Meniu Închide

BIRUINTA DIN TIMPUL SFARSITULUI

 

Prima temelie a biruinţei este:

– 1. Indiferent ce se întâmplă în lumea aceasta, nimic nu ne va putea împiedica să fim biruitori! Deloc!

Nu contează ce se întâmplă în jurul nostru; dacă Pavel a avut biruinţă într-o celulă de închisoare, înseamnă că şi noi putem avea biruinţă oriunde. Acesta este primul lucru.

Ceea ce trebuie să facem în primul rând este să spunem: Biruinţa mea nu este condiţionată de circumstanţe.

Astfel, una dintre chei este că, aşa cum spune Scriptura, voia lui Dumnezeu este ca noi să fim biruitori în orice situaţie. Aceasta nu se referă la prosperitatea noastră materială, ci la ceea ce spune textul din 2Corinteni 2.14, unde scrie:

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” Nu uneori, ci întotdeauna, iar aceasta este o făgăduinţă a lui Dumnezeu.

Unii oameni şi unii predicatori spun: „Dacă obţin biruinţa aceasta, voi fi biruitor!”

Aceasta este următoarea temelie a biruinţei:

– 2. Voi nu deveniţi biruitori pentru că aveţi biruinţă, ci aveţi biruinţă pentru că sunteţi biruitori în Dumnezeu. Înseamnă că mai întâi sunteţi biruitori, iar aceasta se manifestă prin biruinţele pe care le aveţi în lume. Astfel, în Romani 8.37 scrie:

Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.”

Aceasta este puterea lui Dumnezeu. Noi nu putem spune: „Am aceasta, aşa că acum am biruinţa!”, pentru că nu este aşa! Eu am puterea să biruiesc prin El, prin ceea ce este El. Astfel, indiferent ce se întâmplă, eu mărturisesc că sunt biruitor prin El, prin puterea Sa. Este o biruinţă independentă de împrejurări; indiferent ce se întâmplă, eu sunt biruitor datorită Lui. Dacă ei mă aruncă într-o celulă de închisoare, eu sunt biruitor. Faceţi tot ce vreţi cu mine, fiindcă eu sunt biruitor oricum datorită lui Dumnezeu. Înţelegeţi? Atunci voi avea biruinţă negreşit.

  • – Un alt lucru. Noi am vorbit despre înviere, pentru că acesta este timpul învierii, dar învierea nu trebuie comemorată. Isus Mesia a înviat cu ocazia unei sărbători evreieşti, a unei zile sfinte evreieşti, şi anume: în Ziua întâilor roade. El a înviat ca întâiul rod. Ce este aceasta? Întâiul rod reprezintă puterea a ceea ce avea să se întâmple cu întreaga recoltă. Dar dacă puterea învierii este puterea primului rod, nu înseamnă că o comemorăm pur şi simplu, ci trebuie să trăim personal acea putere a învierii, pentru că de aceea a înviat El. Deci, El a înviat pentru ca noi să putem trăi acea putere. Aşadar, noi trebuie să luăm această putere dată de Dumnezeu, ca să putem depăşi orice situaţie.

El a părăsit mormântul. Ce înseamnă aceasta? părăsiţi şi voi orice lucru mort, daţi la o parte piatra şi aveţi biruinţă, pentru că sunteţi cele dintâi roade, iar aceasta este o garanţie.

Odată, am participat la un eveniment creştin care se ţinea într-un oraş de lângă mare. Când eram în vaporaş, pe apă, a venit cineva şi m-a întrebat:

„Eşti Jonathan Cahn?”

„Da”, am răspuns eu.

„Ai putea să mă ajuţi cu câteva sfaturi?”

„Aici pe apă?”

Problema era că se ridicau nişte valuri destul de mari. El a continuat:

„Aş vrea să fiu statornic în Domnul.”

Când am auzit ce spune, m-am gândit:

„Iată că suntem aruncaţi chiar acum, în sus şi-n jos. Este cam greu să-ţi explic în situaţia aceasta” Chiar în situaţia aceea, el mă întreba:

„Ce trebuie să fac ca să nu mai fiu tot timpul când sus, când jos?”

Am privit în jur şi am văzut o funie groasă de care se ţinea totul, aşa că i-am zis: „Vino să ne ţinem de funia aceasta şi îţi voi spune.” În timp ce făceam aceasta, mă gândeam: „Dumnezeu îmi dă răspunsul chiar aici.”

Cum rămâi statornic indiferent ce desfăşoară iadul împotriva ta? Cheia este să fii ancorat în El; Ancora este cheia puterii tale.

Să vă dau un exemplu. Cât timp sunteţi ancoraţi, nu contează ce se întâmplă în jur. Deci, trebuie să staţi conectaţi la El, ancoraţi în El, fiindcă aceasta vă va ţine.

De exemplu, dacă aveţi o stâncă şi puneţi o monedă pe ea, moneda nu va sta pe ea, dar dacă o lipiţi de acea stâncă, va deveni una cu ea şi nu va mai putea cădea jos.

Aşadar, cu cât suntem mai legaţi, cu cât lucrăm mai mult la sudarea noastră de Dumnezeu, cu atât puterea Lui, greutatea Lui, va deveni statornicia noastră. Aceasta va avea loc, indiferent ce se va întâmpla în jur, pentru că ceea ce este ancorat, nu poate fi mişcat. Deci cheia biruinţei este ancora.

Vă voi da câteva exemple de ancore.

Cred că aţi observat că evreii tradiţionalişti poartă ceva pe cap. De ce? Pentru că Biblia spune:

Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere-aminte pe mâinile voastre şi să fie ca nişte fruntare între ochii voştri.”

Aşadar, ei L-au pus acolo, dar aici avem un lucru mai adânc, ceva duhovnicesc. Ceea ce spune Dumnezeu aici este: „Ia Cuvântul lui Dumnezeu şi leagă-L de orice gând din mintea ta.” Leagă Cuvântul lui Dumnezeu de viaţa şi de gândirea ta; lasă-L pe El să-ţi conducă viaţa! Nu te lăsa condus de emoţii, ci lasă Cuvântul lui Dumnezeu să conducă gândurile şi emoţiile tale, leagă-le de El, aceasta însemnând că cu cât gândurile tale sunt ancorate, legate, mai mult de Cuvânt, vei spune: „Indiferent ce se întâmplă, voi merge cu Cuvântul şi nu mă voi lua după emoţii!” Atunci vei fi de neclintit, iar gândurile tale vor fi ca moneda aceea lipită de piatră.

Moderatorul: Îmi place cum explici lipirea acestei monede de Stâncă. Eşti cu Stânca, devii Stâncă, devii parte din Ea, de aceea vreau să mă alipesc şi eu de această Stâncă. Ai şi alte gânduri în legătură cu aceasta?

Jonathan: Observaţi ce a spus Mesia, în Matei 7, despre un om care şi-a construit casa pe nisip, şi despre un alt om care şi-a construit-o pe stâncă:

De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.

A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.

Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.

A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” (v. 24-27).

După cum vedem, casa care a fost zidită pe stâncă nu a putut fi clintită de nimic, indiferent de furtunile sau vânturile care au lovit în ea. Care este diferenţă? „El a spus: „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face…” Există ceva în legătură cu aceasta, şi vă voi explica despre ce este vorba.

Când auzim Cuvântul, când citim ceva în Biblie, nu spunem: „Acesta este un verset frumos,” ci zicem: „Trebuie să fac ceea ce ni se spune.” Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde înăuntru prin mintea ta şi cu acceptul tău, apoi are influenţă asupra întregii tale fiinţe şi se vede în tot ce faci. Astfel, Cuvântul şi cu tine deveniţi una prin faptul că spui: „Din clipa aceasta fac voia lui Dumnezeu.” Prin aceasta, El devine una cu tine. Dar nu numai mintea ta devine una cu El, ci întreaga ta fiinţă, pentru că noi facem totul cu toată fiinţa noastră. Astfel, cuvântul nu va putea fi mişcat sau clătinat de nici o furtună.

Aşadar, o altfel de alipire de El este să spunem: „Nu vreau să fac voia mea, ci vreau să fac totul cu Dumnezeu. El a spus aceasta în Cuvântul Său şi eu Îl voi urma.”

De fiecare dată când faceţi aceasta, deveniţi mai puternici şi mai puternici. De ce? Pentru că sunteţi asemenea omului care şi-a construit casa pe stâncă. Astfel, orice furtună ar veni sau inundaţii, nu vă veţi clătina, pentru că aţi fost zidiţi pe Stâncă.

Atunci, aveţi putere asupra gândurilor voastre, în Mesia: „Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2Corinteni 10.5).

Ce înseamnă aceasta? Că luaţi captiv orice gând care vine, ceea ce înseamnă că aveţi putere asupra gândurilor voastre. Lăsaţi ca în mintea voastră să locuiască numai gânduri bune, iar pacea lui Dumnezeu vă va păzi de orice rău.

Eu nu pot spune: „Nu pot să-mi controlez palma, nu am nici o putere asupra ei,” ci dacă vreau s-o deschid, o voi deschide. Acest lucru este valabil şi pentru mintea voastră, deoarece noi putem alege cu privire la ceea ce gândim. Dacă aveţi unele obiceiuri, ele vor tinde să meargă mai departe ca de obicei, iar mintea voastră se va îndrepta spre ele pentru că le faceţi de-o viaţă. Dar luaţi prizonier fiecare gând, unul câte unul.

Noi nu putem spune: „Vreau să-L laud pe Dumnezeu”, iar când facem aceasta să ne gândim la cutare sau cutare problemă şi mintea noastră să o ia razna. Nu!

Când eram mic aveam un căţeluş cu care ieşeam la plimbare. Îl plimbam legat în lesă. Bineînţeles că el voia să meargă în toate părţile, dar eu îl ţineam. La fel este şi cu mintea voastră. Ţineţi-o în frâu, iar după o vreme va urma voia şi inima voastră. Mintea voastră vi se va supune, dar trebuie să aveţi autoritate asupra ei. Noi adunăm întotdeauna ce semănăm, acest lucru fiind valabil şi în ce priveşte mintea. Dacă semăn gânduri rele, care se hrănesc cu lucruri rele, acelea se vor întoarce înapoi. Pe ce te concentrezi, aceea vei culege.

Dar în 1Corinteni 2.16 scrie: „…Noi însă avem gândul lui Hristos.” În faţa noastră stă alegerea, putem alege. Ne putem schimba gândurile, iar dacă ne schimbăm gândurile, ne vom schimba întreaga viaţă. Amin.

 

 

Posted in JONATHAN CAHN, Slujba Incincita

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *