CHAD LAMB – SLUJBA LUI ELISEI

SLUJBA LUI ELISEI

 

 

Să deschidem Biblia şi să citim din Apocalipsa 19.10:

 

Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.).”

 

Subiectul despre care aş vrea să vorbesc astăzi se intitulează „Slujba lui Elisei”.

În mesajul „Îşi schimbă Dumnezeu gândul?” din anul 1965, scrie:

El a venit potrivit Scripturilor, un Profet. El nu S-a numit niciodată pe Sine Însuşi Fiul lui Dumnezeu, ci S-a numit Fiul omului. De-a lungul epocilor bisericilor, El a fost Fiul lui Dumnezeu, iar în Mileniu va fi Fiul lui David şi va sta pe tronul lui David, dar Scriptura ne spune că între aceste perioade de timp, El trebuie să Se descopere din nou ca Fiu al omului, un profet.”

Noi ştim că slujba de Fiu al omului este un profet, un dar profetic sau o ungere profetică.

În mesajul „Mesia” din anul 1961, scrie:

Când vine Ilie, el este mesagerul epocii Bisericii Laodicea. Îl vedem pe Ilie venind înainte… Amintiţi-vă că Ilie a fost cel care a fost luat sus într-un car şi nu a gustat niciodată moartea. Mesajul acestui mare mesager care va veni în aceste zile de încheiere, în epoca bisericii Laodicea, epoca penticostală, va fi cel care va duce Biserica în Răpire.”

Ilie este cel care a fost luat în Răpire şi a fost profetul Răpirii, iar acest profet va veni pentru a duce Biserica în Răpire.

Aşa este. El însuşi a fost răpit şi va veni cu Biserica în răpire.”

Noi ştim că acest Ilie, acest Duh al lui Ilie a fost în fratele Branham, iar slujba lui Ilie este împlinirea lui Maleahi 4. Există multe motive pentru care Dumnezeu l-a folosit pe Ilie, unul dintre acestea fiind faptul că Ilie este profetul care a avut parte de răpire în Vechiul Testament, iar acum este mesagerul Răpirii şi el însuşi va duce Biserica în Răpire. Aleluia! Dar ce se întâmplă dacă nu mai este aici? Dacă omul în care a fost Duhul lui Ilie, dacă vasul acela nu mai este aici, vom mai merge în Răpire? Absolut! Pentru că el ne-a adus deja în Răpire, noi am intrat deja în ciclul Răpirii sub Strigăt, iar acesta ne duce mai sus şi mai sus şi mai sus până când va veni o clipă, o clipire din ochi în care atomii noştri se vor schimba, iar noi vom schimba dimensiunile.

Aşadar, el ne-a adus deja în Răpire şi Răpirea are loc.

În mesajul „Locul ales de Dumnezeu pentru închinare” din anul 1965, el a spus:

Noi putem vedea că succesorul lui a fost Elisei, iar acolo avem un simbol al lui Hristos şi al Bisericii, Elisei. Ilie a făcut patru minuni, iar Elisei a făcut opt. El a avut o dublă măsură, aşa cum a fost turnată şi peste biserică.”

Fratele Branham a spus aceasta în multe locuri. El i-a comparat pe Ilie şi pe Elisei cu Hristos şi Biserica Sa şi în cadrul slujbei sale a spus de multe ori că Ilie şi Elisei sunt un simbol spre Hristos şi Biserică, spre partea bărbătească şi partea femeiască.

Înseamnă că în Scripturi există un ciclu, iar acest ciclu are tendinţa de a se repeta. Astfel, noi am ajuns la sfârşitul timpului şi l-am avut pe Ilie care s-a întors şi care trebuia să ducă biserica în Răpire; Ilie s-a întors, dar a părăsit scena, iar acum trebuie să existe un Elisei, pentru că este Hristos şi Biserica.

Dacă privim în 1Împăraţi 18, vedem că Ilie a păşit în faţă şi a ajuns la confruntarea de pe Muntele Carmel. Acolo, Ilie a făcut totul conform lucrurilor pe care i le-a cerut Dumnezeu să le facă, dar confruntarea nu a fost între cei ce credeau în Baal şi cei ce credeau în IaHVeH, pentru că el i-a întrebat: „De ce şovăiţi între două păreri?” Acolo era o naţiune care era prinsă între o religie amestecată, care amesteca religia păgână cu adevărata credinţă evreiască; ei le-au amestecat pe cele două, au amestecat Adevărul cu păgânismul, iar Ilie le-a spus: „Voi şovăiţi între două păreri. Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El, iar dacă este Baal, mergeţi după Baal! Dar trebuie să vă opriţi să-i mai slujiţi pe amândoi!

Profetul Ilie din ziua de azi s-a confruntat cu aceeaşi situaţie.

Ei nu au renunţat să mai creadă în Dumnezeu, nici nu au părăsit moştenirea pe care o aveau prin Legea lui Moise, nu, ci şovăiau între două păreri, au luat puţin de aici, puţin de acolo şi stăteau exact la mijloc amestecând creştinismul cu păgânismul.

Aşadar, profetul lui Dumnezeu a venit sub ungerea lui Ilie şi a făcut acelaşi lucru pe care l-a făcut el. Ilie a ajuns la confruntarea de pe Muntele Carmel, unde a dovedit şi a legitimat care este calea adevărată. Ce a trebuit să facă el? Să restituie închinarea adevărată şi să zidească înapoi altarul care a fost dărâmat. Ilie a venit ca să zidească înapoi altarul care a fost dărâmat. El nu a venit înapoi ca să aducă un alt Nou Testament, ci a venit ca să pună pietrele descoperirii la locul lor. Ilie a făcut toate lucrurile pe care le ştim deja, a adus o jertfă, iar în 1Împăraţi 18.36 citim:

În clipa când se aducea jertfa de seară.”

Acest lucru este foarte important. Noi am mai predicat despre subiectul acesta, dar aş vrea să mai aşez câteva lucruri aici. Sub Legea lui Moise s-a stabilit că în dimineaţa şi în seara fiecărei zile urma să fie omorât un miel, ceea ce simboliza cele două răstigniri (ucideri) ale Mielului lui Dumnezeu, pentru că noi ştim că în dimineaţa sau la începutul Noului Testament, noi am avut un Miel care a fost ucis, pe Isus Hristos, iar în timpul de seară, sub slujba Luminii de seară, a venit descoperirea deplină a lui Isus Hristos, Cuvântul. Dar ce au făcut cu El? L-au răstignit a doua oară.

Aşadar, confruntarea de pe Muntele Carmel urma să aibă loc în timpul jertfei de seară, în timpul religiei amestecate, în timpul în care păgânismul amestecat cu creştinismul se unesc. Acela este timpul jertfei de seară.

Ilie era acolo şi privea la ceea ce făceau ei, dar încă nu era timpul său deoarece el avea un timp anume, iar acesta era timpul jertfei de seară.

În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.

Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu şi să le întorci astfel inima spre bine!” (v.36-37).

Unde am mai auzit aceasta? Sună ca Maleahi 4. Fratele Branham ne-a întors inima înapoi pentru că el a venit în aceeaşi slujbă. Aleluia!

Noi ştim că Dumnezeu S-a coborât jos, a mistuit jertfa şi l-a legitimat pe profet.

Acum vom citi de la versetul 42:

„Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi, plecându-se la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi

şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat şi a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi.”

A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te şi spune lui Ahab: „Înhamă şi coboară-te, ca să nu te oprească ploaia.””

Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel.” (v. 42-45).

Vedem că în timpul în care era o confruntare pe Muntele Carmel şi a existat o întoarcere a inimilor, în timpul în care avea loc rezidirea închinării originale, a Cuvântului original, în acelaşi timp când se aducea jertfa de seară, după încheierea a şapte cicluri, după şapte epoci ale Bisericii, urma să existe un Nor care Şi-a făcut apariţia în scenă şi a adus cu Sine Ploaia târzie.

Prieteni, Cuvântul este desăvârşit, iar profetul ne-a spus cine era el şi ce slujbă avea, aşa că tot ce trebuie să facem noi este să credem ceea ce ne-a spus el, fiindcă vedem că se potriveşte desăvârşit aici.

După ce a avut această mare biruinţă, după ce Şi-a făcut apariţia Norul, după şapte cicluri, şi a început să cadă ploaia târzie, vedem că profetul s-a descurajat din cauza ameninţărilor şi a respingerii Izabelei. Şi ce a făcut? A fugit în pustie, dar Dumnezeu a trimis un înger ca să-l hrănească, după care s-a retras într-o peşteră.

Astfel, în capitolul 19.8-13, citim:

El s-a sculat, a mâncat şi a băut şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb.

Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?”

El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!”

Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.

Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.

Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii. Şi un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?

Este uimitor faptul că în iunie 1963, după deschiderea Peceţilor, îl găsim pe fratele Branham descurajat şi deprimat şi cu dorinţa de a se retrage în pustie. Este adevărat? El a predicat despre aceasta în mesajul „A sta în spărtură”. Astfel, putem vedea că după acea mare biruinţă, el a intrat într-o stare de depresie din cauză că s-a simţit respins de oameni. S-a gândit că oamenii nu voiau să audă Mesajul şi de aceea se va retrage în munţi, unde va aştepta ca Dumnezeu să-i dea un Mesaj cu care avea să iasă afară ca profet. În timp ce cugeta la aceste lucruri în mintea sa, în timp ce era într-o cafenea, Domnul i-a arătat o imagine a lui însuşi şi a cumnatului său Fletcher Broy, care era vagabond. Deci, s-a văzut pe el însuşi şi pe Fletcher, vagabonzi, iar Domnul i-a spus: „Aşa vei ajunge dacă vei merge mai departe cu planurile tale!”

Aşadar, Dumnezeu l-a oprit, iar după aceste lucruri, a înţeles că îşi pierduse simţământul pentru oameni din cauză că se simţise rănit. După ce l-a corectat, Domnul i-a spus: „Am pus deoparte şapte mii. Nu eşti singur, ci am pus deoparte şapte mii de bărbaţi.”

După această experienţă, după ce am avut confruntarea de pe Muntele Carmel, biruinţa, Norul, ploaia târzie, îl vedem intrând în această perioadă de respingere, în această perioadă în care s-a simţit respins şi a dorit să fugă în pustie, dar după această perioadă, avea să primească o altă însărcinare.

Să citim mai departe, din 1Împăraţi 19.14-15:

El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.”

Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc şi, când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei.”

Ce a făcut Domnul? L-a trimis înapoi. Ce s-a întâmplat cu fratele Branham? Acelaşi lucru: Domnul l-a trimis înapoi.

Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău.

Şi se va întâmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî Elisei.

Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat.” (v. 16-18).

Să fim atenţi la tipar şi la succesiunea evenimentelor pentru că ele vor deveni foarte importante pe măsură ce le urmărim.

Ilie a venit în slujba sa. El a fost un profet mare şi a ajuns la confruntarea de pe Muntele Carmel. El a venit să corecteze religia amestecată, păgânismul amestecat cu creştinismul adevărat, a refăcut altarul care a fost dărâmat, a pus pietrele descoperirii la locul lor, a avut parte de o legitimare supranaturală din partea lui Dumnezeu şi a spus că a făcut aceasta pentru ca poporul să ştie că Dumnezeu le întoarce inimile înapoi, pentru că el era profetul care întorcea inimile oamenilor înapoi. Apoi, a urmat un ciclu de şapte care a adus Norul jos, iar după ce a căzut ploaia târzie, profetul s-a descurajat. Când a ieşit din această stare, el a primit o altă însărcinare, iar unul din lucrurile pe care trebuia să le facă a fost să-l ungă pe Elisei ca profet în locul său.

Aşadar, Ilie avea să iasă afară pentru că urma să aibă loc un transfer în care el trebuia să pună o ungere, trebuia să-l ungă pe Elisei ca profet în locul lui. Elisei avea să fie profet doar peste câţiva ani, dar a primit atunci ungerea de a deveni profet în locul lui Ilie.

Este interesant faptul că în data de 23 iunie 1963, fratele Branham a predicat mesajul „A sta în spărtură”, iar în luna iulie a aceluiaşi an, a predicat mesajul „Acuzaţia”, după care a predicat „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, în care a început să frângă Pecetea a şaptea arătând că este alcătuită din trei părţi, prima parte fiind că Dumnezeu voia să aibă întâietate într-un om, în Isus Hristos.

A doua parte era să aibă întâietate în Ilie? Nu. El a făcut-o deja într-un Om, în Hristos Isus. Lucrarea într-un om fusese deja împlinită, iar acum, El a venit să primească întâietate într-un popor, în Mireasa Sa, în Biserica Sa, apoi să restituie Împărăţia.

După experienţa despre care a vorbit în mesajul „A sta în spărtură”, fratele Branham a început să arate că o parte din Pecetea a şaptea este Hristos venind într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare, iar el urma să înceapă s-o ungă pe Cea care urma să ducă slujba mai departe.

Noi vedem acest lucru în versetele 19-21:

Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el.

Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie şi a zis: „Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi te voi urma.” Ilie i-a răspuns: „Du-te şi apoi întoarce-te, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.”

După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.”

Iată ce a spus fratele Branham în mesajul „Intrând în Duhul” din anul 1961:

Aceasta este ceea ce a făcut El: a schimbat doar mesagerii, dar a fost acelaşi Duh: Ilie şi Elisei.”

El a schimbat doar mesagerii, dar a rămas acelaşi Duh. Noi ştim că atunci când Elisei a ieşit ca să-l urmeze pe Ilie, a trebuit s-o facă în patru etape, iar când l-a urmat în a patra etapă, Ilie l-a întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?” „Doresc să primesc o dublă măsură din Duhul care este în tine”, a răspuns Elisei.

Aşadar, a fost acelaşi Duh, dar într-un alt vas.

Să citim mai departe:

Mi-ar fi plăcut să am timp ca să pot intra în seara aceasta în acest subiect, pentru a vedea că atunci când Dumnezeu l-a retras pe bătrânul profet din scenă… El a predicat împotriva Izabelei şi a mulţimii sale lumeşti, i-a mustrat pe Ahabi şi pe conducători, asociaţiile predicatorilor şi pe alţii, până când a obosit, iar Dumnezeu urma să-l ia Acasă. Aşadar, El l-a dus pur şi simplu la râu…

Înainte de a face aceasta, El a dorit să ungă pe cineva care să preia acelaşi Mesaj.”

Nu un Mesaj diferit, ci acelaşi Mesaj şi să-l ducă mai departe. Ce a trebuit să facă Ilie? Să-l ungă pe Elisei.

Vedeţi, trebuia să rămână acelaşi Mesaj. Astfel, el a mers jos şi şi-a aruncat mantaua peste Elisei, dar după aceea a luat-o înapoi. El doar a aruncat-o asupra lui, iar Elisei a luat-o înapoi doar atunci când Ilie a mers în sus.”

Să citim aceasta din 2Împăraţi 2.1-2:

Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.

Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.”

Pe când se afla în Ghilgal, Ilie i-a spus lui Elisei: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.”

Mai întâi, el a trecut prin neprihănire, iar fratele Branham a spus că Ilie îl testa pe Elisei ca să vadă dacă avea să rămână în sistemele bisericeşti. El nu a spus exact aceste cuvinte, dar îl testa pentru că Elisei trebuia să treacă prin neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt. Aceasta este ceea ce a spus fratele Branham. El l-a testat şi i-a spus: „În ordine. Ai ajuns la Ghilgal, ceea ce este bine. Rămâi aici în neprihănire.” Dar Elisei i-a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi s-au coborât la Betel.”

Deci, au ajuns în cea de-a doua cetate: la Betel.

Fiii prorocilor care erau la Betel au ieşit la Elisei şi   i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.”

Ilie i-a zis: „Elisei, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Şi au ajuns la Ierihon.

Fiii prorocilor care erau la Ierihon s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.”

Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi amândoi şi-au văzut de drum.” (v. 3-6).

Slăvit să fie Dumnezeu! Acest lucru este minunat, prieteni, pentru că el l-a dus prin patru etape în călătorie: de la Ghilgal la Betel; de la Betel la Ierihon şi de la Ierihon la Iordan. Astfel, de fiecare dată, el l-a testat pe Elisei zicând: „Rămâi aici!”, dar Elisei i-a răspuns de fiecare dată: „Nu rămân, ci voi merge oriunde vei merge tu. Voi merge mai departe în descoperirea pe care ai primit-o tu, în fiecare loc pe care-l vei descoperi, oriunde vei merge tu, voi merge şi eu.”

Dacă profetul a mers acolo, voi merge şi eu; dacă a fost în viaţa profetului, poate fi şi în viaţa mea. Dacă profetul a putut avea biruinţă asupra bolii, pot avea şi eu biruinţă. Dacă profetul a putut avea biruinţă asupra demonilor, pot să am şi eu biruinţa asupra lor.

„Rămâi aici!”

„Nu voi rămâne, ci te voi urma!”

Uitaţi-vă la îndrăzneala lui Elisei!

„Rămâi aici pentru că acesta este un loc bun! Rămâi în botezul Duhului Sfânt”, dar botezul cu Duhul Sfânt a creat o cale pentru Duhul Sfânt Însuşi, pentru prezenţa lui Isus Hristos Însuşi. Elisei avea aceeaşi natură şi a spus: „Nu, nu rămân în Ghilgal! Nu rămân în Betel.” Toate acestea erau locuri minunate în care Dumnezeu a făcut lucruri minunate.

Ghilgal era un loc minunat în care Dumnezeu avusese o mare biruinţă; era locul în care a fost aşezat Cortul. Betel era un loc minunat, iar Ierihon era locul în care copiii lui Israel au avut o mare biruinţă când au intrat în ţara făgăduită. Toate aceste locuri erau în ordine, dar nu aceasta era epoca în care trăia Elisei. Elisei îl urma pe Ilie şi nu avea de gând să renunţe, ci voia să parcurgă tot drumul. De ce? Pentru că dorea Ceva şi ştia că nu putea să-L obţină în Ghilgal, Betel sau Ierihon, ci trebuia să treacă Iordanul pentru a primi acelaşi Duh care era peste Ilie.

El i-a spus lui Ilie: „Nu te voi părăsi!”, iar fratele Branham a spus că Elisei a trebuit să treacă Iordanul. La început, în prima parte a slujbei, ei au trebuit să iasă din epocile bisericilor. Ei intraseră deja în ţară prin partea de Est a Iordanului, iar Dumnezeu a despărţit apele aşa că au putut să treacă pe pământ uscat. Atunci, ei au intrat în epocile bisericilor, dar Ilie l-a condus pe Elisei afară din ele. Cum? Pe pământ uscat, adică exact în felul în care au intrat ei înăuntru, cu semne şi minuni mari, printr-o lucrarea mare.

Să citim mai departe:

Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi amândoi şi-au văzut de drum.

Cincizeci de inşi dintre fiii prorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor şi ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului.

Atunci, Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi au trecut amândoi pe uscat.

După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!”

Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.”

Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.

Elisei se uita şi striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!” Şi nu l-a mai văzut. Apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două bucăţi

şi a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors şi s-a oprit pe malul Iordanului;

a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul şi a lovit apele cu ea şi a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apele, care s-au despărţit într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.

Fiii prorocilor care erau în faţa Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” (v. 6-15).

Aşadar, ei au văzut că Ceea ce era peste Ilie a trecut peste Elisei, au văzut transferarea slujbei pentru că mantaua este semnul unei slujbe profetice; mantaua este semnul unui profet. Când mantaua a căzut şi Elisei a luat-o, el a mers mai departe în aceeaşi slujbă? Care slujbă? „Ieşiţi afară din mijlocul ei, poporul Meu!” Aceasta este slujba; este slujba din Apocalipsa 18.

Fiii prorocilor care erau în faţa Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Şi i-au ieşit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui.

Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteţi.”

Vedeţi, ei au întrebat: „Putem merge să-l găsim pe Ilie? Putem merge să vedem unde este?”, dar Elisei le-a răspuns: „Nu! Nu mergeţi!”

Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: „Trimiteţi-i.” Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit.

Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceţi?” (v.17-18).

Ei nu au înţeles că slujba profetului s-a încheiat, nu au înţeles că slujba a trecut de la profet la Mireasă. Astfel, s-au dus să-l caute şi au aşteptat ca el să se întoarcă. De ce? Pentru că nu au înţeles că acelaşi Duh, aceeaşi slujbă continua în Mireasă, iar când ajungem în Apocalipsa 22.17, Duhul şi Mireasa spun: „Vino!” Este o continuare a aceleaşi chemări care spune: „Ieşiţi afară din mijlocul ei! Ieşiţi afară din sisteme, din religia amestecată, din Izabela!”

Acum sunteţi în Mireasă! „Dar noi vrem profetul! Noi vrem profetul!” Voi aţi recunoscut deja că Duhul care era peste Ilie este acum peste Elisei. Unde mai mergeţi? Elisei le-a spus că nu îl vor găsi, dar ei nu l-au ascultat şi au făcut eforturi zadarnice căutând ceva ce nu mai era. De ce? Pentru că slujba, ungerea slujbei, a căzut peste Elisei. Astfel, Elisei purta mantaua şi Viaţa, aceeaşi Viaţă care fusese în Ilie, în slujba fiului omului, a unui fiu al omului care Îl descoperea pe Fiul omului, Duhul Fiului omului care fusese în Ilie era acum în Elisei.

Voi ziceţi: „Ceea ce ne trebuie nouă este un profet puternic care să se ridice astăzi să îndrepte lucrurile.”

Nu! Ceea ce ne trebuie nouă astăzi este ca Mireasa să-şi ocupe locul. Noi avem nevoie ca Mireasa să creadă ceea ce a spus deja profetul şi să spună acelaşi lucru pe care-l spun casetele; să creadă că ceea ce a spus el este Adevărul. De aceasta avem nevoie noi. Noi nu avem nevoie să apară un profet puternic, ci avem nevoie ca Trupul alcătuit din mai multe mădulare al lui Isus Hristos, Divinitatea în Trup, să Se ridice în scenă şi să-Şi ocupe poziţia Ei de drept. De aceasta avem nevoie, nu de un alt profet, nu de un alt mesager. Noi am înţeles că Duhul este în Elisei, de aceea nu va mai fi o slujbă a unui singur om, pentru că el ne-a spus să nu o căutăm. Fratele Branham ne-a spus că atunci când vom ajunge în partea a doua a Peceţii a şaptea, a Tragerii a treia, El este într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare, este Hristos Însuşi în Mireasă. Aleluia!

În 1Împăraţi 19.19, vedem că Ilie şi-a aruncat mantaua pe Elisei, dar mantaua nu a rămas peste Elisei, ci s-a întors înapoi la Ilie şi a rămas peste el până când a ieşit din scenă. Când a ieşit din scenă, mantaua a căzut pe pământ şi a rămas pe pământ pentru că slujba nu a părăsit pământul. Deci, slujba nu a părăsit pământul odată cu profetul. Înţelegeţi? Slujba Fiului omului a venit, dar când a plecat profetul, slujba nu a plecat. Slujba Fiului omului, mantaua, a rămas pe pământ, iar Elisei a ridicat-o şi a mers mai departe. Unde a mers el? Înapoi peste Iordan. De ce? Ca să îi cheme pe oameni afară din sistemele omeneşti: „Ieşiţi afară! Separaţi-vă ca să nu fiţi părtaşi la urgiile ei!”

Vreau să ajung la capitolul 22, dar mai întâi vreau să citesc un citat din mesajul „Adevărata Pecete a Paştelui” din anul 1961:

Când Isus a înviat din morţi, omul a fost forţat din nou să ia o decizie: „A înviat El sau nu a înviat?” Şi ce au făcut ei? Acelaşi lucru pe care l-au făcut politica împreună cu biserica la acel proces de batjocură; pentru că politica şi biserica s-au unit aşa cum s-a întâmplat acolo.

Este exact acelaşi lucru pe care-l vor face în viitor şi pe care-l fac chiar acum, politica şi religia. Ahab era un om destul de bun, dar Izabela era rea, iar el era căsătorit cu ea. Eu nu spun că preşedintele Kennedy nu este un om bun, dar este căsătorit cu acel sistem al Izabelei.”

Kennedy a fost primul preşedinte catolic din istoria SUA, iar fratele Branham se uita la el însuşi pentru că el era Cuvântul viu în ziua noastră. El privea la sine însuşi deoarece ştia că Ilie trebuia să fie în scenă, dar în acelaşi timp, trebuiau să fie în scenă şi Ahab şi Izabela. Fratele Branham a văzut alegerea primului preşedinte catolic, în timpul vieţii sale, şi l-a numit de multe ori „Ahab”, arătând că şi Ilie era deja în scenă. Apoi, sistemul Izabelei era biserica catolică din spatele preşedintelui, cu care era căsătorit. Aceasta ne spune în citatul citit. Există mai multe citate în care vorbeşte despre aceasta, dar eu am luat numai unul dintre ele.

Nu Ahab a făcut-o, ci Izabela care se afla în spatele tronului şi care controla totul. Sistemul Izabelei este cel care face rău aici, iar el trebuie s-o facă pentru că este căsătorit cu ea. El trebuie s-o primească şi trebuie s-o facă pentru că este căsătorit cu ea. O, Dumnezeule! Oamenilor, nu puteţi vedea ce face Scriptura? Nu puteţi vedea unde ne aflăm în aceste zile din urmă?”

Fratele Branham arăta spre un lider politic care s-a ridicat în aceeaşi naţiune ca şi profetul. Vedeţi? Ilie era acolo şi era interesat de pământul pe care locuia, iar acolo unde locuia el, era în scenă un preşedinte căsătorit cu Izabela, cu sistemul catolic.

Astfel, fratele Branham a ştiut că acesta era tiparul „Ahab-Izabela”, care trebuie să se ridice în scenă când este Ilie pe pământ, dovedind că Scriptura este vie şi se repetă din nou. Amintiţi-vă că fratele Branham a spus de multe ori că profeţia se împlineşte în cicluri.

Noi ştim că profeţia spune: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt”, iar fratele Branham ne-a spus că această profeţie se referea la timpul în care Domnul l-a chemat pe Israel afară din Egipt, în Exod, sub slujba lui Moise. Dar aceeaşi profeţie s-a aplicat şi în Noul Testament, când îngerul i-a spus lui Iosif să-şi ducă familia în Egipt, după care i s-a arătat din nou şi i-a spus: „Irod a murit, întoarce-te înapoi!”, pentru că El L-a chemat pe Fiul Său din Egipt. Este aceeaşi profeţie, acelaşi verset. Simplul fapt că vedeţi un verset împlinindu-se în Biblie, nu înseamnă că trebuie să-l bifaţi ca verset împlinit, pentru că acelaşi verset se poate împlini din nou. Lucrurile s-au petrecut tot timpul aşa în toată Scriptura.

Aşadar, nu spuneţi: „Păi, aceasta s-a întâmplat deja, aşa că nu se mai poate întâmpla încă o dată!”, deoarece profeţia are loc în cicluri. Fratele Branham privea la ciclul lui Ilie şi ştia că se repetă, iar în acel ciclu exista şi un Ahab şi o Izabelă. Aleluia!

Faptul că în SUA a fost ales un preşedinte catolic în timp ce era în viaţă fratele Branham, nu a fost o întâmplare sau coincidenţă. Credeţi că au dat cu banul şi sorţul a căzut pe el? Nicidecum! La începutul cursei electorale nu a fost favorit, ci mai degrabă a fost marginalizat. Nimeni nu s-a aşteptat să câştige el, dar a câştigat. Fratele Branham a vorbit despre faptul că aparatele de vot au fost manipulate. Oricum a fost, Kennedy a câştigat. Ştiţi de ce? Pentru că aceasta a fost voia Domnului. Iar dacă voia Domnului a fost ca aparatele să fie manipulate, nu a fost partidul democrat sau voia unui om să se întâmple aşa, ci a fost voia lui Dumnezeu care l-a pus în funcţie.

Când Kennedy a candidat pentru funcţia de preşedinte al SUA, cred că a candidat împotriva lui Nixon şi nu a contat câte biserici au ţinut servicii de rugăciune ca să câştige Nixon; nu a contat că au vrut să lupte împotriva sistemului catolic, nu a contat câţi bani au investit contribuabilii în campanie, Ilie era în scenă şi trebuia să vină şi Ahab şi Izabela în scenă. Nimic nu a putut împiedica aceasta pentru că nu există nimic mai puternic decât Cuvântul lui Dumnezeu.

Fratele Branham ne-a spus unde ne aflam noi.

Când a fost pe pământ profetul Ilie din Împăraţi, el i-a blestemat pe Ahab şi pe Izabela şi amândoi urmau să moară. Amândoi erau sub blestem.

Aş vrea să vă spun ceva repede. Atunci când este predicat Cuvântul este o Ungere care este dincolo de studiu, de intelect, de citirea cărţilor. Voi puteţi citi toată ziua cărţi, dar până când nu primiţi o Ungere, nu puteţi predica.

Eu am avut un gând la care am lucrat până aseară târziu şi în dimineaţa aceasta, apoi am venit aici. Când stau în spate şi mă pregătesc în timp ce voi staţi aici, încep să curgă anumite lucruri pentru că eu nu pot folosi darul, ci voi sunteţi cei care îl folosiţi. Astfel, deodată încep să se deschidă şi să curgă lucruri care sunt dincolo de intelectul omului. Acesta este Dumnezeu.

Noi nu putem avea nimic din acest Cuvânt dacă nu avem încredere în Dumnezeu şi în felul Său de lucrare, prin nebunia propovăduirii. Noi ne pregătim, eu în dreptul meu şi voi în dreptul vostru şi lucrăm împreună ca să tragem afară acest Cuvânt. Eu nu pot face aceasta prin studiu; îmi place să studiez, dar eu nu pot face nimic. Au fost zile în care am studiat douăsprezece ore şi nu am avut nimic despre care să predic. Citeam, mă rugam, citeam, mă plimbam şi-L imploram pe Dumnezeu: „Ai milă de mine, Doamne!”, dar până când nu primeşti Ungerea Sa, nu ai nimic.

În timp ce stăteam în spate, m-au lovit trei lucruri. Nu m-am gândit la un subiect, ci mi-au venit pur şi simplu în minte. Aş vrea să urmărim lucrul acesta pentru că fratele Branham ne-a arătat că profeţia se împlineşte în cicluri.

Astfel, în ciclul său, Ilie a ajuns la confruntarea de pe Muntele Carmel, iar când a ajuns la confruntarea de acolo, avem şapte cicluri împlinite, avem Norul şi ploaia târzie. Apoi, avem respingerea sa de către oameni şi descurajarea care l-a cuprins, după care a ieşit afară şi i s-a dat o însărcinare în cadrul căreia i s-a poruncit să facă trei lucruri: să ungă un împărat nou în Siria, să ungă un împărat nou în Israel şi să-l ungă pe Elisei ca profet în locul său.

Apoi, îl vedem pe fratele Branham ieşind afară şi predicând „Acuzaţia” şi „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”.

Apoi, între 1Împăraţi 19.19, când Ilie aruncă mantaua pe umerii lui Elisei şi 2Împăraţi 2.13-14, când este luat din scenă, iar Elisei ridică mantaua aruncată de Ilie şi îşi continuă călătoria, se întâmplă un lucru semnificativ, acesta fiind moartea lui Ahab.

Să mergem în 1Împăraţi 22.34-35. Aici vedem că Ahab este în luptă şi că aceasta merge rău pentru Israel. Iosafat a îmbrăcat hainele lui împărătești ca să distragă armata duşmană şi astfel să-l ajute pe Ahab să se retragă din luptă, dar inamicul şi-a dat seama că Iosafat nu era Ahab şi s-au întors să-l urmărească pe Ahab.

Astfel, în versetele 34 şi 35 citim:

Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.”

Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa sirienilor şi seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului.”

Aşadar, în 1Împăraţi 22.35 ni se spune că Ahab a murit.

Să privim acum asasinarea lui J.F. Kennedy.

Eram în spate şi citeam aceasta, urmărind ciclul biblic. Apoi m-am gândit: „Bineînţeles că J.F. Kennedy trebuia să fie asasinat în timp ce fratele Branham este pe pământ!” El ne îndreptase deja spre tipar şi ne spusese că Scriptura se împlinea. Deci, trebuia să fie un preşedinte căsătorit cu sistemul catolic şi o Izabelă care să păşească în scenă în timp ce Ilie era aici, iar Ilie avea slujba de a întoarce inimile la credinţa originală şi de a aduce ploaia târzie. El trebuia să înceapă să-l ungă pe Elisei, Mireasa, pentru că în Pecetea întâi, dacă nu greşesc, a spus: „Vă voi numi Mireasa, ca să înţelegeţi.” Ce făcea el? Începea să-l ungă pe Elisei pentru slujbă, iar în mesajul „Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită”, a început să arate că cea de-a doua fază a Tragerii a treia va fi Dumnezeu Însuşi, Hristos însuşi în măsură deplină în Biserica Sa.

Aşadar, Ilie a început să-l ungă după capitolul 19, după confruntare, iar între timpul în care-l ungea pe Elisei şi ieşirea sa din scenă, Ahab trebuia să moară. Şi aşa cum am spus, moartea lui Ahab este consemnată în 1Împăraţi 22.35.

Apoi, m-am gândit: „Când a murit J.F Kennedy?” El a fost asasinat în 22 noiembrie 1963. Vedem numărul 22? Capitolul din 1Împăraţi în care se vorbeşte despre moartea lui Ahab este acelaşi cu ziua în care a murit Kennedy.

Atunci mi-am zis: „Noiembrie este luna a unsprezecea a anului, deci ce este cu unsprezece?” Imediat mi-a venit un gând: „A câta carte din Biblie este 1Împăraţi?” 1Împăraţi este a unsprezecea carte a Bibliei. Vedeţi? Deci, avem 11 şi 22 acolo şi 11 şi 22 aici, dar ce facem cu numărul „35”? J.F. Kennedy a fost al treizeci şi cincilea preşedinte al SUA.

Credeţi că Scriptura este desăvârşită? Credeţi că fratele Branham nu ştia unde se afla, ce spunea şi cât de desăvârşit era tot ce se petrecea?

Unii spun; „Fratele Branham a luat aceasta şi şi-a atribuit-o lui. A luat Norul şi apoi şi l-a atribuit lui.” Da? Dar cum a făcut aceasta? Cum a făcut ca Norul să apară în revista Life şi să fie răspândit de-a lungul lumii? Cum a făcut ca luna să se întunece chiar înainte ca papa să meargă la Ierusalim şi acest lucru să fie publicat în ziare? Cum a făcut ca eclipsa să aibă şase faze şi nu şapte? Cum a făcut ca acel cutremur să lovească Alaska şi să zguduie tot pământul, arătând că Hristos a fost scos afară? Cum a făcut aceasta, prieteni?

Acesta este Dumnezeu care Îşi împlineşte Cuvântul, iar profeţia are loc în cicluri. Ceea ce v-am spus adineauri, mi-a tăiat respiraţia. Aproape că am leşinat acolo în spate pentru că nu este ceva la care te gândeşti tu, ci este ceva ce îţi dă Dumnezeu dintr-o dată. El îţi aduce o scânteie. De ce? pentru că dacă putem vedea ciclul, ne putem vedea pe noi înşine. Nu se pune problema să-l vedem pe fratele Branham, pentru că l-am văzut deja, a fost legitimat, problema este să ne vedem pe noi înşine, poziţia noastră, ziua noastră, ce trebuie să facem, Ungerea sub care ne aflăm, slujba pe care o avem. Aleluia! Dumnezeu este bun şi Cuvântul Lui este adevărat.

Un alt lucru important este că Izabela nu a fost ucisă sub slujba lui Ilie, ci a fost aruncată la pământ şi nimicită sub slujba lui Elisei.

Unde ne aflăm noi, prieteni? Izabela nu a fost nimicită sub slujba lui Ilie, ci sub slujba lui Elisei. Şi care este chemarea noastră? Romani 16.20: „Dumnezeu îl va zdrobi pe Satan sub picioarele voastre.” Hristos S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului, iar Trupul Său va face la fel.

Ilie a fost însărcinat să facă trei lucruri. După ce a trecut de episodul de pe Muntele Carmel şi după experienţa din peşteră, Dumnezeu l-a trimis înapoi şi i-a poruncit să facă trei lucruri:

-să-l ungă pe noul împărat al Siriei;

-să-l ungă pe Iehu ca împărat al lui Israel şi

-să-l ungă pe Elisei ca profet.

Dar Ilie a făcut un singur lucru din cele trei. El nu l-a uns nici pe noul împărat al Siriei şi nici pe Iehu. Dar cine a făcut aceasta? Elisei, arătând că însărcinarea a fost dată Duhului şi slujbei, nu trupului de carne, pentru că dacă ar fi fost dată trupului de carne, s-ar fi încheiat când a plecat Ilie, trupul. Înţelegeţi? Deci, slujba nu a mers doar la acel singur trup, ci a fost în acel Duh, în acea Ungere, iar Ungerea a mers mai departe prin trupul lui Elisei. Vedeţi cât este de perfectă Scriptura?

Să mergem acum în Apocalipsa 18. În capitolul 17, vedem expunerea tainei Babilonului, a curvei celei mari care este mama curvelor, a sistemului catolic, femeia care stă pe şapte coline, pentru ca în capitolul 18 să ajungem la nimicirea ei.

În Apocalipsa 18.4 scrie:

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

Aceasta a fost însărcinarea fratelui Branham. El a spus că profetul timpului de sfârşit va spune pe pământ ceea ce se aude din cer: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu!” Dar dacă mergem în Apocalipsa 22.17, acolo scrie: „Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”

Profetul a spus: „Veniţi, ieşiţi afară din mijlocul ei!” Cine spunea aceasta? Duhul din el îi chema pe copiii Săi afară, dar acum este „Duhul şi Mireasa”. Care Duh? Tot timpul a fost acelaşi Duh, acelaşi Glas care spunea acelaşi Cuvânt, dar într-un vas diferit.

Aşadar, acelaşi Duh face chemarea şi în Apocalipsa 18.4 şi în Apocalipsa 22.17, numai că are nevoie de un alt vas. Vasul prin care a făcut chemarea în capitolul 18 a fost scos afară din scenă, iar un alt vas urmează să încheie aceeaşi însărcinare, să cheme sămânţa aleasă rânduită mai dinainte, afară din sistemele religioase şi s-o ducă dincolo de Iordan. Această slujbă continuă într-un trup diferit.

În „Epoca Bisericii Pergam” din Cartea Epocilor Bisericilor, scrie:

Cei care sunt în Mireasă fac numai voia Lui. Nimeni nu poate să-i determine să facă altfel. Ei ori Îl au pe „Aşa vorbeşte Domnul”, ori stau pe loc. Ei ştiu că Dumnezeu trebuie să fie în ei ca să facă lucrările, împlinind propriul Său Cuvânt. El nu Şi-a încheiat lucrarea în timp ce se afla în lucrarea Sa pământească, aşa că acum lucrează în şi prin Mireasă.”

Lucrează El acum prin profet? Domnul a lucrat prin profet, dar acum El Îşi va încheia lucrarea prin Mireasă.

Ea ştie că înainte nu era timpul ca El să facă anumite lucruri pe care trebuie să le facă acum.”

Aceste cuvinte sunt luate din „Epoca Bisericii Pergam”, dar trebuie spus că în carte sunt scrise înclinat, pentru că nu sunt cuvintele fratelui Branham, ci este ceea ce i-a poruncit îngerul să scrie atunci când i-a zis: „Ia creionul şi scrie!”

Acum, El va împlini prin Mireasă, lucrarea pe care a lăsat-o pentru timpul acesta.”

Aşadar, există o lucrare ce trebuie făcută în timpul acesta. Să mergem să-l căutăm pe Ilie? Ilie a plecat, dar Duhul a rămas peste Elisei.

În predica „Sunetul nesigur” din anul 1962, scrie:

Tânărul profet Elisei, l-a urmat pe bătrânul profet Ilie, care Îl reprezenta pe Hristos, dincolo de Iordan, iar când s-a întors înapoi, a avut o dublă măsură. Biserica L-a urmat pe Hristos la Calvar, iar Mantaua lui Hristos a căzut jos cu botezul Duhului Sfânt, pentru că Isus a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba chiar veţi face altele mai mari decât acestea (mai multe), pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12).

Unde este Dumnezeul lui Isus Hristos? Unde este Dumnezeul care a dat această făgăduinţă în Biblie? Avem nevoie de mai mulţi Elisei. Aşa este. Avem nevoie de mai mulţi credincioşi care să creadă aceasta.”

Avem nevoie de mai mulţi Elisei care să spună: „Acesta este Cuvântul şi dacă El a funcţionat pentru un bărbat, va funcţiona şi pentru altul; dacă a funcţionat pentru profet, va funcţiona şi pentru mine. Dacă el şi-a pus mâinile peste bolnavi şi ei s-au însănătoşit, pot să fac şi eu aceasta pentru că este acelaşi Cuvânt.” Aleluia!

În predica „Răsăritul Soarelui” din anul 1965, scrie:

„…Bărbatul acela a ridicat mantaua, un tip al Bisericii. Vedeţi, el a ridicat mantaua şi a făcut de două ori mai multe minuni, ceea ce este o preumbrire a lui Hristos şi a Bisericii. Ilie a făcut patru minuni, iar el a făcut opt. Vedeţi, el avea o putere dublă pentru că a cerut aceasta. „Veţi face lucrări mai mari decât acestea.”

Să mergem în Judecători 4. Este puţin întâmplător, dar doresc să inserez aceasta aici. Noi am vorbit de mai multe ori despre aceasta, dar vedem că Judecători 4 ia o întorsătură ciudată. În cartea Judecătorilor avem doisprezece judecători şi toţi sunt bărbaţi cu excepţia Deborei, despre care scrie în Judecători 4.4. Aş vrea să observaţi că cifra „patru” este ataşată de Debora.

Să citim din Judecători 4.4-5:

Pe vremea aceea, judecător în Israel era Debora, prorociţa, nevasta lui Lapidot.

Ea şedea sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim, şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi.”

Motivul pentru care am dorit să ajung aici este că în versetul patru din capitolul patru, ajungem la cel de-al patrulea judecător. Credeţi că Dumnezeu vrea ca noi să vedem ceva? Capitolul patru, versetul patru, al patrulea judecător, iar acest judecător este o femeie care este numită prorociţă. Deci, este o femeie profet. Sub ce ungere se află un profet? Sub ungerea Vulturului. Care Pecete se află sub ungerea Vulturului? Pecetea a patra.

Pecetea a patra, capitolul patru, versetul patru, al patrulea judecător, care este o femeie profet care judeca tot Israelul. Cum este posibil aşa ceva? Nu ar avea nici o logică, dacă Dumnezeu nu ar fi deschis Peceţile şi nu ne-ar fi ajutat să înţelegem chemarea Miresei din zilele din urmă. Mireasa este aici continuând slujba Fiului omului. Slujba Fiului omului nu a încetat când fratele Branham a părăsit scena, fiindcă Mantaua a căzut peste un popor, iar acel popor este Mireasa aleasă, Mireasa răscumpărată a lui Isus Hristos, Cuvântul-Mireasă din zilele din urmă. Mantaua aceea a căzut peste Ea, de aceea Mireasa se află sub o ungere profetică. De ce? Pentru că mărturia lui Isus este Duhul profeţiei. Ce este o mărturie? Este faptul că eşti martor ocular la ceva şi astfel stai ca martor în boxa martorilor şi aduci o mărturie personală, este mărturia voastră despre Isus Hristos. Dar nu este mărturia despre ceea ce a făcut acum două mii de ani, nici despre ceea ce a făcut în Scriptură, ci este mărturia despre ceea ce face Isus Hristos acum, mărturia voastră oculară este Duhul profeţiei.

Eu pot să vă spun Cine a fost El şi Cine este El, unde a fost şi unde este; nu undeva departe, dincolo de nori, nu înapoi într-o altă epocă, ci ştiu unde este El şi Cine este El, pentru că a fost identificat şi sunt un martor al Lui.

Este interesant să observăm că Debora era din seminţia lui Efraim. Biblia este minunată.

Prieteni, când am intrat în acest exemplu cu 1Împăraţi 22.35, am înţeles că noi nici măcar nu am început. Privind toate descoperirile pe care le-a dat Dumnezeu şi pe care le-au desfăşurat profeţii, noi nici măcar nu am început.

Fratele Branham a spus: „Nu voi pătrunde în toate acestea, ci voi atinge doar vârfurile. Luaţi-le voi şi studiaţi-le.” Prieteni, el a atins doar vârfurile munţilor, dar există adâncimi, locuri pe care noi nu le-am explorat încă.

Debora a fost al patrulea judecător, apare în capitotul patru, versetul patru, sub a patra ungere, ungerea Vulturului, ungerea Peceţii a patra şi se întâmplă că este din seminţia lui Efraim. Cred că ştiţi că Iosif a avut doi fii, pe Efraim şi Manase, iar Manase a fost fiul mai mare. El i-a luat pe cei doi fii ai săi şi i-a dus înaintea tatălui său, Iacov, care era Israel. L-a pus pe fiul mai mare lângă mâna dreaptă a tatălui său, pentru că mâna dreaptă a binecuvântării merge peste cel mai mare dintre copii. Deci, Manase se afla la dreapta lui Israel, iar Efraim era la stânga sa, dar când bunicul lor a început să se roage şi să ceară binecuvântarea asupra lor, mâinile sale s-au încrucişat şi a pus mâna dreaptă peste Efraim şi mâna stângă peste Manase.

Fratele Branham ne-a explicat ce s-a întâmplat acolo pentru că Iosif a încercat să ridice mâinile tatălui său, dar Israel i-a spus: „Ştiu, fiule, dar binecuvântarea va merge la Efraim!” Eu am parafrazat, dar aceasta este ceea ce a spus el. Şi fratele Branham a continuat: „De ce?” Pentru că la răstignirea lui Isus Hristos, El Şi-a încrucişat mâinile, iar binecuvântarea a plecat de la evrei, au pierdut şansa de a fi Mireasa lui Isus Hristos deoarece, mâinile fiind încrucişate, binecuvântarea a mers la Efraim care este simbolul Miresei dintre neamuri.

Astfel, sub Pecetea a patra, sub ungerea Vulturului, în capitolul patru, versetul patru, avem o prorociţă, al patrulea judecător care este din Efraim, Mireasa dintre neamuri. Este vreo îndoială cu privire la ungerea sub care este Ea? Este vreo îndoială cu privire la faptul că Ea se află sub ungerea Peceţii a patra, sub ungerea Vulturului? Noi putem vedea aceasta de-a lungul întregii Scripturi. Aleluia!

În mesajul „Mantaua predată” din anul 1956, scrie:

Observaţi! După ce şi-a aruncat mantaua peste el, a încercat-o pe el. Cu alte cuvinte, profetul Ilie, care avea Mantaua lui Dumnezeu pe umerii săi, a venit şi a pus-o peste fermierul Elisei, ca să vadă dacă i se potriveşte. A fost nevoie de zece ani ca să fie schimbat încât să i se potrivească Mantaua.

Voi ştiţi că de obicei, Dumnezeu ne pune în atelier şi ne prelucrează. El nu Şi-a schimbat Mantaua pentru ca aceasta să i se potrivească lui Elisei, ci i-a poruncit lui Elisei să se potrivească el după Manta.”

Noi nu putem lua aceste lucruri şi să le punem pur şi simplu asupra noastră şi nu putem să ne facem ceva ce nu suntem, ci mai întâi trebuie să fim prelucraţi, poate prelucraţi mai mult, ca să ne potrivim în această poziţie.

„El nu Şi-a schimbat Mantaua pentru ca aceasta să i se potrivească lui Elisei, ci i-a poruncit lui Elisei să se potrivească el după Manta, aceasta fiind ceea ce face El astăzi. El ne schimbă ca să ni se potrivească Mantaua. Uneori, noi vrem să facem Mantaua să ni se potrivească, dar nu putem face aceasta, ci trebuie să ne schimbăm noi înşine după Manta. Este Mantaua lui Dumnezeu şi El a făcut-o desăvârşită, de aceea, trebuie să ne aducă pe noi în locul în care ni se potriveşte Mantaua.”

Noi trebuie să fim ridicaţi din starea noastră firească, trebuie să îndepărtăm lumea, concepţiile tradiţionale şi toată înţelegerea intelectuală, pentru că nu vom încăpea în această manta. Dacă avem o înţelegere veche tradiţională penticostală, nu ni se va potrivi; dacă avem o educaţie seminaristică tradiţională cu privire la Scripturi, Mantaua nu ni se va potrivi, ci trebuie să fim raşi ca să putem încăpea în Ea. Ce ne va rade? Sabia. Care Sabie? Sabia Duhului care este Cuvântul. Lăsaţi-o să taie gândirea voastră, înţelegerea voastră şi tradiţia familiei şi a bisericii voastre.

În predica „Etapa actuală a slujbei mele” din anul 1962, fratele Branham a spus:

Toţi oamenii m-au uitat, dar există un singur lucru: El a stat de partea mea! Eu nu am fost neascultător faţă de vedenia cerească pe care am avut-o când am fost jos la râu, ci I-am rămas credincios Lui şi El mi-a rămas credincios mie şi mă încred în El că într-o zi, nu ştiu când, El îmi va încununa slujba. Nu ştiu ce va fi şi nici când va fi, dar am stat cât am putut de credincios, iar când El este pregătit, sunt şi eu. Eu am terminat aici şi nădăjduiesc că El îmi va încununa slujba, îngăduindu-mi să iau haina Cuvântului şi să îmbrac Mireasa Sa în Ea, pentru neprihănirea Sa.”

Aşadar, fratele Branham a spus: „Când El Îşi va încheia lucrarea cu mine aici, nu ştiu când, dar nădăjduiesc că pentru încununarea slujbei mele, îmi va îngădui să iau Haina Cuvântului şi să îmbrac Mireasa Sa cu Ea.”

Prieteni, el a făcut aceasta. El a luat Haina Cuvântului. Care Cuvânt? Cuvântul deplin care ne-a fost restituit înapoi prin şapte Tunete. Acum, s-a întors înapoi întreaga descoperire a lui Isus Hristos, aceasta fiind Haina de nuntă. Dar noi trebuie să ne potrivim Hainei. Înţelegeţi: Noi nu putem modifica Cuvântul ca să ni se potrivească nouă. Aceasta este ceea ce au făcut denominaţiunile timp de două mii de ani: au tăiat o fâşie aici, au luat mânecile de dincolo, au lăsat afară ce au vrut, au schimbat ce au vrut să schimbe şi au adăugat ce au vrut să adauge, dar profetul a adus înapoi tălmăcirea desăvârşită a Cuvântului, cu legitimare divină, iar noi trebuie să încăpem în Ea, nu s-o facem să se potrivească după noi.

Dacă vrem să facem parte din această slujbă – manta, aceasta va fi o slujbă a Cuvântului deplin şi numai a Cuvântului deplin. Dacă cred că a fost părerea profetului sau că a înţeles greşit un verset, aceasta nu se va potrivi cu Mantaua. Dar ce se va potrivi cu Mantaua, ce va încăpea în Ea? „Da şi Amin! Acest Cuvânt este Adevărul, Doamne. Ciopleşte-mă, fiindcă am înţeles greşit. Doamne, taie jos înţelegerea mea.” Lăsaţi ca în voi să fie gândul care era în Hristos. „A lăsa” înseamnă „a permite”, deci nu încercaţi să daţi afară un gând al Lui, pentru că nu se potriveşte cu înţelegerea voastră.

„Am crescut crezând că un verset înseamnă cutare şi cutare. Am crezut toată viaţa acest lucru pentru că am verificat referinţa Scripturii şi aceasta era ceea ce spunea Biblia Scofield.” Uitaţi ce spune Scofield, pentru că ceea ce am primit noi astăzi este tălmăcirea desăvârşită a Cuvântului cu legitimare divină. Eu nu sunt aici ca să-l corectez pe profet sau ca să adaptez Haina de nuntă, ci suntem aici ca să spunem: „Doamne, ajută-ne să ne potrivim cu acea haină, ca să putem intra în Ea.”

Ciopleşte-mă, Doamne, şi fă orice trebuie să faci cu mine, ca să pot intra în acea Haină. Doamne, nu o voi da jos pentru că m-am îngrăşat cu lucrurile şi grijile lumii. Ciopleşte-mă, Tu, iar dacă există lucruri pe care trebuie să le iei de la mine, ia-le, Doamne, ca să pot intra în acea Haină.

Aceasta este Mantaua pe care trebuie s-o poarte Mireasa, Cuvântul deplin făcut viu. Nu este ceea ce gândim noi, fiindcă trebuie să renunţăm la aceasta. Nu este ceea ce presupunem noi, ce am auzit din totdeauna sau ce credem noi! Noi trebuie să murim pe deplin şi să avem gândul lui Hristos.

În mesajul „Astăzi s-a împlinit această Scriptură” din anul 1965, citim:

Când Ilie a mers pe munte, Elisei l-a urmat şi a spus: „Doresc o măsură dublă”, iar Mantaua care era peste Ilie a căzut peste Elisei. El a mers jos, a făcut mantaua sul şi a lovit râul cu ea spunând: „Unde este Dumnezeul lui Ilie?”, iar ceea ce s-a întâmplat cu Ilie, s-a întâmplat şi cu Elisei.

Aceeaşi Evanghelie, aceeaşi Putere, acelaşi Fiu al omului care era ieri, este azi şi în veci. (Evrei 13.8). Credeţi aceasta?”

Nu ceva diferit, ci Acelaşi.

Să mergem în Apocalipsa 10.8. Aceasta se petrece după ce cele şapte Tunete au făcut să se audă glasurile lor şi după ce îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţa sa în zilele în care trebuia să se audă Glasul Său.

După aceea, ajungem la versetul 8:

Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!”

M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”

Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.

Apoi mi-a zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.” (v. 8-11).

Noi l-am văzut pe fratele Branham făcând aceasta după deschiderea Peceţilor. A luat Cartea, a intrat în slujbă şi a continuat să predice, dar acest verset se împlineşte şi cu Mireasa. Sub ce ungere va veni Ea? Sub aceeaşi Manta. „Trebuie să proroceşti din nou.” De ce? Pentru că mărturia, martorul ocular, prima mărturie oculară, mărturia lui Isus Hristos este Duhul prorociei.

Ştiţi ce nu este Duhul prorociei în Mireasă? Pot să vă spun ce nu este. Dacă credem că Mireasa va proroci din nou şi mergem la Apocalipsa 19.10, unde scrie că „mărturia lui Isus este Duhul prorociei”, prorocia în Mireasa care mănâncă această Carte devenind una cu Ea, nu este: „Dumnezeu a trimis un profet şi se făceau minuni, erau rânduri de rugăciune şi mulţi oameni au fost vindecaţi; existau vedenii, daruri care lucrau în biserică şi se petreceau lucruri măreţe pretutindeni.” Aceasta nu este o prorocie, nu este Duhul prorociei, fiindcă Duhul prorociei este mărturia lui Isus Hristos, este mărturia voastră despre Isus Hristos.

Prieteni, voi nu aţi fost acolo şi nu aţi văzut acele lucruri; nu aţi fost în rândul de rugăciune şi nu aţi fost martori la ceea ce s-a petrecut atunci, deci trebuie să aveţi propria voastră mărturie. Înţelegeţi? Dacă intraţi în Duhul prorociei, nu trebuie să folosiţi mărturia profetului, ci trebuie să aveţi propria voastră mărturie.

Voi spuneţi: „Am mâncat Cartea, iar Ea a fost dulce în gura mea şi amară în pântecul meu.” Nu în pântecul profetului, ci în pântecul meu a fost amară. Eu am trăit aceasta şi am intrat într-o prigoană amară, eu am trăit acest Cuvânt dulce, dar când ajung să arăt Viaţa din El, totul se preface în amărăciune pentru că sunt prigonit şi respins, neînţeles. Eu am mărturia. Apoi, iau cuvintele, le pun pe buzele mele şi văd lucrurile manifestându-se. Mă rog pentru cei dragi ai mei să fie salvaţi, îmi pun mâinile peste bolnavi şi ei sunt vindecaţi, mă rog rugăciunea credinţei şi ei se fac bine. Dar aceasta nu este ceea ce a spus profetul, ci este mărturia mea, este mărturia mea oculară, este ceea ce pot duce în boxa martorilor, într-o Curte de judecată şi să spun ceea ce am văzut eu. De ce? Pentru că am mâncat Cărticica şi trebuie să prorocesc din nou.

În „Epoca Bisericii Laodicea” din Cartea Epocilor Bisericilor, citim:

Da, domnilor. Biserica nu va mai fi gura lui Dumnezeu, ci va fi propria ei gură, dar Dumnezeu Se va întoarce la ea şi o va uimi prin profet şi prin Mireasă, pentru că Glasul lui Dumnezeu va fi în Ea.”

Vedeţi? Glasul lui Dumnezeu nu va fi în el, ci în Ea.

Da, aşa este pentru că în ultimul capitol din Apocalipsa, în versetul 17, scrie: „Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”

Lumea va auzi încă o dată direct de la Dumnezeu, la fel ca la Rusalii. Dar bineînţeles, acel Cuvânt-Mireasă va fi respins, la fel ca în prima epocă.”

Mai jos, în acelaşi mesaj, fratele Branham a spus:

Dumnezeu mai are încă un Glas pentru oamenii acestei lumi.”

Mai are El un Glas sau vasul în care era Glasul a plecat în anul 1965 şi Dumnezeu nu mai are nici un Glas pe pământ? Nu! El mai are încă un Glas pentru oamenii acestei lumi.

Dumnezeu mai are încă un Glas pentru oamenii acestei lumi, pentru că i-a dat un Glas Miresei. Acel Glas este în Mireasă, aşa cum am spus, şi vom vorbi mai mult despre aceasta mai târziu.”

Are Dumnezeu un Glas pentru oamenii lumii? Unde se află acel Glas? În Mireasa Sa. Noi nu putem spune: „Se află în Cartea Cuvântului vorbit.” Nu putem face aşa ceva, nu putem să ne jucăm spunând: „Acesta este Glasul pentru oameni.” Nu, nu! Glasul Se află înăuntrul Miresei Sale, nu într-o carte sau pe telefonul vostru. Glasul acela trebuie să iasă din Mireasă. Ea proroceşte din nou, este în Duhul, iar mărturia lui Isus Hristos iese la suprafaţă de pe buzele Ei, prin Duhul prorociei, pentru că vorbeşte acelaşi Cuvânt pe care L-a primit şi pe care L-a auzit de pe casete. Este mărturia Ei, Viaţa Ei, legitimarea Ei.

Ascultaţi, pentru că aceasta este un îndrumător bun pentru voi. Poate vă sperii, dar nu aceasta îmi este intenţia. Ascultaţi cu atenţie!

În Epoca Bisericii Laodicea”, scrie:

Da, ascultaţi profetul legitimat de Dumnezeu care apare în această ultimă epocă. Ceea ce va spune el de la Dumnezeu, va spune şi Mireasa. Duhul, profetul şi Mireasa vor spune acelaşi lucru.”

Noi nu putem adăuga nimic la casete, nu putem adăuga nimic la Carte, pentru că nu avem de spus nimic altceva. Totul a fost deja spus. A existat o descoperire deplină a celor şapte Tunete şi o descoperire deplină a manifestării lui Isus Hristos; Cuvântul a avut tălmăcirea desăvârşită, aşa că nu mai este nevoie de încă o tălmăcire desăvârşită, noi nu mai trebuie să tălmăcim nimic din Cuvânt pentru că a fost tălmăcit deja. Nu mai există nimic altceva de spus. Noi nu inventăm cuvinte, nu adăugăm la cuvinte şi nu îndepărtăm nimic, pentru că Mireasa va spune numai ceea ce a spus profetul.

Glasul este în Ea, de aceea, noi nu putem zbura peste junglele Africii şi să ducem cărţi cu Mesajul încoace şi încolo. De ce? Pentru că nimeni nu va fi născut în felul acesta din nou. Fratele Branham a spus că Viaţa trebuie să vină prin Trup, iar Mireasa este Sângele prin Duhul. Noi putem zbura peste tot în lume şi să lăsăm peste tot cărţi ale Mesajului, dar nimeni nu va fi născut din nou în felul acesta, pentru că Viaţa trebuie să meargă de la unul la altul, la altul, la altul.

Vi-l mai amintiţi pe Corneliu? Îngerul a venit la el şi i-a spus: „Corneliu, tu eşti un om credincios înaintea lui Dumnezeu. Trimite nişte oameni la Iope, la un om numit Simon, iar el va veni şi îţi va spune ce trebuie să faci.” Vedeţi, îngerul vorbea cu Corneliu şi îi spunea o adresă şi un nume. De ce nu i-a spus el ce trebuia să facă? Pentru că profetul lui Dumnezeu a spus că „Viaţa trebuie să vină prin Trup.”

Cu altă ocazie, vedem că Isus Însuşi i-a vorbit lui Saul şi i-a zis: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

„Cine eşti, Tu, Doamne?” a întrebat Saul.

„Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Du-te în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”

Isus Însuşi vorbea cu Pavel. De ce nu a putut să-i dea naşterea din nou? De ce nu l-a putut atinge? Pentru că Viaţa trebuie să vină prin Trup. Viaţa vine prin Trup; Ea este în Mireasă. Puteţi răspândi oricâte casete doriţi, pentru că dacă nu există un contact cu Viaţa, vă irosiţi banii degeaba, pentru că Viaţa merge de la unul la altul, la altul, la altul.

Mie îmi place să trimit casete, trimitem mii şi mii, dar trebuie să existe un contact cu Viaţa. Glasul este în Ea.

Duhul, profetul şi Mireasa vor spune acelaşi lucru.”

După aceea, Mantaua a căzut peste Mireasă şi Ea a ajuns sub ungerea Peceţii a patra, sub ungerea profetică a vulturului, dar aceasta nu înseamnă că Ea are o nouă slujbă profetică în care ia Cuvântul şi Îl tălmăceşte. Nu, prieteni. Noi nu putem face aceasta pentru că am primit deja acest lucru.

Acum, Ea ia tot ceea ce a auzit şi a primit şi rosteşte din nou aceste lucruri, le dă mai departe.

Ceea ce vor spune ei este deja spus în Cuvânt, doar că o spun acum: „Ieşiţi afară din mijlocul ei şi separaţi-vă!”

În „Singurul loc ales de Dumnezeu pentru închinare” din anul 1965, scrie:

Fără aluat printre voi! Aceasta aduce întreaga plinătate a dumnezeirii în trup printre voi. Acest lucru nu se putea în epoca lui Luther, în epoca lui Wesley sau în epoca penticostală; dar în ziua în care Se va manifesta, descoperi, Fiul omului, va aduce Biserica înapoi împreună cu întreaga divinitate a lui Dumnezeu printre poporul Său.”

Ce este aceasta? Slujba Fiului omului. Unde? Într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare, în Mireasa lui Isus Hristos.

…arătând aceleaşi semne vizibile, manifestându-Se pe Sine Însuşi la fel cum a făcut-o la început când El S-a manifestat pe pământ în chipul Profetului-Dumnezeu. O, slavă!”

În predica „Lucruri care vor fi” din anul 1965, scrie:

Acum, dacă suntem acele atribute ale lui Dumnezeu, noi nu putem trăi prin crezuri. Nu putem trăi prin denominaţionalism, ci trebuie să trăim prin Cuvânt, pentru că Mireasa este parte din Mire, aşa cum soţia este parte din soţul ei. Aşadar, noi trebuie să fim acel Cuvânt Mireasă. Şi ce este acel Cuvânt Mireasă? Manifestarea acestui ceas.”

Fratele Branham a spus aceasta în anul 1965, cu aproximativ douăzeci de zile înainte de accidentul de maşină în care şi-a pierdut viaţa: „Şi ce este acel Cuvânt Mireasă? Manifestarea acestui ceas.”

El nu vorbea despre mesagerul al şaptelea al bisericii, nici despre ce trebuia să restituie profetul, ci se referea la faptul că Mantaua trecea. Un fiul al omului Îl descoperea pe Fiul omului, iar Fiul omului trecea în Trupul Miresei alcătuit din mai multe mădulare.

Şi ce este acel Cuvânt Mireasă? Manifestarea acestui ceas, Mireasa. Nu un crez sau o denominaţiune, , ci un profet viu al lui Dumnezeu, un atribut viu al lui Dumnezeu, arătând lumii atributele lui Dumnezeu, în formarea Miresei care se va exprima în ceasul acesta în care trăim.”

Fratele Branham a putut face tranziţia. El a putut să vadă că era timpul chemării afară a Miresei, a îmbrăcării Miresei, a manifestării Miresei; a văzut că era epoca Miresei, venirea lui Hristos în Mireasă, era Hristos în chipul Miresei şi a putut face tranziţia la sfârşitul slujbei sale. Să nu ne zbatem s-o facem acum pentru că el a putut s-o facă atunci şi a văzut ce va urma.

În ce ne priveşte, noi trebuie să înţelegem poziţia în care suntem acum.

Ahab a fost aici, Izabela s-a manifestat şi în scenă a existat un profet, dar între capitolul 18 şi 22 din Împăraţi, Ahab a fost ucis în carul său. Unde a fost asasinat J,F. Kennedy? În maşina sa. Un om a luat un arc şi a tras cu el. Dar acum ce s-a întâmplat? Un om a luat o armă şi a tras cu ea. Vedeţi? Ahab a murit în carul său, sângele curgând în el.

Prieteni, toate aceste lucruri s-au petrecut deja şi exact după acest eveniment, Ilie a ieşit din scenă, Mantaua a căzut pe pământ, a stat pe pământ, iar Elisei a ridicat-o şi a continuat slujba.

Cred că noi înţelegem ceea ce nu vedem. Este posibil ca Mireasa să fi purtat Mantaua şi să nu fi realizat acest lucru? Ea merge în jur cu Cuvântul descoperit, purtând Mantaua. Şi ce face Dumnezeu? O modelează ca să se potrivească după Haină. Elisei nu a trebuit să care Mantaua, ci trebuia s-o poarte, să fie învăluit în Cuvânt.

În mesajul „Dovedind Cuvântul Său”, scrie:

Vedeţi, este Fiul omului, Isus Hristos. El va veni printre noi în trup de carne şi ne va face Cuvântul atât de real încât va uni Biserica, Mireasa cu El, ca Unul, iar atunci, Ea va merge Acasă la Cina nunţii.”

Când a venit El în trup de carne şi a făcut totul atât de real încât cei doi au fost uniţi? În cadrul slujbei lui Elisei, prin slujba fratelui Branham.

Amin. Ea este unită deja. Vedeţi, noi mergem la Cina nunţii, nu la căsătorie… „Pregătiţi-vă, căci nunta Mielului a venit.” Dar Răpirea este plecarea la Cina nunţii. Ce se întâmplă când Cuvântul de aici Se uneşte cu persoana şi cei doi devin una? Îl manifestă din nou pe Fiul omului.”

Căsătoria a venit. Ce trebuie să facă Ea? Fiul omului a venit jos în trup de carne, a devenit real, S-a manifestat real în slujba profetică a lui William Branham, pentru că scopul Său era să unească Trupul cu Capul. Şi ce se va întâmpla când cei doi sunt una, când sunt uniţi? Care este scopul unirii lor când are loc căsătoria în „Unirea invizibilă a lui Hristos cu Mireasa Sa”? Scopul este să-L manifeste din nou pe Fiul omului, nu să-i ceară fratelui Branham să se întoarcă înapoi ca să facă aceasta.

Îl manifestă din nou pe Fiul omului, nu teologii bisericii. Fiul omului! Cuvântul şi Biserica devin una, aşa că orice a făcut Fiul omului, şi El era Cuvântul, va face şi Biserica întocmai.”

În predica „Lucrările sunt credinţa exprimată”, din anul 1965, scrie:

Fraţilor, în cartea lui Luca, capitolul 17.30, făgăduinţa lui Dumnezeu spune înainte de venirea Sa, că lumea se va întoarce înapoi la Sodoma şi mesagerii vor merge în lume, lucrurile petrecându-se exact la fel. Dacă aceasta nu are loc acum, să nu mă credeţi că v-am spus Adevărul.”

Ce spunea el? „Dacă nu vedeţi Sodoma şi dacă mesagerii nu ies în lume…” Care mesageri? Oral Roberts şi Billy Graham. Prieteni, el ne-a spus aceste lucruri şi s-au împlinit deja.

Dar dacă au loc, să credeţi că este El: „În ziua aceea, Se va descoperi Fiul omului.” Amin! Fiul omului Se va descoperi într-un trup de carne, voi, oamenii, Biserica.”

O clipă! Mă gândeam că fratele Branham va spune: „în slujba lui Maleahi 4, în profet”, sau: „În cel de-al şaptelea mesager al bisericii”, dar el nu a spus aşa, ci a zis: „Fiul omului Se va descoperi într-un trup de carne, voi, oamenii, Biserica.”

„…Exact cum a fost în zilele Sodomei, când un grup a fost chemat afară departe de ei, delimitându-se, crezând făgăduinţa lui Dumnezeu. Slavă!”

Noi ştim că El S-a manifestat într-un om, în fratele Branham, dar scopul Lui este ca acelaşi Fiu al omului să Se manifeste în Trup, în noi, oamenii, Biserica. Ce înseamnă aceasta dacă acest lucru se petrece acum? Că profeţia Se desfăşoară în cicluri. Ce înseamnă aceasta? Că Luca 17.30 este astăzi pe pământ. Ce este aceasta? Descoperirea Fiului omului. A fost o descoperire a Fiului omului într-un singur om, dar acum este o descoperire a Fiului omului într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare. Aşadar, Luca 17.30 este încă cu noi, aşteptând manifestarea finală.

În mesajul „Încercarea” din anul 1965, scrie:

Vă provoc să credeţi că Isus Hristos este descoperit în chipul Fiului omului, în trup de carne.”

Am înţeles aceasta? Câţi credem? Am văzut-o? Am văzut toate semnele şi legitimarea unui profet? Noi am văzut Maleahi 4, îngerul al şaptelea al Bisericii, este adevărat? Câţi dintre noi suntem de acord că am văzut aceasta?

Vă provoc să credeţi că Isus Hristos este descoperit în chipul Fiului omului, în trup de carne, prin Trupul Miresei. Acceptaţi chemarea Sa!”

Nu Maleahi 4, nu Apocalipsa 10.7, nu mesagerul epocii a şaptea a Bisericii, ci Trupul Miresei. „Vă provoc să credeţi că Isus Hristos este descoperit în chipul Fiului omului, în trup de carne, prin Trupul Miresei.” Ce trup este acesta? Cel la care ne uităm noi, cel de aici; El trebuie să Se manifeste chiar aici, Viaţa lui Isus Hristos Însuşi trebuie să Se arate în acest Trup de aici. Trebuie, prieteni!

În „Cuvântul vorbit este Sămânţa originală” din anul 1962, scrie:

Ţineţi minte că destul de curând va exista o astfel de adunare denominaţională cumplită, fiindcă se vor uni în această Federaţie a Bisericilor. Atunci bisericile ca aceasta vor fi declarate înafara felului lor de funcţionare. În timpul acela va apărea Isus şi El va arăta cine este Mireasă şi cine nu.

Ţineţi minte, prieteni creştini, că eu sunt om şi pot face greşeli, dar Dumnezeu este Dumnezeu şi nu poate să facă nici o greşeală aşa că, toate Cuvintele care au fost scrise trebuie să Se împlinească. Isus a spus aceasta. Aşadar, aici în Scriptură, avem lucruri care trebuie să se împlinească, iar acesta este unul din acele lucruri. Acest boicot va veni.”

În „Capodopera” din anul 1964, citim:

Ea stă singură, ca şi Mirele, respinsă de oameni, dispreţuită şi respinsă de biserici. Aşa stă Mireasa. Ce este aceasta? Capodopera Sa, vedeţi, Cuvântul pe care El Îl poate manifesta prin Ea. Respingerea!”

Dacă El a fost respins, trebuie să fie respinsă şi Ea.

În predica „Dovedind Cuvântul Său” din anul 1964, citim:

În zilele din urmă, El va avea o Biserică Mireasă pregătită. „Cum va face aceasta, frate Branham?” Nu ştiu, dar El a spus că o va face. El o va dovedi. O Mireasă chemată afară dintre toate celelalte, aşa este, Pasărea pestriţă care este stropită cu Sângele Său. Înţelegeţi? Ea este chemată afară şi tot restul turmei este împotriva Ei. Ea este dispreţuită şi respinsă.”

În „Epoca Bisericii Laodicea” din Cartea Epocilor Bisericilor, scrie:

Grâul şi neghina, care au crescut împreună din prima epocă a Bisericii până acum, sunt secerate. Ceea ce şi-a propus Niceea să ducă la bun sfârşit, a ajuns la împlinire acum. Cu puterea organizaţiei, biserica falsă se întoarce de la orice urmă de Adevăr şi se întăreşte prin puterea politică, cu sprijinul statului, pregătindu-se să-l şteargă pentru totdeauna pe credinciosul adevărat. Dar chiar atunci când este pe punctul să-şi atingă scopul laş, grâul este adunat în hambar.˝

Eu cred că se vor întâmpla o mulţime de lucruri.

„…Trebuie să fie de asemenea adevărat că Biserica Mireasă se va maturiza. Coacerea ei va fi o identificare cu Domnul ei prin Cuvânt, iar Capul ei care va veni la Ea, este Taina dumnezeirii, care este într-adevăr Hristos. Pe măsură ce biserica falsă cu toată puterea vicleană şi diabolică, alcătuită din puterea politică, fizică şi demoni ai întunericului, vin împotriva viţei adevărate, viţa adevărată cu plinătatea Duhului şi a Cuvântului va face faptele de putere pe care le-a făcut Isus Însuşi. Apoi, pe măsură ce Ea se apropie de Piatra de încheiere, devenind ca şi El, prin Cuvânt, va veni Isus, pentru ca Mirele şi Mireasa să poată fi uniţi pentru totdeauna ca Unul.˝

Tot aici, fratele Branham mai spune:

Epoca Laodicea se termină într-o întunecare a Cuvântului, cauzând astfel, plecarea Domnului din mijlocul ei. El stă afară şi-i cheamă pe ai Săi care-L urmează în ascultare de Cuvânt. După o scurtă şi puternică demonstraţie a Duhului, acest mic grup vânat şi prigonit va pleca pentru a fi cu Isus.˝

Noi citim aici cuvintele unei profeţii.

În mesajul „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită˝ din anul 1963, scrie:

Dar nebunia lor va fi arătată când Isus Îşi ia Mireasa şi o pune aici sus spunând: „Aceasta este Ea˝ şi va pleca cu Ea. Aşa este. Atunci, nebunia lor va fi făcută cunoscută.˝

El va dovedi cine este Mireasă şi cine nu.

În mesajul „Priviţi la Isus˝ din anul 1963, citim:

Acum vă voi spune ceva ce nu am mai spus. Este vorba de ceea ce noi am aşteptat de mult timp (de patru sau cinci ani sau poate mai mult). Tragerea a treia a fost legitimată acum, iar eu sunt sigur că ştim cu toţii ce este.

Acum, ţineţi minte! Nu va exista niciodată o imitaţie a ei, pentru că nu poate fi imitată. Înţelegeţi, nu poate fi imitată.˝

Cum ar putea fi imitată? Cuvântul a fost deschis deja, veveriţele au fost chemate deja la existenţă. Doriţi să deschideţi manifestarea Tragerii a treia, Cuvântul vorbit? Mergeţi înainte. Dacă doriţi să faceţi aceasta, n-aveţi decât! Arătaţi-mi veveriţe, vorbiţi unei furtuni, faceţi o tumoare să dispară. Nu puteţi inventa aşa ceva. Nu puteţi pretinde că posedaţi aşa ceva şi nu puteţi imita aşa ceva.

Acum este în existenţă. Am fost avertizat că în curând… A avut loc chiar acum, exact în acest timp, ca să-Şi poată identifica prezenţa printre voi. Vedeţi, dar nu va fi folosită într-un fel măreţ până când acest Conciliu nu va începe să facă constrângeri. Şi când va face aceasta… Penticostalii şi aşa mai departe pot imita aproape orice poate fi făcut, dar vine timpul când va veni constrângerea, iar atunci veţi vedea ceea ce aţi văzut temporar, manifestându-se în plinătatea puterii sale.˝

Voi merge puţin mai departe:

A treia este identificată corespunzător. Înţelegeţi? Noi ştim unde este. Aşadar, Tragerea a treia este aici.˝

Nu va veni, ci este aici. Din ceea ce pot vedea în Mesaj, Tragerea a treia este formată din trei părţi:

-Cuvântul vorbit care a creat veveriţe; care i-a dat fiii la Hattie Wright; care a vorbit furtunii şi tumorii surorii Meda;

-Deschiderea Cuvântului;

-Propovăduirea sufletelor care sunt acum în închisoare.

Pe toate acestea, fratele Branham le numeşte Tragerea a treia. Aşadar, Tragerea a treia are trei părţi. Unde este Tragerea a treia? Aici. De ce? Pentru că noi am primit Cuvântul. Cine este Cuvântul? O Persoană. Unde se află această Persoană? Aici. Unde este El? În Mireasa Sa. Tragerea a treia este aici.

…Va veni un timp în care această naţiune va folosi toată puterea pe care o avea fiara dintâi, care este Roma păgână când a devenit roma papală; înţelegeţi, şi atunci; această naţiune va face aceasta. Apocalipsa 13 o explică clar.˝

Mai jos spune:

Se îngustează, iar atunci, când va veni timpul acela şi presiunea va ajunge într-un punct în care vă va presa. Fiţi atenţi la ceea ce vă voi spune în câteva clipe. Fiţi atenţi la Tragerea a treia! Atunci, va fi pe deplin pentru pierderea totală…˝

Ce este aceasta? Aceasta a fost Tragerea a treia din slujba lui Isus. Fratele Branham a spus că atunci când El a mers în iad şi a predicat sufletelor care erau în închisoare, aceea a fost Tragerea a treia a slujbei Sale.

Fiţi atenţi la Tragerea a treia! Atunci va fi pe deplin pentru pierderea totală, dar va fi şi pentru Mireasă şi pentru biserică.”

Aici sunt menţionate trei grupuri de oameni: cei pierduţi, Mireasa şi biserica. Cine este biserica? Fecioarele neînţelepte care nu au primit ispăşirea în plinătatea ei şi din cauza aceasta trebuie să-şi dea sângele lor în perioada Necazului pentru curăţire. Va exista o manifestare a Tragerii a treia, iar aceasta va fi pentru cei pierduţi, pentru care nu mai există nădejde, dar Ea va fi trăită de Mireasă şi de biserică. Cum poate fi pentru biserică? Ce credeţi că le va da putere să treacă prin perioada Necazului şi să-şi dea viaţa pentru El? Ei vor vedea că acest Cuvânt este real, că este Adevărat, vor vedea că Mesajul acesta este Adevărul şi că a fost legitimat; vor vedea că a fost pentru Mireasă şi pentru biserică şi vor fi dispuşi să treacă prin cel mai cumplit timp care a existat vreodată pe pământ, se vor împotrivi Fiarei şi Antihristului şi îşi vor da viaţa. De ce? Pentru că Mantaua este aici. Nu a plecat, slujba Fiului omului este aici, Tragerea a treia este aici.

În „Descoperirea lui Isus Hristos” din Cartea Epocilor Bisericilor, citim:

Ţineţi minte că Hristos în Biserica adevărată este o continuare a Cărţii Faptelor.”

Aţi auzit? Nu este o rescriere a Cărţii Faptelor, noi nu suntem aici ca să refacem aceasta, ci este o continuare a Cărţii Faptelor, este mai mult din aceleaşi lucruri, este o continuare. Slăvit să fie Dumnezeu!

Dar Cartea Apocalipsei arată cum va veni duhul antihrist în biserică şi o va pângări, făcând-o căldicică, formală şi fără putere. Îl demască pe Satan, descoperind lucrările sale (încercarea de a nimici poporul lui Dumnezeu şi discreditarea Cuvântului lui Dumnezeu) până în timpul în care este aruncat în Iazul de foc. El se luptă împotriva acestui lucru, nu îl poate suferi deoarece ştie că dacă oamenii au descoperirea adevărată a Bisericii adevărate şi ceea ce este Ea, pentru ce stă şi faptul că Ea poate face lucrările mai mari, va fi o armată de neînvins.”

Noi ajungem la un timp, dar nu la un timp cumplit, nici înspăimântător, desigur, poate va fi o constrângere, poate se va face presiune, dar slăvit să fie Domnul, acest lucru este minunat pentru mine. De ce? Pentru că noi avem Mantaua, slujba Fiului omului este aici, divinitatea locuieşte în Trup, bunurile au fost date deja Bisericii, Tragerea a treia este deja aici.

Prieteni, noi nu ne temem de timpul acela, ci îl aşteptăm.

Ea poate face lucrările mai mari.” Credeţi aceasta? Aş vrea să citesc altfel: „Voi puteţi face lucrările mai mari.” Credeţi aceasta? Credeţi că tot potenţialul lui Isus Hristos este în voi? Voi nu aveţi întreaga măsură a lui Isus Hristos. Nu! Voi aveţi numai o porţiune, dar potenţialul deplin este în Mireasă. Ce este în mine? Cuvântul. Ce este în mine? Hristos. Cel ce este în mine este mai mare decât cel ce este în lume. Înseamnă că nu avem de ce să ne temem, fiindcă ajungem la cel mai minunat timp pe care l-a văzut vreodată Mireasa. Noi ajungem la cel mai măreţ timp.

Poate ziceţi: „Am crezut că timpul acela măreţ a fost în slujba fratelui Branham, în campaniile de vindecare.” Nu acela a fost cel mai măreţ timp, prieteni! Noi vom ajunge la cel mai măreţ timp. Cel mai măreţ timp nu a fost când S-a întors ultimul Adam şi a restituit ceea ce s-a pierdut în Eden, ci este atunci când a doua Eva se întoarce şi îşi ocupă poziţia. Când ultima Eva îşi ia înapoi statutul ei, când Eva se întoarce înapoi şi revocă blestemul, când îşi reia locul de unde a căzut şi stă acolo indiferent de ispite, atunci are loc încheierea răscumpărării. Atunci, va avea loc ciclul care va şterge totul, va curăţa pământul şi îl va înnoi pentru Mileniu, iar noi vom veni jos pentru perioada lunii de miere.

Ce aşteaptă El? Pe mine şi pe voi. Aceasta a spus fratele Branham: el ne aşteaptă pe mine şi pe voi. Aşteaptă să recunoaştem ziua noastră şi Mesajul ei; să recunoaştem ziua noastră şi manifestarea ei. Care este manifestarea acestei zile? Cuvântul Mireasă, Mireasa, Fiul omului în Mireasă. Aceasta este manifestarea pentru această zi, iar noi o recunoaştem, prieteni şi umblăm în ea. Noi am fost ridicaţi în acea poziţie şi avem credinţă şi încredere în ea. Amin!

Să ne ridicăm în picioare.

A existat un blestem pe care Ilie l-a rostit asupra lui Ahab şi a Izabelei, iar blestemul a fost că ambii vor fi nimiciţi. Dar este interesant faptul că în 1Împăraţi 19 vedem ungerea lui Elisei, iar în 2Împăraţi 2, vedem că Ilie este luat sus. Dar între aceste două capitole, Ahab a fost nimicit conform profeţiei pe care a avut-o Ilie. Dar Izabela nu a fost nimicită în timpul lui Ilie.

Fratele Branham a venit în scenă în zilele noastre şi a arătat cu degetul spre un Ahab şi o Izabelă şi a spus că aceştia sunt J.F. Kennedy şi biserica catolică. Biserica catolică nu a fost biruită şi aruncată la pământ când a fost fratele Branham pe pământ, dar Ahab, J.F. Kennedy, a fost. De ce? Pentru că Izabela a fost nimicită în timpul lui Elisei.

Aşadar, Izabela va fi nimicită în timpul Miresei. Eu nu mă refer la timpul când va exploda bomba atomică, ci mă refer la timpul când Izabela va fi biruită pe deplin. Cine o va birui? Mireasa. În curând, El îl va nimici pe Satan sub talpa picioarelor voastre.

Fiul lui Dumnezeu S-a arătat, Hristos S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului, iar Trupul Său va face acelaşi lucru. Aceasta este slujba noastră. Cum vom nimici noi lucrările diavolului? Crezând Cuvântul, ascultând Cuvântul, mărturisind Cuvântul, noi vom nimici lucrările diavolului, care este amăgirea. Toate acestea au fost date la o parte de Cuvânt.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *