Meniu Închide

RASCUMPARARE PRIN DUBLA NEGATIE

 

Deschideţi la cartea Exodului capitolul 7.8-12, unde avem descrisă scena în care Moise se înfăţişează înaintea lui Faraon:

 

Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:

„Dacă vă va vorbi Faraon şi vă va zice: „Faceţi o minune!” să zici lui Aaron: „Ia-ţi toiagul şi aruncă-l înaintea lui Faraon.” Şi toiagul se va preface într-un şarpe.”

Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe.

Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.

Toţi şi-au aruncat toiegele şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.”

 

În seara aceasta vom vedea descoperirea unui principiu adânc al Bibliei, l-am putea numi „o taină”, un principiu care se află în centrul răscumpărării, ceva care va clarifica mult din ceea ce înseamnă salvarea, într-un fel în care s-ar putea să nu o mai fi văzut până acum.

Fiţi atenţi, pentru că este ceva adânc şi puternic.

Mai întâi, daţi-mi voie să vă împărtăşesc ceva ce poate vă amintiţi de la şcoală, ceva ce se regăseşte în gramatică. Deşi în unele limbi acest lucru se poate face şi este considerat corect, în limba engleză negaţiile duble sunt considerate incorecte, acolo unde semnificaţia lor este în opoziţie cu ceea ce se spune.

Am să vă dau un exemplu de negaţii duble, ca să înţelegeţi ce vreau să spun.

Cineva vă spune: „Tu nu ştii nimic”. Prin aceste cuvinte, el a vrut să spună: „Nu ştii ceva”, dar în loc să spună aceasta, a zis: „Nu ştii nimic!” Aceasta este o negaţie dublă care arată că trebuie să ştii ceva.

Un alt exemplu: un om se află în boxa acuzaţilor şi spune: „Nu am făcut nimic rău!” Dar ceea ce vrea să spună este: „Nu am făcut ceva rău!”. În loc de aceasta, el spune: „Nu am făcut nimic rău!”, ceea ce înseamnă că este vinovat, că a făcut ceva rău.

Într-un cântec vechi, interpretul spunea: „Nu am pe nimeni, sunt singur,” dar nu exista nici un motiv să fie singur, pentru că dacă spui: „Nu am pe nimeni”, înseamnă că ai pe cineva.

Toate acestea sunt negaţii duble, dar există o greşeală în ele.

Cineva a spus: „Noi nu avem nevoie de nici o educaţie!” Oricine spune aceasta, înseamnă că are nevoie de multă educaţie. De fapt, aceasta încearcă să spună, pentru că dacă zici: „Nu am nevoie de nici o educaţie”, înseamnă că ai nevoie de educaţie. Acesta este un paradox; aceasta este gramatica, dar negaţiile duble apar şi în matematică.

Doi ori doi este egal cu patru, dar doi ori minus doi este egal cu minus patru.

Atunci când luaţi un număr negativ şi îl înmulţiţi cu un număr pozitiv, rezultatul este întotdeauna negativ. Dar dacă avem minus doi ori minus doi, rezultatul este plus, pentru că întotdeauna minus înmulţit cu minus, dă întotdeauna un număr pozitiv. Se anulează singur, la fel ca la gramatică. Două numere negative dau un număr pozitiv. Ceea ce se întâmplă în gramatică se întâmplă şi în matematică, dar şi în logică.

Daţi-mi voie să vă dau un puzzle. Sunteţi pe o insulă deşertică şi aveţi nevoie de mâncare şi apă, sau veţi muri. Ajungeţi la un drum bifurcat. O parte a drumului conduce în oraş unde este apă şi mâncare, iar cealaltă parte duce în deşert, unde veţi muri. Problema este că cele două drumuri nu sunt marcate, dar la acea intersecţie se află un băştinaş. Pe o insulă există numai două feluri de băştinaşi: cei care spun întotdeauna adevărul despre orice, indiferent ce circumstanţe, şi cei care mint întotdeauna cu privire la orice. În acest caz, voi aveţi o singură întrebare de pus, dar nu ştiţi dacă omul acela spune adevărul sau vă minte. Care este întrebarea voastră? Gândiţi-vă bine, pentru că viaţa voastră depinde de alegerea făcută. Ce aţi întreba? Cheia este că trebuie să obţineţi adevărul, indiferent de circumstanţe. Aşadar, trebuie să fie o întrebare care să-l determine să spună adevărul şi pe cel care spune adevărul întotdeauna, dar şi pe cel care minte întotdeauna. Gândiţi-vă la principiul dublei negaţii. Cum îl determinaţi pe mincinos să spună adevărul? Iată întrebarea la care vor spune amândoi adevărul: „Dacă te-aş întreba care dintre drumuri duce în oraş, ce mi-ai răspunde?” Ambii vor spune adevărul. De ce?

Pentru că cel care spune adevărul, ar zice: „Dacă m-ai întreba ce ţi-aş spune în cazul acesta, eu ţi-aş spune care drum duce spre oraş.” Este un adevăr despre un alt adevăr. Dar mincinosul ar spune: „Eu ţi-aş fi spus calea greşită, prin deşert. Aşadar, eu aş fi minţit în legătură cu ceea ce aş fi răspuns.”, dar în felul acesta, el ar spune de fapt adevărul, pentru că rezultatul unei duble negaţii este un adevăr.

Aşadar, când minţi cu privire la o minciună, spui de fapt adevărul. Aceasta este dubla negaţie. De ce o negaţie cu privire la altă negaţie dă un pozitiv? Şi ce are o minciună a face cu Dumnezeu şi cu Scriptura?

Astăzi vom vedea taina dublei negaţii. Fie că este în matematică sau în gramatică, ea ne va descoperi ceva foarte important în Biblie. Dubla negaţie ne dezvăluie faptul că binele este pozitiv, iar răul este negativ. Noi am spune că este logic să fie aşa, dar aici se ascunde ceva foarte profund.

Noi numim răul ca fiind ceva negativ, pentru că neagă lucrurile, merge împotriva lor şi le distruge.

Aşa cum ştim, la început am avut numai binele, pentru că binele este Dumnezeu. Răul a venit după bine şi a mers împotriva binelui. Răul nu poate exista prin sine însuşi, ci există numai pentru a merge împotriva binelui. Mai întâi este Dumnezeu, dragostea, bunătatea, iar Satan, diavolul a apărut mai târziu, el nu a fost de la început. Răul nu a fost de la început şi nu are o realitate a lui, ci s-a ridicat şi merge împotriva realităţii create de Dumnezeu, ca s-o nege şi s-o pervertească.

De exemplu, minciuna este negativă. De ce? Pentru că neagă adevărul, merge împotriva lui. Dacă n-ar exista adevărul, nu aţi putea avea minciuna care vine să-l nege şi să-l pervertească.

Uciderea este ceva rău. De ce? Pentru că se face împotriva vieţii. Crima este ceva rău. De ce? Pentru că este împotriva legii; păcatul este ceva rău pentru că merge împotriva dreptăţii, merge împotriva lui Dumnezeu.

În Ioan 10.10 scrie: „Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.”

Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8.44).

După cum vedeţi, Mesia îl numeşte pe Satan ucigaş, mincinos şi tatăl minciunii. Care este legătura între ucigaş şi mincinos? Legătura este că mincinosul merge împotriva adevărului, iar ucigaşul merge împotriva vieţii.

Cuvântul grec pentru „vrăjmaş” este „Diavolo, de unde avem cuvântul „diavol” sau „diabolic” care înseamnă „cel care luptă împotrivă”, „cel care se aruncă împotriva a ceea ce există”.

Cuvântul ebraic este „Satan” şi înseamnă „adversar, oponent, cel care luptă împotrivă”.

Problema este că răul nu ar trebui să existe, dar el există deşi nu are o existenţă reală, deşi nu este ceva creat de Dumnezeu. El există şi stă întotdeauna împotriva adevărului şi dreptăţii. Aceasta este problema cu răul. Este la fel ca în exemplul pe care vi l-am dat cu mincinosul de pe insulă.

Cum poţi obţine ceva bun din rău? Cum poţi obţine ceva bun dintr-o minciună? Răspunsul este chiar la început. Să deschidem pentru aceasta la Geneza 3 şi să privim la căderea omului, la blestem, la judecată, deoarece există răscumpărare în judecată.

Geneza 3 este capitolul în care Dumnezeu le vorbeşte bărbatului, femeii şi şarpelui. Vom începe cu versetul 13:

Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”

Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.

Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Deci, şarpele va zdrobi călcâiul, dar călcâiul va zdrobi capul şarpelui. Aceasta este prima profeţie mesianică. Există o împlinire naturală a acestei profeţii, cu şerpii şi picioarele omului, dar profeţia se referă la partea supranaturală. Astfel, profeţia spune că şarpele va zdrobi călcâiul Seminţei femeii, a lui Mesia, care va fi atârnat pe cruce, iar picioarele Sale vor fi zdrobite, străpunse. Dar prin acelaşi act, Mesia îl va birui pe vrăjmaş şi picioarele Lui îi vor zdrobi capul.

Aşadar, aceasta este prima profeţie mesianică şi ea a fost dată diavolului. Dar ce este această profeţie? Primul semn al răscumpărării şi este legată de „dubla negaţie”. Este o acţiune. Astfel, lucrul pe care l-a făcut Satan, a fost întors şi făcut lui: dacă el a zdrobit călcâiul lui Mesia, Mesia i-a zdrobit capul.

Textul ebraic este şi mai clar, pentru că avem acelaşi cuvânt pentru zdrobirea călcâiului, cuvântul „şuf”, şi ne spune că acelaşi lucru pe care l-a făcut şarpele, „şuf”, va fi întors împotriva lui şi va pune capăt răului. Aici avem rău contra rău, adică răul pe care l-a făcut vrăjmaşul, se va întoarce împotriva lui.

În Exod 7 avem tabloul lui Moise înaintea lui Faraon. Faraon este un simbol al vrăjmaşului în a cărui împărăţie toţi sunt în robie. Dar iată că Moise s-a dus acolo pentru a birui puterea Egiptului, a răului. Cum? Mai întâi a aruncat jos toiagul pe care-l avea în mână, iar Dumnezeu l-a prefăcut în şarpe. Un toiag a devenit şarpe, şi astfel, avem din nou şarpele. Bineînţeles, şerpii erau pretutindeni în Egipt, iar Faraon avea pe coroana sa un şarpe care simboliza puterea, şi putem vedea că era puterea vrăjmaşului. Aşadar, vedem că deşi şarpele era un simbol al vrăjmaşului, Dumnezeu se foloseşte de el. Şi ce s-a întâmplat? Moise şi-a aruncat jos toiagul, iar acesta s-a prefăcut în şarpe, dar imediat au venit vrăjitorii, şi-au aruncat şi ei toiegele la pământ, prin metodele lor, printr-o iluzie sau ce a fost acolo, şi astfel şi toiegele lor s-au prefăcut în şerpi, dar şarpele lui Moise s-a întors şi i-a înghiţit pe toţi. Un şarpe i-a mâncat pe ceilalţi şerpi, dublul negativ: răul sau simbolul răului, s-a întors împotriva lui însuşi. Noi nu ştim ce au făcut vrăjitorii aceia, dar Moise şi-a aruncat toiagul jos şi acesta a luat chip de şarpe pentru a nimici puterea şarpelui.

Acest lucru s-a repetat din nou în Numeri 21, în pustie. Fiţi atenţi cât de adânc merge această taină! Biblia spune că poporul era în pustie şi au fost atacaţi de nişte şerpi, aşa că mureau din pricina muşcăturii lor. Astfel, în Numeri 21, începând cu versetul 6, citim:

„Atunci, Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel.

Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.          

Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.”

Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă trăia.”

Observaţi ce s-a întâmplat aici. Avem din nou şerpi, simbolul răului. Oamenii erau muşcaţi, se aflau sub judecată şi în păcat, dar Domnul nu i-a spus lui Moise: „Ucideţi şerpii!”, ci i-a spus: „Fă un alt şarpe!”

Aşadar, aici avem din nou un şarpe, unul de aramă, un simbol al răului, dar întors împotriva răului pentru a nimici puterea şarpelui. Nu era un şarpe adevărat, ci era unul de aramă, avea forma unui şarpe, un simbol al răului întors împotriva răului.

Aceasta ne întoarce încă o dată în Geneza, deşi şarpele de aici este doar un şarpe de aramă.

După cum se vede, avem acelaşi tablou repetat de mai multe ori, dar în mod ciudat, simbolul răului este folosit de fiecare dată pentru a înghiţi răul sau pentru a pune capăt efectului răului, este un dublu negativ, ceva care se întoarce împotriva lui însuşi.

Acest puzzle are şi mai multe piese! Ce a fost aruncat jos şi s-a transformat în şarpe? Toiagul lui Aaron, adică acelaşi toiag care a stabilit preoţia sa.

Preoţia, slujba răscumpărării, are în sine aceeaşi putere şi dinamică a dublului negativ. Vă voi explica imediat ce vreau să spun.

După cum am văzut, şarpele ridicat în pustie era din aramă. Ce altceva mai era făcut din aramă? Altarul jertfei. Aceasta ne conduce la jertfele aduse în Vechiul Testament, pentru că şi în cazul lor este aplicată aceeaşi taină a dublului negativ.

Prin ce se făcea ispăşirea pentru păcat? Prin sânge. Dar ce simbolizează sângele? Sângele, vărsarea de sânge este un simbol al crimei, al vinei şi al păcatului: „El are sângele vărsat pe mâinile sale.” Dacă cineva are sânge pe mâini este vinovat, pentru că Biblia spune: „Glasul sângelui strigă…” (Geneza 4.10). Gândiţi-vă însă că ceea ce aduce ispăşirea acelui păcat este tot sângele. Aţi înţeles? Sângele face ispăşirea pentru păcat, deşi sângele este şi simbolul păcatului. De fapt cuvântul ebraic pentru sânge, „dam” poate însemna „vinovăţie” sau „nevinovăţie”. Este manifestarea vinei, dar şi iertarea ei: dublul negativ.

Ce se oferea pentru jertfa pentru păcat? Jertfa pentru păcat era numită în ebraică „hataa”, dar ceea ce este uimitor, este că numele jertfei pentru păcat nu însemna numai „jertfă pentru păcat”, ci şi „păcat”. Aşadar, aici avem o jertfă care este numită „păcat”, adică răul, dar în acelaşi timp este numită şi „jertfa pentru păcat” care îndepărtează păcatul, răul. Cu alte cuvinte, păcatul a fost întors împotriva lui însuşi ca să fie şters, exact ca în cazul şarpelui care i-a înghiţit pe ceilalţi şerpi.

Dar Biblia mea vorbeşte despre o jertfă numită „haşam”. „Haşam” înseamnă „jertfă pentru vină”, dar şi „vina în sine”. Aşadar, avem o jertfă care în acelaşi timp înseamnă şi „vină” şi „jertfă pentru vină”. Aşadar, jertfa vine sub forma vinei, a răului, dar în acelaşi timp curăţă vina, răul.

Toate tablourile acestea sunt umbre a ceva profetic. Astfel, taina dublului negativ continuă în Biblie, în minunata profeţie din Isaia 53. Isaia 53 vorbeşte despre o Jertfă, dar nu de animal: de taur, de capră sau de miel, ci de Jertfa unui Om. În acest text biblic, găsim aceste cuvinte uimitoare:

„…Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat.” (v. 10). În limba engleză scrie: „El a făcut din viaţa Sa o Jertfă pentru păcat”, dar în ebraică textul este mai clar şi mai uimitor: „El Şi-a făcut propria viaţă ca şi o Haşam (o jertfă pentru păcat),” fiind folosit acelaşi Cuvânt ca şi în Levitic.

Textul acesta îi contrazice cât se poate de clar pe rabinii care spun: „Omul nu poate muri ca jertfă!” Mesia avea să fie „Haşam-ul” din Levitic, adică un Om care avea să moară pentru păcat: „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.” (Isaia 53.5). Aici avem tabloul unui Om care părea vinovat, dar nu era. În ochii tuturor părea vinovat, era privit ca şi cum era lovit de Dumnezeu şi zdrobit, dar prin pedeapsa care a venit asupra Lui, noi suntem tămăduiţi: dublul negativ aduce un pozitiv.

Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (v. 6). Nelegiuirea noastră a tuturor a căzut asupra Lui; El a fost nevinovat, dar a suferit ca unul vinovat.

Cine a simbolizat aceasta? Şarpele de aramă care arăta ca un şarpe, dar nu era un şarpe; care era făcut din aramă, dintr-o substanţă diferită, dar în forma unui şarpe. Aceasta a fost o profeţie despre Mesia. Ţineţi minte aceasta, în timp ce mergem în Ioan 3, în capitolul care ne vorbeşte despre naşterea din nou. Fiţi atenţi ce îi spune Mesia lui Nicodim despre salvare:

Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,

pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (v. 1-3).

Acesta este unul din cele mai renumite versete din lume, dar observaţi care este contextul? Şarpele de aramă.

Cum am citit? „Şi după cum…”, după care trece la: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” Vedeţi?

Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului…”

Ce făcea prin aceasta? Lega şarpele de aramă de cruce şi de răstignire spunând că şarpele de aramă era o preumbrire a Sa. Şarpele de aramă a fost făcut din cauza puterii şarpelui de a ucide, din cauza puterii păcatului. Aşadar, lumea este sub puterea păcatului, dar şarpele de aramă nu este un şarpe, ci a venit sub chipul unui şarpe, ca să distrugă puterea şarpelui.

Mesia nu este din păcat; El este Dumnezeu, El este sfânt, dar a venit în chipul păcatului. Iată ce simbolizează şarpele de aramă! El a fost ridicat pe cruce la fel ca şarpele de aramă; Mesia a fost răstignit ca şarpele de aramă, în chipul păcatului, ca să distrugă puterea păcatului; El a venit în chipul şarpelui pentru a distruge puterea şarpelui. Toţi cei care priveau spre şarpele de aramă erau vindecaţi de efectele muşcăturii şarpelui, ceea ce înseamnă că toţi cei care privesc la cruce, cei care cred în cruce, vor fi vindecaţi şi scăpaţi de sub puterea vrăjmaşului. Aceasta este bine, este uimitor! Acesta este dublul negativ.

„Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului…” (Romani 8.3).

În limba greacă, cuvântul „asemănătoare” înseamnă „în chipul, sub forma, în similitudinea” păcatului. Era o jertfă pentru păcat, „Hataa”, păcatul şi jertfa pentru păcat trebuiau să devină una; Cel care avea să îndepărteze păcatul trebuia să vină în chipul păcatului şi astfel putea să-l zdrobească.

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2Corinteni 5.21).

Într-o fire asemănătoare cu a păcatului, El a condamnat păcatul în trup; aşa cum toiagul lui Moise a nimicit puterea şarpelui când s-a confruntat cu vrăjitorii lui Faraon, şarpele de aramă a nimicit muşcătura lui, iar zdrobirea călcâiului lui Mesia pe cruce, a adus zdrobirea capului şarpelui, fiecare acţiune a şarpelui fiind întoarsă împotriva lui.

Cine L-a pus pe Mesia pe cruce? Bineînţeles că vrăjmaşul a făcut-o. Acesta este un răspuns, dar nu este răspunsul complet. Noi ştim că vrăjmaşul a intrat în Iuda Iscarioteanul, a fost în marele preot şi astfel L-a pus pe cruce. Pe de-o parte, crucea este cel mai rău lucru din lume, a fost puterea răului care L-a răstignit pe Dumnezeu. Şarpele, vrăjmaşul, a lovit Sămânţa, i-a zdrobit călcâiul, dar prin faptul că a făcut aceasta, Mesia a zdrobit puterea păcatului. Dublul negativ: „Prin rănile Lui, noi suntem tămăduiţi; prin pedeapsa Lui, noi avem pacea.”

Preoţii L-au oferit ca Jertfă, însă autoritatea lor era bazată pe toiagul lui Aaron. Dar toiagul lui Aaron a fost toiagul care a luat chipul păcatului pentru a-i distruge puterea, iar preoţii care acţionau împotriva lui Mesia, fără să-şi dea seama, aduceau de fapt răscumpărarea.

Mesia. Gândiţi-vă la toiagul acela care a fost aruncat la pământ şi s-a prefăcut în şarpe.

Mesia a venit pe pământ în chipul păcatului, iar în acest chip a nimicit păcatul. El l-a şters, iar după moartea şi învierea Sa, a fost glorificat din nou, aşa cum s-a ridicat toiagul din nou.

Mesia a trebuit să ia chipul păcatului. El a venit în chipul păcatului, dar priviţi cum a făcut-o. Pe cruce, El a fost gol; a fost lovit până când a rămas gol. Ştiţi cine a mai fost gol? Adam. Păcatul a venit prin Adam, iar Mesia a luat chipul lui Adam. El a fost un Om gol şi a fost acuzat de păcat, deşi nu avea nici un păcat; dar era în chipul lui Adam, al unui om, şi chiar a fost numit „al doilea Adam”.

Adam a fost gol; Adam a păcătuit printr-un pom, iar Mesia a adus răscumpărarea tot printr-un pom. Când a fost pironit pe cruce, al doilea Adam a venit în chipul păcatului şi a distrus păcatul. Eu n-am înţeles multă vreme de ce atunci când se vorbea despre moartea lui Mesia ca fiind ceva bun, ziua de vineri era numită „vinerea mare”. Cum o putem numi aşa dacă este ziua morţii Sale? Oamenii cântau despre cruce şi despre moartea Lui pe cruce, dar poate fi moartea unui om un lucru bun?

Răstignirea a fost ceva negativ, rău, dar aici era cheia: răstignirea nu era numai ceva negativ, ci un dublu negativ, iar un dublu negativ este pozitiv. De ce? Pentru că răstignirea nu a însemnat numai moartea lui Mesia, ci a fost moartea morţii.

Păcatul înseamnă moarte şi crucea aducea moarte, dar crucea lui Mesia nu înseamnă numai moarte, ci El a devenit moartea morţii. Negativ ori negativ rezultă pozitiv. Răstignirea a fost o faptă a păcatului, dar în Dumnezeu a devenit o faptă a dreptăţii. El a venit în chipul păcatului, iar crucea este condamnarea condamnării. Dacă aveţi condamnarea condamnării, acesta este un lucru bun, pentru că este anularea anulării. Ce este aceasta? Un tablou al căderii căderii, un tablou al nimicirii nimicirii, un dublu negativ care rezultă un pozitiv.

Puneţi toate acestea împreună şi vedeţi ce se întâmplă. Dacă ar fi fost numai moarte, nu s-ar fi întâmplat nimic, dar a fost moartea morţii. Ce este aceasta? Moartea morţii înseamnă înviere, Viaţă. Căderea căderii înseamnă ridicare şi înviere; moartea morţii înseamnă Viaţă. Gândiţi-vă la aceasta.

Ascultaţi ce scrie în Efeseni 4.8: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.” A luat robia roabă. Ce este aceasta? A luat robia în captivitate. A luat robia în robie. Aceasta nu este o greşeală gramaticală, ci este salvarea noastră.

Înainte de a merge mai departe, haideţi să vedem cum puteţi aplica aceasta vieţii voastre.

Taina sau principiul dublului negativ în răscumpărare, înseamnă că puterea salvării, Isus, nu este numai puterea binelui, ci este şi puterea de a desface ceea ce a făcut răul şi de a întoarce totul spre bine; şi nu este numai biruinţă, ci este răscumpărare. El răscumpără toate lucrurile, făgăduinţa.

Care este făgăduinţa pe care o aveţi dacă sunteţi născuţi din nou? Dumnezeu va face ca toate lucrurile să lucreze spre binele vostru. Ce este aceasta? El nu face ca numai lucrurile bune să lucreze spre bine, nu aşa spune Biblia, ci scrie că Dumnezeu face ca „toate lucrurile să lucreze spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu”, aceasta însemnând lucrurile bune sau rele, deoarece chiar şi lucrurile rele sunt puse să lucreze împreună pentru bine. Aceasta este ispăşirea şi înseamnă că aduceţi toate lucrurile la Dumnezeu, El va răscumpăra totul.

Voi restitui anii mâncaţi de lăcuste.” Cum poţi restitui ceva ce a trecut? Este vorba de ani care au trecut, şi totuşi El spune că va întoarce totul spre bine. „Eu voi întoarce spre binele vostru chiar şi ceea ce aţi pierdut. Voi întoarce spre binele vostru chiar şi ceea ce nu aveţi.

Pentru un credincios, dublu negativ înseamnă că în ciuda faptului că lucrurile par rele în viaţa voastră, fiind făcute aşa de către vrăjmaş, în Dumnezeu povestea este cu totul alta. Prin Dumnezeu, chiar şi răul, negativul, va lucra spre ceva pozitiv, va lucra spre bine în viaţa voastră. Nici chiar opoziţia nu se mai opune, pentru că Dumnezeu va face ca tot ce vi se opune, ce este împotriva voastră, să fie pentru voi. Aşadar, El va lua lucrurile care sunt împotriva voastră şi le va folosi pentru răscumpărarea voastră. Chiar şi blestemele, greutăţile şi ce este rău, va fi folosit pentru bine, pentru viaţa voastră.

Aşa cum am mai spus deja, dacă sunteţi un copil al lui Dumnezeu, dacă sunteţi născuţi din nou, în viaţa voastră există numai două realităţi:

– binecuvântările şi

– binecuvântările ascunse.

Voi spuneţi: „Eu nu văd aceasta!” De ce nu vedeţi? Pentru că unele lucruri sunt ascunse foarte bine. Unii oameni sunt foarte bine ascunşi, iar voi nu puteţi să-i vedeţi ca o binecuvântare, dar Dumnezeu a făgăduit aceasta şi aşa trebuie să fie.

Puterea dublului negativ este să nu risipim nimic. Există multe lucruri negative, şi voi aţi fost uneori negativişti, dar nu trebuie să fiţi aşa pentru că puterea lui Dumnezeu ia acele lucruri negative şi le întoarce împotriva răului.

Dacă sunteţi în Mesia, voi aveţi puterea lui Mesia de a lua ceea ce este negativ şi să întoarceţi spre ceea ce este pozitiv. Astfel, Dumnezeu nu spune numai: „Vă voi da bucurie!”, ci El spune: „Voi preface dimineţile voastre în bucurie!” Aceasta este răscumpărarea. Când suntem în Dumnezeu, chiar şi lucrurile rele vor deveni bune.

Să vă dau un exemplu. Să zicem că aveţi un gând de îndoială şi vă îndoiţi. Ce faceţi voi? Ascultaţi de îndoială şi vă îndoiţi. Credinţa este un lucru pozitiv, dar îndoiala este un lucru negativ, iar un lucru pozitiv şi unul negativ dau un negativ. Dacă credeţi acel gând de îndoială, vă îndoiţi, dar nu faceţi aceasta, ci luaţi puterea dublului negativ. Cum a fi dacă în loc să credeţi îndoiala, aţi face un lucru radical şi v-aţi îndoi de îndoială? Este un dublu negativ, iar îndoiala ori îndoiala rezultă credinţa. Cum ar fi să daţi crezare acestei voci? De ce să credeţi glasul îndoielii? Cine i-a dat autoritate? Cine i-a dat autoritate vrăjmaşului? Dacă ne îndoim de îndoială, rezultatul va fi pozitiv. De ce să cred îndoiala, dacă mă pot îndoi de ea?

Dacă aveţi de-a face cu robia şi o acceptaţi, acceptarea este ceva pozitiv, în timp ce robia este negativă, iar dacă le puneţi împreună obţineţi ceva negativ. Dar cum ar fi dacă aplicaţi în viaţa voastră puterea dublului negativ în Mesia? În 2Corinteni 10.5 scrie: „Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” Deci, luăm robia roabă. Aceasta este ceea ce a făcut El, deci, de ce nu puteţi crede că puteţi face şi voi aceasta în El, în viaţa voastră?

Să zicem că aveţi de-a face cu răzvrătirea, că aveţi răzvrătire în inimă şi în gând, că obişnuiţi să vă răzvrătiţi. Ce faceţi prin aceasta? Daţi ascultare răzvrătirii, dar voi nu trebuie să faceţi aceasta! Luaţi răzvrătirea şi folosiţi-o pentru Dumnezeu. Răzvrătiţi-vă împotriva răzvrătirii pentru că dacă faceţi aceasta, veţi obţine ascultarea.

Vă voi mai da încă un exemplu. Aveţi de-a face cu respingerea. Aţi fost răniţi întreaga viaţă şi oamenii v-au respins, dar aveţi de-a face cu ea pentru că într-un fel aţi acceptat-o. Aţi acceptat că sunteţi respinşi, i-aţi făcut loc în viaţa voastră, şi chiar dacă sunteţi supăraţi în legătură cu aceasta, voi aţi primit-o. Dar ce se întâmplă dacă aplicaţi dublul negativ? Ce faceţi cu respingerea? O respingeţi. Respingeţi respingerea! Înţelegeţi? Oamenii vă resping. Cui îi pasă? Aceasta nu înseamnă nimic. Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce face Dumnezeu. Voi nu sunteţi aici ca să fiţi acceptaţi de oameni, ci sunteţi aici ca să fiţi acceptaţi de El în Împărăţie. Dacă alergaţi să fiţi acceptaţi de oameni, aţi pierdut deja bătălia. Respingeţi respingerea şi spuneţi: „Nu-mi pasă! Eu sunt aici ca să fiu acceptat de Dumnezeu şi ca să-L slăvesc pe El.”

Respingeţi respingerea! Trăiţi într-o cultură care Îl respinge pe Dumnezeu? Sfidaţi aceasta! Sfidarea sfidării aduce ascultare. Vrăjmaşul vă hărţuieşte şi sunteţi trântiţi la pământ de multele probleme pe care le aveţi, pentru că vă face numai necazuri. Luaţi dublul negativ! Cum faceţi aceasta? Faceţi-i probleme celui care vă face probleme. În loc să trăiţi numai pe picior de apărate, faceţi-i probleme vrăjmaşului, prin faptul că faceţi paşi înainte în Împărăţie.

Răspândiţi Evanghelia, faceţi un pas spre ascultare, biruiţi păcatul pe care-l aveţi şi lăudaţi-L pe Dumnezeu. Ce făcea Pavel când era în închisoare? Îl slăvea pe Dumnezeu. Ce făcea poporul lui Dumnezeu când era prigonit? Se bucura. Vrăjmaşul nu ştie ce să facă cu aceasta, pentru că este dublul negativ. Dumnezeu ne dă putere să transformăm răul în binecuvântare şi slăbiciunea în putere; voi aveţi acea putere.

În concluzie, nu este numai ceea ce a făcut El, ci şi ceea ce va face. De la dublul negativ regăsit în moartea lui Mesia, va veni dublul negativ al răscumpărării Universului.

În 1Ioan 3.8 scrie: „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” Care sunt lucrările diavolului? Distrugerea, nimicirea. Ce va face Mesia? Va distruge distrugerea, adică consecinţele căderii, iar când distrugem căderea avem învierea.

Astfel, în Osea 13.14 scrie: „Îi voi răscumpăra din mâna Locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma?”, iar în cartea Evreilor avem ceva interesat. Cartea Evreilor vorbeşte despre „a fi o ciumă” pentru moarte, o distrugere pentru moarte; moartea se va îmbolnăvi şi va fi nimicită.

„Eu voi distruge distrugerea, voi nimici nimicirea” – dublul negativ.

În Apocalipsa 20.14 scrie că „Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc.” Ce este aceasta? Moartea este sfârşitul acestei vieţi, dar ce se întâmplă când arunci sfârşitul, când vine sfârşitul sfârşitului? Când se pune capăt sfârşitului, vine veşnicia. Când se pune capăt la ceea ce sfârşeşte totul, nu mai există sfârşit, ci doar veşnicia. Moartea şi iadul au fost aruncate în Iazul de foc. Ce este distrugerea morţii? Este Viaţă veşnică.. este moartea morţii.

Ce se va întâmpla la sfârşit? Domnul va aduce sfârşitul la un sfârşit. Atunci nu va mai fi sfârşit, bariere sau limite.

„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră.

Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” (Apocalipsa 21.1-5).

Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.” (Apocalipsa 22.5).

În dragostea Sa pentru noi, Răscumpărătorul a venit, a trăit printre noi şi S-a făcut păcat, în mod interesant, a devenit păcatul şi moartea noastră, ca să putem trăi prin moartea Sa. A făcut aceasta pentru ca în El, în Cel care a devenit păcatul nostru, să frângem puterea păcatului şi să putem fi eliberaţi. Noi putem birui toate lucrurile, putem fi mai mult decât biruitori şi toate lucrurile vor lucra spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu.

Acolo nu vor mai fi lacrimi, moarte, dimineţi, sfârşit; nu va mai fi nimic din toate acestea, ci va fi o bucurie veşnică, pace, bucurie în prezenţa Sa, în minunată răscumpărare câştigată prin dublul negativ al lui Dumnezeu.

Dumnezeu a făcut-o şi o va face. El este minunat şi va întoarce tot răul spre bine, pentru veci de veci. Amin.

Haideţi să ne rugăm. Închideţi ochii.

Doamne, Îţi mulţumim pentru puterea Ta, pentru minunăţia Ta, pentru căile Tale, pentru că ai luat tot ce era rău în vieţile noastre şi l-ai întors, îl întorci şi îl vei întoarce spre binele nostru.

Te lăudăm şi Îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut. Doamne Tată, cerem binecuvântarea Ta şi Te rugăm să ne ajuţi. Îţi dăm Ţie tot ce este rău în vieţile noastre şi Te rugăm să-l întorci spre binele nostru; foloseşte-l spre bine şi ajută-ne şi pe noi să-l folosim pentru bine, ajută-ne să fim mesagerii răscumpărării Tale. Ajută-ne să luăm tot ce este rău şi să-l întoarcem spre bine.

Doamne, Te rugăm să restitui anii mâncaţi de lăcuste şi să iei respingerea, abandonarea şi uitarea şi să le întorci spre bine. Te rugăm să iei slăbiciunea şi s-o faci putere, să iei răzvrătirea şi s-o întorci spre ascultare. Doamne, Îţi dăm Ţie toate aceste lucruri, ca să le foloseşti spre bine.

Îţi mulţumim că ai devenit păcat pentru noi, pentru ca noi să devenim neprihăniţii lui Dumnezeu. Ajută-ne să învăţăm taina, puterea răscumpărării.

Isuse, Te slăvim pentru că ai devenit şarpele de aramă; Te lăudăm pentru că ai venit în chipul păcatului şi Îţi mulţumim că vei transforma deznădejdea noastră în bucurie şi mormântul într-un loc de nădejde.

Doamne, Tu ai transformat crucea într-un loc al Vieţii. Tu eşti Dumnezeul minunilor şi eşti minunat în toate căile Tale. Doamne, ajută-ne să vedem puterea răscumpărării şi primeşte mulţumirile noastre în Numele lui Mesia Isus. Amin.

 

 

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *