Meniu Închide

MIELUL INVIERII

 Deschideţi Bibliile la Evanghelia lui Ioan 1.35-36:

„A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui.

Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”

 

În versetul 29 scrie: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”

Unul dintre cele mai măreţe lucruri ale Bibliei, din Geneza până în Apocalipsa este mielul. Mielul este cel care leagă toate lucrurile împreună.

Ceea ce voi vorbi astăzi face parte din „Tainele Mielului”, în care Mesia împlineşte totul atât de minunat în legătură cu mielul, şi nu numai cu el, ci şi cu jertfa, pentru că mielul reprezintă toate jertfele. Am ajuns în punctul în care Mesia a fost ucis, El fiind Jertfa tuturor jertfelor. El a fost dat jos de pe cruce şi pus în mormânt, dar ce se întâmpla după ce era adusă jertfa? Ce se întâmpla în cazul vechilor jertfe?

– Dacă jertfa nu trebuia mâncată, era dusă în afara taberei şi acolo era arsă. Trebuia ţinută afară, iar preotul trebuia să se asigure că jertfa era dusă în afara taberei.

În Isaia 53.8 scrie: „…El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu…” Aşadar, Mesia a fost şters de pe pământul celor vii, şi a fost scos înafara taberei. Când L-au răstignit, L-au dus înafara Ierusalimului, înafara porţilor, a fost şters de pe pământul celor vii, iar preotul a trebuit să se asigure că Jertfa era înafara taberei. Deşi erau în păcat şi nu ştiau ce fac, ei au procedat în acelaşi fel asigurându-se că El va rămâne înafară; au încercat să se asigure că nu va putea ajunge nimeni la mormântul Său. Chiar dacă nu au realizat ce făceau, ei împlineau exact ceea ce trebuia să se facă cu jertfa.

– După Ziua Ispăşirii, cei care puneau mâna pe jertfă trebuiau să se spele pe mâini, trebuiau să se cureţe, şi este interesant că toţi cei implicaţi în omorârea lui Mesia, au încercat să se spele pe mâini, exact ca Pilat.

Ce se întâmpla în vechime după ce era adusă jertfa? În Vechiul Legământ, cam aceasta era tot, dar Mesia a venit ca Jertfă de ispăşire finală. Astfel, când a fost adusă Jertfa supremă, tot ce era vechi s-a dus şi toate lucrurile s-au făcut noi.

Textul suprem din Scriptură care trebuia să se împlinească în cazul lui Mesia, este Ieremia 31.31 şi am împărtăşit aceasta şi cu evreii tradiţionalişti:

 

„Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.

Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.

Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.”

 

Aici, Dumnezeu spune că va face un legământ nou care nu va fi ca şi Legea lui Moise (Tora), ci Legea Lui va fi pusă în inimile lor şi fiecare dintre ei Îl vor cunoaşte. Jertfa este cea care schimbă legământul, iar Mesia este Jertfa Vechiului Legământ care a adus Noul Legământ, iar atunci s-a întâmplat ceva ce noi cunoaştem ca fiind învierea.

Jertfa, Mesia, a devenit din nou viu, acest lucru fiind preumbrit în Vechiul Testament prin intrarea marelui preot în Sfânta Sfintelor: el era un păcătos care aducea jertfa, iar la final, dacă făcea totul aşa cum trebuia, ieşea de acolo viu.

– Acesta, faptul că marele preot ieşea viu din Sfânta Sfintelor, era un simbol, un semn care îi arăta poporului că jertfa a fost primită şi că păcatele lor erau acoperite. Marele preot care ieşea afară viu era un simbol, o umbră a învierii.

Astfel, învierea lui Mesia ne spune că El a făcut tot ce s-a cerut, a luat asupra Sa întreaga povară a judecăţii, iar acum este din nou viu. Dacă n-ar fi înviat, noi n-am fi ştiut că El a luat totul asupra Sa. Dar Mesia a luat totul asupra Sa şi a înviat, pentru că Dragostea lui Dumnezeu ridică.

Aşadar, învierea ne spune că Jertfa pentru păcat este desăvârşită, încheiată. Dar ca să poată învia, El a trebuit să biruiască păcatul, să-l ia asupra Sa şi să-i pună capăt.

Isaia 53, care este o profeţie minunată regăsită în Scripturile ebraice, vorbeşte despre Mesia care a murit pentru păcatele noastre. Profeţia spune clar că El trebuia să moară, că va fi mort; vorbeşte de mai multe ori despre moartea şi mormântul Său, dar la sfârşitul capitolului scrie că El este din nou viu:

Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.” (v. 10).

Aşadar, cum poate fi El viu la sfârşit, după ce a fost mort? Acest lucru se putea realiza într-un singur fel: prin înviere. Deci, chiar şi Isaia 53 vorbeşte despre înviere.

– O altă umbră a învierii o avem în jertfirea lui Isaac; când Avraam şi-a luat fiul ca să-l ofere jertfă Domnului. Desigur, Dumnezeu nu l-a lăsat să facă aceasta, dar prin gestul său, Avraam a arătat că era gata să-l aducă jertfă, iar Biblia spune că l-a primit înapoi ca şi cum l-ar fi primit din morţi, ca şi cum ar fi înviat din morţi:

Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare, el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!

Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.(Evrei 11.17,19).

Isaac care se reîntorcea la Avraam, fiul care se reîntorcea la tatăl este unul din cele mai timpurii simboluri ale învierii.

– Dar mai există o preumbrire a învierii, iar aceasta este aducerea întâilor roade. Aceasta ne arată că întotdeauna primele roade ale recoltei trebuiau ridicate de Dumnezeu într-o anumită zi, numită Ziua întâilor roade.

Pentru cei care nu ştiu, Mesia a înviat în Ziua aducerii primelor roade, ca prim Rod al noii Vieţi. Toate sărbătorile de primăvară duceau la aceasta, dar învierea nu are loc la Paşti cum crede toată lumea, nu este Paştele, ci este sărbătoarea evreiască a întâilor roade şi se referă la Viaţa nouă care vine.

Aşadar, şi Jertfa este legată de această Viaţă nouă.

– O altă umbră a învierii arată că Jertfa era legată de ruperea barierelor, pentru că sângele jertfei îi permitea marelui preot să treacă de barieră. Astfel, când avea sângele jertfei, el putea păşi prin perdea şi să intre în Sfânta Sfintelor unde nu putea intra nimeni. Aceasta ne spune că Jertfa deschide barierele; ea deschide bariera dintre om şi Dumnezeu: bariera vinovăţiei, a păcatului şi a ruşinii.

Prima jertfă a copiilor lui Israel a fost dată de Paşti. Şi ce a făcut ea? A ridicat barierele, i-a scăpat din robia Egiptului şi ei au păşit în libertate. Apoi, când Marea Roşie s-a dat la o parte din calea lor, a fost tot rezultatul jertfei aduse. Fără miel, Marea Roşie nu s-ar fi dat niciodată la o parte.

Mielul jertfit are puterea să deschidă barierele şi să aducă izbăvirea. Astfel, Jertfa supremă care este Domnul Mesia, a deschis toate barierele, indiferent care au fost acelea. Aceasta o face puterea lui Dumnezeu. Ea deschide barierele simbolizate prin perdeaua dinăuntru, prin acea perdea uriaşă despre care Biblia spune că s-a rupt în două de sus până jos când a murit El. Aceasta a fost un semn.

Ce era pe acea perdea? Heruvimii. De unde proveneau aceşti heruvimi? Din Eden, unde Dumnezeu i-a pus ca barieră între omul păcătos şi Viaţa veşnică. Astfel, când Dumnezeu i-a pus pe perdea, am avut această barieră, dar când a murit Mesia, Dumnezeu nu numai că a rupt perdeaua de sus până jos, ci i-a îndepărtat şi pe heruvimi, acesta fiind semnul că drumul spre Paradis a fost deschis. Ce s-a întâmplat atunci? Piatra a fost dată la o parte şi calea a fost deschisă.

– Dar s-a mai întâmplat ceva. Ce aduceau jertfele din Vechiul Testament? Ele aduceau binecuvântare. Astfel, jertfa pentru păcat aducea binecuvântarea iertării păcatelor; jertfa pentru vină era dată pentru iertarea vinii; jertfa pentru pace aducea pacea, aşa că închinătorul primea pacea în viaţa sa. Jertfa aducea curăţire, împăcare, vindecare, plinătate, libertate: cei izgoniţi se puteau întoarce în părtăşie. Jertfa îndepărta blestemul şi despărţirea şi îi aducea pe oameni în slujbă. Deci, jertfa l-a adus pe Aaron şi pe fiii săi în slujbă.

Jertfele făceau toate aceste lucruri, dar ele erau doar umbre sau preumbriri ale lui Mesia. Ce ne spuneau toate aceste jertfe? Că Jertfa lui Mesia avea să aducă binecuvântări peste binecuvântări, peste binecuvântări. Nu este numai ceva teologic prin care oamenii pot spune: „Sunt în ordine cu Dumnezeu!”, ci este binecuvântarea păcii, a iertării, a libertăţii şi împlinirea unei chemări în viaţa unei persoane. Toate acestea au fost realizate prin Sângele lui Isus Hristos, pentru că în Isaia 53.5 scrie:

„… prin rănile Lui, suntem tămăduiţi,” prin faptul că El a fost zdrobit. „Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El.” În ebraică, „shalom” nu înseamnă numai pace, ci şi bunătate, vindecare, prosperitate, şi toate acestea aveau să vină prin Jertfă.

Daniel 9 spune că atunci când va veni Mesia, El va veni la Ierusalim şi va fi stârpit; dar El va veni ca să pună capăt nelegiuirii şi păcatului, să pecetluiască vedenia şi prorocia şi să aducă neprihănirea veşnică, binecuvântarea. Toate fac parte din aceasta.

După înviere, El a spus ceva ciudat: Nu Mă atinge (în traducerea noastră scrie: „Nu Mă ţine”), căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu…” Această afirmaţie are în ea o trăsătură levitică, pentru că jertfa nu putea fi atinsă de nimeni, odată ce a fost dată. Numai preotul trebuia să se ocupe de ea.

Jertfa aducea pacea. Ce le-a spus Isus ucenicilor Săi când i-a văzut prima dată după înviere? El le-a zis: „Pace vouă!” sau: „Pacea să fie peste voi!” cum scrie în versiunea King James. În ebraică avem: „Shalom alehem!” „Alehem” înseamnă „peste voi, asupra voastră”, iar „Shalom” înseamnă „binecuvântare, prosperitate, plinătate, bunăstare”. Deci: „Toate acestea să fie peste voi”; „toate binecuvântările să fie asupra voastră”.

După ce era adusă jertfa în Templu şi împăcarea era făcută, marele preot putea să iasă afară şi să rostească binecuvântarea. Era binecuvântarea Aaronică şi se încheia cu un singur cuvânt: „Shalom”.

„Biasem leha Shalom!”, adică: „Domnul să vă dea pacea!” După ce era încheiat totul, putea veni pacea. Scopul împăcării era să aducă pacea. Astfel, când va veni Mesia, va aduce pacea pe pământ. Deci, Mesia a fost Jertfa supremă, dar El nu a încheiat cu pace, ci a început cu pace. Primul lucru pe care l-a spus apostolilor imediat după înviere, a fost „Pace”. Acesta a fost primul lucru.

Jertfa a fost dată, cele vechi s-au dus, iar El a început cu cuvintele: „Pace vouă”, după care a adăugat: „Toată puterea (În engleză: „autoritatea”) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” (Matei 28.18). Cu alte cuvinte: Prin Jertfă, vine toată autoritatea: autoritatea asupra păcatului, asupra vinii, asupra despărţirii, asupra blestemului, şi aduce restituire, binecuvântare.

Ce se întâmpla când era adusă jertfa de Ziua Ispăşirii şi unde era adusă această jertfă? Jertfa era adusă pe altarul de aramă din curtea dinafară. Ce se întâmpla în continuare? Marele preot lua sângele jertfei, intra prin perdea în Sfânta Sfintelor, mergea în faţa chivotului şi îl stropea cu acel sânge. Ce ne spune aceasta?

Jertfa era dată în curte unde putea fi văzută de toată lumea, dar apoi marele preot intra înăuntru, acolo unde nu-l mai putea vedea nimeni, mergea de pe tărâmul celor văzute pe Tărâmul celor nevăzute şi nimeni nu mai putea vedea ce se întâmplă. El mergea de afară înăuntru, din locul în care era adusă jertfa, în locul care era un simbol al cerului, în Sfânta Sfintelor, unde se aflau heruvimii, făpturile care sunt în jurul lui Dumnezeu, în prezenţa Sa.

Ce ne spune aceasta? Care este taina? Mesia a fost adus ca Jertfă pe altar, pe pământ, iar de pe altar S-a dus în Sfânta Sfintelor; El trebuia să meargă şi să Se înalţe la cer, trebuia să meargă de pe tărâmul celor văzute, pe Tărâmul celor nevăzute. El a mers pentru a fi cu Dumnezeu, exact în acelaşi fel. Aşadar, El trebuia să se înalţe la cer, trebuia să intre pe Tărâmul Sfintei Sfintelor cu Sângele Jertfei. El a intrat în Cortul ceresc, în Cortul veşnic, în prezenţa lui Dumnezeu. De aceea a spus: Trebuie să Mă urc la Tatăl Meu în ceruri.”

Exista o jertfă care se aducea şi care era numită „ola.” În ebraică, „ola” înseamnă jertfa întreagă, jertfa pentru arderea de tot. Literal, „ola” înseamnă „a te înălţa, a te urca”. Este jertfa care este mistuită de tot şi se înalţă în sus, în fum, este jertfa pentru arderea de tot. Aceasta este semnificaţia în ebraică: „a te înălţa.”

Aşadar, după ce a făcut ispăşirea şi ne-a salvat, Mesia, care este Jertfa desăvârşită, S-a înălţat la tronul Tatălui, S-a înălţat în centrul Universului, pentru a prezenta ispăşirea înaintea lui Dumnezeu. Este interesant cum a făcut aceasta, fiindcă ştim că a făcut-o pe Muntele Măslinilor. Spun că este interesant, pentru că Ezechiel a văzut o vedenie care spunea că slava Domnului a plecat din pragul Templului, a plecat prin poarta de Est şi apoi a mers către Muntele Măslinilor. Şi tot Ezechiel spune: „Am văzut slava venind din nou, în acelaşi fel în care a plecat din Templu.”

Acesta este un semn: Mesia S-a înălţat de pe Muntele Măslinilor şi va veni jos tot pe Muntele Măslinilor. Dar şi acest lucru este legat de jertfă, pentru că în cea mai sfântă zi a anului, Yom Kippur, ţapului care făcea ispăşirea îi era dat drumul pe poarta de Est a Templului şi mergea în sus spre Muntele Măslinilor. Ultimul loc în care era văzut ţapul acela era Muntele Măslinilor, după care dispărea. Mesia este Ţapul care a făcut ispăşirea, iar când S-a înălţat, a dispărut la fel ca ţapul căruia i se dădea drumul în vechime. El a dispărut din lumea aceasta aşa cum dispărea ţapul acela de pe munte. După ce a făcut ispăşirea, El S-a prezentat înaintea lui Dumnezeu.

De Yom Kippur, Ziua Ispăşirii, avem ţapul care era oferit ca jertfă şi ţapul căruia i se dădea drumul în pustie şi era numit Azazel, adică ţapul care făcea ispăşirea, ţapul căruia i se dădea drumul să plece. Aşadar, Mesia este Ţapul care a făcut ispăşirea. Într-un fel, Israelul I-a dat drumul în pustie aşa cum îi dădeau drumul la ţapul acela. Ce se întâmpla cu ţapul căruia i se dădea drumul? Păcatele poporului erau puse asupra lui; marele preot mărturisea păcatele asupra lui, apoi îl trimiteau din prezenţa lor.

Ce s-a întâmplat cu două mii de ani în urmă? Mulţi oameni L-au acceptat pe Isus, dar marele preot şi naţiunile şi-au pus păcatele asupra Lui, şi L-au acuzat de un păcat pe care nu l-a făcut niciodată. Ei şi-au pus păcatele asupra Lui, iar El a continuat să fie Ţapul care face ispăşirea de două mii de ani. De două mii de ani, evreii nu mai au Templu şi nu au mai oferit nici o jertfă, nu au mai avut nimic, nici o zi a ispăşirii; nici o jertfă din ziua când a fost Jertfit El.

În acelaşi timp, Mesia Isus a devenit Ţapul care face ispăşirea. Este ca şi cum Dumnezeu ar spune: „Vezi aceasta, Israele? El este Acela, şi a locuit înafara taberei, fiindcă aceasta se întâmpla cu ţapul care făcea ispăşirea.” Da, El locuieşte înafara taberei.

În Evrei 13.13 scrie: „Să ieşim, dar, afară din tabără la El.” adică la Mesia. El este întotdeauna înafara taberei. Este înafara taberei cultelor, a Hollywood-ului; El este întotdeauna înafara taberei. Aşadar, să nu ne ruşinăm să locuim cu El, indiferent ce ni se întâmplă din cauza aceasta, pentru că Lui nu I-a fost ruşine să locuiască cu noi, deşi aceasta I-a adus moartea.

Un lucru uimitor este Templul din Ierusalim. Mesia a spus: „Acest Templu este Trupul Meu, iar dacă Îl stricaţi, Eu Îl voi ridica din nou.”

Templul era locul de aducere a jertfelor, toate jertfele erau aduse la Templu, iar Mesia leagă propriul Său Trup de Templu, ceea ce înseamnă că toate jertfele care au adus pacea sunt în El; că locul în care Îl întâlneşti pe Dumnezeu este în El.

Ce s-a întâmplat apoi? Ce s-a întâmplat la patru decade sau patruzeci de ani de la moartea şi învierea Sa? Templul din Ierusalim a fost distrus, ras până la pământ, şters, iar odată cu el a dispărut preoţia, jertfele pentru vină, jertfele pentru păcat, Ziua Ispăşirii. Nu mai există nimic din toate acestea. De ce? Pentru că Mesia este toate aceste lucruri; El a venit ca Jertfă a jertfelor. Aceasta s-a întâmplat în anul 70 d.Hr., şi a schimbat istoria întregii lumi: Templul a fost distrus, iar Ierusalimul a ars până la temelie, toate acestea fiind legate de venirea lui Mesia.

Daniel a spus că va veni Mesia şi că după aceea oraşul va fi distrus.

Un alt lucru uimitor este că Noul Testament spune că atunci când a murit El, perdeaua dinăuntru s-a rupt în două de sus până jos, şi chiar rabinii au consemnat că în Templu au început să se întâmple lucruri ciudate: Uşile au început să se deschidă singure ca şi cum ar fi putut să intre oricine înăuntru, şi s-a întâmplat ceva ciudat care avea legătură cu ispăşirea şi cu ţapul din ziua ispăşirii. Ei au consemnat că aceste lucruri s-au întâmplat cu patruzeci de ani înainte de distrugerea Templului, adică în jurul anului 30 d.Hr., acesta fiind exact timpul în care a murit Mesia pentru păcatele noastre. Uimitor! Este chiar acolo! Astfel, Israel a trăit fără nici o jertfă timp de două mii de ani. Dar Vechiul Testament spune că nu poţi avea scăpare fără o jertfă, că nu poţi avea trecere fără jertfă.

Şi atunci ce au făcut ei? Au născocit un sistem nou. Astfel, rabinii au spus: „Nu mai avem nevoie de jertfe, ci vom face fapte bune şi vom primi trecere în felul acesta.” Dar Biblia nu ne dă nicăieri această opţiune. Aşadar, care este răspunsul? Dumnezeu a spus că putem fi salvaţi numai prin sângele jertfei, dar acesta a fost îndepărtat, ceea ce înseamnă că toţi avem o problemă. Sau înseamnă că a venit un nou Legământ? Dacă suntem tot sub vechiul Legământ, cum susţin evreii tradiţionalişti, au o problemă foarte gravă pentru că nu-l respectă. Nu există nici o cale să ţii Vechiul Legământ, nici măcar nu poţi să începi să-l ţii fără un Templu sau fără o jertfă, şi fără jertfă nu există nici ispăşire.

Aşadar, ori suntem în bucluc şi nu mai există nici o nădejde, ori a venit Noul Legământ făgăduit de Dumnezeu, în Mesia, Legământul final. Voi puteţi vedea aceasta, deoarece scopul Jertfei a fost să îndepărteze vina.

Şi atunci ce se întâmplă cu evreii? Au devenit cei mai vinovaţi oameni din istoria lumii, fără nici o jertfă.

Exista chiar şi o jertfă numită „jertfa pentru vină”, haşam, care ne dă un indiciu despre ceva ce se întâmpla.

O altă jertfă era numită Şeloim, jertfa pentru pace; aceasta era jertfa care le dădea pacea, dar ei sunt fără jertfă. Ce s-a întâmplat cu evreii? Timp de două mii de ani, a fost poporul dintre multe popoare a cărui istorie a devenit cunoscută pentru că n-a avut pace. Indiferent ce au încercat să facă, n-au avut pace, şi n-o vor avea până când nu se vor întoarce în Israel, fiindcă Mesia le-a spus: „Pacea este ascunsă de voi.”

Mai există jertfa Hataa sau jertfa pentru păcat. Această jertfă îndepărta păcatul, dar ce s-a întâmplat? Fără această Jertfă, evreii au devenit cel mai căzut popor în confruntarea cu păcatul, au devenit cel mai împovărat popor.

În vechime, cei care nu aveau o jertfă, care erau în păcat, locuiau înafara taberei; leproşii erau înafara taberei şi nu puteau intra înăuntru, iar restabilirea lor era legată de jertfă. Ce s-a întâmplat cu evreii care nu au mai avut Jertfa? Au fost izgoniţi afară din propria lor ţară; au fost scoşi afară din tabără timp de două mii de ani, afară din propria lor ţară, pribegind pe pământ, fără jertfă şi fiind priviţi de toţi ca nişte leproşi. Jertfa era hotărâtoare pentru a avea acces, pentru a avea părtăşie cu Dumnezeu. Fără jertfă nu ai parte de aceasta.

Unul din lucrurile care m-au apropiat de Dumnezeu şi m-au determinat să mă apropii de El, a fost că eram în sinagogă, iar unul din lucrurile cu care am crescut în sinagogă, au fost ritualurile care cuprindeau poveştile despre David, Isaia şi despre faptul că Dumnezeu vorbea; dar exista un mare scurtcircuit, pentru că am văzut că Dumnezeu vorbea în Biblie, Se mişca şi atingea vieţile oamenilor, dar în sinagogă nu am văzut niciodată aşa ceva. Rabinul nu s-a ridicat niciodată să spună: „Dumnezeu mi-a vorbit în noaptea aceasta…” Niciodată. Totul era doar o amintire a ceea ce a fost odată. Astfel, am ajuns să spun că nu există nici un Dumnezeu. Am devenit ateu până când mi-a arătat Dumnezeu că ateismul nu funcţionează, iar atunci mi-am pierdut încrederea în ateism. Trebuia să fie ceva.

Acel mare scurtcircuit este că fără Jertfă nu ai uşa deschisă, nu ai intrare la El, indiferent cine ai fi tu. Dar taina merge mai adânc.

Ce purta jertfa? Jertfa nu purta propriile sale păcate, ci purta alte păcate, purta păcatele celui care o aducea.

Aşadar, Mesia este Jertfa adusă pentru noi toţi, întâi pentru Israel, pentru iudeu şi apoi pentru toţi. Evreul este legat de această Jertfă pentru că El a venit mai întâi acolo; ei sunt poporul lui Dumnezeu pentru care a murit El la Ierusalim. Isaia spune că Mesia nu a murit pentru El însuşi, ci: „…El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu…” (Isaia 53.8). Jertfa Lui este pentru toată lumea, dar mai întâi pentru iudei, iar ei îi reprezintă pe toţi.

Crucea Sa nu a fost a Sa, ci a fost crucea noastră; respingerea Sa, suferinţa Sa, patimile Sale, etc., nu au fost pentru păcatele Sale, ci pentru păcatele noastre, dar El a purtat totul în locul nostru. Dar ce se întâmplă dacă nu există o Jertfă care să poarte toate acestea? Le vei purta tu însuţi. Dacă nu poartă El judecata ta, o vei purta tu singur. Dumnezeu a dorit ca evreii să fie un semn pentru toate popoarele, pentru ceea ce sunt toate popoarele. Astfel, poporul evreu şi-a purtat propria judecată, timp de două mii de ani. Dacă Mesia a purtat suferinţele lor, dar acum ei nu-L au pe Mesia al lor, atunci ei vor fi un semn pentru cei care îşi poartă singuri suferinţele, pentru că nu au Jertfa dată de Dumnezeu. Ei trebuiau să fie poporul Său şi fiecare credincios este chemat să fie în armonie cu chipul lui Mesia, conform chipului lui Mesia.

Astfel, evreii, poporul Său, au fost chemaţi primii să facă aceasta. Evreii, şi aceasta este o taină, au devenit simbolul chipului lui Mesia, chiar dacă sunt despărţiți de El şi nu-L cunosc. Ce vreau să spun? Ce altă naţiune este descrisă atât de mult precum mieii la tăiere, evreii? Ce altă naţiune a fost numită „ţapul căruia i-a fost dat drumul în pustie”? Cine sunt ei? Evreii. Dacă spunem: „ţapul căruia i s-a dat drumul”, oamenii nu fac legătura, dar acest ţap are legătură cu cea mai sfântă zi a iudaismului; acest ţap era sfânt şi avea legătură cu Ziua Ispăşirii. Atunci este o coincidenţă faptul că acest popor a fost numit de toată lumea, „ţapul care a fost izgonit în pustie”? Ce au făcut oamenii? Şi-au pus păcatele asupra evreilor. Ce este aceasta? Este ca şi cum L-ar reda din nou pe Mesia pentru că Mesia a purtat păcatele lor şi toate păcatele noastre. Ce se întâmpla cu jertfa? Era dusă la măcelărire. De câte ori au fost duşi evreii la măcelărire?

Există o singură Jertfă, iar dacă nu o ai şi nu participi la ea, devii ţapul alungat, adică ceea ce au devenit evreii, naţiunea izgonită de toţi.

V-am spus şi despre cuvântul „ola” care înseamnă „întreaga ardere de tot, jertfa care se ridică în sus.” Mesia a devenit „Ola” a evreilor, dar dacă propriul Său popor nu a primit-o, au devenit ei înşişi „ola”, întreaga lor istorie mărturisind aceasta. Este jertfa care se ridica în sus, iar în greacă a fost tradusă ca „arderea de tot care a fost mistuită în întregime.” Tot în greacă, cuvântul pentru „ardere” este „caustos”, iar pentru „de tot, în întregime” este „holo”. Puse împreună, aceste două cuvinte dau: „holocaustos”, „holocaust”. Care naţiune a trecut prin ceea ce lumea numeşte „holocaust”? Acesta este numele unei jertfe din Biblie care, în Septuagintă este tradusă ca „holocaust”.

Mulţi oameni vorbesc despre aceasta ca fiind „răstignirea evreilor”; este ca şi cum, fără Păstorul lor, ei au devenit vulnerabili în faţa lupului, în faţa vrăjmaşului care-i urăşte şi le vrea pieirea.

Chiar de la început, când Avraam l-a adus jertfă pe Isaac, Isaac reprezintă toată această naţiune. De ce trebuia să fie adus Isaac ca jertfă? Textul grec din Septuagintă spune că el trebuia să fie adus ca „holocaust”. Deci, acest lucru este scris chiar de la început, iar acest tablou întreg al lui Avraam care-l oferă ca jertfă pe Isaac este un tablou al lui Mesia care avea să fie adus ca Jertfă. „Avraam” înseamnă „tată”, deci Tatăl, L-a dus pe singurul Său Fiu preaiubit, L-a pus pe un măgar şi L-a adus la Ierusalim, iar acolo a pus lemnele pentru jertfă pe umerii Săi, ca să le poarte până la locul unde avea să fie jertfit.

De îndată ce a ajuns acolo, Isaac a fost legat de acele lemne, dar când cuţitul a fost ridicat şi era gata să fie înjunghiat, Domnul a strigat: „Nu, Avraame! Pentru că ai fost gata să faci lucrul acesta, Eu voi confirma Legământul Meu.”

Când se face un legământ, şi o parte şi cealaltă parte sunt dispuse să facă acelaşi lucru. Astfel, Dumnezeu a zis: „Dacă tu ai fost dispus să-ţi aduci fiul ca jertfă pentru Mine, şi Eu sunt dispus să-L aduc pe Fiul Meu, prin tine, prin fiul tău.”

Aşadar, asemenea lui Avraam, Tatăl, Dumnezeu, Şi-a luat Fiul, L-a pus pe un măgar, L-a condus la Ierusalim, a pus lemnul pe umerii Săi, L-a condus sus pe munte, la locul jertfirii, L-a legat de acel lemn, după care a ridicat cuţitul judecăţii, dar El nu S-a oprit, ci a mers până la capăt şi L-a adus ca Jertfă, iar Mesia a murit pentru păcatele noastre. Unde? Pe Muntele Moria. Ce este Muntele Moria? Muntele Calvarului, acelaşi loc în care a fost ridicat şi Isaac.

Aşadar, avem toate acestea: îl avem pe Avraam şi pe Isaac, aceste umbre care vorbesc despre Dumnezeu şi Mesia, dar şi cuvântul „holocaust”. Este un lucru atât de adânc! Dumnezeu este atât de adânc şi de tainic! Ce ne indică aceasta?

Evreii ne arată aceasta tot timpul, chiar şi prin sărbătorile lor. Când nu-L ai pe El, lipseşte ceva.

– Aşadar, sărbătorim Paştele fără Mielul de Paşti. Este un Paşti fără Miel. Are aceasta sens? Însuşi cuvântul „Paşti” înseamnă „miel”, înseamnă „mielul de Paşti”.

– Avem Ziua Ispăşirii, dar fără Ispăşirea pentru acea zi. De două mii de ani nu există Ispăşire, lipseşte ceva. Aceasta se regăseşte în toate sărbătorile.

– Avem un Jubileu, fără Jubileu; avem un Sabat fără puterea Sabatului; avem toate aceste lucruri dar lipseşte ceva, pentru că El este Centrul tuturor. Acest lucru este adeverit de viaţa fiecăruia dintre noi, dar evreii o arată şi mai mult, pentru că ei sunt un semn. Fără El, lipseşte totul.

Aşadar, fără Jertfă, nu există Paşti, nu există Ispăşire, nu există Sabat, Odihnă, nu există pace, iar taina este că prin faptul că au trăit fără Jertfă, evreii au ajuns să se asemene cu Chipul Său. Astfel, aşa cum Mesia a fost respins, acuzat pe nedrept, vândut şi omorât, şi ei au fost acuzaţi pe nedrept, respinşi şi izgoniţi; au fost deposedaţi de posesiunile lor şi umiliţi, aşa cum a fost umilit El, pe drumul Său; au fost dezumanizaţi, aşa cum a fost dezumanizat El şi au fost crucificaţi, aşa cum a fost crucificat El.

Pe munte, când Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Nu, Avraame!”, acela a fost de fapt un test, pe care Avraam l-a trecut cu bine. El a privit în jur şi a văzut un berbec prins cu coarnele în nişte spini. Acela a fost un semn; a fost semnul că acel miel avea să fie adus ca jertfă. Este interesant faptul că evreii au construit Templul chiar pe locul acela şi acolo au adus toate jertfele, iar semnul că totul s-a împlinit, a fost când am văzut Jertfa tot cu spini pe cap. Acesta era semnul Mielului, semnul că El a venit şi a împlinit totul.

Dar de Paşti s-a mai întâmplat ceva. Moartea lovea întâiul născut, pe fiul întâi născut din fiecare familie care nu era sub sângele mielului. Dar mielul de Paşti a murit în locul fiului. Mielul care a purtat judecata, a făcut totul cu ocazia sărbătorii evreieşti de Paşti, pentru că Mesia este atât Mielul de jertfă, cât şi Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu. Unul murea în locul celuilalt.

Totul se conturează şi într-un fel, mai avem o umbră:

Mesia este Jertfa, singura Jertfă, dar poporul Său, naţiunea Sa, L-a respins, şi a urmat cursul natural al lucrurilor, pentru că prin Jertfa Sa a venit binecuvântarea în lume. Este interesant, pentru că Pavel a spus: „…lepădarea lor a adus împăcarea lumii…” (Romani 11.15). În mod ciudat, pe măsură ce evreii au fost îndepărtaţi, Evanghelia S-a răspândit tot mai mult printre neamuri. Prin alunecarea şi îndepărtarea lor, a venit binecuvântarea peste lume, dar Pavel mai spune: „…ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?”

Ce s-a întâmplat după ce a murit Mesia? Trei zile mai târziu, El, Împăratul Israelului, a înviat.

Ce s-a întâmplat cu naţiunea Israel? În secolul XX, Israelul a trecut prin ceea ce a fost numit „răstignirea evreilor”. Ei au fost răstigniţi, dar trei ani mai târziu, au fost înviaţi; la trei ani după holocaust, evreii s-au întors în lume; s-a întors o naţiune care a fost înviată, ceea ce are sens, pentru că naţiunea al cărei Împărat a fost înviat, a fost înviată şi ea, pentru că o naţiune trebuie să-şi urmeze împăratul, chiar dacă nu-l cunoaşte încă.

Ascultaţi această afirmaţie rabinică! Este un citat din scrierile rabinilor. Ascultaţi ce au spus ei:

Cât timp Israelul a locuit în ţara sfântă, ritualurile, jertfele pe care le-au oferit în Templu, au îndepărtat toate bolile din lume, dar acum, Mesia este Cel care le îndepărtează de peste omenire.”

Ce spun ei? Rabinii spun că Mesia a luat locul Templului. Nu mai există Templul pentru că există Mesia; şi aşa cum Templul îndepărta blestemul, ruşinea, vina şi bolile, acum Mesia este Cel care îndepărtează aceasta de peste oameni.

Aşadar, acesta este timpul în care Prezenţa şi lucrările lui Mesia sunt pe pământ. Aceasta ne aduce la cealaltă latură a tainei care ne spune că în urmă cu două mii de ani, nu numai evreii au plecat din Ierusalim, ci şi Cuvântul Evangheliei, iar aceasta a schimbat istoria lumii.

Care este Mesajul? Mesajul este că noi toţi eram sub judecată, fiindcă toţi am păcătuit, dar Dumnezeu a venit în lume, a devenit trup; Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său lumii, cu puterea Vieţii, o Viaţă fără păcat, dar cu toate acestea a fost judecat şi dat pe mâna preoţilor pentru a fi oferit ca jertfă prin romani. El a venit jos, S-a pus în locul nostru, a umblat în papucii noştri şi a murit pe cruce în locul nostru, luând asupra Sa judecata care nu a fost judecata Lui, ci a noastră, ca să ne cureţe, să ne ierte şi să ne elibereze, iar a treia zi, a înviat din morţi pentru ca iertarea păcatelor să fie predicată tuturor, iar cei care-L primesc să fie eliberaţi şi născuţi din nou.

Ce este acest Mesaj? Acest Mesaj este Evanghelia, dar este şi Mesajul Jertfei; şi este atât de radical încât nu poate fi înţeles fără cartea Leviticului. Nimeni nu putea aduce aşa ceva, nimeni nu putea spune că un Om care a fost executat pe un stâlp de execuţie roman, ca şi un criminal, este Răscumpărătorul, este Răspunsul. Aşa ceva este o nebunie pentru mintea omenească, dar taina se regăseşte chiar de la început, în Levitic. El a venit jos pe pământ. De ce? Pentru că Jertfa trebuia să se identifice cu noi. El a trebuit să devină un trup uman, de carne. De ce? Pentru că Jertfa trebuia adusă în trup uman. Întreaga Lui Viaţă a fost fără păcat, fără pată şi fără vină. De ce? Pentru că Jertfa trebuia să fie fără păcat. În acelaşi timp, Viaţa Sa a fost plină de Puterea Vieţii, pentru că Jertfa aduce Viaţă.

– Acest Mesia Ieshuah, acest Isus din Nazaret este Hataa, Jertfa pentru păcat;

– El este Haşam, Jertfa pentru vină;

– El este Ola, Jertfa de tot care S-a înălţat;

– El este Şeloim, Jertfa pentru pace;

– El este Pesach, Jertfa de Paşti;

– El este Azazel, Ţapul care a făcut Ispăşirea;

– El este Ispăşirea;

– El este Rashit, El este totul.

Toate Jertfele au fost găsite într-una singură. El a fost executat pe lemnul pentru jertfe, în locul în care l-a adus Avraam ca jertfă pe Isaac, şi sângele Său a curs pe acel lemn, aşa cum a curs sângele mieilor pe uşciorii uşilor evreilor în Egipt.

– El a fost străpuns ca să trăim noi;

– păcatele noastre au căzut asupra Lui, ca să putem fi iertaţi şi vindecaţi;

– El a fost condamnat ca să fim eliberaţi noi;

– ochii Lui au fost închişi ca să fie deschişi ochii noştri;

– Viaţa Lui S-a sfârşit ca să fim noi născuţi din nou.

În orice jertfă care este adusă există un transfer. Astfel, voi v-aţi pus păcatele în El, în acea Jertfă, pentru ca Viaţa Jertfei, binecuvântările Lui, să vină peste voi. Noi ne-am pus în El păcatele, dar El Şi-a pus binecuvântările Sale în vieţile noastre; El Şi-a pus Viaţa Sa în viaţa noastră; Şi-a pus natura Sa în viaţa noastră, dacă vrem s-o primim; puterea lui Dumnezeu, ungerea Duhului Său.

Ce altceva a mai pornit din Ierusalim? Această Evanghelie, ca să aducă vestea bună a puterii răscumpărării. Ce sunt toate acestea? Puterea Jertfei. Aceasta înseamnă că nu din întâmplare au început toate după răstignire, înviere şi înălţare. Atunci a venit Duhul Sfânt, puterea Jertfei, harul, mila, iertarea pentru toţi cei care le acceptă.

Ce am învăţat de aici? Că aceste lucruri sunt mari, serioase şi adevărate şi că Dumnezeu este adânc. Totul depinde de El.

Timp de două mii de ani, Israelul a fost fără El, şi din cauza aceasta au fost pribegi pe pământ şi neajutoraţi, purtând tot ceea ce au trebuit să poarte şi îndurând iadul pe pământ. Dacă voi nu-L lăsaţi pe El să facă judecata, veţi avea propria voastră judecată.

Ei au nevoie de Miel, au nevoie disperată de Miel, fiindcă pribegesc pe pământ fără El.

Aşadar, să nu ezitaţi niciodată să vestiţi Evanghelia, pentru că El este Singura nădejde. Cel mai mare păcat este să deţii răspunsul şi să nu-l împărtăşeşti cu cei care sunt în pierzare. Daţi-le Mielul. Ei au trecut prin multe, dar cu toate acestea, Mielul este al lor; El a venit mai întâi la ei.

Ce învăţăm de aici? El a fost respins de propriul Său popor, ceea ce înseamnă că noi, propriul Său popor, putem să-L respingem. Cine ştie prin câte am trecut? Dar acum nu mai trebuie să trecem prin aceleaşi lucruri. Câte probleme: nu am avut pace şi ne-am lovit de multe nevoi, din cauză că nu i le-am dat Lui; pentru că nu am avut încredere în El, pentru că nu I-am permis Lui să le poarte. Lăsaţi-L să le ia El! Daţi-le Lui şi veţi vedea câte binecuvântări şi comori de har ne aşteaptă! Toate acestea sunt în Miel.

Dumnezeu făgăduieşte numai bucurie şi pace, El nu făgăduieşte probleme, ci o viaţă binecuvântată. Aceasta înseamnă că dacă nu le avem, nu locuim în El şi ne scapă ceva; înseamnă că nu-L căutăm cu adevărat, ci umblăm după altceva. Jertfa era dată pentru a îndepărta toate blestemele şi pentru a oferi binecuvântările. Cine este Mesia? Mielul. Ce înseamnă aceasta? Că El a venit să ridice fiecare blestem din această lume. A venit să ia fiecare povară din vieţile noastre, aşa că puteţi fi eliberaţi de orice lucru, dar cheia este să-I daţi Lui totul; trebuie să-L puneţi pe El pe primul loc. Păcatele voastre nici măcar nu vă mai aparţin. Gândiţi-vă la aceasta. Dacă El v-a luat păcatele pe cruce, dacă v-a luat vina, iar voi continuaţi să trăiţi în ele, sunteţi nişte hoţi, pentru că-i aparţin Lui. Daţi-I Lui temerile voastre, reputaţia voastră, trecutul vostru, pentru ca tot ceea ce este al Lui, să fie al vostru. Problemele voastre nu trebuie să mai fie ale voastre, ci trebuie să fie problemele Lui. Lăsaţi-L pe El să se confrunte cu lucrurile care vă rănesc. El le-a luat deja asupra Sa, dar aceasta nu înseamnă nimic dacă nu-L lăsaţi să intervină.

Ceea ce este esenţial la Jertfă este că trebuie să ne atingem întotdeauna de ea. Aşadar, avem Jertfa, Îl avem pe Mesia, dar trebuie să luăm parte cu El. Cei mai binecuvântaţi în Dumnezeu sunt cei care se ating de ceea ce spune El, iar cei care nu sunt binecuvântaţi, nu ating ce spune El.

Păcatele voastre îi aparţin deja Lui; le-a luat Mielul, iar de la Miel vine totul, fiecare binecuvântare, toate lucrurile bune, dar ca să aveţi parte de ele, trebuie să le acceptaţi. Şi nu este numai un lucru general, teologic: „El a murit!”, ci este mult mai mult decât atât, pentru că El nu a murit la modul general, ci a murit pentru voi. Înseamnă că El are binecuvântări îndeosebi pentru voi. De fapt, El are binecuvântările de care aveţi nevoie pentru viaţa voastră. Libertatea de care aveţi nevoie se află în Jertfă; pacea de care aveţi nevoie se află în Jertfă; puterea de care aveţi nevoie pentru a depăşi ceea ce vine, este de la El şi voi o aveţi deja, v-a fost dată.

Mielul nu a murit la general, ci a murit pentru fiecare dintre voi. El este Mielul binecuvântării voastre, al biruinţei voastre şi vă spune: „Veniţi la Mine, pentru că Eu am ceea ce aveţi nevoie. Eu am dat totul pentru ca viaţa voastră să fie binecuvântată.”

Veniţi, pentru că sub cer există un singur Nume în care putem fi salvaţi; este Cel mai puternic Nume de pe planetă şi El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Orice altceva vine şi pleacă, fiecare poveste nouă devine veche, fiecare nou devine vechi, dar Numele lui Isus Mesia este Acelaşi ieri, azi şi în veci. El va fi întotdeauna Acelaşi pentru că El este nădejdea noastră, viaţa noastră, răspunsul, puterea, mai puternic decât această lume; El este binecuvântarea şi biruinţa voastră dacă veniţi şi-L primiţi. Amin. Lăudat să fie Domnul!

Doamne, Te lăudăm pentru că Tu eşti minunat. Tu ai venit la noi şi noi suntem nerăbdători să venim la Tine, ca să primim ceea ce trebuie să primim. Te iubim, Doamne. Ajută-ne să Te primim şi să Te urmăm pe Tine.

Te lăudăm, Îţi mulţumim şi Te rugăm să Te înduri de fiecare personal. Îngăduie ca tot ce avem nevoie să devină real în viaţa noastră.

În Scripturile ebraice scrie că evreii veneau şi îşi puneau mâinile pe jertfă pentru a deveni una cu ea şi pentru ca toate păcatele să fie îndepărtate şi să se întoarcă binecuvântările Tale. Tată, noi ne punem mâinile pe Tine, Isuse, şi Te rugăm să primeşti totul, fiindcă dorim să trăim în puterea Ta, dorim ca Viaţa Ta să preia conducerea şi să ne umple vieţile. Te lăudăm şi Îţi mulţumim pentru că eşti aici şi ai făcut totul.

Doamne, ajută-ne să nu ratăm biruinţa, izbăvirea, binecuvântarea şi puterea pe care ai dat-o.

În seara aceasta, Te lăudăm şi Îţi mulţumim pentru că am auzit de Tine şi pentru că Te-am primit. Te rugăm să atingi poporul Tău aşa cum noi Te atingem pe Tine, astfel încât fiecare să stea în prezenţa lui Dumnezeu.

Te lăudăm Tată şi Îţi mulţumim pentru toate, în Numele lui Mesia Isus. Amin.

 

8 Comments

  1. CONEAC DUMITRU

    Iti multumesc TATA CA TE-AI facut RASCUMPARATORUL meu inrudit,punandu-TE chezas TU ISU-TI inaintea TA pentru mine,iar apoi ni L-ai dat pe FIUL TAU ca jertfa ca oricine crede in EL sa aibe VIATA VESNICA.Acest lucru a fost preumbrit in Vechiul Testament foarte clar si calauziti de DUHUL TAU am putut vedea acest lucru.Multumesc DOMNULUI ISUS pentru aceasta si IL rog sa binecuvinteze eforturile celor care se straduiesc sa il faca de cunoscut.AMIN!!!

  2. admin

    Este extraordinar cum acest rabin evreu ne explica evreieste , felul in care Unicul Dumnezeu s-a facut Trup si S-a dat ca jertfa pentru vina,pacatul si faradelegea noastra. El ne vesteste Evanghelia in felul evreiesc dovedindu-ne ca TOT VECHIUL TESTAMENT,s-a implinit in Mesia,Scumpul nostru Isus Hristos. Daca nu am inteles bine,sa ma corecteze cineva. SHALOM ALEHEM!

  3. Angelyca Petre

    Binecuvantat fie Domnul nostru Isus Cristos care ne-a binecuvantat cu Harul Sau Maret, sa traim aceste zile, sa ne bucuram de Cuvantul Sau Minunat Descoperit!
    Atentie: Acest frate evreu, in predicarea sa, prea seamana a Mesajul orei, dus acum la Poporul Israel nu credeti?
    Nu credeti ca e cam tarziu timpul, si ca acest frate ar putea fi unul din cei doi profeti ai Israelului? Intreb si eu…
    Prea seamana cu Mesajul orei noastre a neamurilor! Nu asa spune f. Branham ca profeti lor le va duce acelasi Mesaj?
    Daca gresesc imi cer scuze, dar asa mi-a sunat mie la ureche! SHALOM!

    • admin

      Urmarim pe toti predicatorii Evangheliei pe care ajungem sa-i cunoastem si le facem publicitate pe blogul Behaituloilorsiglasulpastorului .
      Acest gand a trecut prin mintea multor frati , dar este un detaliu care ne face sa-l respingem .
      Mesajul fratelui Branham, pe care-l credem ca fiind cel autentic, fiindca vedem ca este singurul Mesaj pe care Duhul lui Dumnezeu l-a adeverit si-l sustine in continuare prin toate dezvaluirile amanuntite cu privire la Planul Sau de mantuire , prin acel Mesaj al Orei Dumnezeu ne-a spus ca El nu si-a terminat inca lucrarea prin Moise si
      prin Ilie .
      Este adevarat faptul ca El a lucrat de mai multe ori in istorie cu acelasi duh ,identic cu cel care i-a insufletit pe cei doi Martori ai Sai, un exemplu fiind Elisei, peste care a turnat o dubla masura din duhul lui Ilie, apoi avem pe Ioan Botezatorul, cu acelasi duh intr-o persoana diferita , etc.
      Dar sa ne amintim faptul ca despre profetii Ilie si Moise originali nu avem nici un motiv sa spunem ca ei sunt ” morti „in felul in care cunoastem moartea de obste a oamenilor . Sa ne mai amintim si faptul ca atunci cand imparatul Saul l-a ” trezit ” pe Samuel, profetul lui Dumnezeu contemporan cu el, femeia medium l-a vazut pe Samuel de varsta si aspectul original , nu sub infatisarea altei persoane .
      Mesajul ne spune ca la timpul sfarsitului, inainte ca Isus Hristos sa Se arate celor care sunt Ramasita Israelului originar in vremea de pe urma, vor fi doi profeti maturi despre care nu se stie de unde au venit ,familiile si viata lor de pana in momentul cand isi incep lucrarea , doi oameni identificati doar dupa ceea ce fac atunci cand activitatea lor devine publica pe plan mondial .Si felul lor de lucrare este identica cu ceea ce au facut Moise si Ilie cand au trait prima data .
      Scriptura ne spune ca orice om care se naste pe pamant inainte de revenirea Domnului Isus pentru a se uni cu Biserica Nou-Testamentara , trebuie sa moara in trup. Deci, daca am citit despre Moise ca trupul lui a fost luat de ingeri si ca nu are mormant in vre-un loc cunoscut de om, iar despre Ilie ca a fost ridicat de pe pamant intr-un car de foc ( asemanator cu o racheta, probabil ).
      Trei dintre ucenicii Domnului Isus l-au vazut pe Moise si pe Ilie pe muntele Transfigurarii, si i-au auzit vorbind si incurajandu-l pe Isus in vederea patimilor si mortii Lui , iar despre cei doi predicatori care vor veni in Ierusalim si la al caror cuvant se vor desfasura urgii,este scris ca ei vor fi omorati si moartea lor va fi vazuta , „live”( adica in direct la televiziune si pe internet ) de toti locuitorii Pamantului. Prevestirea acestui eveniment ne face sa ne gandim mai mult la insemnatatea tuturor lucrurilor care sint scrise in Biblie

      • admin

        Cine sunt acesti frati ale caror ganduri exprimate fac obiectul blogului ?
        Ei indeplinesc tocmai slujba incincita in Biserica Domnului Isus Hristos , asa cum este scris in titlu, adica lucrarile duhovnicesti care au ca rezultat desavarsirea sfintilor care contribuie la zidirea Trupului lui Hristos , (Efes.4:12)
        Intr-adevar, Ionathan duce astazi Mesajul orei la acea parte impietrita din Israel, dar in acelasi timp aduce o lumina de seara mai mare si pentru noi. Dupa cum observam si in natura, lumina de seara a soarelui la asfintit nu este lumina diferita , dar straluceste mai puternic fiindca este in contrast cu intunericul gata sa se aseze in urma asfintitului
        Cei doi profeti din Ierusalimul vremii de pe urma nu mai vestesc Evanghelia mantuirii, ei aduc pedeapsa peste lumea de nelegiuiti care ramane dupa ce Domnul Isus ridica Biserica de pe pamant

      • admin

        Amin,asa este. As vrea sa adaug inca o mica lamurire,Dupa cum ne-a invatat Duhul Sfant prin fratele Branhan,Cei doi profeti duc Evanghelia mantuirii la poporul evreu,dar numai ”o ramasita” o va primi conf.cu Isaia 10,22 si Romani 9.27. Cat priveste celelalte popoare,lumea de nelegiuiti care ramane dupa rapire,va primi pedeapsa lui Dumnezeu pronuntata prin cei doi profeti.
        Desigur , ei au o marturie personala, o marturisire de credinta si un mesaj profetic special ,cu adresa precisa, pentru ramasita de oameni care au pastrat ADN-ul curat al celor 12 semintii ale lui Israel , pana in zilele noastre ( ei nu s-au intinat cu femei, ei au fost rascumparati dintre oameni, ca cel dintai rod pentru Dumnezeu si pentru Miel. (Apoc.14:4))
        Asa vorbeste Domnul despre ei si despre evenimentele ce vor avea loc in timpul misiunii lor : ” . Voi da celor doi martori ai mei sa proroceasca, imbracati in saci, o mie doua sute saizeci de zile.
        Acestia sunt cei doi maslini si cele doua sfesnice, care stau inaintea Domnului pamantului.
        Daca umbla cineva sa le faca rau, le iese din gura un foc, care mistuie pe vrajmasii lor; si, daca vrea cineva sa le faca rau, trebuie sa piara in felul acesta.
        Ei au putere sa inchida cerul, ca sa nu cada ploaie in zilele prorociei lor; si au putere sa prefaca apele in sange si sa loveasca pamantul cu orice fel de urgie, ori de cate ori vor voi.
        Cand isi vor ispravi marturisirea lor, fiara, care se ridica din Adanc, va face razboi cu ei, ii va birui si-i va omori. Si trupurile lor moarte vor zacea in piata cetatii celei mari, care, in inteles duhovnicesc, se cheama „Sodoma” si „Egipt”, unde a fost rastignit si Domnul lor.
        Si oameni din orice norod, din orice semintie, de orice limba si de orice neam vor sta trei zile si jumatate si vor privi trupurile lor moarte si nu vor da voie ca trupurile lor moarte sa fie puse in mormant.
        Si locuitorii de pe pamant se vor bucura si se vor inveseli de ei; si isi vor trimite daruri unii altora, pentru ca acesti doi proroci chinuisera pe locuitorii pamantului.”

  4. admin

    Cine sunt crestinii, Trupul lui Hristos ?
    Ei sunt numiti in Biblie , de asemenea, Templul Duhului Sfant , madularele sau Mireasa lui Hristos, si ni se mai spune ca suntem lucrarea Lui , pentru ca nasterea din nou nu se face prin voia vreunui om, ci vine din Dumnezeu , direct prin „mana unui Mijlocitor „. Dar nici Mijlocitorul, care are mana , nu este un oarecare, este Duhul Sfant , Duhul adevarului , este Dumnezeu insusi , este Cuvantul facut trup uman , cu un Cap si cu multe madulare .Este Hristos – ungerea Duhului Sfant ,( nu Omul Isus), intors dupa foarte putina vreme de la inaltare, ca sa locuiasca in noi si in copiii nostri, pana la sfrsitul veacurilor .
    Toata lumea stie , din Biblie, ce este Dumnezeu si ce sunt crestinii , insa nu toata lumea stie cine este Dumnezeu si cine sunt crestinii . Pentru a sti, nu este suficienta citirea Bibliei, este necesara descoperirea lui Isus Hristos , pe care numai Dumnezeu poate sa o dea, asa cum a dat-o lui Ioan (Apoc. 1)
    Versetul biblic citat in artocolul acesta , cu referire la Noul Legamant, este si el un indiciu in aflarea raspunsului la intrebarea cine sunt crestinii ?
    „„Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. ”
    Casa lui Israel si casa lui Iuda nu sunt toti oamenii din lume, ci sunt doar aceia care au samanta lui Abraham, dar nu toata , ci numai aceeea venita la existenta fizica prin fagaduinta ca toate Neamurile pamantului vor fi binecuvantate in ea .. Crestinii dintre natiuni, aceia care au nasterea din nou biblica, dupa Noul Legamant ( Testament ) fac parte din familia lui Abraham, sunt si copii fizici, in primul rand nu numai spirituali,
    De asemenea, in Fapte 2 , in relatarea evenimentului din ziua Cincizecimii, apostolul Petru a zis , adresandu-se barbatilor israeliti care se adunasera in Ierusalim sa sarbatoreasca Rusaliile, oameni care se nascusera in tinuturile neamurilor din Imperiul Roman ai carui cetateni erau ca parte a popoarelor in mijlocul carora isi duceau traiul de zi cu zi : ” Fagaduinta aceasta – revarsarea Duhului Sfant – este pentru voi, pentru copiii vostri si pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Fapt.2:39)
    Dumnezeu , deci, a facut nu numai Vechiul Legamant, ci si pe Noul, tot cu urmasii lui Abraham, cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda .
    Ce este cu natiunile, cu oamenii la care a fost trimes apostolul Pavel, un fiu de beniamit, nascut si el intr-un tinut al Neamurilor ?
    Crestinii dintre natiuni alesi de Dumnezeu insusi ca sa-I poarte Numele, adica sa fie inregistrati in certificatul ceresc al nasterii din nou , provin din relatiile de casatorie intre israeliti si popoarele din tinuturile in care au fost obligati sa emigreze .. Noi suntem , daca vreti sa intelegeti , acele oi pierdute ale casei lui Israel pe care trebuie sa le gaseasca Isus , impreuna cu ucenicii Sai. Mai suntem si rodul ramurii de maslin salbatic altoita in maslinul cel bun .( noi, oamenii, altoim o ramura buna in trunchiul pomului salbatic, dar vedem va Dumnezeu face si aici un lucru inversat conceptiei noastre despre bine , dupa cum a spus Ionathan intr-o alta predica )
    Pavel ne-a spus ca atunci cand ultimul crestin ales de Dumnezeu se va converti la credinta in Hristos, tot israelul va fi mantuit , caci Dumnezeu a sters toate pacatele lui Iacov , stra-stra-stra……bunicul nostru , al carui nume Dumnezeu l-a schimbat in Israel
    Taina aceasta a lui Hristos cu privire la Neamuri despre care Pavel a scris in putine cuvinte, este dezvaluita partial si in vorbele Domnului Isus, cand le-a spus ucenicilor : „Cand va vor prigoni intr-o cetate, sa fugiti intr-alta. Adevarat va spun ca nu veti ispravi de strabatut cetatile lui Israel pana va veni Fiul omului. (Mat.10:23)
    Dupa cum stim, astazi aproape toate cetatile din lume gazduiesc fii ai lui Israel intre cetatenii lor si asa intelegem mai bine de ce trebuie sa fie vestita Evnghelia Imparatiei in toata lumea, pentru ca apoi sa poata veni sfarsitul
    ( Comentariu preluat )

    • admin

      Cititorilor care cred ca invatatura Mesajului orei despre samanta sarpelui este corecta si conforma Scripturilor, nu le va fi greu sa vada ca si invataura despre samanta lui Abraham este corecta, conforma cu Scripturile .
      Exista multe dovezi biblice, intre care si aceasta pe care o descoperim in cuvintele adresate de Domnul Isus lui Zacheu, vamesul .
      „Isus i-a zis: „Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta, caci si el este fiul lui Avraam. Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut.„(Luc.19:9)
      Sa ne amintim si cuvintele prin care Domnul i-a trimis pe ucenici :
      „Acestia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, dupa ce le-a dat invataturile urmatoare: „Sa nu mergeti pe calea paganilor si sa nu intrati in vreo cetate a samaritenilor; . ci sa mergeti mai degraba la oile pierdute ale casei lui Israel. Si pe drum, propovaduiti si ziceti: „Imparatia cerurilor este aproape!”(Mat.10:5) In orice cetate sau sat veti intra, sa cercetati cine este acolo vrednic si sa ramaneti la el pana veti pleca.
      La intrarea voastra in casa, urati-i de bine; si, daca este casa aceea vrednica, pacea voastra sa vina peste ea; dar, daca nu este vrednica, pacea voastra sa se intoarca la voi.
      Daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre.”
      Adevarat va spun ca, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru tinutul Sodomei si Gomorei, decat pentru cetatea aceea.”
      Domnul Isus Hristos este Rascumpratorul nostru Rudenie . Vedem ca , din toti locuitorii Sodomei a fost salvat numai Lot care era rudenia lui Abraham Chiar si ginerii lui sodomiti au fost nimiciti de focul din cer care a distrus cetatea , pentru ca ei nu au crezut porunca lui Dumnezeu sa iasa din societatea nelegiuita si din starea sodomita in care se aflau .
      Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca in zilele din urma va fi la fel cum a fost in zilele lui Lot . Astazi duhurile de homosexualitate si perversiune sexuala , sunt raspandite in toate orasele lumii, vedem ca Sodoma este mondiala .
      Dar si samanta lui Abraham este raspandita astazi in toata lumea , si Cuvantul lui Dumnezeu ne cere „sa ne pastram religiunea curata si neantinata, sa ne pazim neintinati de lume „. (Iac.1:27)
      Comentariu preluat de pe alt blog )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *