Numeri 22.12). Dar el s-a jucat cu Dumnezeu şi i-a nesocotit răspunsul, aşa încât la urmă a primit răspunsul dorit: „Scoală-te şi du-te cu ei…” (v. 20). Poate Dumnezeu a acceptat ca tu să predici, însă aceasta este împotriva Cuvântului şi a Planului Său, deoarece femeia trebuie să fie supusă, cum spune şi Legea. Acesta este adevărul. De aceea, ea nu ar trebui s-o facă.

Să mai privim încă o dată cum mireasa naturală o simbolizează pe cea duhovnicească.

Cuvântul spune că „femeia a fost făcută pentru bărbat şi nu bărbatul pentru femeie”. (1 Corinteni 11.9). Acesta este motivul pentru care în vechime era legală poligamia.

Priviţi-l pe David, bărbatul după inima lui Dumnezeu, care avea cinci sute de soţii. Solomon a avut o mie de soţii, dar nici una din ele nu putea să aibă un alt soţ. Voi aveţi banda cu predica despre „Căsătorie şi despărţire”. Înainte ca să aduc această temă, am stat în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, apoi am mers pe munte lângă Tucson. Atunci învăţătorii au întrerupt orele ca să privească împreună cu copiii Stâlpul de Foc ce se învârtea în sus şi-n jos în jurul muntelui, în formă de pâlnie. Unii din cei prezenţi aici au fost martori la acel eveniment. Acolo sus pe munte am primit adevărul cu privire la această problemă. Aceasta s-a întâmplat imediat după deschiderea Peceţilor.

Dacă aţi observat, femeia putea să aibă un singur bărbat pentru că „femeia a fost făcută pentru bărbat şi nu bărbatul pentru femeie.” Toate cele cinci sute de femei i-au fost soţii numai lui David.

Acesta este un simbol spre Hristos şi Mireasa Sa. Când Hristos va sta pe tron în Mileniu, Mireasa Sa nu va fi o singură persoană, ci va fi formată din zecile de mii; toţi în una, Mireasa. David a avut mai multe soţii, ca persoane, dar toate împreună erau soţia lui. La fel este Trupul, tot Trupul credincioşilor formează Mireasa lui Hristos, deoarece Ea este Femeia, iar El este Bărbatul.

Acum, noi am fost făcuţi pentru Hristos, nu Hristos a fost făcut pentru noi. Dar astăzi, noi încercăm să facem Cuvântul, care este Hristos, să Se potrivească cu noi, în loc să încercăm să ne potrivim noi cu Cuvântul. Aceasta este deosebirea.

Când un bărbat alege o anumită fată dintr-o familie, el nu ar trebui să privească la frumuseţe, deoarece frumuseţea este înşelătoare şi noi ştim că frumuseţea modernă lumească este de la diavolul

Oh, am auzit pe cineva care spune acolo afară: „Ai grijă ce spui, predicatorule!” Da, am spus că această frumuseţe modernă vine de la Satana şi vă voi dovedi că am spus adevărul.

Pentru aceasta vom privi în Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. În felul acesta vom vedea dacă este corect sau nu.

Cuvântul spune că la început Satana a fost cel mai frumos dintre îngeri şi că el i-a înşelat pe o mare parte dintre ei. Deci diavolul era frumos. În Proverbe 31.30 Solomon a spus că: „Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea deşartă.” Acesta este adevărul. Păcatul este frumos. Sigur că este; el este atrăgător.

Acum aş vrea să fiţi atenţi la ceea ce voi spune în continuare:

La toate soiurile de păsări şi de animale, de pe pământ, masculul este mai frumos decât femela. De ce este aşa? Să luăm un exemplu: berbecul este mare şi puternic. El are coarne puternice şi încârligate, pe când oaia este mică şi smerită. Priviţi şi în curtea găinilor: cocoşul are statură măreaţă, are creastă mare şi penajul colorat în diferite culori la gât şi la coadă, în timp ce găina este micuţă şi supusă.

Dar de ce cu bărbatul şi femeia este altfel? De ce la animale masculul este mai frumos decât femela? Şi încă ceva: de ce toate păsările şi animalele au o anumită vreme pentru împreunare, acest lucru făcându-se numai pentru înmulţire? Vedeţi, ele se împreunează numai ca să se înmulţească. Atâta tot.

Dar priviţi femeia. Ea face lucrul acesta tot timpul – vedeţi cât este de imorală?

Voi numiţi porcul-femelă, scroafă şi câinele-femelă, căţea, dar să ştiţi că atât căţeaua cât şi scroafa au mai multă morală decât jumătate din stelele de cinema. Vedeţi, femelele dintre animale şi păsări nu pot fi imorale. Dar femeia şi-a schimbat întrebuinţarea firească. Şi nu numai atât, dar îşi părăseşte copilul, ba chiar îl omoară sau îl înstrăinează. Priviţi însă la cea mai pipernicită scroafă, căţea sau vacă – cu câtă grijă se poartă ele cu fătul lor. Părerea mea este că acest lucru este o ruşine pentru cea mai superioară fiinţă: omul! Prin aceasta se împlineşte de fapt Cuvântul care spune că „lucrurile neînţelepte le fac de ruşine pe cele înţelepte”. Şi noi oamenii, mai pretindem că suntem mai înţelepţi decât animalele.

Priviţi! Toată creaţia lui Dumnezeu urmează poruncile Lui, numai omul s-a îndepărtat de El prin nevasta lui, Eva. Şi vă întreb: Cine a adus-o pe femeie aici? Nu frumuseţea? Vedeţi unde le-a adus frumuseţea? Acesta este motivul pentru care toate femeile de astăzi sunt frumoase.

Aţi cunoscut-o pe Pearl Bryon? Aţi văzut vreodată fotografia ei? Această femeie a fost frumuseţea numărul unu a Americii, dar astăzi orice fată de şcoală este mai frumoasă decât ea. Ştiţi că aşa trebuie să fie? Aşa spune Biblia. Ştiţi că la început căderea a venit prin femeie? La sfârşit, femeia va primi autoritate. Ea va domni peste bărbat, ridicându-se în toate domeniile. Aţi ştiut că aşa spune Biblia? Aţi ştiut că în timpul când ea îşi taie părul şi se îmbracă cu haine bărbăteşti, încălcând prin aceasta Cuvântul lui Dumnezeu, va trebui să vină judecata?

Ştiţi că femeile simbolizează biserica? Dacă priviţi atent femeile dintr-o biserică, veţi recunoaşte starea acelei biserici. Acesta este adevărul. Nici o femelă nu este făcută să se poată înjosi ca femeia. Şi totuşi pentru aceasta a fost făcută. Femeia nu a fost în creaţia originală. În timp ce toate păsările şi animalele au fost create perechi, omul a fost creat singur. Vedeţi, Dumnezeu l-a creat pe om singur, apoi a scos din el partea feminină. Femeia este un produs secundar, luat din bărbat. De ce? Pentru că Dumnezeu nu a făcut-o în creaţia originală. Cercetaţi Scripturile şi veţi vedea că acesta este adevărul.

Poate cineva spune: „Bine, dar…” Nu, domnule! Dumnezeu nu a pus-o în creaţia originală, dar dacă se poate menţine corectă, va avea o răsplată la fel ca bărbatul! Ea este pusă pe un teren de testare.

Moartea a venit prin femeie, ea fiind vinovată de căderea în păcat a întregii omeniri. Dar Dumnezeu S-a folosit tot de femeie pentru a aduce Viaţa înapoi. El L-a adus pe Fiul Său prin femeie, printr-o fecioară ascultătoare. Ştiţi ce i-a răspuns ea îngerului? „Iată, roaba Domnului, facă-mi-se după cuvintele tale.” (Luca 1.38).

Aşa ar trebui să spună toate femeile. Dar o femeie rea este lucrul cel mai cumplit care poate exista. Nu există nimic la fel de josnic.

Cain, fiul lui Satana, s-a gândit că Dumnezeu priveşte la frumuseţe. Urmaşii lui de astăzi cred la fel.

S-ar putea ca unii să creadă că spun de la mine că acest Cain a fost fiul Satanei. Nu am timp să vă dovedesc acum acest lucru, dar Biblia spune în 1 Ioan 3.12: „Nu cum a fost Cain, care era de la cel rău.”

Cain, fiul lui Satan, se gândea că dacă îşi va împodobi altarul pentru închinare, Dumnezeu îl va respecta. Urmaşii lui de astăzi cred la fel.

În adevăr, ei spun: „Vom construi o clădire mare. Vom avea denominaţiuni mari. Vom avea cei mai bogaţi si mai instruiţi oameni”, dar Dumnezeu este la o distanţă de milioane de mile de ei.

Dacă Dumnezeu ar privi numai la jertfele şi închinarea sinceră care I se aduce în diferitele biserici care există printre noi, atunci Cain era la fel de neprihănit ca şi Abel. Dar jertfa plăcută lui Dumnezeu poate fi adusă numai prin descoperire.

Prin descoperire, Abel a ştiut care este jertfa plăcută lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a privit cu plăcere la Abel şi la jertfa lui. Prin descoperire, Abel a ştiut că păcatul nu a venit prin mâncarea unui măr. Aici aş vrea să spun ceva măcar că această problemă este greu de abordat de către un predicator în public. Eu îi aud pe mulţi spunând una sau alta, ba chiar făcând glume referitor la discutata problemă a pomului din mijlocul grădinii.

Dacă într-adevăr căderea ar fi venit prin faptul că     s-au mâncat mere, ar trebui să nu le mai lăsăm pe femei să mănânce mere. Dar nu este vorba de mere. Noi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a descoperit lucrul acesta, dar biserica modernă de astăzi a devenit o biserică ştiinţifică, atracţiile ei fiind simpozioanele ştiinţifice, diapozitivele cu caracter ştiinţific şi altele. Este foarte trist că şi penticostalii au mers în direcţia aceea, dar este mai bine să fii afară şi părăsit de toţi, dar călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. Voi penticostalii încercaţi însă să vă purtaţi la fel ca şi celelalte biserici. De ce? Pentru că sunteţi o denominaţiune. Acesta este adevărul.

Bisericile încearcă să fie ştiinţifice. Omul ajunge la progres prin ştiinţă, dar acest progres va duce în final la distrugerea lui. Ce s-a întâmplat când omul a inventat praful de puşcă? Dar când a apărut automobilul? Au murit mai mulţi oameni decât atunci când a fost inventat praful de puşcă. Şi acum iată că omul a inventat o bombă cu hidrogen. Ce va face cu ea?

Aşa se întâmplă şi cu biserica. Ea încearcă să ajungă la Viaţă prin ştiinţă, prin planuri făcute de oameni, dar acestea o îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu şi o îndreaptă spre moarte.

Nu vă alegeţi biserica la fel cum v-aţi ales soţia? Ce a făcut ştiinţa pentru biserică? A făcut vreo minune ştiinţifică? Ar fi mai bine să-ţi avertizezi biserica cu privire la aceste lucruri. Satana este cel care face rujul, pudra şi toate celelalte lucruri, de aceea, voi să nu râvniţi niciodată după cuceririle ştiinţifice, ci alegeţi caracterul Cuvântului Său.

Haideţi să comparăm mireasa naturală de astăzi cu aşa zisa biserică mireasă de astăzi.

Priviţi o femeie care se căsătoreşte astăzi. Vedeţi ce a făcut ştiinţa pentru ea? Ea îşi taie părul şi îşi face tot felul de freze, ca aceste coafuri Jackeline Kennedy.

Ştiţi ce spune însa Biblia despre aceasta? Biblia îi dă unui bărbat dreptul să divorţeze de soţia lui dacă aceasta îşi taie părul scurt. Acesta este adevărul. O femeie care îşi taie părul se dezonorează. Nu aţi ştiut? Oh, cât de mult am predicat în California şi tot nu ştiţi? Măcar că v-am spus aceste lucruri, voi continuaţi să le faceţi. De ce? Pentru că nimeni nu poate face dintr-un porc un miel. Niciodată!

Ştiu că mă veţi urî pentru ceea ce spun, dar să nu uitaţi că acesta este adevărul.

Să mergem mai departe. Femeile vin aici date cu tot felul de creme şi pudre pe faţă şi rujate pe buze, ca să pară ceva ce nu sunt; o mireasă modernă. Cred că dacă le-aţi spăla faţa, aţi lua-o la fugă! V-aţi speria când aţi vedea cum arată în realitate.

Aşa este şi biserica: cu o faţadă mare vopsită de la „Max Factor”. Dar ambele, şi femeia şi biserica, au o faţă falsă. Au o frumuseţe artificială făcută de om şi nu frumuseţea făcută de Dumnezeu şi nu au caracter nici una nici cealaltă. Observaţi? Ele înşeală la fel ca Satan.

 

Haideţi să comparăm acum mireasa modernă cu Mireasa adevărată.

Mireasa modernă poartă şort, se rujează, este împodobită cu tot arsenalul de cosmetice, îşi taie părul, poartă îmbrăcăminte bărbătească ca să arate ca bărbaţii şi ascultă de un păstor care îi spune că toate aceste lucruri sunt în ordine. Dar el este un înşelător. Această biserica este o înşelătoare care încearcă să pară ceea ce nu este de fapt. Cred că aţi înţeles că aceasta este biserica lumească. Ea are multă teologie, doctori, filozofi, doctori în drept, etc. , aşa că poate spune: „Păstorul nostru are mai multe licenţe şi doctorate în teologie.” dar eu vă spun: Acest păstor nu ştie despre Dumnezeu mai mult decât ştie un hotentot despre o noapte egipteană. Acesta este adevărul. Cu toată experienţa lor teologică, nu ştiu nimic despre Dumnezeu.

Biserica modernă cu vopseaua ei teologică, a ales slăvirea femeilor şi a primit ca păstor un Ricky. Dacă Izabela, împărăteasa lui Israel, a fost una cu părul tăiat, cu podoabe şi ruj, atunci biserica lumească este vopsită cu un gust teologic. Acesta este adevărul cu privire la biserica lumească, dar caracterul ei este departe de adevărul Scripturii, este departe de Mireasa pe care şi-o doreşte Mirele Isus, şi după care vine ca s-o ia acasă.

Dacă un creştin oarecare se căsătoreşte cu o asemenea femeie dovedeşte că a căzut din har. O asemenea alegere ar dovedi că nu are un gust pentru Dumnezeu. Şi dacă nu are conştiinţă pentru căminul lui, cum ar putea să-l înţeleagă pe al lui Isus? Cât de departe ai fi, frate, dacă ai lua o asemenea femeie în căsătorie! Şi eu îţi spun ceva, domnul meu: o asemenea femeie nu ar putea mulţumi niciodată gustul unui creştin. Caracterul ei este într-o stare jalnică şi ea este moartă din pricina frumuseţii şi a plăcerilor lumeşti.

Aceasta este starea bisericii de astăzi! Ea şi-a vândut lui Satan caracterul dat de Cuvânt, pentru o religie ştiinţifică făcută de om. A făcut aceasta deşi, ca Biserică a lui Dumnezeu avea dreptul să stea cu Cuvântul lui Dumnezeu şi să aibă Duhul Sfânt lucrând între ei ca să sudeze Trupul împreună cu Cuvântul şi dragostea lui Dumnezeu. Dar ce a făcut ea? Şi-a vândut dreptul de întâi născut, ca Esau, şi a luat o confesiune, o denumire împotriva Cuvântului, care o lasă să facă orice vrea ea ca să fie populară ca mama ei de la Niceea, Roma. Oh, cum au intrat aceste lucruri şi în cercurile penticostale! Este o mare pagubă, dar din păcate s-a întâmplat.

Am să vă spun ceva despre o călugăriţă catolică. O femeie care se călugăreşte, primeşte acel veşmânt negru, care arată că s-a vândut total bisericii catolice. După trup, suflet şi duh ea este proprietatea bisericii romano-catolice. Prin aceasta, ea nu mai are o gândire proprie, nu mai poate lua nici o decizie cu privire la viaţa ei şi nu mai are voinţă proprie. De ce? Pentru că a primit acel voal negru şi nu Cuvântul lui Dumnezeu. Prin aceasta vedeţi cum Satan îşi prezintă minciuna lui ca adevăr.

Adevărata Biserică a lui Hristos, Mireasa Lui, este atât de vândută lui Hristos şi Cuvântului Său făgăduit, încât gândul ei este gândul lui Hristos. Ce deosebire!

Apoi, aflăm că biserica modernă lumească de astăzi, şi Biserica duhovnicească, sunt însărcinate amândouă să nască fii. Una dintre ele, are o naştere denominaţională şi într-una din aceste zile va da naştere Consiliului Mondial al Bisericilor, care îl va da lumii pe Antihrist, sub o mască creştină. Acesta este adevărul. Poate eu nu voi mai trăi atât de mult ca să văd împlinirea acestor lucruri, dar voi, care sunteţi mai tineri, notaţi-vă că aţi auzit un predicator spunând aceste lucruri şi urmăriţi-le împlinirea. Voi veţi vedea cum se va ridica fiara, această unire fiind chipul fiarei. Când se va naşte această organizaţie mondială, ea îl va naşte pe fiul ei, pe Antihrist.

Cealaltă, Biserica adevărată, este însărcinată de Cuvântul lui Dumnezeu şi va aduce la suprafaţă Trupul desăvârşit al lui Isus Hristos, care este Mireasa Lui.

Trupul lui Hristos nu este încă complet. Câţi ştiu aceasta? Bărbatul şi nevasta lui sunt un singur trup. Şi Hristos este un singur trup, Cuvântul. Mireasa trebuie să fie restul acelui Trup, iar cei doi formează din nou un Trup, la fel cum era Adam la început.

Deci, bărbatul şi soţia lui sunt una.

La fel este duhovniceşte: Mireasa adevărată este atât dăruită Lui, încât nu îşi mai foloseşte propria gândire, ci gândirea Lui este gândirea ei şi voia Lui este voia ei; iar voia Lui este Cuvântul Lui.

Acum priviţi aşa zisa mireasa aleasă de oameni şi comparaţi-o cu Mireasa duhovnicească aleasă de Hristos.

Veţi găsi o Izabelă modernă fermecată de Ahabul ei, „Max Factor”, frumuseţe şi toate celelalte lucruri. Priviţi la biserică: o prostituată faţă de Cuvântul Dumnezeului celui viu, confesiuni mari, clădiri mari, mulţi bani, salarii mari. O, toate sunt vândute!

Bărbaţii stau la amvon şi ascund ceea ce este corect, spunând că este bine chiar dacă fac rău. Toate aceste lucruri sunt o înşelăciune. Într-adevăr, este o epocă Laodiceană oarbă şi goală, aşa cum spune Biblia

Zici: sunt bogată. Şed ca împărăteasă, şi nu duc lipsă de nimic; dar nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” (Apocalipsa 3.17). Dacă aceasta nu este „Aşa vorbeşte Domnul” din Apocalipsa 3, sunt un mincinos. Aşa este biserica, dar nu ştie.

Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă i-aţi spune unui bărbat sau unei femei de pe stradă că sunt goi? Ţi-ar răspunde: „Vezi-ţi de treaba ta!” Atunci n-ai fi îndreptăţit să spui că aceşti oameni nu au judecată sau că au o deficienţă mintală? Iar dacă le mai citeşti şi din Cuvânt şi le arăţi cum ar trebui să se comporte, sau le vorbeşti despre botezul cu Duhul Sfânt, spun că eşti nebun. Dacă le arăţi că trebuie să se nască din nou, dovedind prin aceasta că pot spune şi ei ce a spus Petru, vor zice: „Acest lucru este valabil pentru evrei, nu pentru noi! Biserica noastră merge pe calea adevărată!”

„…nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.”

Conform Cuvântului Bibliei, aceasta va fi starea bisericii în timpul din urmă. Cum ar fi posibil să nu vadă aceasta un profet adevărat? Eu nu ştiu. Cine aduce această stare? Curva cea bătrână şi fiicele ei din Apocalipsa 17. Ea aduce această nenorocire, sărăcie şi orbire a oamenilor, prin învăţătura ei teologică contrară Cuvântului lui Dumnezeu.

În ea s-a găsit sângele ucenicilor şi sfinţilor lui Isus (v. 6). Ea domneşte peste oameni şi îi orbeşte cu strălucirea şi frumuseţea luxoasă a bisericii. Dar Hristos ne unge ochii ca să vedem şi dovedeşte Cuvântul Său care atrage oamenii. El nu atrage oamenii bisericilor care sunt atraşi de denominaţiuni mari şi fac lucruri mari şi lucrări măreţe, ci Cuvântul lui Dumnezeu atrage Mireasa lui Hristos.

Este interesant să observaţi cum biserica încearcă să atragă atenţia oamenilor prin robe frumoase şi coruri aranjate, în care vezi femei cu părul coafat şi feţe machiate. Ei se gândesc că pot cânta ca un înger, dar îi mint pe oameni ca un diavol, deoarece aleargă toată noaptea la dans… şi se gândesc că totul este în ordine. Că este frumuseţe. Dar vedeţi, totul este fals! Acela nu este Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar Mireasa adevărată nu atrage atenţia lumii şi nici nu priveşte spre ea, ci ţine sus Cuvântul lui Dumnezeu.

Acum, haideţi să-L privim pe Hristos. Voi ziceţi: „Ei bine, cum este cu frumuseţea aceasta de care vorbiţi?” Biblia spune în Isaia 53.2: „N-avea nici frumuseţe, nici strălucire, ca să ne atragă atenţia şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.” Când a venit pe pământ, Isus nu avea frumuseţe ca să te atragă. Corect. Nu avea frumuseţe.

Dacă Isus ar fi venit în frumuseţea lumească, aşa cum vine Satana astăzi, oamenii ar fi alergat în jurul Lui şi L-ar fi primit în felul cum o face biserica astăzi. Ei L-ar fi crezut şi L-ar fi primit aşa cum îl primesc pe Satan astăzi. Sigur că ar fi făcut aşa. Dar El nu a venit în acel fel de frumuseţe, ci El vine întotdeauna în frumuseţea caracterului. Şi dacă El n-a venit în strălucire, ce este cu frumuseţea bisericilor de astăzi? Care Cuvânt al Scripturii îl împlinesc când încearcă să-şi adune tot mai multă frumuseţe şi strălucire? Şi dacă Cuvântul Scripturii nu-i îndreptăţeşte în ceea ce fac, a cui lucrare o împlinesc? Aceasta este o manevră satanică, o momeală dacă vreţi, prin care încearcă să-i prindă în cursă pe toţi cei proşti şi fără minte. Dacă vi se pare că aceste cuvinte sunt prea tari, citiţi Proverbe 9.4,15-16:

Cine este prost să vină încoace!”

„…ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă: „Cine este prost, să vină aici!”

Vedeţi, dacă El a venit printre noi fără strălucire şi slavă, procedura Lui a rămas aceeaşi şi acum, în timpul acesta. El nu se ascunde în frumuseţe, ci dimpotrivă este respins de această frumuseţe şi scos afară, astfel încât în epoca Bisericii Laodicea stă la uşă şi bate ca să fie primit înăuntru.

Astăzi, noi vrem să-L cinstim acolo unde este frumuseţea, dar El vine pentru Mireasa Lui ascunsă în frumuseţea caracterului Său. Fiţi în caracterul Lui şi atunci vă veţi întâlni cu Dumnezeu. Hristosul lui Dumnezeu nu a fost un Bărbat frumos, popular şi puternic, pentru că Dumnezeu nu alege privind la înfăţişarea exterioară.

Îmi amintesc că într-o zi Dumnezeu l-a trimis pe prorocul Samuel în casa lui Isai ca să ungă un împărat pentru Israel, în locul lui Saul care fusese ales de oameni. Isai şi-a adus fiul întâi născut înaintea profetului, iar acesta era un bărbat mare, înalt şi puternic, aşa că şi-a zis: „Corona va sta bine pe capul lui.”

Când profetul s-a dus să toarne untdelemn pe capul lui, a zis: „Dumnezeu l-a refuzat.” De fiecare dată Samuel îşi zicea că desigur acesta este alesul, pentru că în faţa lui stăteau bărbaţi frumoşi, înalţi şi puternici, dar când voia să se apropie de ei ca să-i ungă, Domnul îi spunea: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat…” (v. 7).

Da, Domnul i-a respins pe toţi şi s-a oprit în faţa unui băieţandru cu faţa rumenă. Atunci profetul bătrân şi cocoşat a turnat untdelemnul pe capul lui, zicând: „Domnul l-a ales pe acesta!” Eu cred că toţi acei fraţi puternici l-au invidiat pe David pentru că fusese ales. Vedeţi, când alegem noi privim la înfăţişare, dar Dumnezeu priveşte la caracter.

Caracter! Niciodată nu a existat un caracter ca Isus Hristos. Voi să nu priviţi la faţa omului, ci să iubiţi caracterul! Dumnezeu locuia în El, Îl manifesta.

Frumuseţea lumii nu este de la Dumnezeu, de aceea mireasa lumii nu poate fi Aleasa Lui. Isus priveşte la caracterul Bisericii, care trebuie să fie asemenea Lui! Pe El nu Îl interesează dacă au clădiri mari şi impunătoare, cu mulţi membri, deoarece Cuvântul ne spune că acolo „unde sunt adunaţi doi sau trei, este prezent şi El în mijlocul lor.” Acesta este adevărul. Acolo se odihneşte nădejdea credincioşilor adevăraţi, pe Cuvântul lui Dumnezeu care este dovedit ca Adevăr. Deci, Domnul nu priveşte spre un grup care iubeşte lumea, ci spre unul care urăşte lucrurile lumii! Nu este de mirare că ei sunt despărţiţi de Dumnezeu, fiindcă iubesc lumea.

Şi de ce sunt despărţiţi de El? Pentru că nu au descoperirea Lui. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu nu se mai îngrijeşte de ei. Ei au modelul şi apucăturile lumii, dar El priveşte tocmai la caracter, la caracterul lui Hristos. Şi ce vede? Că ei au caracterul lumii, nu al Său!

Dar El Îşi alege o Mireasă care să reflecte caracterul Său. Bisericile de astăzi deviază la un milion de mile depărtare deoarece, prin programele lor, neagă că acesta este Adevărul.

Isus priveşte la ziua în care Mireasa Lui va primi un caracter ca al Lui, iar atunci El va dovedi Cuvântul din Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Mireasa trebuie să fie aceeaşi carne, aceleaşi oase şi acelaşi Duh; aceeaşi zidire, pentru că cei doi vor deveni una. Cât timp Biserica nu are caracterul Lui, cei doi nu pot fi una. Ea trebuie să fie ca El. Ea trebuie să posede caracterul Lui, adică Cuvântul pentru această epocă, iar pentru aceasta trebuie să fie modelată.

Înainte de a încheia vreau să vă spun de ce am spus aceste lucruri.

Noaptea trecută m-am trezit cam pe la ora 3.00 dimineaţa. Aş vrea să fiţi atenţi ca să puteţi înţelege.

Cred că sunteţi încredinţaţi că tot ce v-am spus în Numele Domnului s-a împlinit întocmai dovedind că este adevărul. Întotdeauna a fost corect şi s-a împlinit întocmai.

Poate că nu este nici un an de când am fost la Phoenix, unde am vorbit tema: „Cât este timpul, domnilor?” Şi acolo v-am spus că în munţii Arizonei vor veni şapte îngeri care îmi vor arăta taina Peceţilor. După ce totul s-a întâmplat întocmai cum v-am spus, magazinul „Life” a publicat în paginile lui o fotografie însoţită de un comentariu despre acel Nor uriaş care avea lăţimea de douăzeci şi şapte de mile şi lungimea de treizeci de mile. În acel articol se spunea că oamenii de ştiinţă nu pot înţelege ce înseamnă acel Nor, deoarece s-a format la o altitudine la care nu este apă şi deci nu se pot forma nori.

În seara aceasta, sunt printre noi mai mulţi fraţi care a fost cu mine când s-a întâmplat aceasta. Atunci Duhul Sfânt mi-a spus în timp ce urcam muntele:

„Ridică piatra aceea şi arunc-o în sus, apoi spune: „Aşa vorbeşte Domnul!” Imediat ce am făcut acest lucru, s-a făcut un vârtej mic de vânt care s-a îndreptat spre mine, iar eu am spus: „În douăzeci şi patru de ore veţi vedea mâna lui Dumnezeu!” Şi într-adevăr, a doua zi pe la ora zece, când tocmai ne pregăteam să ne întoarcem, s-a petrecut evenimentul vestit cu o zi înainte.

Am putut spune doar atât: „Adăpostiţi-vă pe unde puteţi, chiar şi sub maşini!” Un frate m-a întrebat: „Ce se întâmplă, frate Branham?”

„Nu ştiu, dar ceva este în desfăşurare!” Cerul era senin, dar deodată de sus a venit un vârtej de foc, care s-a împrăştiat în toate părţile pe pereţii stâncilor. Eu am rămas în picioare şi mi-am luat pălăria de pe cap, căutând să-mi protejez capul cu mâinile.

Acest vârtej, care avea cam nouăzeci de centimetri grosime şi cam douăzeci de metri lungime, a coborât deasupra mea, după care s-a retras din nou în cer. Acest lucru s-a repetat de trei ori. În acest timp, s-au auzit trei bubuituri însoţite de un cutremur. Vârtejul de foc a făcut chiar şi o gaură în stânca aceea. A rupt vârfurile copacilor şi a desprins pietre mari din stâncă. Îi auziţi pe bărbaţii care au fost martori spunând: „Amin!”, la ceea ce vă relatez? Vedeţi, s-au auzit trei explozii.

Când au ieşit de pe sub maşini, fraţii mi-au spus: „Dacă te-ar fi lovit, nu ar mai fi rămas nici măcar o pată de murdărie!” „Ce înseamnă aceasta?” m-au întrebat ei.

Acesta este El! El mi-a vorbit, pentru că Dumnezeu vorbeşte printr-un vârtej de vânt!” Vedeţi?

Acolo a fost acelaşi Stâlp de Foc pe care Îl vedeţi în fotografia de acolo.

Când a plecat, fraţii m-au întrebat: „Ce este aceasta?”

Şi eu am răspuns: „Judecata lui Dumnezeu va lovi Coasta de Vest!” Două zile mai târziu am crezut cu toţii că Alaska se va scufunda.

Vedeţi, aceasta a fost prima lovitură… Voi trebuie să faceţi ceva să o simbolizaţi. Eu sunt bărbatul care a luat puţină sare şi a aruncat-o în vas. Cred că ştiţi că aşa a făcut şi Elisei în 2 Împăraţi 2.21, când a vindecat apele din Ierihon. El s-a dus la izvorul apelor, a aruncat sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune!”

Isus a făcut vin din apă, iar voi trebuie să aveţi ceva s-o simbolizaţi.

Norul s-a ridicat în sus şi apoi a venit Ceva care a pus în mişcare vârtejul acela de vânt şi a zguduit muntele timp de douăzeci şi patru de ore, până când a tăiat acea bucată mare din stâncă făcând o gaura în ea.

Reverendul Blair, care este în seara aceasta aici, a luat câteva bucăţi de stâncă. Mai sunt aici si Terry Sothmann, Billy Paul şi mulţi alţii care au fost prezenţi şi au văzut toate aceste lucruri. Cele relatate de mine nu sunt o povestire fantastică, ci adevărul. Întâmplarea aceasta nu este luată din Biblie, ci s-a petrecut în zilele noastre.

Vedeţi, Acelaşi Dumnezeu care mi-a arătat aceste lucruri, le-a dus şi la împlinire sub ochii noştri, totul fiind întocmai cum a spus El, iar eu Îl slăvesc din toată fiinţa pentru că nu a greşit niciodată.

Cu câteva săptămâni în urmă, am avut o vedenie. Parcă eram într-un loc înalt, iar de acolo puteam vedea starea bisericii din timpul sfârşitului.

Cum stăteam şi priveam spre Vest, am văzut că venea spre mine un grup frumos de femei, care erau îmbrăcate simplu, cu părul lung lăsat să cadă pe spate. Hainele lor erau lungi până jos şi aveau mâneci. Ele mergeau în cadenţă, într-o muzică de marş:

„Înainte soldaţi creştini!

Mărşăluind la război,

Cu crucea lui Isus mergând înainte.”

 

Cum stăteam şi le priveam, Dumnezeu a zis: „Aceasta este Mireasa!” Privind-o, inima mea era plină de bucurie. Ea a trecut pe lângă mine şi s-a oprit la spatele meu.

După un timp El mi-a zis: „Priveşte înainte fiindcă vine biserica modernă!” Mai întâi a apărut biserica asiatică, apoi una după alta veneau bisericile dintre naţiuni. Ele arătau îngrozitor. Nu am văzut niciodată un grup atât de murdar. Vă spun acest lucru pentru că sunt dator înaintea lui Dumnezeu să vă spun adevărul.

Vocea mi-a spus: „Priveşte, fiindcă acum trece biserica americană!” Vă spun sincer că dacă am văzut vreodată o mulţime de draci, atunci aceştia erau aceia. Femeile erau complect goale, în partea din faţă ţinând cu mâna ceva asemănător cu o bucată de piele de elefant ca să-şi ascundă goliciunea. În sus nu aveau nici un fel de îmbrăcăminte. Înaintau dansând într-un asemenea ritm încât am crezut că nu sunt normale. Voi ştiţi cum este muzica de astăzi şi cum se dansează după ea. Când am văzut-o trecând pe această miss SUA, am simţit că leşin.

Ceea ce vă spun acum este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Dacă voi credeţi cu adevărat că sunt slujitorul Domnului, luaţi aminte la ceea ce vă spun. Deşi este adevărul, cred că nu aş fi fost în stare să vă spun aceste lucruri nici chiar pentru toţi banii din lume, dacă nu mi-ar fi poruncit El s-o fac.

Când a trecut miss America, era cea mai urâtă arătare pe care am văzut-o în viaţa mea, ceea ce m-a făcut să mă gândesc: „Dumnezeule, cât de mult s-au ostenit predicatorii şi noi, fraţii, ca să Îţi aducem o Mireasă curată. Acesta este rezultatul trudei noastre?”

Ea juca la fel ca aceşti copii destrăbălaţi, ca aceşti stricaţi, ţinând în partea din faţă pielea de elefant ca să-şi ascundă goliciunea.

Aceasta era miss-creştinătatea Americii, miss denominaţiunea, miss formală sau mai bine zis: miss biserica falsă a Americii. Eu am putut să văd aceasta prin harul lui Dumnezeu. Aşa o văd ochii Lui, nu ai mei! Aceasta este starea reală a bisericii înaintea lui Dumnezeu. Simţeam că leşin. M-am gândit la strădaniile evanghelice care s-au făcut pentru a-i convinge pe oameni să creadă, iar acum iată că ele treceau prin faţa mea cu părul tăiat, dansând şi strâmbându-se în tot felul. Au trecut mai departe şi s-au oprit la spatele meu şi a Fiinţei supranaturale care-mi vorbea. Eu nu puteam să Îl văd, dar Îi auzeam vocea. Aveam impresia că El este pretutindeni în jurul meu.

M-am întors şi am privit spre grupul care tocmai trecuse pe lângă mine şi am văzut că jucau şi râdeau în continuare, în timp ce cu o mână îşi ţineau în faţă acea bucată de piele de elefant ca să-şi acopere goliciunea.

Şi mi-am zis din nou: „O, Dumnezeule, la ce au folosit toate eforturile noastre? Acesta-i rezultatul? Toate eforturile şi evanghelizările făcute pentru a-i convinge pe oameni să vină la Tine, toate semnele şi minunile puternice pe care le-ai făcut Tu, totul a fost zadarnic? Ele nu au lucrat nimic în inimile oamenilor?”

Şi cum stăteam acolo plângând şi zicându-mi: „După ce le-am predicat toate aceste lucruri va trebui oare să mă prezint înaintea Ta cu o asemenea mireasă?”

O, fraţilor, şi am privit-o din nou cum mergea mai departe! În partea din spate nu avea nimic, era goală, în timp ce în faţă ţinea bucata aceea de piele de elefant ca să-i acopere goliciunea. Era dezgustătoare! Ea îşi mişca trupul în toate părţile, în ritmul acelei muzici.

Poate spuneţi: „Ce înseamnă aceasta, frate Branham?”

Nu ştiu. Eu v-am spus doar ce am văzut în vedenie, dar când a trecut pe lângă mine şi am văzut cât de jalnic arăta, mi-am pierdut tot curajul. Mă gândeam: „Doamne, înseamnă că sunt condamnat şi prin urmare nu are nici un rost să merg mai departe. Mai bine aş renunţa!”

Doamna Carl Williams este aici? Da, mulţumesc. Visul pe care mi l-ai spus, şi care ţi-a dat foarte mult de gândit, are răspunsul frământărilor mele de pe munte, şi arată că volanul a fost luat din mâna mea. Atunci m-am gândit că cel mai bun lucru este să renunţ la tot pentru că sunt istovit. Dar am auzit un zgomot şi când m-am întors să văd ce este, am văzut venind o altă mulţime. Treceau din nou doamne mici, fiecare din ele fiind îmbrăcate în costume naţionale elveţiene, germane, etc. Toate aveau părul lung, exact ca cele care trecuseră la început şi înaintau în cadenţă, la fel cum merg soldaţii la luptă.

Când au trecut pe lângă mine am văzut că toate priveau în aceeaşi direcţie, iar când au păşit drept spre cer, am văzut că grupul din faţa lor a ajuns la o prăpastie şi a căzut în ea.

Cum spuneam, grupul acesta păşea spre cer. Şi în timp ce le priveam, am văzut cum câteva fete (cred că erau din Elveţia sau Suedia) au început să privească în jur, iar eu   le-am spus: „Nu faceţi aceasta! Nu ieşiţi din cadenţă!” Şi în timp ce strigam la ele, mi-am revenit.

Acesta este motivul pentru care v-am spus-o în seara aceasta. Este mai târziu decât ne-am putea gândi? Mireasa poate fi deja chemată, aleasă şi sigilată, iar dacă este aşa nu mai poate veni nimeni? S-ar putea aşa ceva? O, da! O, da!

Vă amintiţi ce v-am spus nu demult, la micul dejun?

În sămânţa care vine la femeie (de ordinul milioanelor), numai una poate să trăiască, în timp ce toate celelalte trebuie să moară, deşi seamănă între ele. Una dintr-un milion, dar poate fi aleasă oricare dintre ele.

Aici Dumnezeu este Cel care hotărăşte. Nu este obligatoriu să fie aleasă prima sămânţă care vine, ci aceea pe care vrea Dumnezeu s-o aleagă, cea hotărâtă de El. Poate una vine în lume, pe când cealaltă…

Naşterea naturală se face prin alegere. Dumnezeu alege unul dintr-un milion. Dumnezeu decide dacă va fi fată sau băiat, blondă sau brunetă, sau oricum va fi. Nu primul care întâlneşte oul, ci primul pe care îl alege Dumnezeu.

Când Israelul a părăsit Egiptul şi a pornit spre ţara făgăduită, au ieşit aproximativ două milioane de oameni. Fiecare era sub acelaşi sânge al mielului jertfit, pentru că altfel ar fi murit în Egipt. Fiecare a ascultat de Moise şi a fost botezat în Marea Roşie. Toţi au jucat în Duhul pe malul Mării Roşii atunci când Dumnezeu i-a nimicit pe vrăjmaşii lor. Toţi au stat lângă Moise şi l-au auzit cântând în Duhul cântarea de laudă în cinstea Domnului. Toţi au mâncat mană în pustie, aceasta fiind un simbol al Mesajului de astăzi. Toţi au mâncat mană proaspătă, dar câţi dintre ei au ajuns în Canaan? Doar doi, adică unul dintr-un milion.

Dacă am număra toţi catolici şi protestanţii din lume, am avea aproximativ cinci sute de milioane de aşa zişi creştini, ceea ce ar însemna că în caz de răpire ar dispărea cinci sute de oameni (dacă luăm raportul de unu la un milion). Eu nu spun că va fi aşa, dar dacă ar fi aşa? În cazul acesta ar dispărea cinci sute de oameni, ceea ce însemnă că nici nu s-ar şti nimic despre acest eveniment.

Prieteni, ar putea să ni se întâmple şi nouă ca atunci când a venit Ioan Botezătorul. Chiar şi ucenicii L-au întrebat pe Domnul:

De ce zic oamenii că întâi trebuie să vină Ilie?” La care ştiţi că Isus a răspuns: „Este adevărat că trebuie să vină Ilie şi să reaşeze toate lucrurile…” (Matei 17.10-11 şi Marcu 9.11-12). „Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit şi voi nu aţi ştiut nimic.”

Eu cred că Cuvântul Domnului din Matei 11.14 se repetă din nou şi în timpul nostru. Adică „Ilie din Maleahi 4.5 a venit şi voi nici nu aţi ştiut”, sau: „Răpirea a avut loc şi noi nu am ştiut nimic.”

Ce spuneţi despre Răpire înainte ca să se aşeze necazul? Aceea a venit deja şi voi nu aţi ştiut nimic.

Tot trupul este pecetluit înăuntru. Păstraţi cadenţa! Prieteni, eu nu spun că va fi aşa, dar dacă în seara aceasta avem în inimile noastre un simţământ care ne îndeamnă să ducem o viaţă nouă, în ordine cu Dumnezeu, primiţi sfatul fratelui vostru predicator… Am folosit foarte mult timp astăzi, pentru că întotdeauna am avut o libertate mare de vorbire în aceste adunări.

Dacă credeţi că sunt profetul lui Dumnezeu, luaţi aminte la ceea ce v-am spus.

Prietene, dacă ai o simţire cât de mică în inima ta, vino chiar acum la Dumnezeu! Grăbeşte-te şi fă lucrul acesta!

Oamenilor, vă rog priviţi cu atenţie la crezurile pe care le slujiţi! Priviţi bisericile voastre şi comparaţi-le cu Cuvântul!

Aţi împlinit toate cerinţele? Poate spui: „Eu sunt un bărbat bun!” Aşa a fost şi Nicodim şi toţi ceilalţi cărturari. Ei erau buni, dar aceasta nu are nimic a face cu ce vorbim noi.

Aş vrea ca şi voi, femeile, să priviţi în Oglindă ca să vedeţi ce vă cere Dumnezeu, iar Oglinda în care trebuie să priviţi este Cuvântul Lui, nu oglinda bisericilor voastre! Numai aşa vei putea dovedi că eşti Mireasa adevărată a lui Hristos!

Predicatorilor, gândiţi-vă şi voi! O luaţi pe ocolite ca să nu răniţi simţurile cuiva? Ce aţi face dacă v-ar da afară din biserică? Fratele meu drag, dacă simţi aşa, primeşte avertizarea pe care o fac în Numele Domnului Isus Hristos şi fugi chiar acum de acolo!

În ce te priveşte pe tine, doamnă, dacă vrei să fii o creştină adevărată, nu o creştină nominală, şi laşi ca inima şi viaţa ta să se potrivească exact cu Certificatul de Căsătorie al lui Dumnezeu, este în ordine.

Voi membrii ai bisericilor, dacă biserica voastră nu corespunde Unităţii de măsură a Cuvântului lui Dumenzeu, ieşiţi afară de acolo şi intraţi în Hristos!

În faţa noastră stă o avertizare foarte serioasă pentru că nu ştim când acest oraş va zace pe fundul oceanului. Ce te faci dacă astăzi nu-ţi pui viaţa în ordine?

„O, Capernaume”, spunea Isus „vei fi ridicat până la cer? Nu, ci vei fi coborât în locuinţa morţilor, căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua aceasta.” (Matei 11.23).

Sodoma, Gomora şi Capernaumul zac astăzi pe fundul mării. Capernaumul s-a scufundat la o sută cincizeci de ani după Hristos.

„O, tu oraşule care te pretinzi „oraşul îngerilor”, care singur te-ai ridicat până la cer şi ai scos aceste lucruri murdare ale modei, râvnite chiar şi în străinătate (căci ei vin şi-ţi iau murdăria ca s-o ducă mai departe); tu cu bisericile tale frumoase şi cu toate aceste lucruri pompoase, gândeşte-te că dacă nu te pocăieşti, într-o zi vei zace pe fundul mării.

Oceanul a ros pământul de sub tine! Cât va mai rezista această bucată de nisip purtată încoace şi încolo? Când oceanul va năvăli pe uscat o milă, va ajunge exact până la locul hotărât.

Pocăieşte-te, Los Angeles! Pocăiţi-vă voi, toţi ceilalţi, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu! Fraţilor, ceasul mâniei se apropie, de aceea, fugiţi şi ascundeţi-vă în Hristos!

Să ne rugăm:

Dumnezeule iubit, duhul meu este cutremurat, inima îmi suspină şi glasul avertizează. Ajută-i, o, Dumnezeule, pe aceşti bărbaţi şi femei să ia în serios ceea ce spun, pentru că nu glumesc. Fă Doamne, ca oamenii care vin din diferite biserici să nu creadă cumva că am ceva împotriva lor. Ajută-i să înţeleagă că fac aceasta pentru că îi iubesc. Tu eşti Cel care dai mântuirea, Dumnezeule, şi ştii că am umblat în fiecare an pe această coastă să vestesc Cuvântul Tău ca mărturie. Dacă ceea ce am spus se va întâmpla în seara aceasta, sunt liniştit pentru că le-am spus adevărul.

Tu ştii, Doamne, că vedenia pe care am avut-o cu privire la Mireasă este adevărată. Eu am folosit Numele Tău când le-am spus-o şi am zis: „Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”, deoarece sunt deplin încredinţat de ceea ce spun.

Acesta este motivul pentru care Te rog să-i ajuţi pe toţi oamenii să se trezească, în Numele Domnului Isus Hristos, şi să fugă de mânia care va veni, deoarece deasupra uşii fiecărei naţiuni este scris: „I-cabod”, adică „Nu mai este slavă!” (1 Samuel 4.21).

Un semn negru de încercare se va pune deasupra. Duhul lui Dumnezeu a fost întristat şi a plecat, iar ei au fost cântăriţi şi găsiţi uşori. Ospăţul lui Belşaţar se repetă din nou cu partide de beţie şi femei îmbrăcate numai pe jumătate, deşi au curajul să se pretindă creştine.

O, Dumnezeule al cerului, ai milă de lumea aceasta păcătoasă! Doamne, noi cum suntem în seara aceasta?

Dumnezeule, eu încerc să stau în spărtură şi mă rog pentru mila Ta dumnezeiască, deoarece Tu vorbeşti în seara aceasta acestei mulţimi adunate şi Îţi chemi Mireasa la o cercetare atentă! Nu o chemi să urmeze o dogmă făcută de oameni, ci Trâmbiţa Evangheliei Domnului Isus Hristos!

Îngăduie aceasta, o, Dumnezeule!

Lasă să se cunoască, în seara aceasta, că Tu eşti Dumnezeu şi că Cuvântul Tău este Adevărul! Noi îi chemăm pe toţi, cu toată seriozitatea, şi-i avertizăm prin Cuvântul Tău! Te rog să ai milă de ei fiindcă Te-au văzut dincolo de orice umbră de îndoială; au văzut cum Te mişti dincolo de orice dogmă şi le spui tot ce este în inima lor, şi Tu ştii, Doamne, ce urmează să se întâmple. Tu ştii, o, Doamne, că acesta este Adevărul.

Te rog în Numele lui Isus să laşi ca Duhul Sfânt să mijlocească din nou şi să-i scoată din mijlocul acestor mulţimi pe toţi aceia care sunt scrişi în Cartea Vieţii Mielului.

Îngăduie aceasta, Dumnezeule!

Doamne, oamenii aceştia sunt în stare să-mi dea şi ultimul lor bănuţ ca să spijine lucrarea Ta. Ei sunt gata să facă orice numai să dovedească că şi-au adus aportul la înaintarea Cuvântului. Te rog să le răsplăteşti pentru aceasta şi să le dai Duhul Tău cel Sfânt.

Te rog să înlături orice superficialitate din hotărârile noastre, ca să nu umblăm încoace şi încolo, ci să ne ţinem de coarnele altarului, să plângem, să strigăm şi să ne pocăim pentru că vedem bine judecata care se apropie.

Îngăduie aceasta, o, Dumnezeule, pentru că mă rog cu toata seriozitatea în Numele lui Isus Hristos.

Fratele şi sora mea, nu ştiu ce să vă spun mai mult. Dacă am primit trecere înainta voastră; dacă credeţi că sunt profetul lui Dumnezeu (eu spun pentru prima dată aceasta în public), dar simt o avertizare neobişnuită.

N-aş fi vrut să spun aceasta, deoarece voi ştiţi că nu obişnuiesc să vorbesc în felul acesta. Eu m-am retras tot timpul, m-am tras într-o parte şi m-am eschivat, dar acum a trebuit să spun aceste lucruri. Aceasta înseamnă că pentru cei care nu vor crede, ele vor fi de mărturie în ziua judecăţii, deoarece este adevărul; este „Aşa vorbeşte Domnul!”

O, penticostalilor, grăbiţi-vă şi fugiţi ca să vă salvaţi viaţa! Fugiţi la coarnele altarului şi strigaţi până nu este prea târziu, pentru că va veni ceasul când nu veţi mai avea spre cine să strigaţi!

Esau a căutat şi a strigat după dreptul de întâi născut, dar nu l-a mai putut primi înapoi.

Eu vă încredinţez vouă, celor din California, o Evanghelie deplină şi pentru că vă iubesc, vă încredinţez în mâna lui Isus Hristos. Fugiţi la El!

Nu permiteţi ca diavolul să vă răcească dragostea, ci staţi drepţi până când fiecare va fi umplut în aşa măsură cu Duhul Sfânt, încât să fiţi aduşi în ordine cu toţii, atât voi, bărbaţii, cât şi femeile!

Dar dacă susţineţi că aţi primit Duhul Sfânt şi nu vă potriviţi cu Cuvântul, înseamnă că aţi primit un alt duh, nu Duhul Sfânt!

Duhul lui Dumnezeu este în Cuvântul Lui! „Mesia” înseamnă „Cuvântul uns”, iar Mireasa trebuie să fie „Mesianică”, adică „Unsă cu Cuvântul”.

Haideţi să stăm pe picioarele noastre în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Poate nu veţi mai auzi niciodată glasul meu…

Dacă Dumnezeu va îngădui, voi pleca în Africa şi poate nu mă voi mai întoarce niciodată, eu nu ştiu. Dar vă mărturisesc din toată inima că v-am spus adevărul. Nu am lăsat nimic afară din ceea ce mi-a spus Domnul, ci v-am spus tot ce mi-a încredinţat El, în Numele Domnului Isus Hristos.

Este un moment deosebit, parcă nici nu pot să-l exprim în cuvinte… Eu am încercat de trei sau patru ori să părăsesc amvonul, dar nu am putut s-o fac. Să nu uitaţi că acesta este un ceas hotărâtor! Este timpul în care s-ar putea ca Dumnezeu să vă facă ultima chemare.

Când? Eu nu ştiu, dar vă spun că în conformitate cu vedenia pe care am avut-o, Mireasa este aproape încheiată.

Priviţi la bisericile nominale (la fecioarele somnoroase), care s-au pornit după untdelemn – ele s-au întors prea târziu pentru că Mireasa intrase deja în camera de nuntă, adică răpirea avusese deja loc.

Mirele a venit pe când ele se duceau să-şi cumpere untdelemn şi le-a luat doar pe fecioarele înţelepte (Mireasa).

Sunteţi adormiţi? Treziţi-vă cât mai repede pentru că sunteţi în pericol de moarte şi eu vă avertizez cu privire la acest pericol în Numele Domnului.

Să ne rugăm cum ştim fiecare…

Dumnezeule Atotputernic, ai milă de noi! Ai milă de mine, ai milă de noi toţi şi ajută-ne! Ajută-ne să ne lăsăm de tot ce nu este după voia Ta! Eu stau în spărtură şi mă rog cerându-Ţi îndurare înainte ca acest mare oraş să se scufunde şi judecata lui Dumnezeu să lovească partea de vest. Dumnezeule, Te rog să-Ţi chemi Mireasa pentru că Ţi-o predau în Numele lui Isus Hristos. Amin.

 

– Amin –

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *